Noul Theotokarion – Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului

Marţi seara

Cântarea 1. Glasul 1
Irmosul:

«Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut
minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Umple gura mea, Curată, de dumnezeiască laudă, ca să cânt slava ta,
Prealăudată, şi să laud mare cuviinţa celui ce te preamăreşte pe tine cu cinste
toată ziua.

Dăruieşte-mi plânsul cel plin de bucurie şi pricinuitor de dumnezeiască
mângâiere, ceea ce eşti bucuria şi mângâierea ortodocşilor,
Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai izvorât bucurie şi mântuire
lumii.
Slavă…

Ca un cer nou însufleţit, pe soarele dreptăţii ai răsărit, Fecioară, şi ai
odrăslit, ca un rai de taină şi rai cuvântător, pomul cel de viaţă roditor, din
Care, mâncând, nu gustăm moarte.
Şi acum…

Mai înaltă decât toate făpturile te-ai făcut, Curată, întrupând pe
Dumnezeu; pentru aceea, te rog, din spurcăciunea patimilor ridică-mă şi mă
du la dumnezeiasca înălţime a nepătimirii.

Cântarea a 3-a
Irmosul:

«Cel ce singur ştii slăbiciunea firii omeneşti şi din milostivire ai
îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este
Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei fără prihană, Iubitorule de
oameni».

Ceea ce singură ai îndumnezeit firea muritorilor, Preanevinovată, prin
naşterea ta cea mai presus de fire, cere pentru noi iertare păcatelor şi bucuria
cea veşnică, Preasfântă Fecioară, Prealăudată.

Ţarină care fără de sămânţă ai crescut spicul vieţii şi nearat L-ai
odrăslit, întăreşte sufletul meu cel topit de foamea după dumnezeiasca
hrană, cu pâinea dumnezeieştilor făptuiri, îngrăşând-o cu untdelemnul
virtuţilor.
Slavă…

Din tine ne-a odrăslit floarea cea neveştejită Care bine a înmiresmat
tot neamul omenesc cu dumnezeiescul mir al firii Sale, Cel împreună fără de
început cu Tatăl şi Care S-a născut din tine sub ani, Marie, preanevinovată.
Şi acum…

Chipul frumuseţii tale celei cuvioase este închinat de îngeri, mântuitor
muritorilor şi duhurilor răutăţii înfricoşat, pentru aceasta, cu credinţă
cinstindu-te şi închinându-ne, Născătoare de Dumnezeu, ne luminăm
sufletele.

Cântarea a 4-a
Irmosul:

«Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te
Avacum, cu ochii cei mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israel,
Care avea să se nască din tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră».

Munte netăiat mai de demult te-a văzut pe tine Daniil; munte umbrit,
Avacum; munte închegat David; iar altul, munte sfânt şi luminat; munte
gras, Prealăudată, întru care Dumnezeu a binevoit a Se sălăşlui.

Dumnezeiesc palat al Cuvântului te ştim pe tine, întru care
sălăşluindu-Se cu trupul, ne-a înnoit pe noi, cei stricaţi cu patimile, pentru
aceasta, curată Maică a lui Dumnezeu, pe tine te cinstim, şi pe Cel născut din
tine îl slăvim.
Slavă…

Dumnezeiască oglindă nepătată te gândim pe tine, ceea ce ai primit
strălucirea dumnezeiescului mărgăritar şi pe aceasta ai fulgerat-o cu trupul
tău peste toată lumea, Prealăudată, pentru mântuirea celor ce te laudă pe
tine.
Şi acum…

Templu preacurat al lui Dumnezeu, te cunoaştem pe tine al Celui ce a
făcut cerurile şi al întregii zidiri; pentru aceasta, ţie îţi strigăm: Fă-ne şi pe
noi temple ale dumnezeiescului Duh, pe noi, cei îmbogăţiţi prin rugăciunea
ta cea fierbinte.

Cântarea a 5-a
Irmosul:

«Cel ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi, cu Crucea
Ta ai umplut de bucurie marginile lumii, luminează cu lumina dumnezeieştii
Tale cunoştinţe inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă».

Vindecă durerile sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel
ce vindecă bolile noastre cu Patimile Lui cele mântuitoare şi preacinstite, ca
să te mărim pe tine cu credinţă.

Curăţeşte nenorocitul meu suflet, cel spurcat de patimi, cu isopul
dumnezeieştii tale rugăciuni, Născătoare de Dumnezeu, fară de prihană,
dăruind acestuia strălucită haina mântuirii.
Slavă…

Pe tine te-am dobândit ajutor gata spre mântuire; pentru aceasta, cad la
picioarele tale şi strig ţie cu lacrimi, Născătoare de Dumnezeu: Izbăveşte-mă
de săgetările celui de alt neam şi de viitoarea osândă.
Şi acum…

Tu eşti tăria mea; tu eşti lauda şi veselia mea, paza şi apărătoarea mea,
scăpare şi ocrotitoare nebiruită, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; pentru
aceea mântuieşte-mă pe mine, robul tău.

Cântarea a 6-a
Irmosul:

«Înconjuratu-ne-au pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor;
socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău,
Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare».

Fecioară care cu rugăciunile tale împrăştii cu vânturătoarea Duhului
mulţimea păcatelor mele, curăţeşte pleava inimii mele şi depărtează de ea tot
cugetul care odrăsleşte neghină.

Văzând, Preanevinovată, răutatea în care zace sufletul meu cel ţinut în
Egiptul patimilor şi care face cărămizi din lutul trupului, vino degrabă şi mă
izbăveşte din robia cea de necinste.
Slavă…

Mi se sfâşie inima şi sunt răscolit săvârşindu-se vremea vieţii mele şi
văzându-mă pe mine sporind mereu în cele mai rele lucruri şi adăugând rană
la rană şi pată la pată.
Şi acum…

Acum s-a apropiat sufletul de sfârşit; lasă, dar, suflete, toate faptele
cele grozave ale întunericului şi nopţii şi încinge-te cu armele luminii, ca să
umbli ca ziua, faptuind cele bune.

Sedealna, Glasul 1.
Soborul îngeresc.

Zi de taină te-ai arătat, Fecioară, pe Hristos soarele strălucind tuturor
celor ce stau în întunericul necunoştinţei, Mireasă a lui Dumnezeu. Pentru
aceea, toţi cei luminaţi prin tine te fericim după datorie, ca pricina înnoirii
muritorilor.

Cântarea a 7-a
Irmosul:

«Cuptor duhovnicesc te gândim noi, credincioşii, Născătoare de
Dumnezeu, căci precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe
mine, omul întreg, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel
lăudat şi preaslăvit».

Bucură-te, preaminunată, Curată, cămară luminoasă de nuntă a
Stăpânului. Bucură-te, zidul credincioşilor; bucură-te, scară care duci la
dumnezeiasca odihnă pe cei ce cântă naşterii tale: Dumnezeul Părinţilor
noştri, lăudat eşti şi preaslăvit.

Pe Cel pe Care cerurile nu-L cuprind L-ai încăput tu, ca ceea ce eşti
mai cuprinzătoare decât cerurile, Născătoare de Dumnezeu, cer cuvântător şi
însufleţit al Celui care a zidit cerurile cu voia, podoaba Singurului
Dumnezeu al cerului şi al pământului.
Slavă…

Ca să-l facă pe om dumnezeu, din tine S-a întrupat Dumnezeu pe Care
şi roagă-L stăruitor, fără prihană şi cu totul nevinovată Fecioară, să-i
mântuiască pe robii tăi de batjocoririle pierzătorului şi din văpaia cumplită a
gheenei şi din toată întristarea.
Şi acum…

Trândăvia mea, Stăpână, şi somnul cel greu, rogu-mă, alungă-le cu
privegherile şi rugăciunile tale către Dumnezeu, fără prihană, şi
miluieşte-mă pe mine cel ce cânt: Lăudat şi preaslăvit este Dumnezeul
părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a
Irmosul:

«În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare… ».
Ceea ce din rădăcina lui Iesei ai odrăslit, de Dumnezeu Născătoare, ai
născut pe Hristos, floarea cea neveştejită; pentru aceasta, te rog pe tine:
Smulge toate rădăcinile şi spinii patimilor mele şi sădeşte în mine, Fecioară,
frica de Dumnezeu.

Ca pe o minunată, ca pe o preafrumoasă, ca pe o nevinovată, ca pe o
aleasă mireasă şi copilă curată, ca pe o Fecioară fără pată şi sfântă, pe tine te
cântăm şi cu dor ne închinăm ţie, cea binecuvântată întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…

Pe tine zid şi scăpare, scară care urci la înălţime firea cea omenească,
Fecioară Marie, cunoscându-te, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…

Pământ sfânt şi ales în care nimeni dintre cei pământeşti nu a călcat,
acoperiţi fiind de vălul necredinţei şi de cugete de îndoială, arată mintea mea
mai presus de grijile cele pământeşti şi învredniceşte-mă pe mine de
pământul celor blânzi.
Să lăudăm…

Irmosul.

«În cuptor, tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, mai curat decât aurul au
strălucit cu podoaba bunei credinţe, grăind: „Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a
Irmosul:

«Închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu
foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor, cea
năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de
Dumnezeu».

Munte preasfânt al lui Dumnezeu, pe care l-a lucrat mai dinainte
dreapta Domnului, căutându-mă pe mine, cel rătăcit în munţii pierzaniei şi
tras în prăpăstii şi în adâncuri, călăuzeşte-mă la muntele virtuţii.
Iată, cămara de nuntă este gătită şi patul de nuntă este împodobit şi vor
intra cu bucurie cei ce au păzit curăţia lor nestricată. Numai eu, Născătoare
de Dumnezeu, mă voi duce în întuneric.
Slavă…

Legile lui Dumnezeu le-am călcat şi m-am supus pe mine însumi legii
păcatului, iar legii cugetului nu m-am plecat eu, nenorocitul. Ceea ce ai
covârşit legile firii prin sfânta ta naştere, supune legile trupului meu.
Şi acum…

Ca să arăţi adâncul nesfârşit al îndurărilor tale şi milostivirea bunătăţii
Fiului Tău, Prealăudată, dăruieşte-mi şi mie iertare şi sălăşluirea în rai, celui
ce mai mult decât toţi am păcătuit.

Prosomii. Glasul 1.

Prealăudaţilor mucenici.
Bucură-te, cetate însufleţită a lui Dumnezeu; bucură-te, Maică
Fecioară; bucură-te, Mireasă dumnezeiască, Stăpână; bucură-te, rai care ai
odrăslit în mijloc pomul vieţii, pe Hristos Dătătorul de viaţă şi Domnul, pe
Care şi roagă-L, cu rugăciunile tale de maică, să izbăvească din primejdii pe
robii tăi.

Bucură-te, Mireasă nenuntită, munte umbrit al lui Dumnezeu, pe care
l-a văzut Avacum. Bucură-te, frumuseţea cea multdorită, Născătoare de
Dumnezeu; bucură-te, dumnezeiască masă care porţi pâinea cea cerească, pe
Hristos Domnul, pe Care şi roagă-L să izbăvească pe robii tăi din toată
răutatea.

Bucură-te, palat al lui Dumnezeu Cuvântul, Preanevinovată, întru
care, sălăşluindu-Se, pe toate cele stricăcioase le-a înnoit.
Bucură-te, ceea ce ai odrăslit fără de sămânţă spicul vieţii, Născătoare
de Dumnezeu, Prealăudată, pe Care acum roagă-L să hrănească sufletul meu
cu pâinea faptelor virtuţii.

Năvălirile multor chinuri mă înviforează, Mireasa lui Dumnezeu,
felurite întristări şi biciuiri, noian de primejdii acum acoperă pe robul tău,
fără prihană Fecioară, către cine voi scăpa, eu, nenorocitul? Către tine, cea
milostivă. Aşadar, cu mila ta, Stăpână, îndură-te şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale.

Dedicat, cu părinteasca dragoste, d-lui Imurluc Bogdan – Nicolae,

cu ocazia aniversării zilei de naștere – 32 de ani 🙂