Împărate Sfinte, Iubitorule de oameni Stăpâne, îndelung‑Răbdătorule, Doamne, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Care toate le chiverniseşti cu cuvântul negrăitei Tale puteri şi singur ai stăpânire asupra vieţii şi a morţii; Cel ce pedepseşti cu dreptate, şi cu iubire de oameni iarăşi vindeci; Care vremelnica noastră viaţă o cârmuieşti cu preaînţeleapta Ta purtare de grijă şi în tot chipul mântuirea noastră bine o întocmeşti.

Ştim că păcatele noastre cele multe au cutremurat pământul şi l‑au tulburat, şi din pricina lor frică şi cutremur au venit asupra noastră de la faţa mâniei Tale, îndelung‑Răbdătorule; inima noastră s‑a tulburat, clătinându‑se pământul, şi frica morţii a căzut asupra noastră, ca nu cumva ca un leu să răpească sufletele noastre, nefiind cine să le izbăvească; ca nu cumva să ne înghită şi să ne acopere stricăciunea, nefiind Cel ce izbăveşte, nici Cel ce mântuieşte.

Pentru aceasta la Tine cu umilinţă cerem şi Te rugăm pe Tine, singurul Stăpân, Care nu ţii minte răul, să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult şi cele de acum, nici să cumpăneşti greutatea păcatelor noastre cu răsplătirea cea cuvenită; că de vei intra în judecată cu neamul nostru acesta, nimeni nu se va îndrepta înaintea Ta, ci va pieri cu totul de pe pământ pomenirea noastră a tuturor.

Adu‑Ţi aminte, îndelung‑Răbdătorule, de îndurările Tale cele din veac şi de milele Tale şi de legământul Tău cel adevărat către părinţii noştri şi să nu ne înghită pe noi adâncul pământului, nici să ne mănânce gura lui, ci milostiveşte‑Te spre noi cei umiliţi şi ne miluieşte pe noi cei smeriţi şi ne cercetează pe noi cei ce ne tulburăm de înfricoşătoarea îngrozire a cutremurului şi suntem cuprinşi de temerea şi frica cea multă.

Şi de sunt undeva între noi unii care se tem de numele Tău şi păzesc poruncile Tale – o parte mică oarecare, aleasă, sămânţă binecuvântată, vistierie ascunsă, pe care Tu unul o ştii şi o păzeşti – ascultă, ca un bun, pe aceştia care cheamă facerea Ta de bine şi mila Ta asupra noastră, şi primeşte rugăciunile lor ce se aduc Ţie, pentru poporul cel ce a greşit, Stăpâne Iubitorule de oameni, precum ai ascultat pe Avraam pentru cei din Sodoma, pe Daniel şi pe Ieremia, dumnezeieştii Tăi prooroci, care au îmblânzit bunătatea Ta asupra robiei lui Israel.

Ca din neam în neam să se slăvească adâncul cel de nepătruns al iubirii Tale de oameni şi al îndelung‑răbdării Tale, şi ca noi să‑Ţi aducem Ţie dar de mulţumire întoarcerea şi pocăinţa noastră, fiind întăriţi cu puternică mâna Ta, pentru rugăciunile şi cererile întru tot preacuratei Maicii Tale, şi ale tuturor sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie. Amin.

Protosinghel ISAIA
Schitul Sf Ilie Berzunti

PSALMUL 45
Al fiilor lui Core.

1. Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.
3. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.
4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.
5. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
8. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
9. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

PSALMUL 59
Al lui David.

1. Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.
2. Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.
3. Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.
4. Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;
5. Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.
6. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: „Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.
7. Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,
8. Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.
9. Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus”.
10. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?
11. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12. Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om.
13. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.