Cântarea Sfintei Casiana


Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe,

simţind Dumnezeirea Ta,

luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se,

a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând:

Vai mie!

Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului,

şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.

Primeşte izvoarele lacrimilor mele,

Cel ce scoţi cu norii apă din mare;

pleacă-Te spre suspinurile inimii mele,

Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune.

Ca să sărut preacuratele Tale picioare

şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu.

Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns.

Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,

Mântuitorul sufletelor, Izbăvitorul meu?

Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta,

Cel ce ai nemăsurată milă.

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfanta-casiana-singura-imnografa-a-bisericii-5594.html