Autor: multumesc2014

Rugăciunea Sfântului Teofan Zăvorâtul, pentru primirea harului lui Dumnezeu

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

11137160_815004511926039_7360281001821986033_n.jpg

Doamne, Cela ce ai înviat morții, scoală-mă și pe mine, cel omorât de păcat. Cela ce ai tămăduit orbii, luminează ochii cei întunecați ai inimii mele.

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea, căci dacă mă vei milui, slobozindu-mă din jalnica boală a patimilor, vreau să ascult de bunătatea Ta. Dacă vei face după mulțimea bunătății Tale, mă vei izbăvi. Dacă vei vărsa asupra mea bunătatea Ta, mă voi mântui. Încredințat sunt că aceasta este cu putință la Tine. Știu că i-ai miluit și îi mântuiești pe toți cei ce se întorc către Tine din toată puterea lor.

Untitled-2-9

Mărturisesc că și eu m-am folosit adesea de harul Tău, însă mai apoi, lepădându-l, am păcătuit ca nimeni altcineva. Tu, însă, Cela ce ai înviat morții, scoală-mă și pe mine, cel omorât de păcat. Cela ce ai tămăduit orbii, luminează ochii cei întunecați ai inimii mele. Cela ce ai izbăvit din gura șarpelui pe Adam, scoate-mă din tina fărădelegilor mele, fiindcă și eu sunt dintre oile Tale, măcar că din pricina voilor mele m-am făcut pradă leilor. Păcatele m-au făcut câine, însă tămăduit de harul Tău, voi fi viu. Eram lepădat ca un mort, însă de vei voi, viu voi fi!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 81-82)

Roșcovul sălbatic – Mihai Nistor

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

13662837725_8b32ebb045_b.jpg

Câmpul

Trecuseră 50 de ani de când murise. Nimeni nu înțelegea încă în ce fel ziua aceea fatidică coborâse norii, izbind din plin întreagă comunitate. Tot ce își mai aminteau bătrânii satului era apusul de soare, liniștea mormântală a ierbii și gingășia păsărilor care nu îndrăzneau să arunce un falfait de aripa, retrăgându-se în pustiu spre așteptarea nopții. Nici măcar el nu își mai amintea nimic din propria moarte. A încercat cu hipnoză, au adus serul adevărului, ba chiar cineva inventase un dispozitiv de desfacere și reasamblare a creierului. În zadar toate acestea. Astrologii nu puteau defel să potrivească meridianele, țigăncile se certau între ele cu cărțile de tarot pe masă, iar Nostradamus nu scrisese un rând.

Îl găsiseră abia respirând în mijlocul câmpului, lângă un splendid roșcov sălbatic despre care legendele locului spuneau că primul care va mânca din fructele sale va suferi o moarte vie. I-au făcut numeroase examinări, analize toxicologice, ba chiar și câteva autopsii, însă nu au descoperit urmă de fructele acelui arbore îmbietor.

De multă vreme, nimeni nu îl mai întreba nimic, vremurile trecuseră și totul rămăsese învăluit într-o ceață la fel de apăsătoare ca evenimentul însuși. Încercaseră să taie copacul, fără succes; toți cei ce se apropiau de el innebuneau pe loc, așa încât autoritățile au izolat zona cu garduri electrice, declarând publicului că în zona se află deșeuri radioactive. Cu fiecare an care trecea, copacul devenea din ce în ce mai mare și amenința să își întindă crengile până în sat. Plutea o disperare resemnată, satul urmă să fie evacuate cât de curând și izolat cu garduri electrice.

Când toți își făceau bagajele, plângându-se pe sine, unul din bătrânii care fusese de față în acea zi învăluită în ceață veni la el și, fără să îi spună vreun cuvânt, îi puse în față o oglindă, care însă se sparse pe loc și el începu se țipe de durere. Curgeau cioburi din ochii săi, care mai apoi se transformau în pietre din care izvorau șuvoaie de lacrimi. Se adunaseră toți sătenii, anticipând poate o durere ce va izbăvi comunitatea. Atunci le spuse tuturor: “Nu am mâncat…  a fost suficient să îmi doresc și îndată am murit”.

O luna mai târziu, după ce copacul plesnise în auzul tuturor chiar când el intrase în prima biserica deschisă în sat, își aminti brusc că are un nume, ba chiar și oamenii începuseră să înțeleagă că, deși de necrezut, și ei au un nume. Din când în când se auzea preotul trecând pe ulițe și strigând: “Nu-l faceți să crească din nou”. Nu mai zăreau copacul (care se transformase într-un puiet), însă toți au hotărât să păstreze gardurile electrice și oglinzile au apărut în fiecare casă.

Mihai Nistor

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul – 3 Octombrie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

sf_dionisie_areopagitul_4

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul glasul al 4-lea:

Bunătate învăţându-te şi îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi cre­dinţa păzind, calea întocmai ai săvârşit, Sfinţite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască su­fletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind învăţat de Dumnezeies­cul Apostol Pavel văzătorul de cele ce­reşti, ai ajuns îndată, Sfinţite Mucenice Dionisie, a fî tăinuitor ceresc şi grăitor de cele Dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce te-ai luminat cu Dum­nezeiescul har, luminează, fe­ricite, sufletele celor ce te lau­dă, ca să înţeleagă învăţăturile tale cele de Dumnezeu însuflate, Sfinte Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învrednicitu-te-ai, Mucenice Dionisie, cu gând prealuminos şi cu su­fletul, a vedea strălucirile rân­duielilor cereşti şi starea ce­telor de acolo.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cămară de mire Luminată, te-ai arătat Întrupării celei mai presus de gând, a Făcătorului tuturor; că din tine, Maica lui Dumnezeu, S-a îmbrăcat în trupul nostru Hristos Domnul.

Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai presus de Înălţimile Cereşti ridicându-te, cu­vioase, rânduielile, Oştirile şi Strălucirile cele mai presus de lume le-ai tâlcuit tuturor, cu înălţimea graiurilor şi cu preaînţeleptele tale cuvinte.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-te de înalta ştiin­ţă a Dumnezeieştilor nume preacuvioase, ai teologhisit cu­noştinţa Dumnezeirii, făcându-te, prin har Dumnezeiesc, cuvântător al Preasfintei Treimi, Preaferi­cite Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-te cu dorirea cea spre Dumnezeu şi foarte învăţându-te cu înţelepciunea cea prin harul cel făcător de viaţă, te-ai făcut organ de Dumnezeu purtător, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu lucrarea Duhului Celui Ce toate le săvârşeşte, ai rodit, Fecioară, Trup Stăpânului tu­turor; cu Care ai osândit pă­catul lumii şi ai izvorât Viaţa Cea Veşnică.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bună podoabă a Bisericilor o ai pus în rânduială, că în ele ai zugrăvit, părinte, închipuirea sfinţitelor chipuri, celor ase­menea Puterilor Neînchipuite; prin care se învaţă Taina şi se luminează toată adunarea credincioşilor, cea cugetătoare de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pâraiele cuvântării tale de Dumnezeu, Dumnezeiescule, foarte adapă grădinile cele cuvântătoare şi de-a pururea înflorite, sădite pe dreptate dogmelor; că ai propovăduit Unimea Fiinţei şi Însăşi Cinstita Stăpânire Cea în Trei Feţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Neîncetarea Ierarhiei tale celei Îngereşti şi dragostea şi dorirea către Dumnezeu şi ple­carea către înălţimea Dumnezeirii cea neabătută şi nepricepută, cu înţelepciunea ai în­văţat-o, ierarhe, celor ce cu credinţă strigă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lucrător Sfinţit S-a făcut Fiul tău mântuirii tuturor, celor ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu; Începător şi Lu­minător, Dreptate şi Scutire, Fecioară. Pentru aceea credin­cioşii, după adevăr şi cu înţelepciune, te mărim.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci, mă întoarce şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glasul graiurilor tale, purtându-se ca un sunet ceresc, a tunat cu cuvântul harului, în cugetele celor fără de Dum­nezeu şi a luminat inimile credincioşilor, cu razele cele prealuminate ale Dumnezeieştilor dogme.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănatu-te-ai neguţătoru­lui care caută mărgăritare bune, preafericite şi aflând Mărgăritarul Cel cu adevărat de mult preţ şi mirându-te de Strălucirea Lui cea cu lucrare Dumnezeiască, L-ai mărturisit a fi Dumnezeu, ierarhe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu multă înţelepciune ai iubit, părinte, Izvorul înţelep­ciunii şi din dragostea Lui te-ai făcut desăvârşit şi izvorăşti totdeauna râurile Dumneze­ieştilor dogme, grăitorule de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce eşti Plină de har, ai primit întru tine pe Cel Preaîncuviinţat, Care numai cu voirea toate le-a făcut; şi Care ne-a înfrumuseţat pe noi cu luminarea dreptei credinţe, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având, cu dragoste, silinţă pentru Lege, ai dobândit harul înţelepciunii, Dumneze­ieşte grăind tu despre Dum­nezeu şi ai lăsat în urmă-ţi dog­me dreptcredincioase, preafe­ricite; din care, îndulcindu-ne credincioşii, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu pricepe­rea lui Dumnezeu, cuvioase, cugetătorule de Dumnezeu, ţi-ai plecat urechea Dumnezeiescu­lui Învăţător şi de la Dânsul te-ai învăţat înţelepciunea cea mai presus de lume, Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa ta a fost minunată, cu­vântul tău şi mai minunat, limba ta strălucitoare de lumină şi gura însufleţită cu foc, Preafericite Dionisie; iar gândul tău, părinte, a fost desăvârşit în chip Dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Noi credincioşii Fecioară, cu bucurie strigăm ţie cu Glasul Arhanghelului Gavriil; că din tine nouă S-a Născut Cel Negrăit, Făcătorul şi Începătorul vieţii, Om făcându-Se şi S-a amestecat cu oa­menii, Iubitorul de oameni.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă…

Prin uşile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apos­tolului celui ce a ajuns până la al treilea cer, Sfinte Sfinţite Dionisie, te-ai îmbogăţit cu toată cunoştinţa celor negrăite şi ai luminat pe cei ce şedeau mai înainte în întunericul necunoştinţei. Pentru acesta strigăm: bucură-te părinte a toată lumea.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

De pogorârea lui Dum­nezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând, pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucuros picior, ca întru o grădinâ verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţăturile tale, ca ploaia cea cerească în pământ secetos, îngraşă inimile celor credin­cioşi, cele ce de-a pururea do­resc şi fără saţiu le învaţă a striga: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu pricepere cugetătoare de Dumnezeu, ai scris minţilor celor fără de trup şi cuvântările lor cele de laudă, fericite şi de Dumnezeu fiind insuflat, ai învăţat Biserica a cânta: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Locaş bine întocmit al Prea­sfântului Duh te-ai arătat şi insuflările Lui şi arătările le-ai propovăduit ca un prooroc, În­ţelepte Dionisie, cântând: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată acum s-a împlinit proorocia lui Isaia, celui grăitor de Dumnezeu, că Fecioara a avut în pântece pe Dumnezeu Cu­vântul şi a Născut pe Dătătorul de viaţă, Căruia toţi cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ca o oglindă luminată prin fapte bune, ţi-ai făcut gândul încăpător arătărilor celor curate, Sfinte Dionisie, Preaferi­cite, şi primind Razele Luminii Celei mai presus de gând, ai cân­tat: preoţi binecuvântaţi, po­poare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Har mai îndestulat s-a re­vărsat prin buzele tale; pentru aceea ai arătat Dumnezeieştile învăţături, lăţindu-le şi descoperindu-ne mai luminat înţele­gerea lor cea mai presus de gând, nouă, celor ce cântăm cu credinţă: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Mai cunoscută s-a făcut prin tine, Sfinte Dionisie, Mitropolia cea lăudată a atenienilor, aducându-te pe tine lui Hristos şi Împă­ratului tuturor, ca o pârgă preasfinţită şi totdeauna cântând: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maică a lui Dumnezeu cu totul fără prihană, curăţeşte rănile sufletului meu şi semnele păcatului; că ai născut Fiu pe Cel Ce are puterea să izbăveas­că lesne pe cei legaţi cu lanţu­rile greşelilor din legăturile cele nedezlegate; pe Însuşi Făcăto­rul de bine Dumnezeu, Dătăto­rul de viaţă.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicindu-te a te face văzător şi dimpreună oste­nitor cu Sfinţii Apostoli, te-ai făcut părtaş Măririi şi dim­preună cu ei, ai mers la vederea Trupului celui cu adevărat Începător de viaţă, al Însăşi Născătoarei de Dumnezeu, Ce­lei Preacinstite; pe care, după vrednicie, o mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai moştenitor Dum­nezeieştii Împărăţii în ceruri, părinte, ca un arhiereu după Lege şi ca un pătimitor nebiruit, amestecând sângele cel mucenicesc cu ungerea preoţiei; pentru aceasta ai luat cununi îndoite, precum se cuvine de sfinţenie, tăinuitorule, Sfinte Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce ai îndrăznire către Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Înţe­lepte Dionisie, pentru toţi te roagă pururea, ca să ne izbă­vim de încercări, cei ce te lăudăm cu bună credinţă, pe tine învăţătorul ştiinţelor celor ne­grăite, ca un sfinţit descope­ritor al Bunătăţii Celei tainic ascunse şi cu Dumnezeiască Stăpânire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Biserica cea Cinstită, pe care Hristos, Fiul tău, a câş­tigat-o cu scump Sângele Său, ca un Bun, arat-o cu vitejie bi­ruitoare eresurilor, Ceea ce eşti Plină de har; şi mântuieşte-ne din primejdii şi ne izbăveşte de stăpânirea barbarilor.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceas­ta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oame­nilor trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Privitorule al cerului şi adâncul înţelepciunii, Dumnezeiescule căutător al Sfatului Celui Tainic; minte care străbate văzduhul, comoara Tainelor cunoscându-le, o, Sfinte Dionisie Prea­fericite, te rugăm: roagă pen­tru noi pe Cel Singur şi Iubitor de oameni.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei…

Făcându-ţi mintea ca o oglin­dă preavăzătoare ai primit înăuntru Fulgerele Duhului cele de Raze aruncătoare şi Lumină­rile Cereştilor Străluciri. Pentru aceasta, te-ai şi învrednicit învederat a oglindi îngereştile începătorii, cu preacurată ageri­mea ta.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Ca unul ce eşti închipuire Dumnezeiască Vasului celui ales cu adevărat, înveţi Tainele cele Dumnezeieşti, cu Duhul şi luminându-te cu darurile Dum­nezeieştii Străluciri, arătat ai descoperit Cetele îngerilor. Pen­tru aceea, lăsând lumii înţele­gerea Dumnezeieştilor tale dog­me, ai luminat pe toţi, Sfinţite Tăinuitorule Dionisie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Norul Soarelui Celui Înţelegă­tor, Sfeşnic de aur al Dumneze­ieştii Lumini, Nespurcată, Neîntinată, Stăpână fără prihană, luminează-mi, rogu-mă, sufle­tul cel orbit de patimi, cu Lu­mina Nepătimirii şi inima, fiindu-mi întinată, spal-o cu curge­rile lacrimilor şi cu umilinţa pocăinţei şi mă curăţeşte de spurcăciunea lucrurilor mele, ca să strig cu dragoste către tine: Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască, că nu­mai pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Fecioara şi Maica lui Hristos, văzând pe Făcătorul lumii pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar i se topea sufletul şi trupul îşi bătea sfărâmându-se şi cu amar striga către Dânsul: vai mie, o, Fiul meu! Cum îţi voi suferi Patima, piroanele şi suliţa, eu, Ceea ce Te-am născut fără dureri? Ci, grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi Dumnezeule şi să înceteze de tânguiri şi durere; şi celor ce-Ţi laudă Patimile, să le dăruieşti dezlegare greşelilor.

Rugăciune pentru ca cei ce călătoresc să îşi găsească drumul atunci când s-au rătăcit şi suferă din pricina aceasta – Psalmul 31

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

psaltirea-copertav-543x335

PSALMUL 31
Al lui David.

l. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Rugăciune pentru ca femeile a căror sarcină s-a pierdut să izbutească să îndure şi să fie sănătoase – Psalmul 67

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

psaltirea-interior

PSALMUL 67
Al lui David.

1. Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
2. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,
3. Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.
4. Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui,
5. Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor.
6. Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu aşază pe cei singuratici în casă,
7. Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte.
8. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu,
9. Pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel.
10. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.
11. Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac.
12. Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă.
13. Împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi prăzile.
14. Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul.
15. Când Împăratul Cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon.
16. Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este muntele Vasan.
17. Pentru ce, munţi cu piscuri, pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârşit?
18. Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel sfânt.
19. Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi îngăduiţi au fost să locuiască.
20. Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre.
21. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii.
22. Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor.
23. Zis-a Domnul: „Din Vasan îl voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmaşii tăi din adâncurile mării,
24. Pentru ca să se afunde piciorul tău în sângele lor şi limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi.
25. Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt:
26. Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele bătând din timpane şi zicând:
27. „În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!”
28. Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povăţuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului şi ziceau:
29. „Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte Dumnezeule această lucrare pe care ai făcut-o nouă.
30. Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, Îţi vor aduce împăraţii daruri.
31. Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul.
32. Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie”. Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând:
33. „Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Domnului.
34. Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere.
35. Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori.
36. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu”.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul – 29 Septembrie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

09-29-cv_chiriac_sihastrul

Troparul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

osioskyriakos02

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Cântare să înălţăm, popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a izbăvit din robie pe Israel, cântare de biruinţă cântându-I şi grăind: să cântăm Ţie Unuia, Stăpânului!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să laud după vrednicie pe Cuviosul Chiriac, laudă de Dumnezeiască cunoştinţă şi de daruri dă-mi mie, Hristoase, prin rugăciunile lui. Că Tu eşti Comoara învăţăturilor celor înţelepte şi mai presus de cuvânt.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primindu-mă cu voie bună pe mine, care aduc ţie acum laudă, Fericite Chiriac, roagă-te lui Hristos să mă împărtăşesc de Dumnezeiasca Rază de Lumină şi să câştig mântuirea cea adevărată.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruit-ai pe stăpânii întunericului, părinte, întărindu-te cu puterea cea tare a Stăpânului, Preafericite Chiriac! Şi mergând după urmele Lui, ai ajuns la odihna cea de sus.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătat-ai pe pământ râvnă asemenea cu îngerii şi tot cugetul trupului l-ai supus Duhului Celui Purtător de viaţă. Pentru aceasta acum dănţuieşti împreună cu ei în ceruri, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Chiriac.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Scară Înţelegătoare te-ai arătat, care a văzut-o Iacob, alesul lui Dumnezeu, prin care în chip de negrăit S-a pogorât Cel fără de trup, ca să Se Întrupeze Neschimbat mai presus de cuvânt din tine, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt ca Domnul…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neîncetat ai săvârşit călătoria vieţii. Căci din pruncie ai iubit pe Ziditorul tău, cuvioase, de Care fiindu-ţi sete Îl căutai, asemănându-te alergării cerbului către izvoarele apelor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind tu, Dumnezeiescule, poruncile lui Hristos cele de viaţă, care erau scrise pe lespezile inimii tale cu degetul Duhului, cu fapta le-ai păzit pe ele ca o carte însufleţită.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu postirile ai biruit poftele pântecelui cele lacome, cuvioase şi omorând dezmierdarea cea trupească, ai trăit cu curăţie în toată viaţa, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curăţindu-ţi cugetul şi trupul şi duhul, de trei ori fericite, cu veselie te-ai făcut pe tine locaş înţelept al Treimii şi te-ai arătat vas Luminii Celei în Trei Sori.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară ai născut, Neispitită de nuntă şi Fecioară ai rămas, Maică Nenuntită. Născătoare de Dumnezeu, Marie, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne mântuim noi.

Irmosul:

Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura; şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu eşti şi Puterea mea; Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea. Cel Ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi ai cercetat sărăcia noastră. Pentru aceasta, cu proorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înspăimântatu-s-a soarele de răbdarea şi de tăria ta, cuvioase, mulţi ani a te vedea nicidecum ziua gustând mâncare; ca unul ce prin privegheri neîncetate cu bună tărie cântai: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetând cu pricepere la Legile Testamentului Nou şi ale celui Vechi, înţelepte, ai cules tot chipul bunătăţii al sfinţilor bărbaţi, râvnind obiceiul înţeleptei albine, fericite şi făcându-te vas de alegere, cântai: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bogăţie de desfătare, lauda şi veselia cuvioşilor eşti, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceea, dorind de Tine Sfântul Chiriac, toate cele veselitoare ale lumii le-a socotit ca nişte gunoaie. Drept aceea şi în pustiuri neumblate cu dragoste se desfăta întru frumuseţea Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ştim că odinioară a îndulcit proorocul apele Marei; iar tu, Sfinte Chiriac, prefăcând mâncarea buruienii celei amare a Schiliei spre gustare dulce, ai arătat de faţă îndrăzneală către Domnul, Care cu adevărat măreşte cu Putere Dumnezeiască pe robii Săi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ucenice şi următorule al Stăpânului Hristos, ca unul ce de la Dânsul ai primit darul de a tămădui şi a goni bolile, de a depărta şi a goni cetele demonilor, cu semnul Dumnezeieştii Cruci şi cu îndurare, prin rugăciune, ai tămăduit pe fiul slugii tale cel lovit de boală.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu eşti Lauda credincioşilor, Ceea ce eşti fără de mire. Tu eşti Părtinitoarea, Scăparea creştinilor, Zid şi Liman. Căci aduci către Fiul tău rugăciuni şi mântuieşti din primejdii pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cunosc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa, Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul! Ci, mă întoarce şi Te rog, îndreptează căile mele la lumina poruncilor Tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind de la Hristos darul Duhului Cel Nebiruit, ai surpat cu totul pe stăpânitorii lumii cei cumpliţi. Şi patimile cele sufleteşti biruindu-le, Sfinte Chiriac, te-ai încununat cu cununa nepătimirii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tărie răbdând ostenelile sihăstriei, te-ai arătat viteaz, rămânând statornic până la adânci bătrâneţi, cuvioase, cu multă bucurie petrecând în pustiu, ca în nişte cămări din curţile împărăteşti.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Privegheri de toată noaptea săvârşind, fericite şi fără de înălţare călătorindu-te către Dumnezeu, prin rugăciune vorbeai cu mintea cea fără de materie şi primeai raze luminoase, Sfinte Chiriac, luminându-ţi-se cugetul de străluciri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cinstita ta limbă umplându-se de grai proorocesc de lumină purtător, a proorocit mai înainte greşeala lui Origen cea vătămătoare de cugete şi pierzătoare de suflet, care stăpânea atunci, cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Adunarea proorocilor s-a învăţat după înţelegere Tainele tale, Preacurată. Căci Stăpânul te-a arătat pe tine Uşa Cerului şi întrupându-Se din tine, Fecioară, Soarele dreptăţii a Răsărit celor dintru întuneric.

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te dumnezeu după dar, cu îndumnezeirea lui Hristos, ai îndreptat neputinţele firii, cele cu dureri, tămăduind pe cei bolnavi şi pe cei îndrăciţi vindecându-i cu Dumnezeiescul dar.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fugit-ai de supărarea mulţimii care venea către tine şi iar ai ajuns la pâraiele cele de îngrozire, lepădându-te de mărirea laudelor celor deşarte ale oamenilor, pururea pomenite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Văzând toată mărirea lumii că este ca un vis trecător, ai poftit să te faci părtaş Slavei celei mai bune a Dumnezeului Celui Viu, înţelepte. De care după dreptate te-ai învrednicit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca un Sicriu Însufleţit ai primit pe Cuvântul Cel fără de început şi ca o Biserică Sfântă ai încăput pe Ziditorul. Ca un Scaun în chip de foc ai purtat pe Stăpânul a toată lumea, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă…

Ca pe un tare luptător şi apărător, pururea cinstindu-te pe tine Sfinţita Lavră, pururea prăznuieşte pomenirea ta cea de peste an. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, păzeşte-ne pe noi de vrăjmaşii care vin asupră-ne, ca să-ţi cântăm; bucură-te, părinte, de trei ori fericite.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii…

Nevoinţă şi vieţuire de înfrânare ai avut tu, Cuvioase Chiriac, făcătorule de minuni. Roagă-te pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cugetarea Legilor Tale şi a cuvintelor celor Dumnezeieşti insuflate, mai mult decât cu miere şi-a îndulcit gâtlejul preacredincioasa Ta slugă, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cei curăţiţi de noroiul patimilor prin rugăciunile tale, ca pe unii ce te laudă pe tine Dumnezeiescule fericite, adu-i către Dumnezeu, ca unii care cântă: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot darul Duhului Tău l-a primit întru sine, Sfântul Chiriac, căci cu tot sufletul a fost iubitor al luminii Tale, Hristoase, grăind către Tine: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să scape Daniel de cruzimea leilor, s-a mărit; iar Sfântul Chiriac s-a slujit cu dânşii poruncindu-le ca unor slugi, cântând Ţie: Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

La fapte adăugând privirea Dumnezeiescului Chiriac, ai propovăduit Fiinţa Cea în Trei Ipostasuri: Tatăl şi Fiul şi Duhul, cântând Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Linişteşte, Preacurată, viforul eresurilor şi stinge văpaia patimilor noastre celor ce grăim naşterii tale: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce s-au făcut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru Dumnezeiasca umilinţă cu curgerile lacrimilor ţi-ai adăpat, fericite, sfinţitul tău suflet şi l-ai arătat cu multă roadă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul şi-L preaînălţaţi în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tesviteanul odinioară cu seceta a uscat picăturile ploilor. Iar tu, fericite, în iuţimea vremii secerişului ai pogorât vărsare de ploaie, cântând: Binecuvântaţi, lucrurile Domnului, pe Domnul şi-L preaînălţaţi în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu cu luptele tale cele vitejeşti ai înfruntat înşelăciunea celor cu socoteală rea, ucenici ai lui Origen, cu dreaptă credinţă cântând: Binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu dreaptă credinţă ai învăţat, părinte, o Fiinţă a Treimii în Trei Sori, ca fiind o Lumină şi o Strălucire, cu dreaptă credinţă, zicând: Binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai, Fecioară, Fiică a lui Adam cel căzut şi Maică lui Dumnezeu Cel Ce a înnoit fiinţa mea, pe Care Îl lăudăm toate lucrurile ca pe Domnul şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cei ce s-au făcut cu darul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primitu-te-a pe tine, Înţelepte Chiriac, peştera care a arătat izvorul cel dat de Dumnezeu; pe care minunat l-a făcut odinioară Dumnezeiescul părintele Hariton, ca şi Moise şi te-a făcut zid neclintit turmei Lui şi păzitor prea tare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru dragostea Vieţii Celei Adevărate, ridicând Crucea pe umerii tăi, Sfinte Chiriac, viaţa ţi-ai făcut cugetare de moarte. Pentru aceea şi acum, mutându-te către desfătarea cea veşnică şi nepieritoare, dănţuieşti de-a pururea cu cetele cele cereşti, întru Lumină, lângă Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-te de Raza Duhului, ai strălucit şi te-ai arătat luminat cetelor celor de sus. Iar acum, prin rugăciunile tale, luminează-mi cugetul cu Lumina Dumnezeirii Celei Înţelegătoare şi în Trei Lumini; şi mă izbăveşte de patimi şi de greşeli, Fericite Chiriac.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind încununaţi cu cununa cea de biruinţă, Dumnezeiescule Hariton şi Fericite Chiriac şi stând înaintea lui Dumnezeu Cel din Înălţime, uitaţi-vă acum părinteşte şi scăpaţi de primejdii turma voastră, cea care prăznuieşte pomenirile voastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întinde puterea ta şi bine călătoreşte şi împărăteşte Fiule al Maicii lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu şi Iubitor de oameni, pentru rugăciunile Celeia ce fără de ispită de bărbat Te-a născut pe Tine.

Irmosul:

Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină…

Dorind după viaţa cea mai presus de lume, cuvioase, ai părăsit dulceaţa lumii ca fiind trecătoare. Pentru aceea, locuind în pustiu şi în peşteră, te-ai arătat cetăţean Cetăţii celei Cereşti; întru care adu-ţi aminte de cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină…

Cu Dumnezeiască naşterea ta, Preacurată, ai înnoit fiinţa pământenilor cea muritoare, care era stricată de patimi şi pe toţi ne-ai ridicat din moarte către Viaţa Nestricăciunii. Pentru aceea, după datorie toţi te fericim, Fecioară Preamărită, precum mai înainte ai proorocit.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină…

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a pătruns Preasfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău Răstignit de bunăvoie. Pe Care, binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Jocul cu mărgele de oglinzi – Mihai Nistor

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

maxresdefault

Acolo unde totul se zărea,

Zori de plămadă așteptau în stânca albastră

Miros de păsări, oaspeți aievea

Cina cea de cioburi stă pregătită

Să se înfrupte de din oase.

***

Năvalnică sete și zare și moarte

Întind apus jurăminte

Pecețile ispravite adese

Gonesc spre vechi înainte.

Nu ne putem zări de ele

Noi, cei calzi, copleșiți de umbră lor înghețată

Ce ne topește în astă învârtire.

***

Și iată-ne sparți în bucăți, rătăciți

Pe urmele marilor raze

Sfidând în gonire strigăte, minți

De rupte zăgaze

***

 O, de-ar fi ostile frunze-nghețate

Și toată mișcarea tăcere

Să-ncapă născută prin două fante

O clipă de ere.

MIhai Nistor

Pravila dăruită de Maica Domnului schimonahiei Antonia, pentru copiii avortați, nenăscuți

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

65984825_2337262563198235_4630056220617605120_n

Prezentare Andreea Stângă

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

 

51626835_312912946023121_2090760835260481536_o

Doamna Andreea Stângă: ”s-a născut la Arad, este absolventă a Facultatii de Litere, Universitatea București, cu un stagiu la Paris și absolventă a unui masterat în Suedia. Momentan auto-exilată pe o insula – Malta și axată mai ales pe artele plastice 🙂”…

46485317_279457712701978_6588691565361758208_n

Atât am obținut – cu chiu și vai – de la această minunată doamnă, care, după ce că este dăruită cu tot ce își poate dori o femeie, mai este și incredibil de modestă. Restul, completarea informațiilor, le-am subtilizat din contul de Facebook personal 😉 !

Manages Andreea Popa Art

https://www.facebook.com/pg/AndreeaPopaArt/about/?ref=page_internal

O „urmăresc” de ceva timp pe doamna Stângă și mă bucură faptul că oamenii foarte valoroși sunt atât de modești și cu atât de mult bun simț! O admir și sunt fericită că a acceptat să publice poezia ”Toamna – Andreea Stângă (Popa)” în revista noastră, îmi plac desenele, arta d-nei Andreea Stângă, mă bucura spontaneitatea și inteligența comentariilor pe Facebook, eu necunoscând-o decât din acest context virtual.

Toate acestea i le-am transmis și personal, în mesaj privat 🙂

Rugăciunea de consolare a celor îndoliați

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

maica_domnului_sihastria

Doamne al puterilor, Cel ce ești alinarea celor întristați și mângâierea celor ce plâng și sprijinitorul tuturor celor slabi la suflet, mângâie cu milostivirea Ta pe cei cuprinși de plângere pentru cel răposat; vindecă toată durerea care este pusă acum în inima lor, primește-le rugăciunile și ridică-i prin încrederea în milostivirea Ta, pentru că și acesta, care a părăsit viața pământească, se află încredințat iubirii Tale părintești.

Că Tu ești nădejdea tuturor și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune la pierderea sarcinii cu voia sau fără de voie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

_____20121116_1765425821

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care Te-ai născut din Sfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria și în iesle ca un prunc ai fost culcat, însuți pe mine roaba Ta (N), care astăzi am căzut în păcat de ucidere cu voie (sau fără de voie) și am lepădat pe cel zămislit întru mine miluiește-mă după mare mila Ta și iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie. Ferește-mă de toate uneltirile diavolului și curățește-mi întinăciunea; vindecă-mi durerile; sănătate și putere trupului și sufletului dăruiește-mi, Iubitorule de oameni, și cu înger de lumină păzește-mă de toată năvălirea nevăzuților demoni. Așa, Doamne, scapă-mă de neputință și de slăbiciune și mă curățește de toată întinăciunea cea trupească și de tot felul de dureri ale pântecelui ce vin asupra mea. Și, prin mila Ta cea multă, ridică-mă, întărindu-mi neputinciosul meu trup și mă scoală din patul în care zac. Că în păcate și în nelegiuiri ne-am născut și toți suntem necurați înaintea Ta, Doamne, și cu frică strigăm și grăim: Caută din cer și vezi neputința noastră, a celor osândiți. Iartă-mă pe mine, roaba Ta (N), care în păcat de ucidere cu voie (sau fără de voie) mi-am lepădat pe cel zămislit întru mine; și pe toți câți s-au aflat și s-au atins de mine, ca un Dumnezeu bun și de oameni iubitor, după mare mila Ta, miluiește-i și-i iartă, ca Tu singur ai putere a ierta păcatele și fărădelegile, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.

Imaginea: Icoana Maicii Domnului „Recuperarea morților” 

Toamna – Andreea Stângă (Popa)

/ multumesc2014 / Un comentariu

65037169_369759177005164_6745163915514085376_n

toamna venise pe nesimțite
ca o arătare lividă în puterea nopții
când nu poți să dormi
și te întorci de pe o parte pe alta
și totul ia formă ciudată
și ți-e urât

pe nesimțite cum
vine bătrânețea
și oboseala
și factura la curent
și regretul
și se instalează confortabil
în toate cotloanele minții tale
mai ales în cele ascunse
care n-au cunoscut pacea niciodată

toamna.
Vine ca o nesimțită
cu toată butaforia ei de amărăciune
și ploi
și insomnie

și te trezești
că stai și te gândești în puterea nopții
la cele mai frumoase cuvinte pe care le-ai auzit vreodată
și care acum
nu mai înseamnă nimic

Ilustrația: Andreea Stângă (Andreea Popa)

https://www.facebook.com/AndreeaPopaArt/

Rugăciune – rânduială pentru o lună de zile

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

66335633_2340039699587188_8525180482474737664_n

Doamne, așa precum arde lumânarea mea de repede, luată din sfânta biserica, tot așa să-mi ajute Dumnezeu, Maică Precista și toți sfinții să piară tot atât de repede toate făcăturile, spurcăciunile, toate relele și patimile, blestemele și lucrurile diavolești, farmecele, descântecele, meșteșugurile și uneltele diavolești de la locul unde stau, de la casa mea, din familia mea, de la cei bântuiți de patimi (băutură, droguri, tutun, curvie, jocuri de noroc, neascultare și nesupunere, înjurăturile de cele sfinte), din capul meu, din trupul meu, din sufletul meu, din familia mea.

Doamne, ajută-mă să-mi recapăt sănătatea, liniștea, sporul și prosperitatea casei, a serviciului, a locului unde lucrez, să fiu bine văzut, să am spor în casă, în vite, în păsări, să fiu ferit de accidente și de relele întâmplări, eu și Casă mea, familia și colaboratorii de la muncă. Doamne, să se depărteze vrăjmașii și să se îmblânzească, să am soarta bună de la Dumnezeu, să mi se dezlege cununiile și făcăturile, să fiu ferit de argintul viu și lucrurile vrăjitorești să nu aibă putere asupra mea. Doamne, ferește casă mea de ura și invidie, de certuri, de bătăi, de boli molipsitoare, de beții, de anturaj prost.

Doamne, ferește familia mea și sufletele noastre de toate încercările și răutățile și dă-ne, Doamne, sănătate, împliniri, realizări și viață fără de primejdii. Doamne, întărește-mă și păstrează-mi credința strămoșilor, credința creștinilor. Doamne, ocrotește pe părinții mei, pe frații mei, pe surorile mele (se spun numele lor) și dezleagă blestemele viilor și morților căzute asupra noastră. Și luminează mintea și soarta copiilor noștri, da-le spor la învățătură și reușită în viață.

Doamne, veghează și întărește tineretul și copiii celor de-un neam și o credință cu noi. Doamne, ai grijă de toți copiii și înțelepțește și pe copiii mei. (Toate numele pentru care ne rugăm) Doamne, dă-ne pâinea cea de toate zilele și liniștea ta cea sfântă! Doamne, să se împlinească toate rugăciunile noastre!

Doamne, ajută-ne! Doamne, iartă-ne! Doamne, miluiește-ne! Doamne, fie-Ți milă de noi! Doamne al puterilor, fii cu noi! Amin!

Rostește-o măcar o dată pe zi timp de o lună și vei vedea că inima ta devine mai ușoară și tu privești lucrurile din viața de zi cu zi cu mai multă înțelepciune. Având mintea curată vei putea să iei cele mai bune decizii și succesul te va urmări la orice pas.

Sursă: crestinortodox.ro.im

Dedicată dragilor mei: Adriana și Armand

Să aveți curajul să fiți fericiți!

Rugăciune scurtă către Maica Domnului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

62229356_2738513509510254_6813264208289857536_o

„Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Marie, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, pe cei din necazuri izbăvește-ne, una curată și binecuvântată”. 

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Născatoare de Dumnezeu – 25 Iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Icoana-Bistrita

Tropar la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea:

Pe Ceea ce a născut Viaţa în pântece o ai purtat, pe Curata Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu gânditoare, Sfântă Ana. Pentru aceasta, acum la primirea cerească, unde este locaşul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste iertare de greşeli, pururea Fericită.

unnamed

Cântarea 1, glasul al 4-lea. 

Irmosul:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iertare de greşeli şi izbăvire de rele şi îndreptare vieţii cere pentru mine acum, cel ce laud astăzi a ta de lumină purtătoare pomenire şi dumnezeiască strălucire, Sfântă Ana Prealăudată.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai născut cu dumnezeiască cuviinţă pe cea care a născut Viaţa. Pentru aceasta, la Viaţa Cea pururea Vie te-ai mutat, desfătându-te în bucuria cea de negrăit şi în lumina cea neînserată, Sfântă Ana, de Dumnezeu chemată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Darul cel dumnezeiesc, Sfânta Ana, s-a mutat la bucurie, adică la Hristos, pe Care L-a născut fără de sămânţă fiica ei cea Curată; şi cu multă îndrăzneală stă înaintea Domnului, rugându-se să ne mântuiască pe noi pe toţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine ne-a strălucit nouă Soarele Dreptăţii şi a luminat tot pământul, cu cunoştinţa de Dumnezeu şi a stricat negura necredinţei, Curată, cu totul fără prihană şi Preafericită.

manastirea-bistrita-de-neamt-icoana-facatoare-de-minuni

Cântarea a 3-a. 

Irmosul

Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelep­ciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zămislit-ai şi ai născut pe Ceea ce a zămislit şi a născut mai presus de cuvânt pe Hristos, Cel Ce ţine împreună toate. Pentru aceasta adormirea ta, Sfântă Ana, o cinstim.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu laude se săvârşeşte slăvită pomenirea ta, că ai născut nouă pe Curata Maica lui Dumnezeu cea mai Înaltă decât laudele, Sfântă Ana, de Dumnezeu chemată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca soarele cu luna împreunându-se cu Sfânta Ana, Sfântul Ioachim Măritul, a născut Raza Fecioriei; prin care a Strălucit Raza Dumnezeirii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine tare Folositoare, Maica lui Dumnezeu, te-am câştigat şi nădejdile spre tine punându-le, ne mântuim; şi la tine scăpând, ne îngrădim.

Cântarea a 4-a. 

Irmos: 

«Cel ce șade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel ușor a venit Iisus, cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fecioară și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase».

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gândind la cele ce scria în Lege, le-ai săvârşit şi Maicii Dătătorului de Lege maică ai fost. Pentru aceasta, acum toată făptura este datoare a săvârşi cu bucurie pomenirea ta.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericit este cu adevărat pântecele tău cel ce a purtat pe Ceea ce a purtat în pântece Lumina lumii; şi sânul tău că a hrănit pe Ceea ce a hrănit cu lapte pe Hristos, Hrănitorul nostru, Sfântă Ana.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vieţuind fără prihană, ai născut pe Fecioara de Dumnezeu Născătoarea, Ceea ce a născut fără prihană pe Cuvântul Tatălui şi la Dânsul cu slavă te-ai deosebit, îndumnezeită fiind cu cinstitele Lui împărtăşiri.

Pântecele Fecioarei ca un Stog în arie cu adevărat s-a arătat, Spic Nearat având, cu Care se hrăneşte toată făptura, grăind: Atotputernice Hristoase, slavă puterii Tale.

Cântarea a 5-a.

Irmos:

Necredincioşii nu vor ve­dea Slava Ta, Hristoase, iar noi pe Tine, Unule-Născut, Strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat cer ai născut pe pământ, pe Ceea ce a născut pe Făcătorul cerului, Care te-a mutat astăzi la cele cereşti cu slavă, Sfântă Ana Slăvită.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cetele cele fără de trup împreună dănţuieşti, cu minte fără materie bucurându-te, plină fiind de strălucirea Dătătorului de bogăţie. Ci, pomeneşte-ne şi pe noi, cei ce te lăudăm pe tine cu credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceea ce ai răsărit lămurit din rădăcina lui Iesei, ai odrăslit, slăvită, Toiagul cel bine Înflorit, pe Preacurata, din care a Odrăslit Floarea Cea Neveştejită, Iisus, Izbăvitorul nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

La tine Singur Acoperământul cel Tare al credincioşilor scap şi spre tine îmi pun nădejdea mântuirii mele, Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, nu mă trece cu vederea.

Cântarea a 6-a.

Irmos:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele diavolilor curăţindu-se, cu Sângele Cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strămoşii Domnului Iisus Dumnezeu, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, cei împodobiţi cu dreptatea, cu cântări după vrednicie să fie lăudaţi astăzi.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toate laudele Sfânta Ana le-a covârşit, că a născut pe Ceea ce este mai presus decât toată lauda. Pentru aceasta, în ceata sfinţilor se sălăşluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta de lumină purtătoare este şi plină de strălucirea care trimite în lume raze de mântuire, Înţeleaptă Ana, plină fiind de toate darurile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din Sfânta Ana te-ai născut, Împărăteasa lumii, Ceea ce ai născut pe Împăratul tuturor şi Fecioară ai rămas după naştere, mai înaltă fiind decât Heruvimii, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

CONDAC, glasul al 2-lea. 

Podobie: 

Cele de sus căutând de tot necazul ne izbăvim, de Dumnezeu Născătoare! Pomenirea strămoşilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credinţă ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toţi cei ce cântă: Dumnezeul nostru fii cu noi, Cel ce ai preaslăvit pe aceştia precum ai binevoit!

Pomenirea strămoşilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credinţă ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toţi cei ce cântă: Dumnezeul nostru fii cu noi, Cel Ce ai preaslăvit pe aceştia precum ai binevoit.

Cântarea a 7-a.

Irmos:

Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca una care ai născut pe Maica Vieţii Celei Adevărate, Sfântă Ana, la viaţa cea adevărată te-ai mutat şi la lumină, grăind: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca una care ai fost maică a Maicii Mântuitorului, Sfântă Ana, cu fapte bune împodobită fiind, de pe pământ la cer ai mers lăudând şi grăind: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

La viaţa cea fără de sfârşit, la lărgimea cea preadesfătată a dulceţii Raiului, la Lumina Cea Neînserată ai mers, de Dumnezeu Purtătoare, grăind: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Împodobită fiind cu frumuseţile bunătăţilor, ai născut pe Cuvântul Cel mai Frumos decât fiii pământeşti, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe Cel Ce a împodobit cu cuvioase frumuseţi pe cei ce cu cântări te laudă pe tine.

Cântarea a 8-a.

Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întu toţi vecii.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce mai înainte era stearpă a ajuns maica Singurei Născătoare de Dumnezeu, iar acum strămoaşa lui Hristos. Precum de haina stârpiciunei aşa şi de omorâre dezbrăcându-se, în latura celor vii cântă: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos deschizându-ţi ţie Uşile cele de sus, cu bucurie te-a primit, căci ai născut Uşa prin care Însuşi a trecut şi Încuiată o a lăsat după ieşire, de Dumnezeu Înţelepţită, după vrednicie, Minunată Ana. Pentru aceasta, te cinstim întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Ceea ce cu sfinţenie viaţa ţi-ai sfârşit, maică ai fost Sfintei pururea Fecioare, care a născut pe Cuvântul Cel Preasfânt Cel Ce ne-a dat nouă sfinţire şi mântuire, de Dumnezeu Înţelepţită, după vrednicie, Minunată Ana. Pentru aceasta, pe tine te cinstim întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe mine cel cuprins de multe nevoi şi sunt în primejdii din pricina viforului păcatului, îndreptează-mă acum cu suflările Duhului, la limanul cel fără valuri, de Dumnezeu Născătoare Stăpână, tu eşti Limanul creştinilor. Pentru aceasta, te lăudăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos: 

Eva adică, prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Pruncul purtat în pântece, ai înflorit lumii Binecuvântare; pentru aceasta toţi pe tine te mărim.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Eva cu adevărat cu neputinţa neascultării blestem a aşezat, iar tu blestemele stârpiciunii le-ai dezlegat, născând pe Maica lui Dumnezeu cea Curată, care a născut Binecuvântarea. Cu care împreună dănţuieşti după vrednicie, Minunată Ana.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din pământul pântecelui tău, cu adevărat s-a născut Pământul cel Sfânt, care a Răsărit fără Sămânţă, Spicul Cel Nelucrat, pe Hrănitorul lumii şi Domnul, Care înţelepţeşte te-a mutat pe tine la hrana cea neîmpuţinată, Sfântă Ana.

Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa cea fără întristare şi fără stricăciune te-a primit pe tine după sfârşit, preamărită. Şi acum eşti părtaşă pomului vieţii, bucurându-te împreună cu adunările drepţilor şi cu dumnezeieştile oşti ale celor fără de trup. Pentru aceasta, pe tine toţi te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta mai luminoasă decât soarele ne-a răsărit nouă astăzi, cu raza bogatelor daruri luminându-ne, preacinstită şi negura patimilor risipind. Deci pe noi, cei ce o săvârşim, păzeşte-ne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfântă Fecioară Marie, Doamna tuturor, pe mine cel robit de toate greşelile, tu mă miluieşte; că tu ai născut pe Mântuitorul tuturor, Cel Ce ne-a mântuit pe noi de robia păcatelor, cu dumnezeiasca voinţă.

SEDELNA, glasul al 8-lea. 

Podobie:

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip de netâlcuit pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc ca să mă izbăvesc eu de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti.

Norul Soarelui Celui Înţelegă­tor, Sfeşnic de aur al Dumneze­ieştii Lumini, Nespurcată, Neîntinată, Stăpână fără prihană, luminează-mi, rogu-mă, sufle­tul cel orbit de patimi, cu Lu­mina Nepătimirii şi inima, fiindu-mi întinată, spal-o cu curge­rile lacrimilor şi cu umilinţa pocăinţei şi mă curăţeşte de spurcăciunea lucrurilor mele, ca să strig cu dragoste către tine: Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască, că nu­mai pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.

Maicii Stăpânului şi Făcătorului, maică ai fost Sfântă Ana, Preaslăvită, poruncile Lui neîncetat păzindu-le. Pentru aceasta, murind, la viaţa cea fără de moarte şi la Lumina cea Neînserată te-ai mutat cu adevărat. Pentru aceasta, sfântă şi de lumină purtătoare pomenirea ta săvârşind cu duhul, ne luminăm totdeana şi cu un glas grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

Imaginea: http://mirelasova.over-blog.com/article-icoana-iubita-a-moldovei-a-sfintei-ana-de-la-manastirea-bistrita-neamt-81848942.html

Rugăciune la Sfântul Haralambie pentru însănătoșirea celor bolnavi

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

sf-haralambie-600x368

Rugăciunile la Sfântul Haralambie fac minuni pentru cei bolnavi.

„Sfinte Mucenice Haralambie, primeşte această rugăciune pe care cu umilinţă ți-o aducem şi ne izbăveşte din toate necazurile!

Deşi suntem bolnavi și nevrednici milostivirii tale pentru păcatele noastre cele multe şi grele pe care le săvârşim în tot timpul vieţii noastre şi în tot ceasul, totuşi, cunoscând bunătatea ta cea mare pe care ai arătat-o celor ce te cinstesc şi celor ce se pocăiesc cu credinţă întru numele Domnului, îndrăznim cu umilinţă să mărturisim înaintea ta că am greşit.
Fii mijlocitorul nostru către preaputernicul Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, pentru izbăvirea noastră de toate bolile şi de toate primejdiile şi pentru întărirea noastră în credinţa cea adevărată. Amin!”

Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Iezechiel – 21 Iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

66861771_156355815507245_2701854176614285312_n.jpg

Troparul Sfântului Prooroc Iezechiel, glasul al 2-lea:

A proorocului Tău Iezechiel pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

sfantul_prooroc_ezechiel

Cântarea 1, glasul al 8-lea. 

Irmos: Să cântăm Domnului…

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mie, celui ce voiesc a lăuda pe Iezechiel Proorocul Tău, Doamne, dă-mi har, Făcătorule de bine şi dar duhovnicesc.

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având înălţări Sfinţitul Iezechiel, singur văzătorul celor negrăite, cu slava Domnului este strălucit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cugetul zburdărilor celor trupeşti supunându-l şi viaţa ta îndreptând-o, te-ai arătat Prooroc primitor de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătându-te cu totul luminat, pe Prealăudata Uşă Ceea ce căuta spre Răsărit, pe Fecioara, o propovăduieşti, de Dumnezeu insuflate.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea…

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răsărirea morţilor cea scrisă mai înainte, ca un prooroc o vezi, mărite, omorârea patimilor dobândind.

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Proorocule Iezechiel, arătătorule de Dumnezeu, făcându-se Dumnezeu Milostiv zidirii Sale, minte dumnezeiască te-a arătat pe tine celor rătăciţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce şade pe Heruvimi, Fulgerul Dumnezeirii, te-a luminat pe tine, mărite, arătându-Se ţie, grăitorule de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ţarină Curată, cu ochii cei mai înainte văzători, proorocul Tău a văzut intrarea fecioriei, cea păzită Ţie, Făcătorule de bine.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina…

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După ce te-ai învrednicit a vedea cu uimire vedeniile cele dumnezeieşti, ai căzut cu faţa la pământ şi ai auzit glasul Duhului Cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Negrăite lucruri învăţându-te şi cu poruncile cele dumnezeieşti luminându-te, mâna Stăpânului şi Atotstăpânitorului tău peste tine a fost.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Alesule Prooroc Iezechiel, cartea cea dată gurii tale din mâna Domnului a îndulcit inima ta şi te-a săvârşit prooroc dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Te-a văzut pe tine, Fecioară, Proorocul Iezechiel Dumnezeiască Uşă Luminoasă, prin care a trecut Domnul, Încuiată păzind-o pe aceasta.

Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând, strigăm către Tine…

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, Fericite Proorocule Iezechiel, primitorule de Dumnezeu, pe toţi păcătoşii ai povăţuit prin cuvintele tale a se întoarce spre pocăinţă.

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

La toate s-au asemănat Domnului proorocul, căci şi pentru păcatele cele străine s-a rugat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iezechiel Proorocule, limbile ritorilor nu pot să te laude pe tine, căci cu strălucire cerească ai fost înfrumuseţat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Eşti Uşa Dumnezeiască, pe care te-a văzut Proorocul Iezechiel şi din care ne-a răsărit nouă Dătătorul de lumină, Domnul.

Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie…

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Proorocule minunate, învrednicitu-te-ai a vedea pe Dumnezeu, de toată arătarea cea materialnică curăţindu-te, preafericite.

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te mai înalt decât trupul, prin puterea Duhului, cu înălţare te-ai ridicat şi te-ai arătat plin de lumina cea curată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având viaţă proorocească, dând dănţuire de cântare, vezi pe Hevurimi şi pe Atotţiitorul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Maica şi Fecioara cea întru adevăr, pe Mijlocitoarea lui Dumnezeu şi a oamenilor, în închipuire o ai văzut uşă mult luminoasă.

Irmosul:

Haină luminoasă dă-mi mie Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

Arătatu-te-ai prooroc lui Dumnezeu, Iezechiel Minunate şi mai înainte tuturor ai vestit Întruparea Domnului, a Mielului şi Ziditorului, Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat în veci.

Cântarea a 7-a. Irmos: Din Iudeea venind tinerii…

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai biserică însufleţită a lui Dumnezeu, o, preafericite purtătorule de Dumnezeu şi măsurarea Bisericii în taină ai fost învăţat, cu duhul cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cu totul primenit întru uimire odinioară în cetatea sfântă şi prin arătare fiind învăţat tainele cele dumnezeieşti, te-ai deprins a cânta: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătându-te preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, vrednicule de minune, aduci Stăpânului rugăciuni şi jertfe pentru poporul ce stă înainte şi cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

A mântui fiinţa cea omenească vrând Cuvântul Cel Înalt, a trecut prin Uşa cea Feciorească, cu trup îmbrăcat dintr-însa. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Ceresc…

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu sfinţitul dar al proorociei, te-ai luminat cu cântări lăudând în veci pe Dătătorul de viaţă, Hristos.

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Proorocul Iezechiel fiind privitor al slavei Tale şi plecat pe genunchi, primeşte-l ca un bun rugător pentru lume; ca să Te cântăm pe Tine, Hristoase, întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

La tainele cele mai presus de minte te-ai deprins, Proorocule Iezechiel, aprinzându-te de Dorul Cel Dumnezeiesc, cântând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De noapte mânecând, Proorocul Iezechiel te-a văzut pe tine Fecioară, Pârâul Iertării şi către Domnul a grăit: pe Tine Te înălţăm în veci.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă ostile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei…

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu te-ai învrednicit a vedea, prin Cel Ce în taină te-a învăţat cele negrăite, pe Cel Arătat în foc şi în rug de demult lui Moise, fiind tu strălucit, proorocule, cu raza dreptei credinţe.

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legii dătător şi tăinuitor şi preot te-ai arătat şi prooroc preaînţelept, asemenea Stăpânului făcându-te şi părtaş patimilor, acum te-ai arătat moştenitor.

Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Credincioşii acum, având izvor curgător învăţăturile tale cele prealăudate şi carte preasfinţită, luăm neîndoită mântuire sufletelor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, negrăită şi dumnezeiască arătare de lumină, în care acum te desfătezi, fericite! Şi de departe vezi în Părintele pe Fiul şi pe Duhul, Trei Ipostasuri ale Dumnezeirii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Armă a noastră şi Zid tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Apărătoare celor ce nădăjduiesc întru tine. Pe tine şi acum te îndemnăm spre rugăciune, ca să ne izbăvim de vrăjmaşii noştri.

Irmosul:

Naşterea pururea Fecioarei, care s-a arătat mai înainte dătătorului de Lege în munte prin foc şi rug, spre mântuirea noastră, a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…

Strălucindu-te cu Duhul Cel Dumnezeiesc, Întruparea Cuvântului mai înainte o ai limpezit, cel ce eşti mare între dumnezeieştii Prooroci, Iezechiel, de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta, ca pe un prooroc cu sfinţenie te fericim pe tine şi prăznuim astăzi pomenirea ta, împreună grăind ţie, înţelepte: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…

Preasfântă Fecioară, Nădejdea creştinilor, roagă-te neîncetat împreună cu cetele cele de sus lui Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, celor ce, cu credinţă şi cu dragoste, te slăvim pururea pe tine.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…

Mieluşeaua cea Neîntinată văzându-şi Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea, ca o maică, văitându-se: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu? Şi patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule Preabune?

Acatistul Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul – 14 Iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

nikodimos_o_agioreitis-e1499069723371

Troparul Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul, glasul 1:

Săltaţi şi vă veseliţi, popoare, că, iată, în prisosul bucuriei se arată astăzi pârga cea sfântă a Athosului, folositorul şi mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Căci prin râvna cea după Hristos Biserica o a luminat, îndreptând cele stricate şi părăsite prin nebăgare de seamă şi trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.

Condacul 1

Pe tine, moştenitorul raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia!

Icosul 1

În pământul dragostei, smerite, ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi.
Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;
Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;
Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;
Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;
Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;
Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;
Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;
Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;
Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;
Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 2-lea

Ca o albină învăţăturile dascălilor din Naxos şi Smyrna le-ai strâns, Sfinte Nicodim, le-ai lămurit în focul dreptei credinţe şi le-ai pus în slujba izbăvirii de patimi. Neobosit te sârguiai să cercetezi pe cuvioşii luminaţi cu duhul întru aflarea liniştii şi vederii celei duhovniceşti, iar împreună cu ei cântai: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Îngrăditu-te-ai, Sfinte, cu povăţuirile Mitropolitului Macarie al Corintului şi, dorind a te face monah, ai fost de dânsul îndrumat spre Cuviosul Silvestru, care pustnicea împreună cu alţi doi monahi isihaşti în insula Hydra. Aşa ai lepădat împilarea grijii celei deşarte şi ai învăţat rugăciunea minţii, culegând virtuţile îngereştii vieţuiri.
Bucură-te, aşezare prin răbdarea cea bună în lumina Chipului lui Hristos;
Bucură-te, trezvie, ce păzeşti cugetul de împrăpăstuire;
Bucură-te, rugăciune, piatră de hotar a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtare a crucii ascultării ce descuie cerurile;
Bucură-te, primire printr-însa a celor din afară în trupul de taină al iubirii;
Bucură-te, cunoaştere însuşită de chipul iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, că şi mama ta a primit chipul monahicesc;
Bucură-te, inimă-chivot al Numelui mântuitor;
Bucură-te, inimă-icoană a Chipului de viaţă dătător;
Bucură-te, inimă în închinare;
Bucură-te, înaltă smerită cugetare;
Bucură-te, postire întru îndulcirea de duhovniceasca hrană;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 3-lea

Hrănit cu mierea liniştirii şi duhovniceştii suiri râvnitor, te-ai întărit în nevoinţele isihaste, purtat fiind în Sfântul Munte de dumnezeiescul dor. Iar tuns curând monah, sub acoperământul Preacuratei Fecioare, desăvârşit ţi-ai închinat viaţa lui Hristos, veselindu-te a cânta cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Preaiubitor al sfinţeniei te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, sârguindu-te să dezgropi din ţarina uitării filocalicele scrieri ale dumnezeieştilor Părinţi, prin care Însuşi Hristos a revărsat în inimi focul cereştii chemări.
Bucură-te, chemare la ospăţul cereştii vieţuiri;
Bucură-te, înmulţire prin credinţă a sfintei moşteniri;
Bucură-te, rugăciune strălucind de slava Numelui mântuitor;
Bucură-te, nesăturată sete de mântuirea tuturor;
Bucură-te, povăţuitor al povăţuitorilor;
Bucură-te, al marilor Părinţi râvnitor;
Bucură-te, smerenie roditoare a sfintelor deprinderi;
Bucură-te, nepătimire ce odrăsleşti cunoaşterea spre viaţă;
Bucură-te, călăuză în nevăzutul război spre Schimbarea la Faţă;
Bucură-te, dascăl al vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, vas desăvârşit al ştiinţelor bisericeşti;
Bucură-te, dor nepotolit după împărtăşirea cu Hristos;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 4-lea

Pe Sfântul Paisie Velicikovski, care călăuzea în Moldova peste o mie de fraţi şi îi învăţa rugăciunea minţii, ai râvnit a-l întâlni şi de dânsul a fi povăţuit întru dumnezeiasca lucrare. Pentru aceea te-ai îmbarcat într-o corabie, dar din pricina unei furtuni nu ţi-ai putut atinge ţelul. Mişcat de semnul cereştii Pronii, te-ai hotărât să nu mai părăseşti Sfântul Munte şi cu viaţa cea sihăstrească însoţindu-te, neîncetat cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Înaintea Domnului zi şi noapte privegheai, sub ascultarea bătrânului Arsenie curăţindu-ţi mintea întru neîncetată rugăciune şi înfrânare, cu chipul luminat de contemplaţia Sfintelor Scripturi şi Predanii. În acelea, ca într-un rai cuvântător sălăşluit, de închinarea în duh a inimii ca dintr-un pom al vieţii te împărtăşeai, Sfinte Nicodim.
Bucură-te, privighetoare a pustiei;
Bucură-te, fântână a cuvintelor Duhului;
Bucură-te, întoarcere a minţii spre Izvorul şi Ţinta cuvintelor;
Bucură-te, privire mai presus de vedere a locului inimii;
Bucură-te, auzire mai presus de auzire a cuvintelor rugăciunii;
Bucură-te, iubire a libertăţii Duhului, celei neîngrădite de patimi;
Bucură-te, tăcere cuvântătoare ce odrăsleşti rodul înţelepciunii;
Bucură-te, chip luminat şi păzit de sabia de foc a Numelui lui Iisus;
Bucură-te, inimă învăpăiată de credinţă şi întipărită cu Numele lui Hristos;
Bucură-te, liniştire mai presus de fire întru Numele mântuitor;
Bucură-te, purtare a crucii, altar al iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, iubire smerită, ce îmbrăţişezi voia Tatălui ceresc;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 5-lea

Prin mântuitoarea călăuzire şi întregimea cuvântătoare a frumoaselor tale alcătuiri, ne păzim cu putere simţurile de toată pofta şi ne izbăvim de toată intrarea demonilor care se furişează ascuns prin simţuri, strălucind în sfintele încăperi ale minţii icoana de pururea închinare a Cuvântului: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Urmându-ţi povăţuitorul în insula pustie Skyropoulla în căutarea unei singurătăţi şi linişti mai mari, iar în viaţa cea cu multă osteneală sporind, ţi-ai făcut inima vistierie a Numelui lui Iisus Hristos şi darurilor suprafireşti ale harului, pentru care cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, liniştire, altar al vorbirii cu Dumnezeu;
Bucură-te, veghere şi atenţie, chip al stării înaintea Domnului;
Bucură-te, ascultare ce odihneşti chipul de fiu al lui Dumnezeu;
Bucură-te, lepădare de sine ce străbaţi cărarea cea strâmtă a mântuirii;
Bucură-te, smerenie mulţumitoare, vas al credinţei;
Bucură-te, întreagă înţelepciune ce închini lui Hristos pământul inimii;
Bucură-te, nemâniere şi nejudecare păzind senin cerul minţii;
Bucură-te, dispreţuire a seminţelor diavolului;
Bucură-te, tăcere de icoană, ce nu bagi în seamă lătrăturile lui;
Bucură-te, necontenită cugetare la preadulcele Nume al lui Iisus;
Bucură-te, inimă în asemănare cu chipul Preacuratei Fecioare;
Bucură-te, iubire nevoitoare ce alungi frica de moarte;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 6-lea

Plecând din pricina unei boli părintele tău, ai trăit câteva luni singur, după care te-ai întors la Athos, fiind tuns şi îmbrăcat de către bătrânul Damaschin în schima cea mare. Iar cuvintele tale îndulcite de harul neîncetatei rugăciuni au adunat mulţi fraţi în chiliile dimprejur, dornici a se împărtăşi din izvorul curat al învăţăturilor tale şi împreună cu tine să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Îndemnat de binecuvântatul Macarie al Corintului, te nevoiai, Cuvioase Nicodim, să dăruieşti tuturor prin traduceri şi tâlcuiri preaînfrumuseţate scrierile Sfinţilor, ca pe nişte izvoare ale Vieţii celei veşnice. Iar mistuit de dumnezeiasca râvnă pentru Biserica lui Hristos, te-ai arătat cârmaci de Sus luminat al Sfintei Corăbii a mântuirii.
Bucură-te, far al Bisericii şi mare povăţuitor al creştinătăţii;
Bucură-te, râvnă apostolică pentru unirea cu Hristos ce şterge păcatul;
Bucură-te, cântăreţ iscusit al măririi Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, doctor de suflete şi călăuză spre mărturisirea curată;
Bucură-te, evlavie pentru canoanele Bisericii cele dezlegătoare de patimi;
Bucură-te, învăţătorule al durerii lucrătoare a pocăinţei;
Bucură-te, că ai arătat că aceasta te face monah, chiar şi în lume fiind;
Bucură-te, cuvânt cu putere, ce smulgi relele rădăcini ale păcatului;
Bucură-te, trezvitoare aducere-aminte de chipurile cuielor lui;
Bucură-te, sădire în inimă a pomilor de rai ai virtuţilor;
Bucură-te, simţire a nevredniciei proprii ce te răsădeşti în iubirea Sfintei Treimi;
Bucură-te, păzire cu toată fiinţa a frumuseţii recâştigate a Chipului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 7-lea

Cu cuvântul viu al harului aprindeai în inimi râvna după îndreptarea vieţii prin pocăinţă, către mai deasa împărtăşire cu Trupul şi Sângele lui Hristos, spre tămăduire, luminare şi sfinţire, spre îndreptare, întărire şi pază de diavoleasca lucrare, spre îndrăznirea şi dragostea cea către Domnul, înmulţirea faptei celei bune şi desăvârşirii, spre plinirea poruncilor şi împărtăşirea cu Sfântul Duh, nu spre judecată şi osândă, ci întru odihna şi bucuria Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Multe neînţelegeri şi răstălmăciri, multe acuze, calomnii şi chiar condamnări s-au abătut asupra ta când împreună cu Mitropolitul Macarie al Corintului ai publicat cartea despre deasa împărtăşire. Însă de sus întărit, şi crucea ţi-ai purtat nepărăsind locul virtuţii, şi ca o gură a Cuvântului Biserica o ai luminat cu mărturisirea evlaviei şi credinţei tale celei drepte, pentru care cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, năvod care scoţi din marea uitării mărgăritarele Sfintei Tradiţii;
Bucură-te, cerească şi înfricoşată chemare la Cina de Taină a Împărăţiei;
Bucură-te, chemare întărită pe mărturiile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor şi Părinţilor;
Bucură-te, călăuză spre Izvorul vieţii celei veşnice;
Bucură-te, sfântă îndemnare spre paharul mântuirii şi cereasca hrană;
Bucură-te, iubire de vrăjmaşi îndelung răbdătoare ce birui răul cu binele;
Bucură-te, viaţă şi mărturisire apărate de însăşi Sfânta Comunitate a Athosului;
Bucură-te, hrănitor al dogmelor Bisericii de către ea numit;
Bucură-te, apărător al binecuvântatului obicei al vechilor creştini;
Bucură-te, că însuşi Patriarhul Grigorie al V-lea a primit mărturisirea ta în privinţa Sfintei Împărtăşanii;
Bucură-te, nevoinţă a înnoirii duhovniceşti încununată de Hristos;
Bucură-te, râvnă a plămădirii Bisericii în Trupul lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 8-lea

Prin mâhnirea şi amărăciunea încercărilor ca printr-un foc lămuritor trecând, mai tare străluceau pe chipul tău pacea şi iubirea lui Hristos. Atât erai de viteaz în isihie, încât acolo unde privegheai şi scriai, demonii şuşoteau în afara uşii chiliei şi tu scriai fără să te înfricoşezi, iar uneori râdeai chiar de feţele lor pământii, netulburat cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ruşinând cursele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, harul lui Dumnezeu lucra în tine spre desăvârşire prin neputinţele trupului. Iar tu, ca pe un altar de închinare răstignit, nu încetai a liturghisi iubirea lui Hristos.
Bucură-te, om mare în lumea cea mică;
Bucură-te, strajă neadormită a dreptei socoteli;
Bucură-te, uitare de cele fireşti întru dăruirea duhovnicească;
Bucură-te, iubire de pătimire pentru Hristos;
Bucură-te, răbdare a suferinţei ce te umpli de mirul mângâierii dumnezeieşti;
Bucură-te, liman de mângâiere şi vindecare a celor răniţi de păcate;
Bucură-te, povăţuitorul monahilor în îngereasca slujire;
Bucură-te, dar şi mirenilor chemare la duhovniceasca prefacere;
Bucură-te, hrănire a poporului însetat după Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, inimă întru care Însuşi Duhul Se roagă cu negrăite suspine;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 9-lea

Sub jugul otoman, mulţi credincioşi plăteau cu viaţa mărturisirea lor, iar tu, Sfinte Nicodim, neîncetat te rugai să nu piară în focul urgiei credinţa creştinilor. Pe cei ce slăbeau cu duhul îi întăreai, pe cei căzuţi care se pocăiau îi pregăteai pentru martiriu, celor biruitori le alcătuiai slujbe de pururea pomenire, iar Biserica strălucea de slava Crucii şi Învierii lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Luminat de Sfântul Duh, arătai că Pronia dumnezeiască binevoia întru noii martiri spre slava Bisericii Ortodoxe şi înnoirea dreptei credinţe, dar şi spre mustrarea celor de alte credinţe, ce vor rămâne fără cuvânt de apărare în Ziua Judecăţii. Apoi celor robiţi pildă de răbdare, ba chiar îndrăzneală şi îndemn spre a-i imita cu fapta pentru toţi creştinii siliţi după împrejurări la martiriu şi mai cu seamă câţi au ajuns să lepede credinţa ortodoxă.
Bucură-te, chip îngeresc ce găteşti calea Domnului;
Bucură-te, cuvânt ce întorci inimile spre Chipul lui Hristos;
Bucură-te, doctor de suflete şi povăţuitor de mucenici;
Bucură-te, adânc al smereniei ce izbăveşti din iadul deznădejdii;
Bucură-te, povăţuitor Sfântului Mucenic Constantin din Hydra;
Bucură-te, că cel ce trecuse la islam desăvârşit s-a pocăit de lepădarea sa;
Bucură-te, că s-a hotărât să şi-o retracteze public, înfruntând moartea;
Bucură-te, că cinci luni l-ai pregătit la Iviron pentru martiriu;
Bucură-te, neobosită căutare a oii rătăcite;
Bucură-te, că şi dintre musulmani se converteau şi pătimeau pentru Hristos;
Bucură-te, pană a Duhului Sfânt, zugrăvind vieţile Noilor Martiri;
Bucură-te, stâlp de foc al Bisericii, ce uneşti pământul cu cerul;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 10-lea

Cine ar putea spune minunile săvârşite prin tine de Cuvântul dumnezeiesc, Sfinte Nicodim? Căci întru slăbiciuni din ce în ce mai mari sporeai în duhovniceasca slujire, liturghisind în raiul smereniei şi ascultării voia lui Dumnezeu, prin care scară nouă către cer întinzi, celor ce cântă: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cu neclintită blândeţe şi dragoste ţi-ai pecetluit până în sfârşit mărturisirea dreptei credinţe, chemând pe cei ce pe nedrept te acuzau să înlocuiască ura cu iubirea, pentru ca ostenelile ascetice şi dragostea faţă de Hristos să nu fie zadarnice.
Bucură-te, micşorare de sine întru preamărirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, slujire pe crucea bolilor şi neputinţei;
Bucură-te, slujire pe crucea acuzelor şi calomniilor;
Bucură-te, purtare a Crucii la hotarul dintre viaţă şi moarte;
Bucură-te, privire întărită de Duhul în Cartea Vieţii;
Bucură-te, smerenie, carte a Cuvântului ipostatic;
Bucură-te, cuvânt mântuitor, icoană de veşnică închinare;
Bucură-te, vedere de icoană, ce naşti cuvintele vii ale harului;
Bucură-te, tresăltare a inimii sub lucrarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, prăznuire prin rugăciunea lui Iisus a Întrupării dumnezeieşti;
Bucură-te, negrăită simţire a harului Botezului la primirea Sfintelor Taine;
Bucură-te, netâlcuită bucurie întru pomenirea Sfintei Fecioare şi a tuturor Sfinţilor;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 11-lea

Toate ceasurile zilei şi ale nopţii le închinai acestor două lucrări: fie ca să explici vreun înţeles al dumnezeieştii Scripturi, fie ca să-ţi pleci capul în partea stângă a pieptului, să-ţi cobori mintea în inimă şi să strigi „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Şi deşi doreai să petreci neîncetat în dumnezeiasca rugăciune a minţii, neobosit slujeai pe cei ce veneau să te vadă şi să fie mângâiaţi, cântând împreună cu ei: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Spre sfârşit, de o mare neputinţă copleşit, adeseori te rugai lui Dumnezeu să te primească la Dânsul. Aşa, între viaţă şi moarte, ai ajuns la Karyes, şi aproape paralizat te-ai pregătit de înfricoşata trecere în Veşnicie, prin Mărturisire generală, Maslu şi zilnică Împărtăşire cu Preacuratele Taine. Iar din pricina oboselii, nu mai puteai spune cu mintea rugăciunea lui Iisus, ci mai întâi cu glas tare, iar apoi doar cu starea nemişcată de închinare.
Bucură-te, stâlp ce călăuzeşti pe noul Israel spre evlavie;
Bucură-te, nor răcoritor celor încinşi în cuptorul păcatelor;
Bucură-te, însetare după vederea faţă către faţă a lui Hristos;
Bucură-te, nevoinţă peste fire în via Lui tainică;
Bucură-te, rugăciune pentru plinirea de Sus a ostenelii iubirii;
Bucură-te, îmbrăţişare ultimă a moaştelor Sfinţilor Macarie al Corintului şi Partenie;
Bucură-te, sărutare a moaştelor Părinţilor duhovniceşti în nădejdea învierii;
Bucură-te, chemare cu umilinţă a rugăciunilor lor mijlocitoare;
Bucură-te, înainte-păşire prin credinţă în odihna Domnului;
Bucură-te, icoană vie a lui Hristos răstignit;
Bucură-te, sfinţenie, ce nu încetezi a purta vălul smereniei;
Bucură-te, fericită vedere a nevredniciei proprii, ce poţi purta strălucirea dumnezeirii;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 12-lea

Privegheat fiind toată noaptea de fraţi, în ceasul al şaselea, după întrebarea lor, le-ai vestit grabnicul tău sfârşit şi, rugându-i să te împărtăşească, ai primit Preacuratele Taine. După puţin te-au găsit cu mâinile încrucişate şi picioarele întinse şi te-au întrebat: „Învăţătorule, ce faci? Te linişteşti?”. „Pe Hristos L-am vârât înlăuntrul meu”, ai răspuns, „şi cum nu mă voi linişti?”: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Până astăzi, în chilia iconarilor Skurtei se păstrează ca o binecuvântare pentru lume sfântul tău craniu. Iar noi din adâncul patimilor alergăm către razele învăţăturilor şi rugăciunilor tale, prin care pururea ne mângâi, ca un ucenic iubit al lui Hristos.
Bucură-te, îndoită nepătimire şi desăvârşitoare ascultare;
Bucură-te, atotvirtuoasă smerenie şi mulţumitoare răbdare;
Bucură-te, discernământ cu dumnezeiască scânteiere;
Bucură-te, de Dumnezeu imitatoare îndurare;
Bucură-te, milostenie mântuitoare de suflete;
Bucură-te, rugăciune necontenită şi zdrobită căinţă;
Bucură-te, adevărată mărturisire şi neînvinuitoare conştiinţă;
Bucură-te, pătimire a Iubirii îndumnezeitoare a Sfintei Treimi;
Bucură-te, pătimire cu Hristos şi pentru Hristos spre care îngerii doresc să se plece;
Bucură-te, chip învăluit de strălucirea frumuseţii dumnezeieşti;
Bucură-te, neobosit zugrav al chipului Maicii Domnului şi al vieţuirii monahiceşti;
Bucură-te, chemare şi a mirenilor în rugul aprins al isihiei;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 13-lea

Ca un vestitor înflăcărat al Sfintei Treimi şi apărător al cereştilor dogme, râvnitor al Sfintelor Scripturi şi Tradiţii te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, spre împărtăşirea lumii de viaţa cea dumnezeiască. Pentru aceasta, smereniei Maicii Domnului urmând, te-ai făcut părtaş bucuriei veşnicei uniri cu Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte, să o dobândim şi noi nevrednicii, cei ce cu umilinţă strigăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: În pământul dragostei smerite…, Condacul 1: Pe tine, moştenitorul raiului…,

Icosul 1

În pământul dragostei, smerite, ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi.
Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;
Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;
Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;
Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;
Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;
Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;
Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;
Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;
Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;
Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul 1

Pe tine, moştenitorul raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia!

şi se face otpustul.

Acatistul Sfintei Mare Mucenițe Marina – 17 Iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

balinesti-sfanta-marina

Troparul Sfintei Mare Mucenițe Marina

Mielușeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine cântându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și mă împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condac 1:

Frumoasă floare crescută între spinii idolești și împodobită cu frumuseți sufletești, având aminte cu bună înțelegere și inimă aprinsă de văpaia dragostei dumnezeiești, Sfântă Mare Muceniță Marino, tu vorbeai mereu de Mirele tău Hristos și de veșnica împărăție, așteptând ceasul cu dorire a-ți jertfi viața și a te uni cu El, pentru care îți cântăm: Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Icos 1:

Născută fiind din părinți necredincioși, dar de bun neam, ai rămas orfană de mamă din copilărie, iar tatăl tău Edesie, fiind popă idolesc, te-a dat la o femeie în afara cetății, spre îngrijire, unde ai învățat și te-ai întărit în credința lui Dumnezeu, pentru care îți zicem așa:
Bucură-te, floare aleasă dintre spinii idolești;
Bucură-te, că ai dorit Domnului să-I slujești;
Bucură-te, că 12 ani aveai când în Hristos ai crezut;
Bucură-te, că dulceața învățăturii creștine bine ai cunoscut;
Bucură-te, că de Mirele Hristos dorind fierbinte;
Bucură-te, că ai început să-i urmezi ale lui cuvinte;
Bucură-te, că nimic din cele pământești nu mai cugetai;
Bucură-te, că numai de numele lui Hristos grăiai;
Bucură-te, că dorind viața și veșnica fericire;
Bucură-te, că ai urât deșertăciunea lumii și a ei rătăcire;
Bucură-te, că ai crezut în Cel ce a făcut Cerul și Pământul;
Bucură-te, că aceasta ai mărturisit cu cuvântul;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 2:

Tatăl tău Edesie auzind că ai primit credința cea sfântă a creștinilor, a început că te urască și te socotea ca pe o străină, dar tu punându-ți nădejdea în Dumnezeu, Îl rugai pe Tatăl Ceresc să te ajute și să te întărească pentru a-L putea mărturisi, strigându-I: Aliluia!

Icos 2:

Când ai fost de 15 ani, mergând la câmp să vezi oile tatălui tău, eparhul cetății, mai marele și crudul Olimvrie, a trecut pe acolo și văzându-te s-a rănit la suflet de frumusețea ta, întrebându-te cine ești? Iar tu plină de curaj i-ai răspuns că ești creștină și mireasă a lui Hristos, pentru care-ți zicem așa:
Bucură-te, că pe eparh în cale l-ai întâlnit;
Bucură-te, căci pe Dumnezeu l-ai mărturisit;
Bucură-te, că s-a rănit de frumusețea ta;
Bucură-te, că și numele-ți dorea a afla;
Bucură-te, că ai spus că Marina te numești;
Bucură-te, că pe Domnul Hristos îl mărturisești;
Bucură-te, că închinării la idoli nu te-ai învoit;
Bucură-te, căci cu rugăciunea sufletul ți-ai împodobit;
Bucură-te, că eparhul auzind s-a tulburat;
Bucură-te, că în cetate cu grele chinuri te-a înfricoșat;
Bucură-te, că de munci și de cazne te bucurai.
Bucură-te, că pe tiran cu înțelepte cuvinte îl înfruntai;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 3:

Eparhul cetății scoțându-te la judecată, privea cu plăcere la frumusețea ta și cu glas amăgitor te îndemna să jertfești zeilor spre a-ți cruța tinerețea ta; dar tu, fericită Marina, aveai mintea la Dumnezeul Cel adevărat și cu mare glas ai strigat: Unul este Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Dătătorul de Viață Căruia-I cânt: Aliluia!

Icos 3:

Auzind această mărturisire a ta, Sfântă Marina, prin cuvinte înșelătoare Olimvrie te ademenea să-i fii soție, făgăduindu-ți din toate dulcețile lumii, dar tu cu bărbăție l-ai defăimat, iar pe Hristos, Mirele tău L-ai lăudat chemându-L în ajutor, pentru care tărie a ta te lăudăm așa:
Bucură-te, că silnicia tiranului cu tărie ai biruit;
Bucură-te, fecioară, că la necurații idoli n-ai jertfit;
Bucură-te, că sufletul curat l-ai păstrat pentru al tău Mire;
Bucură-te, că pentru aceasta trupul l-ai dat spre chinuire;
Bucură-te, că a te uni cu Hristos ai dorit;
Bucură-te, că pe Sfânta Treime ai mărturisit;
Bucură-te, mireasa lui Hristos cea tare în credință;
Bucură-te, Sfântă Marină, cea grabnică spre ajutorință;
Bucură-te, că respingând pe păgân, el te privea cu cruzime;
Bucură-te, că a dat poruncă să fii dată spre muncire;
Bucură-te, defăimătoarea amăgirilor lumești;
Bucură-te, iubitoare de frumusețile cerești;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 4:

Fiind plin de mânie și ură, tiranul a părăsit amăgita-i dragoste și, fără milă, a poruncit să fii dezbrăcată de hainele tale și bătută cu vergi. Dar tu întărită în credința lui Hristos, cu răbdare în rugăciune cântai: Aliluia!

Icos 4:

Răbdând chinurile grele, pământul se înroșea de sângele tău, iar poporul uimit și plin de jale, privea cum piere frumusețea ta, dar crudul Olimvrie a înmulțit suferința, pironindu-te pe lemn, cu căngi sfâșia trupul, iar tu cu mare bărbăție răbdai, pentru care noi strigăm așa:
Bucură-te, că neclintită ai rămas în chinuire;
Bucură-te, că lui Dumnezeu îi aduceai mulțumire;
Bucură-te, că loviturile vergilor le răbdai;
Bucură-te, că pentru Domnul Hristos pătimeai;
Bucură-te, că puterea dumnezeiască te-a acoperit;
Bucură-te, că prin suferință multă te-ai sfințit;
Bucură-te, că pământul de sângele tău s-a înroșit;
Bucură-te, că prin aceasta pe Satana l-ai zdrobit;
Bucură-te, muceniță ca diamantul răbdătoare;
Bucură-te, pentru noi mare ajutătoare;
Bucură-te, căci prin calde rugăciuni sufletul ți-ai luminat;
Bucură-te, că pentru răbdarea cea multă Hristos te-a încununat;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 5:

Ridicându-ți privirea la cer, te gândeai la patimile de pe Cruce ale Mirelui tău și cu credință Lui te rugai: Vrăjmașii m-au înconjurat, Doamne, caută spre roaba ta și o miluiește pe ea, ca din inimă să-Ți cânt: Aliluia!

Icos 5:

Întărită în credința lui Dumnezeu nimic nu a putut să te despartă de dragostea Mirelui tău Hristos, nici sfaturile poporului, nici viclenele amăgiri, nici asprele amenințări sau sălbăticia tiranilor, ca să slujești idolilor, pentru care tărie a ta noi minunându-ne, îți cântăm așa:
Bucură-te, că de Cerescul Mire nu te-ai despărțit;
Bucură-te, că în cruda chinuire, mai mult l-ai iubit;
Bucură-te, că n-ai voit să slujești idolilor spurcați;
Bucură-te, că nu te-ai supus păgânilor blestemați;
Bucură-te, că ai suferit tăieturile uneltelor de fier;
Bucură-te, că gândind la Hristos, priveai liniștită la cer;
Bucură-te, că uneltirile păgânilor le-ai biruit cu tărie;
Bucură-te, că toate le-ai suferit cu bărbăție;
Bucură-te, că trupul tău a chinuit pe Pământ;
Bucură-te, că sufletul strălucit a mers la Domnul Cel Sfânt;
Bucură-te, de cereasca împărăție râvnitoare;
Bucură-te, muceniță în necazuri ajutătoare;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 6:

Văzând tiranul eparh că nimic nu te poate înspăimânta, a poruncit să fii aruncată în temnița celor osândiți la moarte. Dar tu, Sfântă muceniță Marina, deși aveai oasele goale în urma chinurilor, înălțai rugăciuni fierbinți lui Dumnezeu, ca să te întărească asupra vrăjmașilor, cântându-I: Aliluia!

Icos 6:

Stând singură în temnița întunecoasă, diavolul venind la tine în chip de câine, cu mare îndrăznire te înfricoșa, dar tu, cu multă bărbăție, cu ciocanul ce l-ai găsit, în cap l-ai lovit până ce vedenia cea rea a pierit și rugându-te lui Dumnezeu l-ai biruit, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, muceniță Marino, că multe răni ai răbdat;
Bucură-te, că păgânii în temniță te-au aruncat;
Bucură-te, că satana acolo te-a ispitit;
Bucură-te, căci capul lui cu ciocanul l-ai zdrobit;
Bucură-te, că atunci mare cutremur s-a făcut;
Bucură-te, că rugându-te Satana a dispărut;
Bucură-te, că lumină cerească s-a arătat;
Bucură-te, că acoperișul temniței s-a ridicat;
Bucură-te, că sfânta cruce strălucea în văzduh;
Bucură-te, că Mirele Tău te-a întărit prin Sfântul Duh;
Bucură-te, Sfântă Marina, ajutătoare a celor necăjiți;
Bucură-te, muceniță, întărirea celor ispitiți;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 7:

Deasupra Sfintei Cruci cea plină de lumină zbura o porumbiță albă care cu glas blând zicea: “Bucură-te, Marina, mucenița lui Hristos, căci ai biruit pe satana, vrăjmașul cel rău… și curând vei veni în cămara Mirelui tău”; iar tu bucurându-te de cele văzute cântai Domnului: Aliluia!

Icos 7:

Duhul tău la această vedenie s-a veselit, iar trupul, ca prin minune, de răni s-a tămăduit, dobândind frumusețea cea dintâi, și plină de bucurie mulțumeai lui Dumnezeu, pentru care noi îți cântăm așa:
Bucură-te, muceniță mult răbdătoare;
Bucură-te, către Domnul rugătoare;
Bucură-te, că El în temniță te-a cercetat;
Bucură-te, că rănile cele grele ți-a vindecat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt ca o porumbiță a venit;
Bucură-te, că pentru suferință Domnului i-ai mulțumit;
Bucură-te, muceniță, în credință și în nădejde întărită;
Bucură-te, fecioară curată de Domnul Hristos păzită;
Bucură-te, în ispitele noastre ajutătoare;
Bucură-te, Sfântă Marina, a Satanei zdrobitoare;
Bucură-te, că de Mirele Hristos ai fost iubită;
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ești ocrotită;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 8:

A doua zi, fiind din nou scoasă la judecată, spre mirarea tuturor, erai deplin sănătoasă și vindecată de rănile trupului, dar ei rătăciți fiind, credeau că zeii te-au ajutat. De aceea tu i-ai înfruntat și cu tărie ai mărturisit puterea lui Hristos cea vindecătoare, cântând cu veselie: Aliluia!

Icos 8:

O limvrie văzând statornicia, curajul tău și credința în Dumnezeu, a poruncit să-ți ardă spatele și coastele cu făclii aprinse, dar tu mai cu putere te rugai și în tăcere răbdai chinurile grele, pentru care bărbăție te lăudăm așa:
Bucură-te, sfântă Marino, cea vindecată de Domnul;
Bucură-te, că-n suferință ajuți pe tot omul;
Bucură-te, că văzându-te poporul mult s-a minunat;
Bucură-te, că și noi mijlocitoare în cer te-am câștigat;
Bucură-te, căci în suferințe gândul l-aveai sus;
Bucură-te, muceniță că pe tiran l-ai răpus;
Bucură-te, că trupul cu făclii ți-a fost ars;
Bucură-te, mireasa lui Hristos I-ai rămas;
Bucură-te, căci pe Dumnezeu l-ai slăvit în suferință;
Bucură-te, că chinurile te-au întărit în credință;
Bucură-te, căci prin răbdare ai câștigat cununa;
Bucură-te, că în ceruri te mulțumești într-una;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 9:

După ce te-a izbăvit Domnul de la astfel de muncire, ai strigat: “Doamne, m-ai învrednicit a merge prin foc pentru Tine, ajută-mă să trec și prin apa sfântului Botez”. Acestea auzind tiranul, te-a aruncat într-un butoi cu apă, iar tu afundându-te în rugăciuni cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Aruncată fiind de slujitorii idolești în apă, te rugai Domnului Hristos ca această afundare să-ți fie Sfântul Botez pentru a doua naștere în viața veșnică – și o minune – cutremur mare s-a făcut, legăturile s-au desfăcut, slujitorii îngroziți au fugit, iar tu te-ai mântuit, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, muceniță, că-n chinuri ai fost;
Bucură-te, că aruncată în apă, Botez ai cerut lui Hristos;
Bucură-te, că păgânii au vrut să te înece;
Bucură-te, căci credința și voința n-au putut să ți le plece;
Bucură-te, că-n suferință Domnul te-a cercetat;
Bucură-te, că frumoasă vedenie cerească ți-a arătat;
Bucură-te, că răbdarea ți-a fost răsplătită;
Bucură-te, că de toți ești preamărită;
Bucură-te, sfântă fecioară, întărirea celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, ajutoarea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, că celor ce-ți poartă al tău nume le ești ocrotitoare;
Bucură-te, că celor din necazuri le ești izbăvitoare;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 10:

Cei care erau de față, când în apă ai fost aruncată, au văzut din cer o lumină pogorându-se și o porumbiță albă având în cioc o coroniță de aur, ce o atingea de creștetul tău, iar tu bucurându-te cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Vedenia cerească s-a văzut de mulți, cum din cer stâlp de foc venea până la tine, având crucea cu raze luminoase și porumbița cu glas lin s-a auzit zicând: “Pace ție, Marino! mireasa lui Hristos, acum vei primi cununa muceniei și te vei odihni în ceruri, pentru care noi te lăudăm așa:
Bucură-te, că prin vedenie ai fost întărită;
Bucură-te, căci de Hristos ai fost răsplătită;
Bucură-te, că în ceruri acum locuiești;
Bucură-te, căci cu mucenițele acum te veselești;
Bucură-te, ca din apă, vie ai ieșit botezată;
Bucură-te, că în cer și pe pământ ești lăudată;
Bucură-te, că din ceruri ne trimiți putere;
Bucură-te, că pomenindu-te, Satana pe loc piere;
Bucură-te, muceniță, a fecioarelor tărie;
Bucură-te, sprijinitoarea celor ce se roagă ție;
Bucură-te, că prin tine creștinii s-au întărit;
Bucură-te, că pe Hristos – Mirele tău – mult l-ai iubit;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 11:

Poporul venit la priveliște s-a cutremurat de puterea dumnezeiască, cum din munci ai fost scăpată, iar marele Olimvrie temându-se de întoarcerea lor spre Dumnezeul cel adevărat, a poruncit să fie uciși toți cei care măr-turisesc pe Hristos și-i cântă lui: Aliluia!

Icos 11:

După suferirea muncilor, întărită fiind în credința creștină, te-a scos afară din cetate și a poruncit tiranul să fii ucisă cu sabia. Atunci toți s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat, călăului din mână sabia i-a căzut, iar tu plină de curaj așteptai împlinirea poruncii de a-ți jertfi viața, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, sfântă Marina, că de sabie ai fost tăiată;
Bucură-te, că de Hristos la cer ai fost luată;
Bucură-te, că la moartea ta pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, că pe Satana l-ai rușinat;
Bucură-te, că prin a ta multă răbdare, capul i-ai zdrobit;
Bucură-te, că pentru Hristos mult ai pătimit;
Bucură-te, de vrăjmași risipitoare;
Bucură-te, de cerești daruri împărțitoare;
Bucură-te, căci cu îngerii în ceruri petreci;
Bucură-te, căci cu Mirele ceresc acum te veselești;
Bucură-te, a noastră ocrotitoare în nevoi;
Bucură-te, rugătoare la Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 12:

Sfântă Muceniță Marina, prin munci grele și chinuri mari, frumoasă ca aurul cel curățit de șapte ori în foc, așa ai trecut hotarul cel îngust al vieții tale, ajungând la Mirele tău Cel fără de moarte, de la care ai primit cununa biruinței, bucurându-te în cămara cea cerească împreună cu fecioarele cele înțelepte cântându-i lui: Aliluia!

Icos 12:

Paharul cel amar al patimilor l-ai bătut, sfântă Marina, săvârșindu-ți viața prin mucenicie, pentru care ai intrat în dulceața raiului. Iar trupul tău cel mucenicesc a împrăștiat în jurul tău mirosul cel minunat, veselind pe toți creștinii. Și acum din ceruri trimite nouă, celor ce prăznuim pomenirea ta, daruri și ajutor ca să-ți cântăm cu dragoste așa:
Bucură-te, muceniță Marina, a raiului moștenitoare;
Bucură-te, că în veci ești luminată de Cerescul Soare;
Bucură-te, prea frumoasă mireasă lui Hristos;
Bucură-te, că bisericilor le dai mult folos;
Bucură-te, turturea cea dulce glăsuitoare;
Bucură-te, a Sfintei Treimi mărturisitoare;
Bucură-te, și te roagă pentru noi cei oropsiți;
Bucură-te, și ne ajută pe cei ispitiți;
Bucură-te, muceniță răbdătoare pentru credință;
Bucură-te, că ești stâlp și pildă celor din suferință;
Bucură-te, că sfânta ta icoană o sărutăm;
Bucură-te, că prăznuirea ta cu bucurie o lăudăm;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 13:

O, Sfântă Mare Muceniță a lui Hristos Marina, cea care pentru Hristos viața ți-ai jertfit și adevărata credință ai mărturisit, în ceruri acum te veselești lăudând pe Sfânta Treime împreună cu cetele mucenicilor. Roagă-te pentru noi Mirelui tău să ne întărească în credință, de ispite să ne păzească, de vrăjmași să ne mântuiască, de foc, de apă și de necazuri să scăpăm ca pe Dumnezeu, pentru tine, să-L lăudăm cântându-I: Aliluia! (de trei ori).

Apoi Icosul 1 și Condacul 1.

Icos 1:

Născută fiind din părinți necredincioși, dar de bun neam, ai rămas orfană de mamă din copilărie, iar tatăl tău Edesie, fiind popă idolesc, te-a dat la o femeie în afara cetății, spre îngrijire, unde ai învățat și te-ai întărit în credința lui Dumnezeu, pentru care îți zicem așa:
Bucură-te, floare aleasă dintre spinii idolești;
Bucură-te, că ai dorit Domnului să-I slujești;
Bucură-te, că 12 ani aveai când în Hristos ai crezut;
Bucură-te, că dulceața învățăturii creștine bine ai cunoscut;
Bucură-te, că de Mirele Hristos dorind fierbinte;
Bucură-te, că ai început să-i urmezi ale lui cuvinte;
Bucură-te, că nimic din cele pământești nu mai cugetai;
Bucură-te, că numai de numele lui Hristos grăiai;
Bucură-te, că dorind viața și veșnica fericire;
Bucură-te, că ai urât deșertăciunea lumii și a ei rătăcire;
Bucură-te, că ai crezut în Cel ce a făcut Cerul și Pământul;
Bucură-te, că aceasta ai mărturisit cu cuvântul;
Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Condac 1:

Frumoasă floare crescută între spinii idolești și împodobită cu frumuseți sufletești, având aminte cu bună înțelegere și inimă aprinsă de văpaia dragostei dumnezeiești, Sfântă Mare Muceniță Marino, tu vorbeai mereu de Mirele tău Hristos și de veșnica împărăție, așteptând ceasul cu dorire a-ți jertfi viața și a te uni cu El, pentru care îți cântăm: Bucură-te, Sfântă Marina, Mare Muceniță a lui Hristos!

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

icoana-maicii-domnului-prodromita

Ascultă Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa aici.

Troparul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururi Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm, mulţumind. Căci printr-însa dăruieşti celor credincioşi cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea

Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit;
Bucură-te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit;
Bucură-te, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită;
Bucură-te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost;
Bucură-te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat;
Bucură-te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat;
Bucură-te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit;
Bucură-te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit;
Bucură-te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire;
Bucură-te, a nădejdii sale neclintită răsplătire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea

Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska atunci când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească, şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”, şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat;
Bucură-te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat;
Bucură-te, că bolnavul luând agheasmă s-a vindecat;
Bucură-te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat;
Bucură-te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut;
Bucură-te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut;
Bucură-te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit;
Bucură-te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit;
Bucură-te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici;
Bucură-te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci;
Bucură-te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor;
Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii apostolilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea

Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie, şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi:
Bucură-te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată;
Bucură-te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată;
Bucură-te, că împreună cu icoana ta ai călătorit;
Bucură-te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit;
Bucură-te, că după plecarea icoanei ele nu se împuţinau;
Bucură-te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau;
Bucură-te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare;
Bucură-te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare;
Bucură-te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor;
Bucură-te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor;
Bucură-te, Fecioară, a Împărăţiei cerurilor mireasmă;
Bucură-te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea

S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Şi ajungând la icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat:
Bucură-te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit;
Bucură-te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit;
Bucură-te, că prin icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit;
Bucură-te, că în casa învăţătorului puţin credincios să fie dusă nu ai primit;
Bucură-te, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit;
Bucură-te, că mai potrivit să vină închinătorul la icoană au socotit;
Bucură-te, că a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea ta;
Bucură-te, că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia icoana;
Bucură-te, că până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut;
Bucură-te, că împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfăcut;
Bucură-te, că de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au înspăimântat;
Bucură-te, că l-ai smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea

În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană, şi, pocăindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă:
Bucură-te, că risipind tu cursele diavoleşti agonisim folos;
Bucură-te, că nu ai răbdat hulele zugravului necredincios;
Bucură-te, că prin schimbarea feţei tale din icoană l-ai mustrat;
Bucură-te, că pricepându-şi greşeala minunile tale le-a trâmbiţat;
Bucură-te, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor;
Bucură-te, că ai venit în apărarea credincioşilor;
Bucură-te, că din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit;
Bucură-te, că nu pierderea, ci înţelepţirea lui ai dorit;
Bucură-te, a hulitorilor chemare la pocăinţă;
Bucură-te, a binecredincioşilor slăvită biruinţă;
Bucură-te, că celor ispitiţi de necredinţă le ajuţi;
Bucură-te, că cei ce vestesc minunile tale îţi sunt bineplăcuţi;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea

Pentru a lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi Îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te lăudăm pe tine, care eşti nădejdea celor deznădăjduiţi:
Bucură-te, că vestea minunilor tale şi printre evrei s-a răspândit;
Bucură-te, că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit;
Bucură-te, că ai primit rugăciunea ei deznădăjduită;
Bucură-te, că ai vrut să lepede credinţa ei cea greşită;
Bucură-te, că viaţa i-ai salvat în ceasul de pe urmă;
Bucură-te, că prin tine a intrat în a Bunului Păstor turmă;
Bucură-te, că împreună cu copiii ei a primit botezul;
Bucură-te, că datorită ţie peste casa ei a strălucit harul;
Bucură-te, că dreapta credinţă prin tine se întăreşte;
Bucură-te, că gura păgânilor care nu se închină icoanei tale amuţeşte;
Bucură-te, spre Biserica lui Hristos far călăuzitor;
Bucură-te, ceea ce calci şerpii rătăcirilor şi eresurilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea

Din rânduială dumnezeiască a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul voia să păstreze icoana în ţara în care s-a făcut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului, şi ei I-au cântat Celui ce îi păzise în călătorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ai binecuvântat prin venirea ta schitul athonit şi, aşezând-o pe ea nu departe de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător, i-ai acoperit cu sfântul tău acoperământ pe toţi cei ce au venit să se închine ţie, monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare;
Bucură-te, că obştile athonite cinstesc icoanele tale de minuni făcătoare;
Bucură-te, că din numele date icoanelor tale cunoaştem lucrarea lor;
Bucură-te, că prin icoana Portăriţa eşti Poartă a mănăstirii ivirilor;
Bucură-te, că icoana Dulcea sărutare e cununa Filotheiului;
Bucură-te, că eşti Călăuzitoarea obştii Xenofontului;
Bucură-te, Împărăteasa tuturor, lauda Vatopedului;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a închinătorilor Dochiarului;
Bucură-te, că în icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vădit;
Bucură-te, a Marii Lavre podoabă, că Sfântul Ioan Cucuzel glasul ţi l-a auzit;
Bucură-te, că în faţa icoanei ţi-au cerut ajutor stareţii Pantocratorului;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea

Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, cântându-I Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

„Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”, s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice. Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale, îţi zicem cu umilinţă:
Bucură-te, că schimnicului i-ai ascultat cererile;
Bucură-te, că degrabă i-au încetat suferinţele;
Bucură-te, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit;
Bucură-te, că având sufletul împăcat s-a săvârşit;
Bucură-te, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat;
Bucură-te, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat;
Bucură-te, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi;
Bucură-te, că dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim;
Bucură-te, că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim;
Bucură-te, a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire;
Bucură-te, a treptelor căii împărăteşti propovăduire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 10-lea

Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa:
Bucură-te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit;
Bucură-te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit;
Bucură-te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta;
Bucură-te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala;
Bucură-te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării;
Bucură-te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării;
Bucură-te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare;
Bucură-te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare;
Bucură-te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea;
Bucură-te, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta;
Bucură-te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat;
Bucură-te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 11-lea

Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală: „Dacă icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje, a lepădat îndoiala şi I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Credem mijlocirii tale, Maică Sfântă, că aşa cum ai purtat de grijă praznicului tău, la fel porţi de grijă şi acum, dând cele de trebuinţă nu numai monahilor, ci şi mirenilor care se roagă ţie cu credinţă:
Bucură-te, că peştii de la praznic milostivirea ta au vădit;
Bucură-te, că mulţimea darurilor tale o au închipuit;
Bucură-te, a flămânzilor îndestulătoare;
Bucură-te, a lipsurilor noastre curmare;
Bucură-te, mângâiere a celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, îmbrăcăminte şi acoperământ celor goi;
Bucură-te, cunună a celor care duc crucea necazurilor;
Bucură-te, încurajare a celor aflaţi la capătul puterilor;
Bucură-te, că ne înveţi să rânduim toate cu chibzuinţă;
Bucură-te, că sărmanilor le dai cele de trebuinţă;
Bucură-te, iconoamă a schiturilor şi a mănăstirilor;
Bucură-te, chivernisitoare a caselor creştinilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 12-lea

Pictându-se în schitul prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune uimindu-se, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nu numai icoana Prodromiţei a primit dumnezeiesc dar, ci şi cele făcute după izvodul ei, spre bucuria credincioşilor. Şi vestea despre ele s-a răspândit în lumea întreagă, şi chiar în casele creştinilor au fost aşezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, căreia mulţimile îi aduc laude ca acestea:
Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioşilor;
Bucură-te, că minunile le însemnezi pe tablele inimilor;
Bucură-te, predanie scumpă a rugăciunii şi nevoinţei;
Bucură-te, praznic neîncetat, candelă nestinsă a credinţei;
Bucură-te, a celor ce aleargă la tine nădejde neruşinată;
Bucură-te, ceresc omofor şi milostivire neîmpuţinată;
Bucură-te, frumuseţe de nespus şi a sufletului dulceaţă;
Bucură-te, rug aprins care încălzeşti inimile de gheaţă;
Bucură-te, pridvor al Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, scară a darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pregustare a bucuriilor mult râvnite;
Bucură-te, Împărăteasă a bisericilor athonite;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 13-lea

O, Maică Preacurată, ocroteşte-i pe toţi cei care cu cununi de laudă împodobesc icoana ta, prodromiţilor arată-le calea mântuirii, pe închinători acoperă-i cu harul tău, pe cei care din locuri îndepărtate aleargă spre icoană ajută-i şi casa lor fereşte-o de relele întâmplări, ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi…, Condacul 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri…,

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

şi această

Rugăciune către Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

O, Fecioară Preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul că „Muntele Athosului l-am ales, din toate părţile pământului, şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor şi pustnicilor”, şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, împăcare a noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit noul praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te laudă şi dăruieşti cererile tuturor celor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormita noastră păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstească înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale.

O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul drept-credincios care ţi se închină. Ocroteşte obştea părinţilor prodromiţi şi pe toţi închinătorii care aleargă la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta şi cu rugăciunea ta învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în lăcaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, Maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.