Doamne iartă-mă pe mine păcătoasa, că mult Ţi-am greşit! Nu sunt vrednică să-mi ridic fruntea spre Cer din cauza păcatelor cu care Te-am supărat toată viaţa mea! Te rog să mă ierţi că mult Ţi-am greşit şi Te-am supărat, dar nu Te-am abandonat, Doamne! Mă rog şi pentru copiii mei, pe care Tu, Doamne, mi i-ai dăruit, dar din neştiinţă şi din necredinţă de Tine s-au depărtat! Cum ai lucrat peste mine lucrează şi peste ei! Îndură-Te şi izbăveşte-i de cel viclean, care mereu ne inspiră la rele!
Te iubesc şi-Ţi mulţumesc pentru tot ce-mi dai, Doamne, şi Te rog să fii cu mine în întreaga mea viaţă de aici şi din veşnicie! Te rog, Doamne, iartă-ne pe toţi şi revarsă-Ţi mila şi spre cei care nu ştiu de Tine! Ajută-mă să-mi văd greşelile şi să nu le mai săvârşesc, deoarece doresc să devin un vas curat prin care Tu să poţi lucra şi să se împlinească Voia Ta în tot şi în toate. Iartă-mă, Doamne, că eu Te iubesc!
Ştiu că nu sunt vrednică să priveşti spre mine păcătoasa, dar doresc să mă schimb şi să trăiesc alături de Tine acum şi în fiecare clipă a vieţii mele şi numai Ţie să-Ţi slujesc. Te rog, iartă-mă, ajută-mă şi nu mă părăsi, Doamne!
Vino, Doamne şi curăţeşte-mă, binecuvintează-mă şi te sălăşluieşte întru mine! Amin!
Această rugăciune ne poate ajuta mult în înțelegerea și sporirea noastră duhovnicească, dacă o vom citi cu luare aminte, cu credință și dorința de a primi ajutorul lui Dumnezeu.
Doamne, Te rog cu umilință, luminează-mi mintea, oțelește-mi voia, curățește-mi trupul și-mi sfințește sufletul. Dumnezeule preabun, ajută-mă să mă curățesc de greșelile trecute, să biruiesc ispitele viitoare și să lucrez cuvintele virtuții.
Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greșelile mele, de râvnă pentru binele aproapelui și de defăimare pentru deșertăciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai-marilor mei, și cu dragoste către cei mici, credincios prietenilor și iertător vrăjmașilor mei.
Vino Atotputernice întru ajutorul meu, ca să biruiesc cele șapte păcate de căpetenie, care sunt pricina tuturor păcatelor. Să biruiesc adică: mândria – prin smerenie creștinească, iubirea de argint – prin milostenie, invidia – prin dragoste și bucurie pentru aproapele, desfrânarea – prin înfrânare și curăție, lăcomia – prin cumpătate, mânia – prin răbdare, lenea – prin bărbăție creștinească. Asemenea să biruiesc și toate celelalte păcate și patimi ce izvorăsc din acestea.
Și-mi dă virtuțile creștinești: credința, nădejdea și dragostea. Dumnezeul meu, fă-mă înțelept întru lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri și smerit și propășire. Nu mă lăsa să uit vreodată a fi cu luare-aminte la rugăciuni și în biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea îndatoririlor, și statornic în hotărâri.
Doamne, insuflă-mi grijă să am totdeauna conștiința dreaptă, înfățișare cuviincioasă, vorbire folositoare și purtare în bună rânduială. Dă-mi harul Tău, ca să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a păzi legea ta și a merita mântuirea.
Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătățile pământești, și cât de mari sunt cele cerești, cât de scurt este timpul acestei vieți, și cât de nemărginită este veșnicia. Ajută-mă să fiu întotdeauna gata de moarte, și să nu mă cutremur de judecata Ta, să scap de chinurile cele veșnice, și să dobândesc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Stăpâne, Dumnezeule al tuturor, Părinte preabun, Cel ce ești și petreci de-a pururea, Cel ce ești fără de început și mai înainte de toți vecii, Cel ce cu ființa ești cu totul neînțeles și cu mărimea necuprins, iar cu bunătatea nemăsurat, adâncul cel izvorâtor și nepovestit al puterii și al înțelepciunii, pe Tine te binecuvântez că ai căutat cu milă și cu îndurări spre ticăloșia mea și m-ai izbăvit de tina și noroiul acestei lumi rele și deșarte și de cursele cele multe și de multe feluri ale stăpânitorului celui viclean al întunericului veacului acestuia. Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că ai minunat spre mine, păcătosul, milele Tale și întru toate mi Te-ai făcut iubitor de oameni, hrănitor, ocârmuitor, sprijinitor, scăpare, purtător de grijă și mântuitor al sufletului și trupului meu. Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că ai arătat spre mine, nevrednicul, iubirea Ta de oameni cea multă și nemărginită. Că în fiecare zi, din lenevirea mea, vânzându-mă diavolului, mă păzești, mă izbăvești și din cursele lui mă răpești. Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că mi-ai arătat nenumărate pricini de întoarcere de la răutățile mele. Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că, neputincios fiind, întărești slăbiciunea mea și nu mă lași să cad cu totul, ci îndată îmi întinzi de sus mână de ajutor și mă întorc către Tine.
Cu ce voi răsplăti Ție, Stăpâne preabune, pentru toate bunătățile pe care le-ai făcut și le faci cu mine, păcătosul? Ce mulțumire își voi aduce ție? Ci din zori până în noapte, ca o rândunea voi glăsui și ca o privighetoare voi striga și nu voi înceta a te binecuvânta în toate zilele vieții mele pe Tine, Făcătorul, Dătătorul de bine și Purtătorul meu de grijă, deși nu sunt vrednic, Doamne, se grăiesc către Tine fiindcă sunt foarte păcătos. Mulțumesc ție, Doamne, că ai îndurat îndelung pentru greșelile mele și m-ai lăsat nepedepsit până acum. Mulțumesc, Ție, Doamne, că nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Că și eu, deși sunt vrednic de multe chinuri, Doamne, și vrednic de a fi lepădat de la fața ta, pentru iubirea Ta de oameni cea nepomenitoare de rău, îndelung m-ai răbdat. Mulțumesc Ție, Doamne, cu toate că nu pot după vrednicie să fac aceasta. Miluiește-mă, Doamne, și îndreptează-mi sufletul meu și ocârmuiește-mi viața spre voia Ta, precum știe milostivirea Ta. Fă-mă desăvârșit spre tot lucrul bun, ca să-ți plac Ție și, pentru mulțimea îndurărilor Tale, slobozește-mă în pace din ticălosul meu trup. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeule, și Ție slavă, mulțumire și închinăciune înălțăm, împreună și Unuia- Născut Fiului Tău și Bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Dedicată dragului și mult prețuitului meu prieten, dl. Virgil Borcan 🙂
Doamne, binecuvânteaz-o(~ă-l), miluiește-o/l pe (Numele).
Doamne, binecuvintează-i pe toți cei cărora le e greu.
Doamne, potolește viforul gândurilor noastre.
Doamne, ușurează durerile robilor Tăi.
Doamne, binecuvântează copiii care am fost.
Doamne, curațește inimile noastre.
Doamne, binecuvântează bubele noastre, pe cele știute și pe cele de care nu vrem să știm.
Doamne, pune cele bune în inima mea pentru mine.
Doamne, dă-ne să fim în fiecare clipă, prezenți în viața noastră și în Tine.
Doamne, vezi mândria mea, nevoia mea de a părea, de a fi grozavă, perfectă, de a avea toate răspunsurile, de a controla și mă miluiește.
Doamne, vezi minciuna pe care o servesc oamenilor, minciuna cu care mă apăr, nevoia de a mă ascunde când mă descopăr bolnavă, urgența cu care îmi ascund bubele să nu se vadă, să nu se știe, să „scap” și de data asta.
Doamne, vezi-mi durerea, boala și durerea la vederea bubelor mele – și mă miluiește.
Doamne, vezi ura, scârba, neiertarea mea față de mine și mă miluiește!
Doamne, vezi frica mea de durere și mă miluiește.
Doamne, miluiește-i pe cei ce au dureri, răcorește-le inimile și-i umple de Tine.
Doamne, miluiește și ușurează durerile mămicilor și ale bebelușilor care se nasc.
Doamne, miluiește-i pe cei ce pierd pe cineva drag!
Doamne, miluiește-i pe cei ce se chinuie în îndoieli.
Doamne, miluiește-i pe cei ce se ostenesc să învețe.
Doamne, vindecă sufletul meu și mă miluiește.
Doamne, miluiește-ne să nu înmulțim răul și durerea din lume!
Doamne, miluiește și binecuvântează pe toți copiii Tăi!
Păzește-i de toată răutatea, de toată ispita, de tot păcatul! Fii Tu viu în inima și-n conștiința lor! Vindecă durerile lor, trimite-le oameni buni să le ajute pe Cale! Ajută-le să-și asculte și să le fie ascultate durerile! Pune pace pe chipurile lor, pune Pacea Ta în inimioarele lor!
Doamne, miluiește-i și-i luminează, binecuvântează-i și pune cele bune în inima celor cărora le-ai dăruit să fie părinți! Vindecă sufletul lor, dăruiește-le pacea și dragostea Ta, împacă viata lor și-i întoarce cu gânduri bune, cu inima iubitoare spre copiii lor!
Doamne, binecuvântează-ne, miluiește-ne pe noi și pe toată lumea Ta!
Doamne, ușurează inimile noastre cu Duhul Tău cel Sfânt!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi și pe toată lumea Ta!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi și pe toată lumea Ta!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi și pe toată lumea Ta!
Învredniceşte-mă, Doamne, să Te cunosc pe Tine şi să Te iubesc, nu prin cunoştinţa cea întru împrăştierea minţii, care se naşte din trudă, ci învredniceşte-mă de acea cunoştinţă prin care mintea, văzându-Te, slăveşte cu vederea firea Ta, care depărtează simţirea lumii din cugetare, învredniceşte-mă să mă înalţ de la vederea prin voinţă, care naşte năluciri, şi să Te văd silit de legătura pusă asupra mea de cruce, prin răstignirea cea de a doua a minţii, care se odihneşte de lucrarea gândurilor în vederea Rugăciunii. Fă să crească în mine iubirea Ta, ca să vin pe urmele iubirii Tale, ieşind din lume.
Sădeşte în mine înţelegerea smereniei Tale, întru care ai umblat în lume, sub acoperământul pe care Ţi L-ai făcut din mădularele noastre, prin mijlocirea Sfintei Fecioare, ca, în amintirea neîncetată şi neuitată a ei, să primesc cu bucurie smerenia firii mele”.
Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţâ. Cuvântul XVI. Filocalia, vol. 10, pp. 85-86.
Dacă dragostea sau ura pentru Dumnezeu sunt afecte cumva spontane; dacă (sporirea în) credința este un dar de la Dumnezeu, pe care-l putem cere, nădejdea ține aproape în exclusivitate de alegerea personală!
În nădejde se amestecă multe: stima de sine a omului – dacă se mai consideră demn de a fi auzit de Dumnezeu; smerenia – deși nu se consideră vrednic, totuși își asumă condiția de fiu al lui Dumnezeu și-I cere ajutor; dragostea față de Dumnezeu, amestecată cu mâhnirea profundă de a fi supărat un Părinte atât de bun; puterea de a-I cere iertare lui Dumnezeu pentru toate și a făgădui că măcar va încerca să nu-L mai supere cu abaterile sale de la omul care a fost chemat să fie;
–À l’envers, disprețul de sine sau, dimpotrivă, trufia celui ce nu vrea să ceară iertare Ziditorului său și pleacă din viață, fără a mai cere ajutor să treacă peste greul zilei!
Noaptea – nivelul de cortisol (hormon corticosteroid, produs de către cortexul glandei suprarenale și care este implicat în răspunsul la stres), scade foarte mult, cam 3 ore, după ce adormim! Sinuciderile au loc în special în acest interval orar, când suntem cel mai vulnerabili și când nimeni nu mai este prin preajma noastră, accentuându-ne senzația de singurătate!
De aceea înțelepciunea populară spune: ”Noaptea este un sfetnic bun” și ne recomandă să punem o noapte între un eveniment neplăcut și decizia în legătură cu el!
De aceea, poate, osteneala rugăciunii de noapte este atât de bine primită, pentru că se face din slăbiciune, din învingerea neputinței!
Așa că, dacă simțiți că nu mai puteți, strigați la bunul Dumnezeu, care nu are pe nimeni de pierdut!
Pentru El, noi suntem mult mai prețioși decât suntem pentru noi înșine, pentru că: ”Dragostea lui Dumnezeu pentru om – făptura Sa căzută – este mult mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt pentru Dumnezeu”.
Tot aşa învaţă şi Preacuviosul Antioh, zicând:
«De se va abatepeste noi deznădejdea, să nu ne supunem ei, ci, întărindu-ne şi îngrădindu-ne cu lumina credinţei, cu mare bărbăţie să spunem duhului celui viclean: „Ceeste nouă şi ţie, înstrăinatule de Dumnezeu, căzutule din cer şi robule viclean? Tu nu vei reuşi să ne faci nimic. Hristos, Fiul lui Dumnezeu are putere şi asupra noastră şi asupra tuturor; iar tu, pierdutule, depărtează-te de la noi; întrarmaţi cu Sfânta Lui Cruce vom zdrobi capul lui de şarpe» .
Între disperarea lui Iuda, care – atras de duhul cel rău – nu a mai crezut că poate fi iertat de Dumnezeu și s-a sinucis, pierzându-și pe vecie sufletul și Sfântul Petru, care s-a căit amarnic pentru lepădarea sa de Domnul, cu lacrimi pline de părere de rău și de dragoste, să alegem exemplul lui Petru.
Vă reamintesc dialogul Sfântului Petru cu Mântuitorul, după Învierea Sa:
– „Petre, ma iubești tu pe Mine?”
– „Da, Doamne, Tu știi ca Te iubesc!”
– „Paște oile Mele!”, zice Domnul, cerându-i să se îngrijească de acum încolo de cei ce vor să-I urmeze Lui.
Și asta de trei ori, de câte ori se lepădase! Deci, nu numai că a fost iertat, dar a fost repus în cinstea de Apostol și i s-a încredințat propovăduirea Împărăției care va să vină :)!
Aceasta este Pedagogia divină: Dumnezeu ne creditează fără zgârcenie, ne readuce în cinstea de fii ai Săi, dar ne responsabilizează pentru mântuirea noastră, pentru că ne-a dăruit Liberul arbitru, deplina Libertate!
Trecutul este parte a vieții noastre, însă: „acum este numele timpului lui Dumnezeu” (Pr. Galeriu).
Deci, dacă acum sunt hotărât să-mi schimb viața și să-mi îndrept greșelile, Domnul nu face altceva decât să-mi călăuzească pașii în viitor.
Cristina Olaru (Ghenof)
Icoana: Sf. Apostol Petru a arătat la început o mare credință și a mers pe apă către Iisus, dar pe măsură ce mergea a început să se înspăimânte și să se scufunde și a strigat: „Doamne, salvează-mă!” Imediat, Mântuitorul l-a apucat de mână, spunându-i: „Puțin credinciosule, de ce ai început să te îndoiești?”, arătându-i că îndoiala temporară în puterea Lui a fost cauza scufundării lui.
Doamne, Dumnezeul meu, Tu care ai făcut cerurile şi pământul, care ai dat viaţă tuturor lucrurilor Tale, în acest ceas în care sufletul meu stă întristat şi plin de mânie, întinde mâna Ta cea atotputernică şi mă scoate din această întristare în care singur m-am afundat. Primeşte, Doamne, umilita mea rugăciune, pe care o îndrept către Tine cu siguranţa că mă vei ajuta. Fii alături de mine Doamne, nu mă părăsi niciodată. Iartă-mă că greşesc mereu înaintea Ta. Îmi aduc aminte primele zile când mă rugam Ţie cu credinţă şi tânjesc după ele. Am ajuns să-mi fie ruşine cu Tine, Doamne şi de aceea Te rog să mă ierţi şi să mă miluiești. Nu te-am mărturisit în faţa oamenilor, Doamne, Dumnezeul meu şi în loc să fiu încredinţat că Tu exişti am mărturisit greşit despre Tine. Iartă-mă Doamne al meu. Auzi glasul rugăciunii mele şi cererea mea căci mă rog către Tine precum David psalmistul care zice „Doamne auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta şi să nu intri la judecată cu robul Tău că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu”. Păcate mari mi-au cuprins sufletul, ca nişte lanţuri mă ţin şi îmi frâng puţin câte puţin trupul. Zilele trec, anii se duc şi eu rămân acelaşi păcătos. Dar Tu, Doamne, nu vei înceta să mă asculţi. Tu mă vei ajuta Doamne al meu şi mă vei sprijini. Vei fi alături de mine ziua şi noaptea, la bucurie şi la necaz. Căci Tu, toate le rânduieşti cu mare înţelepciune şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Spune Alex că eu sunt Entuziasmul pe două picioare (căz doar n-oi fi v’un miriapod)! Ei, da, și sunt ! Dar sunt așa, pentru că Te cunosc pe Tine, pentru că m-am vândut pe veci Ție, sunt a Ta! Tu știi că fac ca toate fiarele când mi se întâmplă ceva: mă umplu de nervi, mă lamentez, mă jelesc, sun un prieten , mă trântesc pe jos, țip și urlu și apoi, îmi vine să râd 🙂 . Știu că Te uiți la mine și Te distrezi, că sunt așa caraghioasă; știu că îmi vezi zâmbetul poznaș, care mi se ascunde în colțul gurii, în chiar cele mai grele momente, pentru ca ȘTIU, știu sigur că nu mă lași, că totul se poate rezolva – cu Tine! Totul, în afară de Moarte! Orice am negociat cu Tine, în afară de Moarte: măreția ei îți aparține integral, la fel ca și Viața! Acolo spun doar: „Facă-se voia Ta, nu voia noastră!”. Și adaug în gând: dar, dacă e cu putință, să treacă de la mine paharul acesta…! Smerenia am uitat-o pe undeva, așa că strig la și după Tine: Te iubesc, Doamne al meu! Mi Te-ai dăruit mie, acolo, pe Cruce; ești Dumnezeul meu personal! Și ne-ai dăruit ca fii și Maicii Tale, Celei Sfinte! Ai fost mereu cu mine: în boală, în nefericire, în părăsire, în sărăcie, în durere, în bucurie, în zilele în care – astmatică și însărcinată fiind, riscam să-mi „tarez” copiii cu tratamentul specializat, dar tu mi-ai dăruit 18 luni fără nicio criză! Și câte altele…! Mi-ai dăruit părinți buni, care-au făcut și ei ce-au știut mai bine pentru mine; profesori buni, care mi-au dezvoltat mintea, mi-au deschis larg orizontul gândirii; soț bun – care-a venit în viața mea când a trebuit (și care a plecat la fel) – și care m-a ajutat să devin o femeie de oțel, care nu poate fi distrusă; prieteni buni, chiar minunați; copii buni, care mi-au arătat cum sunt eu de fapt 🙂 ; cățel iubitor, care mă smerește cu dragostea lui totală față de mine; simțul umorului, care mă salvează în aproape orice împrejurare; o scăfârlie zăpăcită, dar care înțelege orice; un zâmbet interior permanent; dragoste de natură, de oameni și de viața! Îți mulțumesc, Boierule 🙂 ! Ești Mare! Și ești al meu!
Doamne Iisuse Hristoase, vino să prefaci în icoană mintea și inima mea, unite în rugăciune! Ca pe o prescură îmi pun mintea în mâna Ta, o jertfesc pe altarul inimii și mă las în Liturghisirea Ta. Prin taina Ta, Doamne, ajung și eu la taină. Prin slăbiciunea minții am căzut din rai, crezând amăgirea diavolului. Dar Tu, Iisuse, îi chemi pe cei ce vor taina Vieții să se descalțe ca Moise în fața rugului învăpăiat de Revelația Divină. Învață-mă ce este Iubirea! Vino în inima mea și dezvăluie în mine chipul Iubirii. Spun „Doamne Iisuse…” și, iată, în rugăciunea inimii împletești iubirea Ta, o împletești cu puțina mea iubire. Am întunecat prin păcat chipul Tău, Hristoase, umbrind sufletul cu trupul. Neîncetat mă rog: vino în inima mea și fă să apară Iubirea, înviază conștiința sufletului meu ca icoană a Ta. Tu ești Icoana Iubirii dumnezeiești, arată-mi acest chip de Icoană pe care l-am uitat datorită păcatului. Miluiește-mă, risipind întunericul ce mă învăluie cu strălucirea Iubirii Sfintei Treimi și cuvintele Vieții veșnice.
Mulțumesc 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.