Mama, Infinitul mic – Alexandru Enache

Mi-am clocit mintea să scot niște argumente pentru un subiect mai vechi de-al meu. La vremea când m-am născut au existat niște popi, arhimandriți, ce-or fi fost ei, să-i spună lu muma mea că veeezi și-a dorit prea mult ca eu să trăiesc, primul copil născut, a zis că vrea să trăiesc, chiar dacă m-ar duce toată viața în brațe.

Toți părinții își doresc ca odraslele lor să trăiască, unii chiar și-ar da și viața, un organ compatibil dacă ar putea etc, cu atât mai mult când e vorba de primul născut. Nu cred că este o greșeală.

Celor care spun baliverne, le amintesc că astfel de alegeri sunt făcute după legile firii, legi care arată dimensiunea naturală a lui Dumnezeu (El are doua dimensiuni, una naturală și una supranaturală).

Aceasta dimensiune naturală se manifesta peste tot, căci și cei care nu sunt creștini fac ale legii din fire (pacea, hărnicia, iertarea, prietenia, stăruința în fapte bune, dreptatea, curajul, răbdarea, iubirea instinctuală de mamă sunt calități, virtuți ale legii morale, care e răspândită la orice nație, orice om).

Adică fac lucruri fără să știe adevărul… în neștiința părintească, în disperarea și zbuciumul provocat de afecte, un părinte caută să facă tot ce-i stă în putință pentru copil, îi oferă iubirea totală, fără să ia în calcul, pe moment, și partea spirituală, și atunci poate că Dumnezeu a lucrat în așa fel încât să lase copilul să trăiască, pentru ca tu să ajungi să cunoști iubirea lui Dumnezeu și implicit să Îl descoperi pe El, să-L afli, chiar daca tu nu L-ai iubit pe El până atunci sau ai uitat de El.

Nu știu cum gândește Dumnezeu. Poate că prin copilul născut, Dumnezeu a vrut să arate că El e cu tine și te iubește, și tu Îl poți iubi de acum pe El.

Asta nu înseamnă că acel copil este vreun sfânt, ci Dumnezeu a vrut să lucreze prin nașterea lui. Se poate vorbi de greșeala dragostei mai presus de Dumnezeu abia atunci când cererea ta nu îți aduce o transformare de fond, prin lucrarea Legii, să rămâi sec în continuare.

Alexandru Enache

Rugăciunea mamei pentru copiii săi

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!

Învaţă-mă să sădesc în inima lor rădăcina adevăratei înţelepciuni – frica Ta! Luminează-i cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruieşte-mi pricepere să le arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie – fericire negrăită.

Descoperă-le lor înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă simţământul că Tu eşti pretutindeni! Sădeşte în inima lor teama şi dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu gelozie legea Ta şi dreptatea Ta!

Ţine-i în curăţie şi în evlavie faţă de numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să trăiască după rânduielile ei! Însufleţeşte-i cu râvna pentru învăţătura folositoare şi fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care au neapărată nevoie, ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire.

Doamne! Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters în inima şi în mintea copiilor mei frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuţi din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruieşte-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greşelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate. Să nu fie furaţi de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cugetele lor, să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lor şi păcatele să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi bate pe ei pentru păcatele mele, ci stropeşte-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi.

Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aş dori copiilor mei toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, le-aş dori binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta!

Rânduieşte-le soarta după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viaţă de pâinea cea spre fiinţă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobândirea veşniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inimile lor să se umilească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepseşte-i şi miluieşte-i, îndreptându-i la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-i lepezi de la faţa Ta!

Primeşte cu bunăvoinţă rugăciunile lor, dăruieşte-le reuşită în tot lucrul bun, nu abate faţa Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbreşte-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea şi calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veseleşte de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieţii mele şi sprijin la bătrâneţe. Învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu ei la Înfricoşătoarea Ta Judecată nădăjduind în milostivirea Ta şi să zic cu nevrednică îndrăznire: „Iată eu şi pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!”, ca împreună cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea nepovestită şi iubirea Ta veşnică, să preaînalţ preasfânt numele Tău, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.

Icoană rară a Maicii Domnului învățându-L pe Iisus Hristos să citească.

       Mama – Nelu Preda

7cm218

În chinuri grele m-a născut

M-a alăptat și m-a crescut

Condeiu-n mână mi l-a pus

La școală când m-am dus.

 

Iubire caldă cum mi-a dat

Eu nicăieri n-am mai aflat

Căci toate mamele ne sunt

Ca niște zâne pe pământ.

 

Trecut-au anii dar și-acum

Sunt tot același – nu știu cum

În fața ei sunt tot fecior

Și de povețe-ascultător.

 

Dar ea, o văd, a-ncărunțit

Iar ochii ei abia mijit

Mai văd, se mișcă chinuit

Ce nu aș da să văd c-a-ntinerit.

 

S-a stins discret cum a trăit

Când se crăpa de răsărit

Cu toți copiii căpătâi

Ca o prințesă, cea dintâi.

 

Din cer de unde te-odihnești

Tu mamă să-mi mai spui povești

Atunci când îmi apari în vis

Blândă, în verde paradis.

Nelu Preda