Masajul (IV) – efecte și contraindicații

Cristi ButeicaInfluența masajului asupra sistemului nervos

Se realizează prin acţiunea pe care masajul o exercită asupra aparatului receptor şi asupra terminaţiilor senzitive ale sistemului nervos vegetativ din piele.

  • provocarea efectelor subiective caracterizate printr-o stare bună de dispoziţie, de creştere a energiei şi tonusului când muşchiul a fost stimulat şi printr-o stare de relaxare, destindere, deconectare când masajul a fost efectuat în scop liniştitor neuro-sedativ;
  • atenuarea durerilor prin stimularea nervilor periferici;
  • producerea la nivel local a unei vasodilataţii;
  • influenţarea activității viscerale datorită reflexelor segmentare (prin interesarea segmentului medular şi a arcurilor reflexe) la care se asociază efectul reflex nesegmentar realizat prin acţiune asupra zonelor reflexogene cutanate, subcutanate şi musculare;
  • apariţia unor efecte sedativ-relaxante şi chiar hipnotice printr-un mecanism suprasegmentar de transmisie la nivel subcortical şi cortical;

Efectele psihice și mentale

  • stare de bine, atât la nivel fizic, cât şi emoţional;
  • reducerea stresului fizic şi mental;
  • scăderea anxietăţii;
  • diminuarea depresiei;
  • îmbunătăţirea capacităţii de concentrare;
  • înlăturarea oboselii mentale şi fizice;
  • înlăturarea problemelor legate de somn;
  • rol major în combaterea simptomelor de astm;
  • eliberarea de tensiuni dăunătoare;

Contraindicațiile masajului

Contraindicaţii definitive: interzice aplicarea oricărui procedeu de masaj pe oricare parte a corpului:

  • psihopaţi, boli psihice cu caracter excitativ şi confuzional
  • tumori maligne generalizate
  • osteoporoză în stare avansată
  • fragilitate vasculară (risc de hemoragii)
  • bolile cronice incurabile care se pot agrava prin aplicarea masajului
  • petele pigmentare a caror cauză nu o cunoaştem (pot fi constituţionale sau dobândite)

Contraindicaţiile temporare: sunt determinate de boli, tulburări/leziuni uşoare şi trecătoare, care în urma vindecării vor permite reluarea/aplicarea masajului. Ele vizeaza:

  • funcționarea deficitară a anumitor organe
  • starea pielii – nu trebuie să prezinte zone înroşite, inflamate sau infectate;
  • masajul este interzis pe pielea care prezintă boli de natură parazitară, eczeme, erupţii, plăgi, arsuri, procese inflamatorii profunde (colecții purulente, abcese, furuncule, flegmoane, artrite supurante, osetite şi osteomelite) sau alte manifestări patologice care se pot extinde sau agrava prin masaj
  • masajul nu se poate aplica decât pe pielea perfect sănătoasă.

Cazuri:

  • boli neuropsihice (meningoencefalita)
  • accidente vasculare cerebrale în faza acută. După faza acută masajul este indicat.
  • boli acute ale aparatului respirator: pleurezii, pneumonii, tuberculoza, abcese pulmonare, hemoptizie, dar mai ales în abcesele pulmonare și în plureziile purulente;
  • boli cardiovasculare: tulburări severe de ritm cardiac, hipertensiunea arterială, infarct miocardic, miocardita, endocardită, emboli, anghina pectorală, anevrismele aortei, flebitele şi periflebitele în evoluţie, varice pronunţate şi inflamate, ulcer varicose, etc.;
  • boli de sânge: leucemie acută, hemophilia, boli hemoragipare
  • boli ale aparatului digestiv: hemoragii digestive, perforaţii, pancreatite, colecistite acute, hepatită virală, inflamaţiile acute sau cronice sau orice altă boală a organelor abdominale, în tulburari digestive, în tot ceea ce poate constitui o suferinţă acută, dureroasă, hemoragică, inflamatorie şi altele care caracterizează abdomenul acut (aceste contraindicaţii sunt caracteristice mai ales masajului abdominal);
  • boli ale aparatului urogenital: glomerulonefită acută, anexite, hematurie (prezența sângelui în urină)
  • infecţii generalizate: septicemie.
  • stări patologice cu caracter general însotite de febră şi agitaţie;
  • stările de oboseală acută;
  • bolile infecto-contagioase;
  • inflamaţiile centrilor nervoşi;
  • infecţiile acute şi procesele inflamatorii ale oaselor şi articulaţiilor (artrite, osteomielite, gută, etc.);
  • unele boli şi tulburări sau leziuni ale sistemului endocrin şi nervos, chiar ale aparatului locomotor, care nu permit aplicarea masajului decât dupa vindecare;
  • stările de ebrietate;
  • entorse şi luxaţii (în cazul luxațiilor masajul poate favoriza apariţia osteoamelor);

Poate v-am convins, poate nu, că până şi un simplu masaj trebuie să aibă acordul medical, mai ales când suferiți de anumite afecțiuni.  Aceste afecţiuni se pot regăsi mai sus, în exemplificările expuse, sau pot  să fie cunoscute doar de medicul curant.             Asa că, înainte de a lua o decizie în a vă prezenta la un „atelier” de sănătate, remodelare sau mai ştiu eu ce denumiri poartă, gândiți-vă bine înainte…

  SĂ FIŢI SĂNĂTOŞI!!!

Referințe:

  1. ADRIAN N. IONESCU – Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport, ed. ALL 1994
  2. ION DAN AURELIAN NEMEŞ – Masoterapie – masaj şi tehnici complementare, ed. Orizonturi universitare Timişoara 1999
  3. SABIN IVAN – Masajul pentru toţi, ed.Coresi, 2001

Cristi BUTEICĂ, student anul IV

Facultatea de Medicină, speciallizarea Asistență Medicală Generală

Masajul (III) – efecte

Cristi ButeicaEfectele masajului asupra capului.

  • descongestionarea, liniştirea centrilor şi căilor nervoase superioare;
  • activarea şi îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi limfatice în ţesuturile dintre piele şi craniu;
  • îmbunătăţirea funcţiilor vegetative ale creierului şi obţinerea pe cale reflexă a unei stări descongestionante calmante la nivelul sistemului nervos central;
  • îmbunătăţirea tonicităţii, troficităţii ţesuturilor viscerocraniului¹;

Efectele masajului spatelui, toracelui si abdomenului

  • ameliorarea funcţiilor respiratorii, cardiace, digestive şi excretorii;
  • optimizarea funcţiei circulatorii şi respiratorii prin asigurarea schimburilor nutritive la nivelul plămânilor şi miocardului, masajul toracic fiind eficient în stări de oboseală, palpitaţii, tahicardie şi insuficienţă respiratorie;
  • normalizarea circulatiei intraabdominale, stimulând funcţiile şi secreţiile viscerale, reglarea tranzitului gastrointestinal, creşterea apetitului, îmbunătăţirea digestiei, absorbţiei şi evacuărilor;
  • reglarea temperaturii corpului;
  • îmbunătăţirea funcţiilor hormonale;
  • îmbunătăţirea funcţiilor de nutriţie şi excreţie;

Influența masajului asupra sistemului circulator și limfatic

  • prin masaj se stimulează organele hematopoietice²;
  • activează circulaţia la nivelul intregului corp, reduce tensiunea din ţesuturi, asigurându-se astfel o mai bună irigare a lor;
  • prin echilibrarea circulaţiei periferice şi profunde se înlătură simptome precum mâini şi picioare reci, amorţeală, creşterea în volum a gambelor, se înlătură oboseala picioarelor după eforturi îndelungate, se favoriează vindecarea eventualelor răni;

Influența masajului asupra sistemului respirator

Influenţa directă asupra cutiei toracice produce o inspiraţie şi o expiraţie profundă. Legăturile fiziologice ale plămânilor cu sistemul nervos şi cu celelalte organe sunt foarte numeroase. Pentru domeniul masajului însă, un interes deosebit îl prezintă legăturile care au la bază acţiuni nervoase reciproce de ordin reflex. Combinaţia masaj cu exerciţii specifice aparatului respirator, s-a dovedit a avea rezultate spectaculoase în afecţiuni respiratorii.

Influența masajului asupra metabolismului

Cea mai importantă influenţă a masajului asupra metabolismului este eliminarea urinei în cantităţi foarte mari, datorită acţiunii mecanice directe asupra ţesutului muscular sau indirecte, prin intermediul sistemului nervos.

În cazul combinării masajului cu procedee termice (băi calde şi fierbinţi), procedee cu namol, se constată o creștere a eliminării prin urină a fosfaţilor, sulfaţilor şi acizilor organici; în același timp eliminarea prin transpiraţie a excesului de bioxid de carbon. Aceeaşi intensificare a metabolismului se poate observa şi atunci când exerciţiile fizice sunt folosite împreună cu masajul.

Note:

  1. viscerocraniu = oasele feței
  2. hematopoieză = procesul de formare și maturizare a celulelor sanguine; organe hematopoietice: centrale – măduva osoasă, timusul  -, periferice – splina, ganglionii limfatici, țesutul limfoid al tractului gastro-intestinal

Referințe:

  1. ADRIAN N. IONESCU – Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport, ed. ALL 1994
  2. ION DAN AURELIAN NEMEŞ – Masoterapie – masaj şi tehnici complementare, ed. Orizonturi universitare Timişoara 1999
  3. SABIN IVAN – Masajul pentru toţi, ed.Coresi, 2001

Cristi BUTEICĂ, student anul IV

Facultatea de Medicină, speciallizarea Asistență Medicală Generală

Masajul (I) – scurt istoric, importanță și efecte specifice

Cristi ButeicaÎncă de pe vremuri voiam să scriu despre beneficiile ce le poate aduce un „simplu masaj” asupra psihicului şi fizicului omului, dar, de câte ori porneam la drum, de atâtea ori renunţam, întrucât constatam că pe piaţă erau multe lucrări de specialitate care, în mare parte, repetau aceleaşi lucruri.

Cei care sunt de-un leat cu mine poate îşi vor aminti de broşurile mici, mult căutate, prin care era încurajate automasajul, presopunctura, alte tehnici si manevre care îşi au origini adânci în Orient. Aşa că, adunând informaţii şi punându-le cap la cap, m-am gândit că nu strică a vi le aduce la cunoștinţă şi, de ce nu, poate a vă convinge să încercaţi, măcar odată, plăcerile trăite într-o şedinţă.

Scurt istoric

Masajul este practicat de mii de ani (circa 4 – 5000 de ani în urmă) de către chinezi, indieni, egipteni, babilonieni, persani, asirieni, evrei.

În Grecia Antică masajul era folosit ca element esenţial în pregătirea atleţilor la olimpiade.

La romani masajul se practica în băile publice, având un rol de înviorare (efectuat dimineaţa) şi de relaxare (efectuat seara).

În Europa, masajul a fost dezvoltat în Suedia, căpătând şi o denumire specifică, masajul suedez, preluat şi practicat ulterior peste tot.

În Romania, personalităţi precum R. P. Manga, N. Halmagiu, M. Sturza, au fost printre cei care practicau şi predau o astfel de tehnică ce ajunsese la rang de materie în şcolile de profil.

Ce este masajul?

Masajul este o prelucrare, metodică şi mecanică a părţilor moi ale corpului prin procedee manuale şi/sau instrumentale (mecanice, electrice, hidrice etc.) aplicate în scopul obţinerii unor efecte fiziologice, curativo-profilactice, regenerative, sportive, estetice şi terapeutice – o definiţie complexă, pe care o veţi găsi aproape în toate publicaţiile de specialitate.

Scopul masajului

Scopul fiziologic  – vizează îmbunătăţirea proprietăţilor fizice ale ţesuturilor şi stimularea funcţiilor importante ale organismului (circulaţia). Din această cauză masajul a devenit o metodă curentă de refacere a sportivilor. De asemenea, are o acţiune benefică în optimizarea funcţională a viscerelor, aparatelor şi sistemelor organismului.

Scopul profilactic (de prevenire) – se referă la menţinerea stării de sănătate, creşterea rezistenţei organismului.

Scopul regenerativ – combate îmbătrânirea prin aducerea corpului într-o formă fizică şi psihică foarte bună.

Scopul estetic – remodelează corpul prin reducerea depunerilor de grăsime, acţionând favorabil asupra zonelor afectate.

Scopul terapeutic – masajul este folosit în tratamentul complex al diverselor boli. Masajul este mijloc pasiv de recuperare (pacientul nu este solicitat) şi mijloc specific al recuperării medicale.

Țesuturi asupra cărora acționează masajul:

– pielea şi mucoasele;

– tesutul celular subcutanat;

– muşchi;

– tendoane şi ligamente;

– vase limfatice şi sanguine;

– nervi;

– ţesuturi articulare şi periarticulare;

– organe interne.

Efecte specifice

– efecte directe – produse de acţiunea mecanică a manevrelor (masajul somatic);
– efecte indirecte – reprezintă rezultatul acţiunilor reflexe transmise în profunzimea organismului, pe membrul opus sau la distanţă;
– efecte stimulante/excitante – obţinute prin aplicarea manevrelor scurte, energetice si rapide;
– efecte calmante/relaxante/liniștitoare – rezultate prin aplicarea manevrelor lungi, executate cu o intensitate scăzută;
– efecte parţiale/locale cum ar fi: hiperemie locală datorită imbunătăţirii circulaţiei locale, indepărtarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbţie, calmarea durerii;
– efecte generale care se manifestă prin stimularea funcţiilor aparatului circulator, respirator, digestiv, excretor, stimularea metabolismului general, reglarea somnului, îndepărtarea oboselii, etc.;
– efecte imediate care depind de suprafaţa şi sensibilitatea ţesuturilor masate şi mai ales durata, frecvenţa, intensitatea unei manevre sau tehnici aplicate;
-efecte tardive care se instalează pe cale reflexă şi sunt de lungă durată;
-efecte obiective sunt cele monitorizate de masuer în timpul şi după ședinţa de masaj (hiperemie, contractura musculara, etc.);
– efecte subiective sunt cele declarate de pacient atat în timpul, cât şi după sedinţa de masaj (relaxare, încordare, hipersensibilitatea, apariţia unei dureri, etc.);

În următoarele articole vă voi prezenta infuența pe care masajul o are asupra întregului organism.

Referințe:

1.ADRIAN N. IONESCU – Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport, ed. ALL 1994

2.ION DAN AURELIAN NEMEŞ – Masoterapie – masaj şi tehnici complementare, ed. Orizonturi universitare Timişoara 1999

3.LIVIU BULUŞ – Masajul terapeutic clasic suedez , ed. SYLVI 2001

Cristi BUTEICĂ, student anul IV

Facultatea de Medicină, speciallizarea Asistență Medicală Generală