Masajul (I) – scurt istoric, importanță și efecte specifice


Cristi ButeicaÎncă de pe vremuri voiam să scriu despre beneficiile ce le poate aduce un „simplu masaj” asupra psihicului şi fizicului omului, dar, de câte ori porneam la drum, de atâtea ori renunţam, întrucât constatam că pe piaţă erau multe lucrări de specialitate care, în mare parte, repetau aceleaşi lucruri.

Cei care sunt de-un leat cu mine poate îşi vor aminti de broşurile mici, mult căutate, prin care era încurajate automasajul, presopunctura, alte tehnici si manevre care îşi au origini adânci în Orient. Aşa că, adunând informaţii şi punându-le cap la cap, m-am gândit că nu strică a vi le aduce la cunoștinţă şi, de ce nu, poate a vă convinge să încercaţi, măcar odată, plăcerile trăite într-o şedinţă.

Scurt istoric

Masajul este practicat de mii de ani (circa 4 – 5000 de ani în urmă) de către chinezi, indieni, egipteni, babilonieni, persani, asirieni, evrei.

În Grecia Antică masajul era folosit ca element esenţial în pregătirea atleţilor la olimpiade.

La romani masajul se practica în băile publice, având un rol de înviorare (efectuat dimineaţa) şi de relaxare (efectuat seara).

În Europa, masajul a fost dezvoltat în Suedia, căpătând şi o denumire specifică, masajul suedez, preluat şi practicat ulterior peste tot.

În Romania, personalităţi precum R. P. Manga, N. Halmagiu, M. Sturza, au fost printre cei care practicau şi predau o astfel de tehnică ce ajunsese la rang de materie în şcolile de profil.

Ce este masajul?

Masajul este o prelucrare, metodică şi mecanică a părţilor moi ale corpului prin procedee manuale şi/sau instrumentale (mecanice, electrice, hidrice etc.) aplicate în scopul obţinerii unor efecte fiziologice, curativo-profilactice, regenerative, sportive, estetice şi terapeutice – o definiţie complexă, pe care o veţi găsi aproape în toate publicaţiile de specialitate.

Scopul masajului

Scopul fiziologic  – vizează îmbunătăţirea proprietăţilor fizice ale ţesuturilor şi stimularea funcţiilor importante ale organismului (circulaţia). Din această cauză masajul a devenit o metodă curentă de refacere a sportivilor. De asemenea, are o acţiune benefică în optimizarea funcţională a viscerelor, aparatelor şi sistemelor organismului.

Scopul profilactic (de prevenire) – se referă la menţinerea stării de sănătate, creşterea rezistenţei organismului.

Scopul regenerativ – combate îmbătrânirea prin aducerea corpului într-o formă fizică şi psihică foarte bună.

Scopul estetic – remodelează corpul prin reducerea depunerilor de grăsime, acţionând favorabil asupra zonelor afectate.

Scopul terapeutic – masajul este folosit în tratamentul complex al diverselor boli. Masajul este mijloc pasiv de recuperare (pacientul nu este solicitat) şi mijloc specific al recuperării medicale.

Țesuturi asupra cărora acționează masajul:

– pielea şi mucoasele;

– tesutul celular subcutanat;

– muşchi;

– tendoane şi ligamente;

– vase limfatice şi sanguine;

– nervi;

– ţesuturi articulare şi periarticulare;

– organe interne.

Efecte specifice

– efecte directe – produse de acţiunea mecanică a manevrelor (masajul somatic);
– efecte indirecte – reprezintă rezultatul acţiunilor reflexe transmise în profunzimea organismului, pe membrul opus sau la distanţă;
– efecte stimulante/excitante – obţinute prin aplicarea manevrelor scurte, energetice si rapide;
– efecte calmante/relaxante/liniștitoare – rezultate prin aplicarea manevrelor lungi, executate cu o intensitate scăzută;
– efecte parţiale/locale cum ar fi: hiperemie locală datorită imbunătăţirii circulaţiei locale, indepărtarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbţie, calmarea durerii;
– efecte generale care se manifestă prin stimularea funcţiilor aparatului circulator, respirator, digestiv, excretor, stimularea metabolismului general, reglarea somnului, îndepărtarea oboselii, etc.;
– efecte imediate care depind de suprafaţa şi sensibilitatea ţesuturilor masate şi mai ales durata, frecvenţa, intensitatea unei manevre sau tehnici aplicate;
-efecte tardive care se instalează pe cale reflexă şi sunt de lungă durată;
-efecte obiective sunt cele monitorizate de masuer în timpul şi după ședinţa de masaj (hiperemie, contractura musculara, etc.);
– efecte subiective sunt cele declarate de pacient atat în timpul, cât şi după sedinţa de masaj (relaxare, încordare, hipersensibilitatea, apariţia unei dureri, etc.);

În următoarele articole vă voi prezenta infuența pe care masajul o are asupra întregului organism.

Referințe:

1.ADRIAN N. IONESCU – Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport, ed. ALL 1994

2.ION DAN AURELIAN NEMEŞ – Masoterapie – masaj şi tehnici complementare, ed. Orizonturi universitare Timişoara 1999

3.LIVIU BULUŞ – Masajul terapeutic clasic suedez , ed. SYLVI 2001

Cristi BUTEICĂ, student anul IV

Facultatea de Medicină, speciallizarea Asistență Medicală Generală

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s