Insolația

Ce este?
Insolația este o formă de hipertermie*¹ severă (temperatura ≥ 40°C – rectal) ce apare atunci când mecanismele de adaptare a organismului la temperaturile ambientale sunt depășite. Persoanele cu risc crescut de insolație sunt cele la care procesul de termoreglare este mai puțin eficient (vezi articolul din 02 iulie 2018): sugari, copii mici, vârstnici, supraponderali.
Insolația poate apărea și la persoanele cu un centru al termoreglării maturizat dacă: umiditatea atmosferică este crescută*², persoana desfășoară muncă în aer liber (expunere prelungită) sau activități sportive*ᶟ, persoana este deshidratată.
Cum recunoaștem insolația?
La început (DEBUT) apar următoarele semne și simptome:
•Senzație accentuată de oboseală (epuizare de căldură)
•Creșterea temperaturii corpului peste 37°C
•Dureri de cap, amețeli, slăbiciune
•Greață, vărsături
•Dureri și crampe musculare
•Puls accelerat și tensiune arterială scăzută

Dacă nu se iau măsuri în această fază, se ajunge la INSOLAȚIA PROPRIU – ZISĂ, o stare caracterizată prin:

•Creșterea temperaturii la/peste 40°C (măsurată în rect)
•Pielea este uscată și fierbinte, insclusiv în axilă
•Dureri de cap, oboseală intensă și chiar tulburări ale stării de conștiență: confuzie, delir, până la pierderea acesteia.
•Respirație dificilă
•Puls rapid și slab, hipotensiune arterială
•Vărsături în jet*⁴, diaree
•Convulsii

Ce se poate face până la venirea echipajului medical?

Insolația este o urgență medicală, așadar, alertarea 112 este una dintre măsurile cele mai importante. Totuși, ordinea pașilor este:
a. Transportarea persoanei într-un loc răcoros (de preferat o încăpere), îndepărtarea hainelor și asigurarea repausului absolut.
b. Evaluarea stării de conștiență (răspunde, este orientat în spațiu și timp sau nu), a respirației și a pulsului – evaluarea stării de conștiență și a semnelor vitale (respirație, puls)
c. Alertarea 112 – oferim rapid toate informațiile pe care le avem:”vă sun pentru un copil de X sau aproximativ X ani SAU pentru o/un femeie/bărbat de X sau aproximativ X ani, aflată la locația… și care este posibil să aibă insolație; este conștient/ă dar dezorientată (sau în ce stare de conștiență este) sau nu răspunde deloc, respiră greu (sau cum respiră), simt pulsul sau nu + alte semne: vărsătură, convulsii etc.

Dacă persoana este inconștientă, nu respiră și nu-i simțim pulsul, după ce alertăm 112, dacă știm să efectuăm resuscitare,  începem manevrele de resuscitare.

Dacă persoana are respirație și puls, o vom așeza în poziție laterală  și vom aplica măsurile următoare:
d. Măsurarea temperaturii rectale, repetat (dacă este posibil);
e. Aplicare de prosoape umede, reci sau pungi cu apă rece, pe frunte, partea laterală a gâtului, axile, abdomen, regiune inghinală + stropire cu apă la o temperatură inițială de aproximativ 34°C, temperatură ce va fi scăzută treptat, pe măsură ce scade și temperatura corpului.  Răcorirea se face până când simțim că pielea nu mai este fiebinte (sau avem o valoare net redusă la termometrizare);
Stropirea se poate face cu un pulverizator (sau pet cu dop cu găuri mici).

f. Dacă persoana este conștientă, se va hidrata cu o cantitate cât mai mare de apă (măcar 500 – 750 ml până la venirea ambulanței)

NOTE:
*¹ – hipertermia este creșterea temperaturii corpului peste 37°C
*² – umiditatea atmosferică crescută face dificilă termoliza (vezi articolul din 18 iunie 2018)
*ᶟ – efortul fizic crește producerea de căldură în organism = > în timpul activității fizice (de natură sportivă / alta asemănătoare) desfășurată la temperaturi crescute, termoreglarea poate fi dată peste cap.
*⁴ – vărsătura în jet este o vărsătură ce se produce dintr-odată, fără să fie ”anunțată” de greață și ne arată că este afectat sistemul nervos central.

As. med. licențiat,

Mihaela CARDIȘ

Reclame

Căldură mare, mon cher!

Ei, câte nu se pot întâmpla pe căldura asta… și bune, și rele… Eu voi vorbi despre cele rele că, deh, asta mi-e crucea (o parte din treaba mea ca AM) 
Astăzi este despre o scurtă prezentare a procesului superinteligent care se produce la nivelul organismului uman (și la toate organismele homeoterme) – TERMOREGLAREA.
Termoreglarea – reglarea temperaturii corpului – constă în menținerea temperaturii centrale (interne) în jurul valorii de 37° C (la om) prin echilibrul dintre termogeneză (producerea de căldură) și termoliză (pierderea de căldură). Controlul termoreglării este deținut de hipotalamus, iar reglarea ei se face de către sistemul nervos vegetativ simpatic și parasimpatic.
Cum termoreglarea este influențată de mai mulți factori, dintre care amintesc: integritatea pielii (să fie sănătoasă și hidratată), circulația sangvină (sănătatea inimii și a vaselor de sânge), poziția corpului (o poziție ghemuită împiedică pierderea de căldură, iar una întinsă are efect contrar), maturitatea sistemului nervos (control și reglare a celor 2 mecanisme;), ritm somn-veghe (mai scăzută în timpul somnului), este evident că la nou-născuți, sugari, copii mici (1 – 3 ani) și bătrâni procesul se desfășoară cu dificultate. De ce? Fiindcă:
– la nou-născut, sugar și copil mic (1 – 3 ani) centrul termoreglării nu este dezvoltat complet
– la vârstnic, procesele nervoase și cele oxidative sunt diminuate, număr mai redus de glande sudoripare (numărul descrește odată cu înaintarea în vârstă), circulație sanguină mai precară (boli cardio-vasculare), ± alte boli cronice
Fiind vară, voi descrie astăzi, succinct, doar mecanismele prin care organismul pierde căldura (termoliză) pentru a-și menține temperatura internă în jurul valorii de 37° C:

  1. Evaporare – prin transpirație și respirație.  
  2. Convecție – căldura se pierde datorită .acțiunii curențior (de aer sau de apă) reci;
    Acțiunea îndelungată a curenților marini reci poate duce la hipotermie, chiar dacă afară este cald sau foarte cald, așa că atenție mare la cât timp stăm în apă!
  3. Conducție – pierdere de căldură prin contactul cu un corp solid cu o temperatură scăzută
  4. Iradiere – corpul iradiază căldura în mediul ambiant = > mecanismul funcționează atunci când temperatura ambientală este < decât temperatura corpului
    !!! Observăm (în fotografie) că mecanismele prin care se pierde cel mai mult căldura sunt evaporarea și convecția. Ei, dacă umiditatea este crescută, aceste mecanisme devin mai puțin eficiente, de unde tragem concluzia că trebuie să fim foarte atenți când ne expunem sau îi expunem pe cei din categoriile de risc (nou-născuți, sugari, copii mici, vârstnici sau adulți cu probeme de circulație, de piele etc.) unui mediu foarte cald și cu umiditate crescută.
    Închei cu speranța că aceste informații vă sunt de folos și spunându-vă că următorul subiect va fi unul legat tot de… greșeli sau excese în contextul temperaturilor crescute – INSOLAȚIA

As. med. licențiat,

Mihaela CARDIȘ

Tratamentul cu antibiotice

antibiotice22

sursa foto aici

Pentru ce se indică?
Antibioticul este un medicament ce acționează asupra bacteriilor, motiv pentru care se indică doar pentru prevenirea sau tratarea infecțiilor bacteriene (nu virale).
Antibioticele sunt de mai multe feluri și au moduri diferite de acțiune. Nu voi intra în amănunte, dar vă voi spune că:
– unele antibiotice doar stopează înmulțirea bacteriilor ( = antibiotice bacteriostatice), distrugerea bacteriilor fiind făcută de organism, prin mijloacele proprii de apărare.
– unele antibiotice omoară bacteriile( = antibiotice bactericide)
Bacteriostaticele și bactericidele pot fi cu spectru îngust (acțiune asupra unor germeni) sau cu spectru larg ( acțiune pe o gamă mai largă de germeni).
Cine recomandă tratamentul cu antibiotic și în funcție de ce?
DOAR medicul poate recomanda tratament cu antibiotic!
Indicația se face în funcție de:
a) Tipul și gravitatea infecției – respiratorie, digestivă, renală, dentară, ORL, tegumentară etc.
b) Starea organismului – imuntate bună sau scăzută, suferințe hepatce sau renale, alte boli asociate, alte tratamente asociate
c) Vârsta persoanei care necesită un astfel de tratament
d) Antibiogramă*
e) Riscul de apariție a unei infecții (când se prescriu preventiv)
Ce trebuie să știți dumneavoastră?
Dacă sunteți la spital:
– să spuneți medicului din urgență dacă sunteți alergic la vreun antibiotic, medicament sau altceva (praf, polen, ouă etc.)
– că vi se va face testarea la antibioticul recomandat (o înțepătură – floricică – în antebraț)
– că va trebui să respectați recomandările medicului și ale asistentului medical (legate de alimentație, îngrijirea branulei)
– că va trebui să observați și să anunțați imediat dacă apar diverse modificări în timpul tratamentului cu antibiotic (depozite albicioase pe limbă, diaree, scurgeri vaginale albicioase la femei, erupții pe piele sau senzație de sufocare)
Dacă luați tratament oral acasă (cu antibiotice)
Dacă la spital se ocupă medicul și asistentul medical de tratament, când primiți tratament acasa responsabiitatea vă revine dumneavoastră. Așadar, este foarte important să:
1. Spuneți medicului (dacă este cel de familie, știe, dacă nu…) ce alte boli aveți și ce medicamente luați în mod obișnuit și cereți-i să vă explice când să luați celelalte medicamete în raport cu antibioticul pe care vi l-a prescris.
2. Respectați cu strictețe orele și numărul de zile pentru care ați primit tratamentul;
Multe persoane uită să ia câte o doză sau schimbă orarul recomandat sau renunță la a mai lua antibioticul atunci când se simt mai bine. Dacă faceți asta vă expuneți următoarelor riscuri: reapariția bolii (recidivă), instalarea rezistenței germenilor la antibiotic.
3. Întrebați medicul dacă antibioticul se ia înainte de masă sau în timpul mesei și respectați ce vă spune legat de aceasta.
4. Luați antibioticul cu apă și nu asociați niciodată antibioticul cu alcool!
Asocierea alcooluilui duce la suprasolicitarea ficatului și, uneori, la anularea efectului antibioticului sau la formarea unor produși toxici pentru organism.
Nu asociați antibioticul cu laptele, fiindcă laptele formeazaă în stomac o barieră (se brânzește) și, astfel, antibioticul nu se va absorbi când trebuie.
Puteți asocia antibioticul cu lactate – iaurt, sana, chefir – numai dacă medicul vă permite. Chiar dacă s-a împământenit acest obicei, în ideea menținerii bacteriilor bune din intestin, asocierea lor cu unele antibiotice duce la formarea unor compuși care reduc efectul antibioticului. Deci, întrebați!
Dacă puteți consuma lactatele sus menționate, alegeți-le pe cele naturale. Cele superpasteurizate NU vor avea efectul așteptat.
5. NU desfaceți capsulele și nu tăiați comprimatele în ideea că veți înghiți mai ușor. Acele capsule și/sau pelicula fină de pe comprimate au un rol bine determinat în absorbția antibioticului.
6. Pentru mămici, tătici, bunici sau… care trebuie să-și trateze puiul:
Pentru puii mai mari, care primesc tratament cu ”pastile”, respectați ce scrie mai sus. Pentru puii mai mititei, care primesc antibiotic praf de dizovat, aveți grijă la următoarele:
– asigurați-vă că ați înțeles exact cât trebuie să-i dați micuțului (2,5 ml, 5 ml, 10 ml)
– dizolvați praful din flacon (sticla de plastic) cu apă fiartă și răcită (puneți apă până la semnul de pe flacon), apoi agitați până la ompgenizare; puneți în dozatorul din flacon (linguriță, căpăcel) cantitatea prescrisă (există dungi pe linguriță sau căpăcel care indică cantitatea: 2,5 ml, 5 ml, 10 ml) și dați-i copilului
– ! nu puneți doza (cantitatea) în biberon fiindcă riscați să nu sugă tot. Medicamentul nu necesită modificarea gustului fiindcă acesta este deja modificat din fabricație, așadar, dați-i-o direct din dozator și asigurați-vă că a înghițit tot.
– după ce ați administrat prima doză, puneți flaconul în frigider (jos)
– înainte cu o oră de următoarea administrare scoateți flaconul din frigider și lăsați-l la temperatura camerei (nu în bucătărie dacă gătiți)
– chiar înainte de administrarea următoare, agitați din nou flaconul pentru omogenizare
7. Indiferent că sunteți adult sau că administrați copiului, urmăriți cu atenție mucoasa bucală și scurgerile vaginale (femei, fetițe). Dacă apar modificări: limba devine albiciosă, apar afte (bubițe cu lichid, dureroase) sau pe chilot apare o scurgere albiciosă, groasă, adresați-vă medicului. La fel, dacă vă apar ”bube” pe corp, mâncărime (prurit), diaree (fără o altă cauză).
8. Dacă apare senzație de sufocare în timpul tratamentului, nu mai pierdeți timpul să căutați medicul de familie, ci apelați de urgență la 112. Posibil să aveți o reacție alergică gravă la antibiotic.
9. !!! După infecțiile cu streptococ beta-hemolitic (amigdalite, faringo-amigdalite, scarlatină, purtători sănătoși) se indică (la cei care nu sunt alergici) o penicilină injectabilă cu efect prelungit (Moldamin) care se face în fesă și este foarte dureroasă. NU renunțați la acest tratament doar fiindcă este dureros, căci veți face complicații grave!
ATENȚIE
1. Tratamentul cu antibiotic este necesar de multe ori, dar NU îl luați după ureche sau doar la recomandarea farmacistului, ci DOAR după ce sunteți consultați de medic.
2. Pentru infecțiile din gât ale copiilor (și nu numai) este foarte importantă recoltarea exudatului faringian/ nazofaringian (o analiză care se ia din gât și prin care se stabilește ce bacterie a produs infecția) pentru a se depista daca este vorba despre Streptococul beta-hemolitic, un germene care poate da complicații grave (reumatism articular, ”reumatism la inimă”, probleme renale). Fiți atenți dacă vi se recomandă să faceți exudatul și, dacă nu, cereți sau faceți-l la privat!

Note
*antibiogramă = metodă prin care se determină ce antibiotice distrug eficient germenul.
Mihaela CARDIȘ
As. med. licențiat