Mult mi-e frică și mi-e rușine, Stăpâne, că vei veni la mine – flămând și însetat – și nimic bun nu am a-ți da, să Îți îndulcești inima!

Îmi trag seva din pamântul Tău bun și roditor, am frunze câtu-i lumea – vorbărie goală, fără lucrare și fără simțire, dar nu am roade, pe potriva darurilor pe care mi le-ai dat, cu asupra de măsură!

Cum voi privi – la poalele hainei tale, stând – sandalele Tale, pline de colbul drumurilor, picioarele Tale, ce s-au ostenit să mă cerceteze, ca Tu, Bunule și întru tot Milostivule, să vezi ce-am lucrat, hrănindu-mă cu bunătățile pământului Tău, adăpată cu apa, cu care ai plouat   peste trunchiul meu sănătos și peste ramurile mele și care s-a scurs la rădăcinile mele, dându-mi să beau și să mă răcoresc!

Nimic nu mi-a lipsit, Doamne, dar nimic bun n-am făcut!

Dreptu-i, Doamne, să mă usuci și să mă arunci în focul cel nestins!

Mă cutremur și mă amărăsc de moarte că nu m-am luptat să fiu în Lumina Ta în toată veșnicia, că nu mă voi bucura de căldura dragostei Tale, că vei fi trist pentru că nu voi fi cu Tine, în Rai!

Te-am mâhnit și Te-am supărat în toată clipa cu lenea și nesimțirea mea, cu zăbava și cu nimicnicia mea!

Singură m-am despuiat de haina cea strălucită, dată de Tine la Sfântul Botez!

Am rușinat cu păcatele mele frumoasa față a Sfântului Înger Păzitor, pe care mi L-ai dat în dar, tot atunci!

„Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.”

M-ai așteptat destul – primăvară, după primăvară – ca în sfârșit să dau rod de fapte bune, de iubire față de aproapele, de hărnicie și vrednicie în vremea rugăciunii, dar Te înțeleg dacă nu mă mai rabzi!

Tot caut ceva bun și nu găsesc; am făcut tot lucrul rău, am vorbit de rău, am mințit!

Un singur lucru n-am făcut: sa Te mint pe Tine, Doamne!

Mă așez și acum în fața Ta, mă arăt Ție în toată golătatea mea și-mi așez – în palmele căuș – inima mea sărmană și lipsită de iubire!

Cu adevărat, nimic nu am, nimic nu sunt, nimic nu pot, fără de Tine, Doamne!

Și-Ți spun, predându-mă întru totul voii Tale:

”Facă-se voia Ta cu mine, Preabunule Părinte, dar și Dreptule Judecător!”

„În mâinile milostivirii Tale celei mari, o, Dumnezeul meu, încredințez sufletul și trupul meu, simțirile mele, graiurile mele, sfaturile și gândurile mele, lucrurile și toate cele trebuincioase ale trupului și ale sufletului meu.

Iar Tu, deci, binecuvintează-mă, miluiește-mă și mă izbăvește de tot răul, ca petrecând viață fără de păcat, în toate zilele vieții mele, să ajung la viața veșnică cu Sfinții Tăi, în Împărăția Ta și cu Dânșii să Te slăvesc în veci. Amin !”

Cristina Olaru