Doamne Iisuse Hristoase, Care ne-ai dăruit acest copil, rânduieşte precum ştii intrarea lui în rândul celor drept-credincioşi care au fost luminaţi prin Sfântul Botez. Doamne, dăruieşte-i sănătate şi putere acestui prunc, Tu, Care ai fost crescut cu grijă de către Preasfânta Fecioară. Doamne, să nu vină peste noi mânia Ta şi să nu îngădui ca acest copil să moară nebotezat. Să nu sufere acest copil din cauza păcatelor noastre, ci să vadă mila Ta şi dragostea Ta de oameni. Ocroteşte-l, Doamne, şi dăruieşte-i naşterea cea de Sus prin Sfântul Botez, ca să devină fiu al Bisericii Tale. Ţie ne rugăm, Stăpâne, trimite peste el lumina binecuvântării cereşti, că Tu eşti Cel ce asculţi rugăciunile noastre şi Ţie Îţi mulţumim şi Te slăvim în vecii vecilor. Amin.
Lună: august 2014
Canticum apocrif
Îți mângâiam pantecul tău
Rotund și neted ca un pocal de argint,
Cu obrajii
Cu fața
Cu bărbia mea
Cu ochii mei
Cu mormintele din adâncurile pielii mele înfiorate.
Încet și într-una
Într-o beție de vin dulce de împărtășanie
Și fața pântecului ți-o abuream
Cu răsuflarea mea de furtună domoală.
Și tu râdeai: „Doamne, cât îmi ești de prost!
Dar îmi placi!”
Îți mângâiam buzele cu buzele mele
Bărbia cu bărbia mea
Ochii, ochii cu ochii mei
Și te acopeream absorbindu-te cu sărutul meu
Tare și blând
Și ochii tăi luminau
Uimirea din ochii mei
Că nu se mai apucase nimenea până atunci
Să te iubească așa
– Și ochii, ochii erau doar ai tăi, firește-
Îți culegeam rodul grădinii tale închise,
Îți sorbeam fierbințeala fântânii tale
Ferecate pentru totdeauna
Și atunci îmi spuneai speriată, cu voce de popă:
„Doamne, cât îmi ești de în urmă
Și cât îți sunt eu ție încă!”
Și n-aveam vreo aripă
Să-mi ningă oarece pe ea,
Dar aveam picioare, la o adică
Și bine-nfipte-n pământul maicii mele
Și p-astea mi le-am tăiat singur
Că mă cam purtau la rău
Și cu asta fost-am eu mai tare
Ca Procust.
Diavol încarnat în ochi omenești,
Vroiai să m-arunci în prăpastie
Cu trăsură cu tot Și tu să scapi
Fiindcă eu n-aveam vreo aripă
Ci doar picioare,
Uite, uite
Cum îți cresc coarne
Printre dinții de pisică
Ai ochilor tăi verzi
Acum când îți zic toate astea…
https://www.youtube.com/watch?v=pBtV1HR0xjk
Alexandru Ivan
Imaginea: Abstract Twisting Love – Megan Aroon Duncanson
Rugăciunile naşterii
Rugăciunea femeii înainte de naştere:
Rugaciunea femeii după naștere:
Mulţumescu-Ţi Tie, Doamne, din adâncul inimii mele, pentru pruncul pe care Tu mi l-ai dăruit şi pe care Ţie Ţi-l închin, dimpreună cu toată viaţa mea, întru care ai binevoit. Dăruieşte-i, Stăpâne, viaţă că să se nască din nou, din apă şi din Duh, ca fiu al Tău după har, în Taina Sfântului Botez. Ajută-mă, Iubitorule de oameni, să-l cresc în pace, ca pe un mădular binecuvântat al Bisericii Hristosului Tău. Şi întreaga noastră familie păzeşte-o întru dragostea Ta, dăruindu-i toate cele spre trebuinţă, după marea Ta milă, putere şi înţelepciune. Că noi Ţie Îţi încredinţăm sufletele şi trupurile noastre, Ţie ne rugăm pentru noi înşine, şi unii pentru alţii, şi numele Tău, de viaţă făcătorul, în veci îl preamărim: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Rugăciunea pentru a avea copii a Sfântului Efrem Cel Nou
Înde venire
Cuvintele se jucau în zare.
Lupta lor ajungea urmă
În toiul zilei, lupta le devenea
O aripă abstractă din mii de zboruri
pe care mașina de scris le citea
Strigau către cer: „noi nu suntem”
Dar cerul tacea…
Certau lumina fiindcă era
Certau, Doamne, chiar și îngerii
„Devenim litere și mai apoi puncte
De veniți arde”
Urmele umbrelor cădeau tăcere
Deveneau și ei o tăcere
Atunci roțile și spaima
Se agregau
Conturul se prefăcea în chip, cunoașterea în sine
Chimia era stăpână
Se rugau ei „adun-ne înăuntru, cu orice preț!”
Dar plata zâmbea deja
Atunci, un cuvânt mai isteț le-a spus
„Avem nevoie de un semn
Poate de întrebare?”
Atunci au văzut norii
„Norii nu plouă. Cum de scriem?”
Îndată un trăsnet aduse zarea în jos
Se cutremurau fiorii
http://www.youtube.com/watch?v=XB19PHS02ow
Mihai Nistor
Imagine: Laisk Serg – Thoughts on the eternal
Rugăciune pentru naştere uşoară
O, Preaslăvită Maică a lui Dumnezeu! Miluieşte-mă pe mine păcătoasa roaba ta, vino întru ajutorul meu în vremea durerilor mele pe care le rabdă toate fiicele Evei în timpul naşterii. O, ceea ce eşti binecuvântată între femei, adu-ţi aminte cu ce bucurie şi dragoste te grăbeai să ajungi la ruda ta Elisabeta, când aceasta a rămas însărcinată şi ce minune s-a arătat cu mama şi cu pruncul din pântecele ei şi, din nesecata milostivirea ta, dă-mi şi mie, umilei tale roabe, naştere uşoară! Dă-mi harul ca acest copil ce se află lângă inima mea să strige cu bucurie aşa cum Sfântul prunc Ioan s-a închinat Dumnezeului şi Mântuitorului nostru, Care din iubire pentru noi, păcătoşii, nu S-a ruşinat, ci a acceptat să fie prunc. Bucuria negrăită de care s-a umplut inima ta feciorelnică la naşterea Fiului şi Dumnezeului tău să-mi aline durerea! Mântuitorul tău născut de tine, să mă păzească de moartea care curmă viaţa multor mame la naştere şi să se numere rodul pântecelui meu în rândul aleşilor lui Dumnezeu! Auzi, Preaslăvită Impărăteasă a Cerurilor, smerita mea rugăciune, întoarce faţa ta spre mine şi nu mă ruşina, nădejdea mea, ci acoperă-mă, ajutătoarea creştinilor şi tămăduitoarea bolnavilor cu acoperământul tău în ceasul chinurilor şi al durerilor, ca să mă învrednicesc să cunosc că tu eşti Maica milostiviri şi să slăvesc bunătatea ta, căci tu nu nesocoteşti niciodată rugăciunile celor sărmani şi îi izbăveşti pe toţi cei ce te cheamă în ceasul necazurilor. Amin.
Dacă aveți timp, măcar când puteți, citiți și Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului:
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-acoperamantului-maicii-domnului-67053.html
Rugăciunea femeii însărcinate
O, Împărate Sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorule al vieţii şi al nemuririi, îţi mulţumesc că în căsătoria mea m-ai facut vas ales al binecuvântării şi al darului Tău. Căci Tu Stăpâne ai zis:”creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!”
Îţi mulţumesc şi mă rog: Binecuvântează acest rod al trupului meu, care mi-a fost dat de către Tine; ocroteşte-l şi dă viaţă întru Duhul Tău cel Sfânt; dă-i creştere întru sănătate şi trup curat cu mădulare bine întemeiate. Sfinţeşte trupul lui, mintea, inima şi toate simţurile şi dăruieşte acestui prunc care se naşte suflet înţelept şi întemeiază întru el frica Ta.
Înger credincios, păzitor sufletului şi trupului îi dăruieşte. Păzeşte-l, ţine-l, întăreşte-l şi-l adăposteşte pe el în pântecele meu până în ceasul naşterii lui şi nu-l tăinui pe el în pântecele maicii sale, pentru că mâinile Tale l-au alcătuit dându-i viaţa şi sănătate.
Comentarii la slujba miezonopticii (V)
Starea a doua: iluminarea.
Pe măsură ce psalmul 118 avansează, efectul celor desfășurate în starea întâi se amplifică, dar devine și mai profund și nuanțat calitativ, ca o melodie a unei orchestre unde dirijorul introduce instrumente rând pe rând pentru a conduce o simfonie. Versetul de început al stării este: ”Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale”. El deschide fasciculul de 8 versete corespunzător literei Yod, prima literă a numelui Yahweh, ”Cel Ce este”. Ființa adresează Lui Dumnezeu dorința de a se găsi pe sine după norma și înțelesul lucrărilor Făcătorului. Sufletul își înțelege limitarea nu doar ca venind din păcat ci datorită segregării de lucrarea Ziditorului, o stare de a nu fi complet, de a nu găsi ”continuarea ființei” în Cel Care este cauza și sensul ființei. Este semnificativă dualitatea: făcut și zidit, ființă și lucrare. Ea anunță tema stării a doua, una dinamică, în care sufletul recapătă continuitatea adamică neumbrită de păcat cu puterile Creatorului. Urmează: ”Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit”. Abia în starea în care sufletul renunță la reperele lumești și trupești și își asumă speranța în cuvintele divine el se poate face ”văzut” îngerilor și produce acestora veselie, dobândind comuniune cu ei. Dar versetul imprimă o dinamică duală și aici: veselia este a celor care se tem de Domnul, teama nefiind produsul unei frici animalice sau frica de pedeapsă, ci grija fără margini de a nu vătăma o lucrare de o infinită delicatețe, așa cum cineva păzește cu grijă o comoară deja anunțată de starea precedentă ca fiind deasupra oricăror forme de posesie văzută sau inteligibilă.
”Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale și întru adevăr m-ai smerit”: conștiința începe să primească lumină și discerne în vechile suferințe faptul că ele reflectă insuficiențe evidențiate de purtarea de grijă divină, nu pedepse de dragul de a pedepsi și cu atât mai puțin vreo nedreptate. Sufletul acceptă umilința ca reflexie a nedesăvârșirii, nu a păcatului ca acceptare de voie a răului.
”Facă-se dar mila Ta ca să mă mângâie, după cuvântul Tău către robul Tău. Să vină peste mine îndurările Tale și voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este” – mila devine sursă a confortului sufletesc, dar nu oricum, ci după intenția divină inteligibilă și personalizată de suflet. Dumnezeu este însușit ca har care permite sufletului să subziste, nu mai locuiește doar într-o generalitate a respectării formale a poruncilor și a curățării de păcate. Mila dumnezeiască și însușirea legii sunt identificate drept viață a sufletului, opus stării în care sufletul se lasă dominat de trupesc, aceasta fiind înțeleasă acum drept cauză a morții. Cugetarea și legea se suprapun până la identificare, sufletul nu mai este un simplu executant ci o stare omenească a legii în acțiune.
”Să se rușineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptățit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez.” Sufletul cere de la Creator înlocuirea rușinii produsă de starea pătimașă cu exemplul viu al ființelor care au dobândit buna temere de Dumnezeu – îngerii și sfinții, acea frică descoperită prin cunoașterea celor cerești și aducătoare de cunoștință. În acest fel sufletul dorește să lepede frica aducătoare de minciună, amprentă a păcatului adamic după care omul se cunoaște pe sine gol și, în loc să se facă cunoscut Lui Dumnezeu, se ascunde. Există o primă rușine față de păcat despre care părinții bisericii spun că, dacă o depășim prin mărturisire, este ca o înlocuire a ascezei. Ea poate ridica sufletul la cele înalte așa cum mărturisirea tâlharului binecredincios l-a scutit, datorită rușinării asumată prin pedeapsă și mărturisire, de orice alte fapte bune și chiar și de botezul formal, ritualic.
Dar sufletul cunoscător nu se mărginește la acestea, ci dorește neprihănirea care alungă rușinea. În această stare vine căldura care înmoaie cele împietrite ale interiorului omenesc așa cum focul înmoaie ceara, făcând-o aptă să primească tiparul unui sigiliu, sau cum același foc întărește lutul vasului, făcându-l capabil să depoziteze cele turnate în el. ”Să fie inima fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez. Se topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.” Sufletul este cel ce se desprinde de cele trupești așa cum metalul încins alunecă de pe zgură, devenind curat. Starea anticipează o formă mai avansată de trăire, în care omul este mistuit și trupește și sufletește de cele înalte, cea despre care psalmistul vorbește în starea a treia a psalmului și care a fost descrisă de apostoli ca însuflețirea Mântuitorului Însuși pentru cele sfinte ale casei Sale. Însă aici cele trupești sunt împuținate, arată ca urâțite sau își vădesc limite. Ochii (vederile sufletești direcționate spre cele materiale) se sfârșesc, nu în sensul orbirii, ci în sensul disprețuirii complete a celor exterioare: ”Sfârșitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: când mă vei mângâia…?”.
Trupul supus acestei călduri lăuntrice se scorojește pentru cele exterioare, devine ca un foale expus focului sau ca un burduf atârnat sub acoperișul casei, unde pe vremuri se aduna fumul vetrei, dar își păstrează capacitatea de a lucra, așa cum un burduf oricât de afumat, dacă este etanș și curat pe dinăuntru, poate păstra vinul, sau așa cum un foale, oricât de murdar, dacă este etanș, poate înteți focul – ”Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat”. Găsim aici simboluri ale ”petrecerii lăuntrice” a omului înaintat sufletește, care, deși locuiește lumea, nu se mai lasă pătruns de sensurile ei trecătoare.
Această aducere aminte permanentă de îndreptările dumnezeiești dă stării a doua a psalmului un fel de textură mai strânsă, mai armonioasă, cu mișcări mai fine decât cele ample și viguros trasate ale primei stări. Sufletul își dorește să cunoască timpul vieții pentru a doza intensitatea și calitatea trăirilor sale. El trăiește teama sinceră că va ajunge la sfârșitul vieții pământești în stare de nedesăvârșire datorită asediului răutății: ”Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?”
Cunoașterea avansată prin luminarea conștiinței de cele dumnezeiești, nu prin lumina proprie legată de cele materiale ale gândirii, face sufletul să înțeleagă că gândurile răutății provenind de la duhurile necurate, oricâtă măreție și bunătate ar prezenta omului în chip ispititor, sunt, de fapt, minciuni, sau în cel mai bun caz exaltă necuvenit lucruri nevrednice. Astfel, ispita apare drept ce este: urâțenie, minciună, anomie, înlocuirea celor înalte cu cele josnice. ”Spusu-mi-au călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne”. Abia acum sufletul poate denunța ca nedreaptă răutatea duhurilor necurate, pe care, în stare pătimașă, nu o putea deosebi corect de trăirea după chipul celor sfinte. El dobândește temerea că puterile proprii sunt insuficiente pentru uriașa lucrare a mântuirii și dobândește cunoștința strâmtorii în care se află. ”Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! Puțin a fost de nu m-am sfârșit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.”
Acest eu nou, care se atașează de sfințenia poruncilor cu sfințenie, face deschidere spre un cortegiu de virtuți lăuntrice. Paza gurii și cunoașterea bunelor mărturisiri, a celor care depășesc simpla nevoie de a nu pătimi: ”După mila Ta, viază-mă și voi păzi mărturiile gurii mele.” Cunoașterea veșniciei celor sfinte, care aduc înveșnicirea sufletului: ”În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne, în cer; în neam și în neam adevărul Tau.” Sufletul recunoaște adoptarea cerească prin cuvânt, urmând lămurirea tainică: viața pământească a Cuvântului aduce reîntemeierea celor pământești drept cerești: ”Întemeiat-ai pământul și rămâne. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ție.” Este prima cerere de însușire explicită de virtuți contemplative naturale, adică derivate din privirea însuflețită de har asupra creației. Această mărturisire ascunde tâlcul că Iisus Hristos, Dumnezeu și om, asumându-Și toate cele curate și vrednice de sfințire ale zilei a șaptea, precum și suferind cu desăvârșire nevinovat și fără să aducă judecată asupra semenilor nedreptățile aduse asupra Lui datorită căderii în păcat, face ca toate cele ale zilei a șaptea să poată fi prielnice zilei a opta, chiar daca la vedere aduc uneori suferințe sau par de neînțeles gândirii după trup și după cele lumești. Aceasta este încolțirea semințelor iluminării, sufletul vede în toate pricinile și faptele zilei de azi mărturisiri ale rânduielii ascunsă celor dedicați lumii materiale că vine înnoirea lumii. Așa cum o piatră nu poate primi lumina chiar dacă suferă o influență din partea ei, sufletul căzut în păcat și încorsetat de cele materiale nu poate primi acțiunea celor dumnezeiești în deplină cunoștință ci ca într-o stare de robie. În schimb, o plantă nu numai că primește lumina prin organe potrivite, ci și crește datorită ei, devenind viață și hrană.
Rugăciuni pentru pruncul ce se află în pântecele mamei
Prima rugăciune:
O, Multmilostive Doamne, Ziditorul şi Creatorul cerului şi al pamântului şi al tuturor făpturilor, Cel ce ai revărsat binecuvântarea Ta asupra soţilor creştini: iată moştenirea Domnului, copiii care sunt darul Lui; Mulţumesc Ţie, Doamne, că m-ai făcut să mă împărtăşesc de această binecuvântare şi de darul Tău şi Te rog, binecuvânteaza rodul pântecelui meu, sfinţeşte-l cu Duhul Tău Cel Sfânt, ca să intre în rândul copiilor Tăi iubiţi şi învredniceşte-l să se împărtaşească cu Sfintele Taine ale Bisericii iubitului Tău Fiu şi Dumnezeului meu, Iisus Hristos, ca prin ele să se sfinţească şi sa se cureţe de păcatul strămoşesc. Doamne Dumnezeul meu!
Eu şi rodul pântecelui meu suntem copiii mâniei, dar Tu, Părinte, milostiveşte-Te de noi şi stropeşte cu isop pruncul acesta, ca să se cureţe şi mai alb decât zapada să se facă. Înăreşte-l şi păzeşte-l în pântecele meu până în ceasul când va trebui să se nască. El nu a fost ascuns de ochii Tăi când a fost zămislit. Tu i-ai dat viaţă şi suflare. Păzeşte-mă de frică şi de duhurile rele care vor să nimicească lucrul mâinilor Tale. Dăruieşte-i înţelepciune şi ca trupul lui să crească sănătos, curat şi întreg şi la ceasul cuvenit să-l nasc cu bine. Dă-mi tărie şi putere pentru a naşte, grăbeşte în ajutorul lui şi uşurează durerile mele, pentru că acesta este făptura Ta, zidirea puterii Tale minunate, lucrarea milei şi milostivirii Tale.
Adu-ţi aminte de cuvintele Tale; Tu m-ai scos din pântecele mamei mele, Ţie îţi aparţin de la naştere, Tu m-ai alinat la sânul mamei. Tu eşti Dumnezeul Care ştii şi vezi nevoile oamenilor. Tu ai spus: femeia la naştere va suferi pentru că a venit ceasul ei. Doamne, pentru această milă a Ta şi pentru inima Ta multmilostivă mă rog Ţie, binevoieşte să alini durerea mea pe care Tu mai dinainte ai cunoscut-o şi adu-l în lume pe pruncul Tău acesta viu şi sănătos. Ţie Ţi-l încredinţez, în mâinile Tale îl încredinţez, Doamne Iisuse Hristoase, ca să binecuvântezi rodul pântecelui meu aşa cum altădată binecuvântai copiii care erau aduşi la Tine, spunând: ,,Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor.” Mântuitorule, aşa aduc şi eu înaintea Ta pruncul acesta, întinde asupra lui mâna Ta. Binecuvântează-l cu Duhul Sfânt şi sfinţeşte-l când va veni în această lume, binecuvântat şi botezat, fă-l om nou şi curăţeşte-l cu Sângele Tău, ca să fie curat şi mădular al Trupului Tău şi al Sfintei Tale Biserici, ca din buzele lui să se audă laudă înălţată Ţie şi să fie moştenitorul vieţii veşnice prin Sfintele Tale patimi şi în numele Tău cel fânt, Iisus Hristos. Amin.
Doamne şi Mântuitorul meu, da-mi putere ca să nasc cu bine acest prunc pe care îl iubesc ca să-l cresc în învăţătura creştină şi să-l dedic slujirii Tale şi a Sfintei Tale Biserici. Amin.
A doua rugăciune:
Doamne, cel care ai zis oamenilor : „Creșteti și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” binecuvântând nașterea de prunci, arată mila ta și acestui copil ce se află încă în pântecele mamei sale, și ajută-l să se nască la vremea de Tine rânduită. Dă-i lui, Doamne, creștere firească, sănătate și putere.
Părinte Ceresc, Care porți de grijă păsărilor cerului și înfrumusețezi crinii țarinii, poartă de grijă și acestui copil care n-a văzut încă lumina soarelui. Nu ne părăsi pe noi robii Tăi și ocrotește cu harul Tău pe pruncul acesta al nostru și binecuvântează nașterea lui după mulțimea milostivirii Tale.
Iar mai apoi, luminându-l cu Sfântul Botez, să îl faci pe el un mădular ales al Sfintei Tale Biserici, ca să Te laude şi să te binecuvânteze în toată viaţa lui şi în vecii vecilor. Amin.
Icoana: Maica Domnului și Sfânta Elisabeta – mama Sfântului Ioan Botezătorul, purtându-și pruncii în pântece.
Rugăciunea tinerilor care vor să se căsătorească (și care și-au găsit partenerul)

Doamne, Dumnezeule al milostivirilor și a toată bunătatea, care plinești cererile celor care Te cheamă cu credință, ascultă și nevrednica noastră rugăciune. Tu vezi că vrem să ne unim viețile prin căsătorie, Tu vezi dorirea inimilor noastre și știi dacă este bună sau este rea.
Dacă este bineplăcut Ție să luăm asupra noastră crucea căsătoriei, ajută-ne să biruim toate piedicile cu care vrăjmașul ne necăjește. Ajută-ne, Doamne, că la Tine este nădejdea noastră. Dăruiește-ne pace, dăruiește-ne liniște și sănătate sufletească și trupească. Ferește-ne de noroiul desfrâului, ferește-ne de căderea în poftele trupești. Luminează-ne mințile ca să nu fie întunecate de vrăjmaș. Curătește-ne Tu, ca să nu ne întineze păcatul. Întărește-ne să mergem pe calea cea îngustă, ocrotiți de Preacurata Ta Maică și de soborul tuturor sfinților. Să avem o familie în care să strălucească făclia credinței și a virtuților, și pruncii noștri să fie călăuziți așa cum trebuie pentru a ajunge mădulare vrednice ale Bisericii Tale.
Iar dacă Tu știi că din anumite pricini ne este mai de folos să părăsim vrerea noastră și să nu pornim împreună pe drumul căsătoriei, ajută-ne să înțelegem aceasta și să părăsim voia noastră fără a fi cuprinși de tulburare sau de deznădejde.
Înaintea Ta, Doamne, sunt viețile noastre. Rânduiește cu ele precum știi că este mai bine pentru noi. Că văzând grija Ta să îți mulțumim și să Te lăudăm până la sfârșitul zilelor noastre. Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție slavă îți înălțăm, Tătălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugaciune pentru cei necăjiți, lipsiți și prigoniți pentru dreapta credință
Jihadistii care au ocupat părți importante din Irak au forțat 100.000 de creștini să își părăsească locuințele și au ocupat bisericile, au îndepărtat crucile și au distrus manuscrisele, a afirmat patriarhul caldeean Louis Sako. „Sunt 100.000 de refugiați creștini care au fugit doar cu hainele de pe ei, unii pe jos, înspre regiunea kurdă”, ”Renunțați la Mântuitorul vostru sau sunteți crucificați”. Creștinii care au refuzat să pronunțe crezul musulman sau să plătească răscumparare au fost crucificați de către susținători ai jihadului în Siria.
![]()
Mântuieşte, Doamne, și miluiește pe bătrâni şi pe tineri, pe săraci şi pe sărmani, pe văduve şi pe cei ce se află în neputințe, în griji, în nevoi, în rele pătimiri, în robii, în temniţe şi în închisori şi, mai ales, pe cei izgoniţi pentru Tine şi pentru dreapta credinţă ortodoxă, de limbile cele fără de Dumnezeu şi de cumpliţii eretici, pentru că sunt robii Tăi. Miluieşte-i pe dânşii, cercetează-i, întăreşte-i,mângâie-i şi degraba cu puterea Ta, din toate cele rele ii slobozește și le dă lor izbăvire. Amin!
Rugăciune pentru căsătorie pentru cei care nu și-au găsit încă partenerul
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce ai zis: „Căutati mai întâi Împărătia lui Dumnezeu, și toate celelalte se vor adăuga vouă”, dăruiește-mi toate cele de trebuință pentru a merge pe calea mântuirii.
În mâinile Tale este viața mea și fără Tine nu pot cunoaște nici împlinirea și nici bucuria cea adevărată. Știind aceasta, având dorința de a purta crucea căsătoriei, Te rog să mă ajuți să găsesc făptura potrivită alături de care să înfrunt marea vieții acesteia. Ajută-mă, Doamne, ajută-mă, cum numai Tu mă poți ajuta.
De multe ori ispita singurătății mi-a rănit inima, de multe ori diavolul deznădejdii a lovit în poarta sufletului meu. De atâta durere inima mea s-a strâns, și nu este nimeni care să îmi aline durerea. La Tine alerg, Doamne, nădejdea mea, întărirea mea, lumina vieții mele. Ajută-mă să am o familie bineplăcută Ție, o familie peste care să se reverse mulțimea binecuvântărilor Tale.
Ferește-mă, Doamne, de tot răul. Fereste-mă de o alegere greșită. Ferește-mă de minciuni, de răutate, de desfrâu. Să nu mă înșele frumusețea cea degrab trecătoare, ci să caut mai ales frumusețea sufletească. Să nu mă orbească dragostea pătimașă, nici să nu mă biruie patimile și poftele.
Tu știi, Doamne, nepriceperea și slăbiciunea minții mele. Izbăvește-mă prin harul Tău de neputințele care mă apasă. Vino în ajutorul meu, Iubitorule de oameni! Dăruiește-mi înțelepciune și răbdare. O, grea este crucea răbdării, și greu îmi este să nu fiu covârșit de ea. Dar în Tine îmi pun nădejdea.
Ajută-mă, Doamne, să iubesc Biserica, să stărui în rugăciune și să am râvnă pentru împlinirea poruncilor Tale. Să mă spovedesc ori de câte ori umbra păcatului va tulbura mintea mea, mai înainte ca gândul murdar să devină faptă.
Dăruiește-mi ca primind dezlegare de păcate să-mi îndrept viața după cum Îți este bineplăcut Ție. Fă să-mi fie mie familia cale de mântuire, cale de bucurie. Să nu caut împlinirea cea înșelătoare cu care mă ademenește această lume, ci să caut dragostea pe care ai binecuvântat-o la nunta din Cana Galileii. Să îmi fie familia prilej pentru a-Ți mulțumi în fiecare zi. Și la vreme potrivită, dăruiește-mi, Doamne, copii credincioși și sănătoși, care să ducă o viață curată și sfântă.
Rugători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai marii cetelor îngerești, pe Înaintemergătorul Tău, pe înțelepții Apostoli, și împreună cu aceștia pe Preacinstita și Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Milostive Hristoase al meu, pentru folosul meu și pentru mântuirea mea. Că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și luminarea sufletelor noastre și Ție după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți slavă Îți înălțăm, în toate zilele. Amin.
Noi :)
Rugăciunea celui ferecat în temniţa neputinţelor vieţii
Îndurate Doamne, Cel mult milostiv şi plin de bunătate, Domnul puterilor şi Împăratul veacurilor, cu frică şi cu ruşine, întru cutremurare şi cu pocăinţă Te chem să vii în casa cea surpată a inimii mele şi iarăşi cu osârdie Te rog: vino Doamne în adăpostul sufletului meu cel asuprit de tot răul şi de greşelile cele de multe feluri pe care necontenit le săvârşesc ca un vrăjmaş – potrivnic al chemărilor şi îndreptărilor Tale – şi cu pierzătoare râvnă le plinesc spre a mea osândire. Izbăveşte-mă Tu, Sfinte, de toată rătăcirea şi căderea şi întru iertare şi cu bunătate, de toată ispitirea cea de peste zi şi cea de peste noapte mă scapă. Miluieşte-mă, Doamne, cu darul Tău cel preabogat şi cu îndurare mă adaugă iarăşi la turma moştenirii Tale şi iarăşi de chipul cel dintâi ca al unui prunc ascultător şi nepăcătos mă învredniceşte, de tot binele cu împlinirea voii Tale împodobindu-mă.
Stăpâne a toată îndurarea, cel ce eşti slăvit de cetele puterilor de Sus, în faţa căruia stihiile cerurilor se cutremură aşteptând răscumpărarea, vino şi cu mulţimea bunătăţii Tale mă miluieşte! Aşa Doamne, nu te scârbi de mine robul Tău cel păcătos, că în toată ziua neştiind a urma cum se cuvine poruncilor Tale nici de poveţele maicii mele n-am ascult, şi nici sfatul părintelui meu nu l-am băgat în seamă. Şi văd acum, Bunule, scăpând către acoperământul Tău cel înalt, că mai presus de părinteasca-mi îndrumare am căpătat o mai vrednică şi mai cuviincioasă îndreptare. Primeşte-mă, dar, şi nu mă părăsi; căci ştiu şi înţeleg că ochii Tăi nu se vor scârbi până-n sfârşit de mine! Iar eu întunecatul, nerăbdând a mai primi chipul greşelilor, cu îndrăznire, întru nădejde de mântuire îţi cer: mila Ta nu o lua de la mine ca să nu se tulbure sufletul meu şi să nu rămân până în sfârşit gârbovit în păcate!
Aşază Doamne, bucuria făgăduinţei Tale în inima mea şi mă păzeşte şi poruncile dreptăţii Tale să mă străjuiască. Nu Te depărta de mine şi voi păzi cele plăcute Ţie. Că fără Tine se risipesc zilele mele şi durerile morţii mă cuprind. Adu-Ţi aminte de robul Tău şi nu mă lepăda; ca să laud numele Tău şi să cinstesc toată ziua marea cuviinţă a Ta. Cuvântare de slavă voi aduce Ţie şi Duhul Tău cel Sfânt mă va povăţui. Închinăciune voi aduce Ţie pentru că Tu cu mine eşti şi de-a pururi eşti dorirea cea mai presus de orice dorire. Sărac sunt eu întru plinirea faptelor celor de folos; nebăgător de seamă sunt cu privire la cele ce-mi stau înainte şi-n toată vremea, cu rea ştiinţă, mă lipsesc de toată bunătatea. Vrăşmaşul binelui sunt şi mă înduplec a fi şi iarăşi mă arăt pururea nelecuit de patimi; rănit de toată fărădelegea şi orb şi mut şi slăbănogit sunt întru adâncul fără de sfârşit al nedreptăţilor.
Ieşi în căutarea mea, Doamne, şi nu mă da pe mine să pier pentru păcatele mele. Că rătăcesc pururea şi paşi mei întru fărădelegi s-au ostenit. Aşa Stăpâne, Îndurate şi mult Milostive Doamne, m-am sfârşit întru răutăţi şi n-am voit a mă deprinde spre a-mi spori răbdarea spre cele de folos. Nici cele făgăduite n-am râvnit şi nici bucuria luminii celei neapuse n-am primit. Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi! Află-mă şi mă miluieşte!
Rănit şi gol, întunecat şi fără de suflare zac în greşelile mele cele fără de număr. Iar Tu, suflarea de viaţă cea dintâi dăruieşte-mi! Că de la Tine voi lua izbăvire şi întru nădejdea spre Tine mă voi ridica să aduc slavă numelui Tău, Doamne. Făgăduinţele mele voi păzi şi lauda mea întru pocăinţă o voi aduce Ţie. Nu mă nesocoti, Doamne, şi ochii Tăi nu-i întoarce de la mine. Căutându-Te am ostenit şi zilele mele sau stins departe de Tine. Ajutorul meu eşti Tu! Spre Tine am nădăjduit să nu mă lepezi şi bucuria vederii Tale să nu o treci de la mine.
Îndurătorule, Doamne, nu mă lăsa în fărădelegi, şi întru mila bunătăţii Tale tămăduieşte neputinţele mele. Ziditorul meu, nu mă lăsa pe mine! Ajutorul meu, acoperă-mă pe mine! Tămăduitorul sufletului meu, curăţeşte fărădelegile mele; Ia aminte spre strigarea mea şi tânguirea mea nu o lăsa fără răspuns.
Venit-ai Doamne, precum ai zis, tămăduindu-mi neputinţele şi rănile mi le-ai legat. Trupul cel sfărâmat de mine mi-ai ridicat şi sângele meu Ţi l-ai luat asupră-Ţi! Ochii mei cei legaţi cu nevederea au zărit cele bune, iar sfatul cel rău al inimii mele a primit izbăvirea povăţuirilor Tale! Eu cel zidit de Tine Te-am părăsit şi întru răutăţi m-am ascuns! În întristări m-am sfârşit toată ziua, pentru aceea, acum cu nestăpânită durere Te caut. Revarsă mila Ta peste sufletul meu şi roua Duhului Tău cel Sfânt pogoar-o peste mine.
Sunt singur, fără de tărie şi fără de ajutor! Sunt stins întru neputinţe şi asuprit cumplit de patimile mele! Mă iartă Doamne şi mă tămăduieşte! Mă luminează Doamne şi mă întăreşte! Mă îndreptează Doamne şi dragostea Ta nu o răpi din inima mea cea mult chinuită de rele. Înviază-mă, Doamne, ca să slăvesc în veci bunătatea Ta şi pacea Ta cea nemărginită şi mila Ta ce plină de îndurare. Păzeşte-mă cu braţul Tău cel puternic şi cu tăria făgăduinţelor Tale! Ajută-mă în necazuri şi de toată nevoia scapă-mă, ca să laud pururea minunile Tale şi povăţuirea Ta cu mulţumire să o primesc spre binecuvântare. Căci fără de minte sunt căile mele şi cugetele mele sfaturi păcătoşite sunt; Şi iată până în sfârşit voia Ta o am lepădat şi de rele nicidecum nu m-am despărţit.
Căutându-Te Te-am aflat şi am văzut cum întru milostivire Te-ai aplecat să-mi legi sfâşiatele răni şi milostiv fiind Tu, de Tine nu m-ai lipsit! Dar pururi voia mea împotrivă mi-a stat, ca să nu pricep doririle Tale şi bunătatea Ta spre mine să nu o dezleg şi de tot felul de lucruri deşarte să-mi poticnesc piciorul.
Auzit-am Doamne cuvintele gurii Tale şi de povaţa Ta mi-am adus aminte. Cei temători de Dumnezeu au vestit bunătăţile ce au să fie şi părintele meu cel după trup întru frică strigând m-a întors pre Tine. Ajuns-au, dar, cercetările dreptăţii Tale la mine şi până la iadul învârtoşării mele mila Ta s-a plecat. Cercetatu-m-ai şi ai ajuns cu mila Ta până în cele mai de plâns ale mele. Cu Duhul Tău m-ai atins şi întru pribegia mea m-ai căutat. Oasele mele ai uns cu mirul tămăduirii şi teama pentru greşeli în rărunchi mi-ai zidit-o.
Am priceput, Doamne, slava Ta, şi ştiu acum cum vei veni Tu să judeci vii şi morţii! Am văzut minunile Tale când ne-ai chemat la Tine pe noi cei şchiopi şi orbi şi mult slăbănogiţi! Oare ce vei voi să adaugi beteşugurilor ca să le schimbi în măriri; şi bolilor noastre ce vei face; şi cum pe toate vei voi a le duce?! Că ne vom stinge precum stelele cerului la mijirea zorilor şi ca nisipul ne vom scurge în mare. Aşezământul vechi, a tot trupul, ca un vas al olarului se va zdrobi şi templul acesta de lut, lucrat de mâinile Tale, sub pajişti tăcute se va ascunde. Ca să pricepem temerea de Tine şi să vedem temeiul zidirii Tale de-acolo de dincolo de moarte.
Oare până în sfârşit aşteptându-Te mă vei uita, sau iarăşi mă vei chema din moarte la viaţă?! Să văd ce fel va fi până în sfârşit veşnicia şi cum ai să mai ridici din ţărână această inimă a mea pe care din pântecele maicii mele ai rânduit-o să bată pentru Tine. Şi cum mai chema-vei paşii mei să trec întru cele de bucurie ale Tale?!
Aşteptând slava Ta cu buzele mele cele sfărâmate de dor te voi slăvi şi viaţa mea risipită pe mii de ani, rătăcitoare se va întoarce în veşnicii. Ţărâna – care sunt – va rodi şi întru lipsa durerii mă voi asemăna penei de vultur; în văzduh am să vestesc bucuria luminii şi tainele Tale cu uşurare am să-nţeleg. Că ne-ai zidit pentru Tine Doamne şi pururea mila Ta va răsări peste veacuri.
Să Te slăvim vor cere inimile noastre, iar Tu ca şi odinioară smerindu-Te, spăla-ne-vei picioarele şi iarăşi la masa Ta ne vei pune. Fă Doamne precum ai gândit şi din adânc de primejdii ne scoate. Ajută-ne Sfinte întru puterea Ta şi din robia uitării ne cheamă. Păzeşte-ne Puternice întru dragostea Ta. Cu darul Tău cel bun pururea ne hrăneşte.
Miluieşte-ne pre noi Doamne de-a pururi, auzi-ne şi întru milostivire ne mântuieşte!
Preotul Lucian Grigore
https://www.youtube.com/watch?v=ZEylj2-NHtQ
Icoana Sfintilor Bonifatie și Aglaida: Sf Bonifatie trăia în beţie și în curvie cu stăpâna lui Aglaida; totuşi a ales să-L mărturisească pe Hristos şi a primit cununa muceniciei, iar Sfânta Aglaida a trăit până la sfârșitul vieții ei în pocăință.
Astăzi împlinim 3 luni :) !
Nici nu știu când au trecut aceste 3 luni :)! Au fost ca un vis; un vis plin de întâmplări mai mult sau mai puțin fericite! Am început în forță și cu mare bucurie; dl Profesor Cristian Mihai-Pomohaci se ocupa de partea ”tehnică” a revistei, iar textele dumnealui păreau desprinse din Pateric – aveau o dulceață și radiau o căldură molcomă, ce atingea profund sufletele cititorilor.
O neînțelegere , mai curând o divergență de opinii, a făcut ca drumurile noastre să se despartă. A fost foarte dureros pentru mine, atât de mult m-a afectat plecarea dumnealui, încât am făcut o formă bizară de alergie – mi-au apărut pe partea stângă a corpului niște vezicule albe, pline de lichid, dureroase și care lăsau semne timp îndelungat.
Dar a fost alegerea ta, Cristian! Îți mulțumim/mulțumesc nespus de mult pentru revistă – pentru că tu ai plătit-o, ai conceput-o – la rugămințile mele înciudate, că nu mă pricep să tropăi ca un cal de curse prin revistă; tu i-ai dat un ton aristocratic și ușor old fashion, atât de nostalgic și de șic 🙂 ! Nu am încetat nicio clipă să te aștept să revii – ești bine venit oricând! Make us a surprise :)!
Odată cu Cristian a plecat și distinsa doamnă preoteasă Maria Alexandra Mihaescu, ale cărei poezii, extrem de sprintene și de spontane, ne-au încântat mai întâi pe noi, apoi sperăm că și pe dumneavoastră. Doamna este un om ferm și principial – vă reamintesc diferența de opinii de atunci, care a dus la ”reformarea trupei”: stabilisem să nu postăm articole politice, iar unul dintre noi a scris unul în 2 părți – pe prima a postat-o dl profesor însuși, iar pe-a doua, eu!
Așa mi s-a părut corect, măcar față de unul dintre membrii echipei, dar și față de propria-mi conștiință, cu care iarăși am avut atunci un meci greu de dus!
Apoi am rămas noi 4: Alex-ii – Alex Amarfei – Alex mare și Alex Povarnă, eu și Mihaela Cardiș, să asigurăm apariția zilnică a cel puțin un articol! Serviciul, treaba, care nu se termină niciodată, au făcut ca uneori să nu putem să scriem, dar tot timpul unul dintre noi acoperea totuși obligația zilnică față de cititori 🙂 !
Cred că ne-am descurcat binișor, nu, domnule Profesor? În acest moment sunt 10 000 de views, 111 articole postate și suntem urmăriți de cititori din 33 de țări! Sper că sunteți un pic mândru de noi, ținând cont de faptul că nici nu știam să deschidem revista!
Vă mulțumesc din suflet tuturor colegilor – foști – actuali – viitori, invitaților – Liviu Oprică, Mihai Nistor, Fabian Ghenof și Paul Hitter. Să vă înflorească-n glastră un crin imperial, nu unul la Cotroceni. Doamne ajută tuturor!
Cristina Olaru (Ghenof)
Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieţii
În numele Tatălui care a creat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.
Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine ……!
Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine…..!
Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine … !
Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.
La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi……….(se spune o singură dorinţă).
Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugăciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă să fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.
Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi….(se spune numele) şi necunoscuţi şi îndreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.
Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.
Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, mă năpăstuiesc, mă descurajează, mă desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua.
AMIN!
Rugăciunea pentru neam a părintelui Gheorghe Calciu
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc. Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.
Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor.
Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat. Dar poporul acesta Te slăveşte, Doamne, nu numai cu buzele ci şi cu inima.
Adu-Ţi aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul!
Ci încetează Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc.
Adu-Ţi aminte, Iisuse, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi odată cu teritoriile cedate, şi-i miluieşte pe ei. Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta.
Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată.
Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre.
Redă poporului nostru pământul pe care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum Îi vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne întru îndurarea Ta!
Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curăţaţi prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere Iisuse, slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin!
Să puneţi inimă în toate!
”Să puneţi inimă în toate, fie că cereţi ceva lui Dumnezeu, fie că Îi mulţumiţi. Prin lumânare spun: „Dumnezeul meu, Îţi cer cu toată inima mea să-mi împlineşti o cerere”. Iar prin tămâie spun: „Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu, cu toată inima pentru toate darurile Tale. Îţi mulţumesc că-mi ierţi multele mele păcate şi nerecunoştinţa lumii şi nerecunoştinţa mea cea multă!” (1)
Tocmai pentru că nu fac bine mai nimic, dacă nu fac din toată inima, nu am scris zilele astea! Am fost golită de simțire, de acea umoare sufletească, ce face gândurile și simțămintele să se alerge jucăuș prin ființa mea și să mă umple de bucurie! Și-am șezut pe loc și-am analizat ce-am făcut rău în ultimul timp, pentru că știu că de acolo îmi vin toate stările proaste! Păi, am dat drumul durității de limbaj și am judecat oamenii pentru deciziile lor, care ne afectează pe toți, m-am bucurat și eu că Varanul a fost în sfârșit pus în situația să plătească pentru răul imens făcut națiunii! Și, dacă am așa mare dreptate, de ce sunt totuși, tristă? Așa am fost și la Revoluție, când au fost împușcați cei 2 – nu am putut simți bucurie, pentru că nu sunt pentru pedeapsa cu moartea, mai ales atunci când pedeapsa cu viața este mult mai grea! Nici acum nu m-am bucurat, decât în sens dostoievskian, ca o cale de ispășire, de mântuire pentru el! Știu că voi atrage proteste, dar asta sunt și nu mă voi îndoi după cum bate vântul! Nu sunt nici liniștită, că în România s-a instaurat domnia Dreptății; cred că suntem într-o fază de aplicare a unor comenzi politice – interne și internaționale -, de vendette politice; că e vorba de susținere puternică, nu (doar) de curaj, în cazul judecătorilor; – una peste alta, este bine că treaba murdară se va face, că se va asana climatul public și politic, dar iluzii despre o regenerare morală, despre o Metanoie publică, nu-mi pot face! Sunt un om prea lucid, să mai cred că, fără să pui aspiratorul – ăla scumpu’, de ia și acarienii direct din patul lor -, că dacă iei doar ciubotele din drum și ciorapii murdari, faci aerul respirabil, curat și sănătos! Faci doar la modul aparent curățenie, dar în profunzimea societății românești colcăie și fojgăie tot felul de microorganisme, ce ne îmbolnăvesc! În lipsa recunoașterii deschise a acestui focar de boală națională, în lipsa măsurilor de profilaxia și tratarea bolii, dar și de eradicare a focarului de infecție publică, vom trăi din ce în ce mai bolnavi, mai cocârjați, vor tot pleca tinerii noștri spre zări mai curate sau – lipsindu-le puterea, susținerea și speranța – se vor pierde! Ferească bunul Dumnezeu să am dreptate! Îmi iubesc țara, nu suport să aud nimic rău spunându-se de ea, dar – la fel ca și pe copiii mei – o văd limpede, cu ochii deschiși și cred că este nevoie să ne facem fiecare curat în cămara sufletului, să analizăm colaboraționismul nostru, ce a permis instaurarea acestei stări de lucruri; lașitatea; permisiunea; adeziunea; lipsa de analiză critică a situației; neimplicarea, deși vulcanul clocotea sub noi; Sindromul Stockholm – simpatia și mila, chiar, pentru cei ce ne-au răpit viitorul, aducând țara pe butuci! Persoane foarte apropiate îmi spuneau cât de mult bine a făcut Varanu, ce acte de caritate – din banii tăi, dragă românule, nu de la mă-sa de-acasă! Prejudiciul imens – economic, moral și de prestigiu – adus țării, este cu neputință de recuperat doar prin anii de temniță ai acestui om odios și ai celor ce vor urma – este nevoie de un exorcism, o curățenie generală – urgentă – că se cangrenează organismul bolnav, dar încă viu, viabil, al națiunii! Doamne ajută!
Cristina Ghenof
Na, că până la urmă, nu m-am putut abține și tot am dat-o în Politică!
(1) Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 162-163
Rugăciune pentru iubirea şi dragostea familială
Cinstirea deosebită pe care o aducem Macii Domnului este foarte importantă, deoarece Maica Domnului reprezintă iubirea milostivă, smerită, ocrotitoare și a devenit icoana vie a Bisericii. Fecioara Maria este Maica Mântuitorului nostru Iisus Hristos și ocrotitoarea tuturor creștinilor, precum și a familiei creștine.
Doamne Iisuse Hristoase Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu; Pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale, ale tuturor Sfinţilor Tăi, şi ale Sfântului… (a cărui rugăciuni se fac) şi ale Sfinţilor a căror pomenire astăzi săvârşim… ascultă cererea robilor Tăi… şi după cum pe Apostolii tăi cu legătura dragostei şi a iubirii celei nefăţarnice i-ai legat de Tine şi ei unul către altul; asemenea pe mucenici, cuvioşi, mărturisitori, drepţi, muceniţe, cuvioase şi toţi Sfinţii Tăi; cu legătura iubirii şi a dragostei de Tine fiind ţinuţi şi după cum pe Maica Ta o ai legat de dragostea noastră, aşa leagă şi pe robii Tăi… şi… de dragostea Ta şi a lor unul către altul; că Tu ai zis ”Iubiţi-vă unul cu altul, precum şi eu pe voi”. Fă-i împlinători poruncilor Tale, fără făţărnicie unul către altul; cu para dragostei aprinde inimile lor şi cu focul iubirii aprinde smerenia şi arde răutatea cea împâclată a unuia asupra altuia; ca, cu acea dragoste fiind înferbântaţi; cu inima, cu gândul, cu sufletul şi cu toată tăria lor să Te iubească pe Tine şi ei unul pe altul, păzind poruncile Tale, că Tu ai zis ”Fără mine nu veţi putea nimic”. Amin.
Rugăciune pentru pace și liniște sufletească a stareților de la Optina
Doamne, daruiește-mi să primesc cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi!
Învrednicește-mă să mă dau întru totul Sfintei voii Tale!
În tot ceasul astăzi, povățuiește-mă și în toate mă sprijinește!
Oricare vor fi veștile pe care le voi primi în timpul zilei, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și întărit în credința că peste toate este Sfânta voia Ta!
În toate faptele și cuvintele mele Tu călăuzește-mi gândurile și simțirile!
În toate întâmplările neașteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine!
Învață-mă să fiu deschis și înțelept cu fiecare dintre mădularele familiei mele duhovnicești, pe nimeni amărând, pe nimeni întristând!
Doamne, dă-mi putere să port osteneala zilei de astăzi și toate întâmplarile din vremea ei!
Călăuzește-mi voia și învață-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd și să iert!
Amin!


![4505[20080120-0710UTC]-nazareth-orthodox-church-of-annunciation_png](https://multumesc.mobi/wp-content/uploads/2014/08/450520080120-0710utc-nazareth-orthodox-church-of-annunciation_png.png?w=351&h=819)






















Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.