1. Este imposibil să nu fie predată religia în şcoli. Putem cu o oarecare imprecizie alege care să fie predată. În acest moment religia lui Ceauşescu a încetat să fie predată şi unii atei suspină că doresc religia lui Robespierre sau a lui Lucian Mândruţă. Sau altele similare bazate pe cultul zeiţei raţiune. Pentru că este un cult.

2. Ne alegem personalitatea şi convingerile cam cât ne alegem şi data naşterii. Capacitatea de a produce ritualuri şi a suferi efectele lor este înnăscută şi începe în uter. Bigotul și ateul, deopotrivă, nu conştientizează că religia se predă, ca orice formă de cunoaștere de sine, copiilor nenăscuţi din – scuzați –  ovarele şi testicolele copiilor de azi.

3. Ideea că educaţia formează omul este de acelaşi nivel de raţionalitate cu pretenţia mormonillor că deţin cartea unde sunt scrise sufletele pentru judecata de apoi. Vă spun o propoziție simplă pentru <educaţionişti>: Wittgenstein a fost coleg de școală cu Hitler. Punct.

4. Ateii ofensaţi de o cruce ar trebui să-şi pună anestezice în ochi. Şi eu sunt ofensat de eterna lor capacitate de a fi ofensaţi când nu sunt la putere şi a întemeia sisteme persecutorii când sunt.

5. Un cetăţean care proclamă un fetus drept un maldăr de celule la discreţia mamei nu este raţional. Este o toxină socială şi trebuie tratată fix ca atare. Pe scurt, pentru mine, dacă pentru Dawkins e simplu să proclame un porc mai util ca un fetus, e simplu să îl proclam şi eu pe Dawkins mai puţin util decât Yersinia pestis. E un banal sequitur etic. Întrebare. Dacă eu trag cu degetul o dâră pe nisip, poate dl. Dawkins repune toate grăunţele de nisip în aceeaşi poziţie în care erau înainte să trag dâra? Ah, ştiu, ştiu. E o întrebare aparent incomodă. Urmează cea cu adevarat incomodă: e om de ştiinţă acela pentru care un fetus nu depăşeşte complexitatea unei dâre pe nisip? Cealaltă întrebare dovedeşte cretinismul patent al pseudoraţionamentelor d-lui Dawkins. Dacă Dumnezeu nu există, sufletul nu există şi fetusul se simte rău dar îl afectează doar pe el, dl Dawkins poate consimţi că există un motiv egoist să menţinem fetusul în viaţă chiar cu sindrom Down, motivele pentru care fetusul se simte rău şi dl. Dawkins proclamă că şi el se simte rău putând să NU ne intereseze? Că pretenţia că ne-ar interesa e un straniu non sequitur.

6. Dacă un cetăţean oarecare este întrebat care e discursul lui în privinţa conştiinţei şi nu poate formula unul decent (decent înseamnă: măcar la nivelul cognitiv al secolului 11, când nu fusese combătut scolasticismul), el trebuie prohibit de la a formula atât opinii despre religie cât şi contra ei pentru că în general un om inept în discursul de conştiinţă, orice ar spune despre religie sau ştiinţă, va emite opinii toxice. Şi când spun prohibit, îmi asum gestul de a adăuga: prin metode coercitive, dacă idiotul nu se potoleşte.

7. Un ateu, secularist, raţionalist etc. dar şi un bigot, religios compulsiv etc., întrebat care este rolul ritualului în lumea animală şi care nu este conştient că ritualul reprezintă o funcţie neurologică la mamifere, şi până şi la nevertebrate, cu nivele de sofisticare mult superioare la om, trebuie prohibit de la a formula orice opinie despre religie sau contra ei, şi adaug şi aici: prin metode coercitive dacă nu-şi închide gura. Nu vorbim aici de decât în măsura în care vrem să atribuim unei coafeze semianalfabete dreptul de a vorbi au pair cu un PhD în biochimie despre aspirină. Nu există drept la opinie între ignoranţi. Există dreptul de a-ţi ţine gura.

8. Metodele psihologizante sunt o inepţie. <Vai, copilul nu trebuie culpabilizat pentru rău, pentru că răul e relativ>. Luaţi vă rog 20 de copii, izolaţi-i pe o insulă pustie şi feriţi-i de orice învăţătură despre bine şi rău. Rezultatul îl descrie William Golding în distopia <Împăratul muştelor>. Rezultatul este iadul. Sigur, unul relativ, dar iad.

9. Cei care presupun că omul este născut bun sunt o sectă, eu o numesc secta Mowgli. Deşi ştiinţa arată clar că, fără formarea în mediu social a atributelor de cunoaştere şi comunicare până la 7 ani, structurile conştiinţei nu mai pot beneficia de optimul material şi o bună parte din funcţiile care le susţin se atrofiază, omul rămânând un invalid social, reprezentanţii unei secte bizare (de etiologie vag socialistă) se încăpăţânează să considere un copil drept zeul binelui iar un adult drept un suspect de îndoctrinare. Treaba asta e o religie care face abstracţie de cunoaşterea naturală şi ca urmare trebuie pedepsită. Eu nu pot tolera o religie care pretinde că dacă te arunci în cap pe ciment de la etajul 7 supravieţuieşti în orice condiţii. Şi care, culmea, se numeşte pe sine raţiune.

10. Dacă toate religiile au dreptate, deci de fapt toate trebuie eliminate pentru că nu ştim care are dreptate (sofism clasic prin emitere de ipoteză primară categorială falsă, permiţând false leme false logic), vă rog să puneţi următorul relativist compulsiv care spune prostia asta să-şi înveţe copilul să vorbească doar la 21 de ani. Va fi suficient ca sceleraţilor ăstora să le piară prasila. Ştiu că sunt crud. Cine vorbea de selecţia naturală? Eu sau ei?

11. Geneza în biblie, pentru mine ca om de ştiinţă şi medic, reprezintă implantarea embrionului uman din care S-a născut Iisus Hristos fără tată din pântecele unei mame virgine. În acest fel, El ca embrion uman conţinea inserţii ale istoriei cosmosului precum şi inserţii ale genezei cosmosului ca putere emergentă din Hristos Cel veşnic neamestecat şi nedespărţit de embrionul de care vorbea Moise. Acest mod de interpretare exclude orice conflict ştiină-religie şi voi adăuga cu aroganţă că seculariştii care se tem că – vai – religia le va deforma copiii la organul evoluţionismului mincinos ar trebui să fie puşi să recite acest paragraf înainte să li se dea voie să-şi înscrie copiii la o şcoală. Eu nu am chef ca împreună cu copiii mei să înveţe la şcoală copiii unui terorist intelectual care îşi învaţă toată familia din fragedă pruncie să fie deranjată de ceva sau cineva.

12. Evoluţionismul este o ipoteză, biochimic şi probabilistic vorbind, cretină. Somaţi sub ameninţarea armei un congres de biochimişti creme de la creme să întrunească următoarele condiţii:

– mediu spontan (produs de condiţii naturale)

– cel puţin câteva mii de perechi de nucleotide se aranjează în lanţ, în condiţii de mediu absolut aleatorii, cu o secvenţă impecabilă (ştim că sunt suficiente câteva erori punctuale şi acidul nucleic rezultat devine complet nefuncţional)

-în acelaşi mediu apar histone, alte proteine structurale, lipide sofisticate, membranele celulare şi organitele precum şi chimicalele metabolismului şi respiraţiei, şi toate apar deodată în şi în succesiunea necesară, nesilite de nimeni şi neconvocate de nimeni

– nicio moleculă nu suferă degradări în aşteptarea agregării cu celelalte (orice biochimist cu o urmă de bun simţ o să vă spună că fraza asta e cea mai gogonată din toate, este echivalentă cu ridicată la pătrat iar stupizenia rezultantă ridicată la cub)

– fereastra temporală nu e mai mare de 100 de milioane de ani (un statistician cu o urmă de bun simţ o să vă spună şi cât de gogonată e asta).

Afirmaţia că viaţa a putut apare în felul asta

a) este pe fond ştiinţific complet ineptă. dacă afirmăm compatibilitatea unor asemenea afirmaţii cu raţionamentul, Dumnezeu e mult mai raţional, cu ordine de mărime, aş zice.

b) nu exclude întrebarea „cum a apărut materia cu calităţi emergente propice vieţii”deci de fapt nu este evoluţionistă ci defineşte o posibilă verigă evolutivă a materiei aparută cu calităţi gata preformate pentru viaţă.

c) este un probabilism cu rată infimă (practic nulă) de apariţie, nu o ipoteză ştiinţifică. şi eu cred că e probabil că o supervedetă de hollywood să mă lase moştenitorul vilei ei. aşa, şi?

d) nu demonstreaza NIMIC util unui om de ştiinţă mediu

e) poate fi utilă unui biochimist sau genetician în unele condiţii în care nu e disponibilă o paradigmă alternativă dar e mai degrabă un suport de metateorii decât un instrument de cunoaştere

h) nu e contrazisă de fapt de biblie decât dacă punem şi întrebarea simetrică: dragă savantule, defineşte, te rugăm, materia, spaţiul şi timpul. Let me guess. Ei nu ştiu nimic despre astea dar ştiu cum a apărut materia, şi anume nu e creată ci <evoluată>. Wow. Şi mumia lui Ramses, după numeroase milenii, poate naşte un pui viu de T-rex.

13. Ritualul bine condus are ca efect egalizarea activităţii emisferelor cerebrale şi în aceste condiţii nou create mintea nu mai depinde de dominanța unui centru sau unui grup de centri instituită fortuit, inerțial sau comportamental. Rolul ritualului în acest domeniu e imposibil de estimat corect din exteriorul practicantului şi o dovadă că mintea este pregatită pentru el încă de la nivel primitiv este că şi unii alcaloizi vegetali ajută creierul să atingă stări similare (avem suport al receptorilor modulabil cu chimicale, adică hardware-ul există şi preexistă conştienţei cu multe etape de dezvoltare).

14. Cei care pretind că mintea e liberă şi nu o pot opri sunt sclavi şi trebuie etichetaţi ca atare până nu răspândesc trufie şi automulţumire pentru modul lor dezgustător de a-şi autoadora puşcăriile cerebrale. Un raţionalist până la proba contrarie este un infirm cognitiv sechestrat de gropi de potenţial în ariile Wernicke, Broca şi încă puţine altele ale emisferei dominante. A numi ceva care te sileşte să-l foloseşti libertate şi a propaga aşa ceva ca libertate este o infracţiune la adresa libertăţii şi umanităţii şi trebuie pedepsită ca atare. Insist: pedepsită. A spune doar că e incorect să gândeşti aşa s-a dovedit insuficient.

15. Acestea fiind zise libertatea subiectivă NU este generată nici de religie nici de ştiinţă.

16. Statul şi orice asociaţie de cetăţeni oricât de reprezentativă nu pot gândi, voi sau simţi în locul altor semeni.

17. Universităţile erau pe vremuri sindicate studenţeşti şi pe vremurile când erau aşa chiar produceau oameni cu aptitudini gânditoare remarcabile.

18. Inferioritatea raţiunii faţă de autocunoaştere în planul autocunoaşterii NU este motiv de defăimare a raţiunii în teritoriul cognitiv practic. Un călugar nu poate conduce un supersonic pentru că e călugăr. Nici un savant nu poate să se cunoască pe sine pentru că îl admiră pe Einstein.

19. Pentru că am vorbit de coerciţie: cea mai bună metodă coercitivă cognitiv este interogaţia persistentă. „Şi ce vine după asta?” e o întrebare care, dacă nu e pusă suficient, face prostul să semene a savant pentru că şi-a permis (i s-a permis…) să se izoleze cu nişte sofisme mai greu de atacat. Inchiziţie vine de la a interoga, nu de la a pedepsi. Robespierre a uitat acest lucru mai profund decât Torquemada, dar niciunul din ei nu are nicio scuză.

20. Religia nu poate fi separată de discursul despre conştiinţă.

21. Dreptul la interogaţie nu poate fi chestionat.

22. Intoleranţii care cer toleranţa nu trebuie să primească toleranţă, nici intoleranţă. Pur şi simplu trebuie să le fie demontată nuditatea minciunii şi impostura egoismului.

23. Religia, fiind indisociabilă de conştiinţă, nu poate fi formalizată ca materie de studiu.

24. În ciuda paragrafului 23, studiul propriu-zis (intelectual) al religiei este posibil, dovadă că pot excela în el chiar ateii.

25. Orice om care forţează alt om din perspectiva de conştiinţă este un persecutor şi trebuie tratat ca atare. Libertatea nu este un concept teoretic care poate ataca, în gura sau mâinile altcuiva, o persoană.

26. Morala este şi o convenţie dar are limite similare în unele privinţe limbajului. Dacă am convenit că numim scaunul scaun, nu îl putem numi în acelaşi timp nufăr. Dacă o facem, trebuie formalizată convenţia.

27. Comportamentul moral şi cel religios nu sunt coplanare, echivalente sau familiare unul celuilalt. Caiafa era, conform moralei acceptate, impecabil. Iisus era persoană scandaloasă.

28. Paradoxul, limitele cognitive, neputinţele, hiaturile morale şi alte situaţii sau împrejurări care constituie limite, precum şi răul şi suferinţa însele sunt promotori ai creativităţii umane. Fiinţa umană are aptitudinea de a se poziţiona faţă de suferinţă şi limite cu conştiinţa. Aceasta poziţionare poate produce (sau nu) progresul. Orice altă definiţie a emergenței progresului devine împovărătoare pentru generaţiile care succed.

29. În absenţa discursului conştiinţei (şi anume, nu unul fabricat), discursul ştiinţific şi cel religios devin automat conflictuale, chiar atunci când (sau mai ales atunci când) e prezent discursul moral. Biblia avertizează clar: Există bigoţi ai raţiunii care cred că acest paragraf se referă la o ficţiune. Aceşti oameni jalnici se plasează în singura poziţie din poveste pentru care toate personajele sunt fictive: fructul pomului. Într-adevăr, pentru un măr, un om e o ficţiune. Ca şi pentru o privire. De aceea oamenii raţionalişti produc revoluţii, iar ele îi mănâncă.

30. Nu cunosc raţionalist care să fi putut depăşi sofismele practicate de Lenin în , o abominaţie echivalentă cu Malleus maleficarum, şi de care comunitatea academică nu pare conştientă că s-a lasat contaminată în cel mai jalnic mod. Nu e imposibil ca un savant capabil să rezolve încurcătura să existe sau să apară, dar am îndoieli serioase în această privinţă. Sofismele grave, cu consecinţe teribil de distrugătoare, ale lui Lenin sunt în număr de 4:

– că dialectica între materie şi cunoaştere ar putea să se substituie definiţiei materiei şi cunoaşterii. Acest aparent principiu ştiinţific se bazează pe o capcană cognitivă. Lenin falsifică principiul briciului lui Occam oferind un confort aparent raţiunii: de ce să fim dualişti introducând două principii (subiect şi cunoaştere) când e aşa clar că spune să nu ne complicăm, ba e bine să şi extirpăm din cunoaştere nenorocitele erori anterioare. Lenin oferă doar un confort aparent pentru că NU rezolvă problema. El nu produce un principiu clar, unitar, în loc de două, ci oferă . Dialectica ca emergenţă între materie şi idee este un uriaş non sequitur, punct.

– că ideea rămâne distinctă de materie. Aşa. Cum? Sofismul acesta, destinat să corecteze consecinţe extrem de neplăcute ideologic (dacă ideea e indistinctă de materie, proletariatul nu are dreptul la nicio revoluţie…) este pur şi simplu emis, idiotul de Lenin nici măcar nu s-a ostenit să spună altceva decât că <aşa stau lucrurile>. Aşa stau, conform a ce? A empiriei constatată de Lenin? Într-o lucrare care critică empirismul? Mamă, ce coerenţă…

Bastardul sofistic al criticării de pe poziţia empirismului a monismului materialist cu criticarea de pe poziţia briciului lui Occam a dualismului de orice fel se cheamă autoinstituirea lui Lenin şi progeniturilor ideologice ca papă şi succesori papali în materie de ideological correctness stiinţific. Bastardul permite acestei clici de nenorociţi, care, apropos, nu s-au ocupat niciodată cu ştiinţa, să aleagă ce ignoră şi ce nu într-un discurs ştiinţific, de pe poziţii ocupabile arbitrar din postura . El a generat de altfel tendinţa la confiscări de discurs a marxiştilor moderni şi monstruozităţi precum militantismul pentru avort, unde era obligatoriu ca marxiştii să spună ceva ca să nu spuna altcineva altceva înaintea lor. Rezultatul modern este un conglomerat de doctrine criminale care, când nu motivează gulaguri, omoară fetuşi. Ucid individul, deci Dumnezeu şi sufletul nu există. La <şi sufletul>, urmează celalalt sofism.

– conştiinţa de clasă – bastardul sofistic drag lui Lenin. Engels (şi dupa el Marx) au fost conştienţi de o problemă spinoasă foc. Dacă conştiinţa e fructul evoluţiei, ea, obligatoriu, e apanajul unei infime minorităţi. Intrăm în darwinism social: puţinii posesori ai apanajului evolutiv ”conștiință avansată” trebuie s-o impună restului cu forţa. Ca să nu motiveze direct autoritarismul proletar (deşi Stalin a fost mult mai pragmatic şi a trecut la fapte lăsând teoria să se descurce singură pentru poza pocită…), aceşti doi imbecili siniştri au produs, iar idiotul final Lenin a şi încununat cu lauri, marea teorie a conştiinţei de clasă: supremul avantaj evolutiv al conştiinţei de clasă este (proclamă papii cunoaşterii de sine proletare) că prin natura ei însăşi ea are un caracter revoluţionar, se propagă fără să fim obligaţi la metode violente… aaaa… decât cu cine o neagă odată cunoscută. Îţi vine să zici: a dracului chestie. E chiar singura chestie pe care poţi s-o mai zici, nu?

– urmează finis coronat opus, ceva ce eu aş numi sofismul supravieţuirii perfecte a toxinei când băşica fierii lui Marx e de mult putregăită. Sofismul sistemului autoperfectibil. Conştienţi că biata conştiinţă de clasă nu semană cu vreo chestie mişto (ştiţi, Marx nu s-a trezit Maica Tereza în dimineaţa de după noaptea în care şi-a dat seama că o are), baieţii din antisfânta treime materialist dialectică au produs marele şi finalul rafinament. Nu numai că doamna conştiinţă de clasă e sistemul suprem al evoluţiei materiei (says who?). Nu numai că ea e autopropagată. Ea e şi autocorectată. Întotdeauna când va apărea ceva dificil, ştiţi, vreo bagatelă ca 100 de milioane de morţi, va emerge o chestie, nu ştim acum care, că dacă am şti nu s-ar povesti, care va învăţa lumea marea şmecherie mult după ce părinţii fondatori s-au dus la aaa… – well, la nu există dar acolo s-au dus.

Pe scurt, răbdaţi şi nu încercaţi să criticaţi sistemul nici când a produs suta de milioane de morţi. Riscaţi să defectaţi preţioasa secvenţă autocorrect.

Şi ce spuneaţi, că religia în şcoli e un risc. Oh, câtă dreptate. Religia lui Marx chiar este unul mare. Aş zice că Inchiziţia în societate e un factor de risc cotabil cu 1 faţă de Marx, cotabil cu cam 3-400. În termeni de risc fatal direct. De ştiinţa prăpădită degeaba nu mai spun nimic…

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei