cârpeşte-ţi peste gură îngerul, vorbind viţa de vie
cu aţe de paj şi plase de păianjen, cârpeşte-ţi viata.
cârpeşte-ţi gura peste înger, spunând: Ţie îţi este;
nu-mi este mie. petec de nerăbdare pe gura lui aurită,
viaţa scurtimilor, desimii, asemenea. coase-te de glastră,
sa-i auzi cioburile, de acum, pentru când negreșit
se va sparge. timp deschis: greu de închis din cusătură.
mai degrabă cu necusute. adu foarfeci, adu maci.
taie, bate câmpii, să umpli cu pămant mâinele.
uimeşte cu flori roşii orbul pentru culori, cu nas
parfumând amurgul, câinele. câinele porc. bietul as de spice
vorbind de pâine şi neştiind ce spune. piratat de ”aș zice”
şi pintenat de ieşirea pentaconterelor, de ”ai spune”, salam din peşti,
amurgului logic cu cal de lemn troiei. cine poate vorbi din pâine?
pe sârme, acrobatul gândului se înspăimântă de
prăpastia supraelastică, întinsă sub sârma din barba plastică.
cui i-ar păsa de ce nu credeţi voi, băieţi? şi cine dintre voi
ar putea şti, fetelor, emancipatul cromozom i şi grec?
va pup, cu buza care i se va descărna lui, de pe craniu.
ştiu că nu întelegeţi, nu, nici nu se poate. merg să petrec,
antipozii pe jumătate. pe jumătate neutru, mâncarea este un cine.
cine ştie când, din vaca noroiului fantastic, galera
va ridica şi-nţărca între gheţuri laptele titanic, bombastic.

Dr. Alexandru Theodor Amarfei