când explodezi

te adun din petale și lacrimi rămase pe mare

ochii sunt doi… veseli și strălucesc,

dar inima liberă până unde?

ești o vară continuă

și eu nisip ars, aproape sticlă.

în pălăria mea strâng toate săruturile

primite aseară și ieri și acum trei veri

pentru cămașa mea de fericire.

când explodezi… trăiesc!

Alexandru Povarnă