(împrăştierea)
când vei muri, lucruri aici mărunte
vor deveni deodată pline de conţinut: tot felul
de grăunţe dulci de lumină
şi dacă vei uita pământul dincolo
va fi spre mai aprigă amintire:
aproape de soarele feminin,
sfânta mare matcă,
mereu bucuroasă,
mereu întristată,
tainic îngreunată
şi ochii tăi, mulţi şi reci
vor afla din partea ei un dar cald:
un cer al privirii, singur, diamantin, enorm,
numit cristalin
şi o inimă a privirii, singură, mică, învăpăiată,
numită retină: veninul învie vederea, ucigând vederile
miere – uitarea vie;
venin – amintirea moartă;
apă – vedenie, adică soartă;
uită-te cu tot cerul la omul cel pom,
răsadul în faguri
de fier, gând şi iad:
sânge – adică iertare
vezi numai să nu-i înghimpi mâna
cand îţi va naște, blând, din priviri
noile aripi
Dr. Alexandru Amarfei
Mulțumesc 