gândul, raza lunii și miezul nopţii
se întâlnesc în somnul fără vise
îngeri coboară, căutând miezul sorţii
și urcă, să lege vis de porţi deschise.

ca și la melc, cel mai generos văzător,
ochii se dau singurătăţii, sau lumii, și vine
în lume urcușul vederilor, chemat de fior,
și poate sta în tăcere privirea spre sine.

undele cern, între suflet și trup, vederea
luna dă înapoi ; o clipă, se pierd clipele
se oprește lumea; privirea poate pleca,
singură, fără să-i taie zborul aripile

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei