Canon de rugăciune la Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul – 24 iunie

iunie 24, 2017iunie 24, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

149311_nastereasfioaninaintemergatorul

Troparul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea:

Proorocule şi Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat, întru slăvită şi cinstită naşterea ta şi Întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se împodobeşte acum Biserica cu harul Duhului şi se luminează şi se înfrumuseţează ziua naşterii Înaintemergătorului, cu veselie cinstind şi lăudând.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduitorul darului şi cel mai luminos decât Luceafărul, pe Soarele slavei l-a vestit astăzi şi strălucirea Lui care avea să se arate, mai înainte o a propovăduit acum marginilor tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Noaptea necredinţei de pe pământ se goneşte, întru naşterea ta, Înaintemergătorule şi razele harului la marginile lumii se revarsă, că tu vesteşti pe Soarele cel Neapus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoştinţa zămislirii tale o a arătat naşterea celei sterpe, Preacurată, mai înainte vestind şi însemnând naşterea ta cea fără de sămânţă, că rod din pântece neroditor a adus.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi…

0624nativityofjohn

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glasul ieşirii tale din cea stearpă, dezlegând legătura glasului părintesc, slăvite, ai propovăduit limpede acum dumnezeieştile mai înainte însemnări ale pogorârii lui Hristos, celei mai presus de minte.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din cea stearpă neroditoare răsărind vestitorul bunei rodiri celei întru Hristos, a tăiat cu securea propovăduirii neînţelepţirea cea stearpă şi neroditoare a iudeilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Razele harului celui nou au strălucit astăzi luminat întru naşterea ta, Înaintemergătorule şi vorbele întunecate cele de demult şi chipurile Scripturii celei umbroase a trece au început. 119857_nasterea-ioan-botezatorul

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegat-a naşterea ta, Fecioară, legătura osândirii omeneşti şi printr-însa ne-a adunat pe noi cu harul, binecuvântând pe toţi, cei ce te cinstim pe tine, de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 4-a. Irmos: Sfatul cel neurmat…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râurile îşi gătesc curgerile şi Iordanul mai înainte îşi împodobeşte apele, văzând astăzi născut din cea stearpă pe sluga Stăpânului său.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darurile bunătăţii Făcătorului se arată de sus, răsărind Luceafărul pe pământ şi propovăduind strălucirea şi venirea Lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trâmbiţa cea cu mare glas, Sfântul Ioan, astăzi se naşte pe pământ din cea stearpă şi vesteşte oamenilor pe Domnul, Împăratul, Cel Ce S-a născut în chip de negrăit din cea Curată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, ca pe Ceea ce eşti Plinirea chipurilor şi asemănărilor celor din umbră, Preacurată, toţi proorocii te laudă cu glasuri, mai înainte vestind tuturor slăvirile şi minunile tale.

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se întăreşte firea, cea care slăbise mai înainte, spre rodirea de fii a celor buni, din pântece sterp născându-te tu şi celor muritori se propovăduieşte viaţa, întru naşterea ta, preamărite Înaintemergătorule.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făclia cea nestinsă din cea stearpă ieşind, a vestit pe Soarele slavei, Cel Ce avea să răsară din Fecioară, Care pe toţi oamenii a luminat cu lumina pogorârii Sale prin har.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Se leagă limbile cele mult grăitoare ale necredinţei, iar buzele credincioşilor se lărgesc spre slava şi cântarea Domnului tuturor, Înaintemergătorul aceasta pe pământ astăzi vestind-o şi limpede mai înainte propovăduind-o.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu graiuri prooroceşti Elisabeta slava ta, Preacurată, slăvind, măririle naşterii tale celei dumnezeieşti, bucurându-se, le-a propovăduit în chip vădit, că tu eşti Veselia tuturor şi Lauda.

Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sabie cu două ascuţişuri, naşterea ta, Înaintemergătorule, vrăjmaşul cel oştitor a luat, că tu ai propovăduit omorârea lui şi învierea oamenilor.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiasca bogăţie din dumnezeiasca înălţime s-a arătat spre toate în chip luminat, a moştenirii fieşti şi a darului oamenilor, născându-se astăzi propovăduitorul lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Miruri cu bună mireasmă pustia izvorăşte cu înţelegere, vestirile cele din naşterea ta, din cea stearpă prelăudate, luând din Mirul Cel Nedeşertat Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscându-te pe tine numai, Stăpână, a fi Maică a lui Dumnezeu, mai înainte a săltat dumnezeiescul Înaintemergătorul în pântecele maicii sale, Curată şi slăvirile tale mai înainte le-a propovăduit.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naşte şi el este plinirea a toată proorocia. Că pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, Prooroc Propovăduitor, împreună şi Înaintemergător.

Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce a făcut toate cu Duhul ca un Domn şi Făcătora toate, din maică stearpă rod a adus astăzi pe Înaintemergătorul şi cu firea omenească cea neroditoare va rodi cele dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum a înviat cu naşterea ta pântecele maicii tale cel omorât de viaţă Dătătorul Hristos, aşa prin propovăduirea ta a sculat şi a întărit, Înaintemergătorule, nădejdile oamenilor cele omorâte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai presus decât soarele pe tine dumnezeiesc luminător pustiul primindu-te, prealăudate, frumos prin tine se luminează şi se împodobeşte şi împreună cu toate, binecuvântează pe Domnul şi Dumnezeu în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Drepţii de demult căutau, Preacurată, a vedea slava ta pe care o vedem noi şi cu credinţă te cinstim pe tine şi strigăm, Preaslăvită: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Stăpână.

Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii în dreapta credinţă…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prieten şi apostol al Făcătorului şi Propovăduitor şi Botezător şi dumnezeiesc Înaintemergător, Mărturisitor şi Învăţător, Mijlocitor şi Înger şi Slujitor şi Rugător al nostru a fi, prealăudate, din cea stearpă ai ieşit, acestea mai înainte însemnându-le cu cuvintele şi cu faptele.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Deschisu-s-au visteriile darurilor Legii Noi, Înaintemergătorule al lui Hristos şi obişnuinţa jertfelor celor de demult întru naşterea ta s-a oprit şi a încetat, iar poporul cel nou cântă şi preaînalţă pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca nişte flori frumoase ale dumnezeiescului Cuvânt împletind cu laude cunună, ţie astăzi o aducem, Înaintemergătorule prealăudate şi cu mulţumită strigăm lui Hristos, Dătătorului de cununi: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legătura amuţirii mai înainte s-a dezlegat Fecioară, prin naşterea ta şi buzele s-au deschis spre lauda Celui Născut al tău, ale noastre celor ce te lăudăm pe tine şi strigăm către Dânsul: pe Domnul lăudati-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.Irmos: Tot neamul pământesc…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Porţile dumnezeieştii lumini astăzi încep a se deschide şi mai înainte se vesteşte închiderea cămărilor întunericului; că Propovăduitorul şi Înaintemergătorul lui Hristos la lumina vieţii ieşind, acestea le-a propovăduit şi prin glasul părintesc le-a întărit.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ploaia cea înţelegătoare, cea din norul şi rădăcina cea neumedă, Înaintemergătorul, tuturor a propovăduit că urmează să vină curgerea cea cerească a izvorului păcii, spre înnoirea firii omeneşti întru Duhul, ca să înmulţească rodurile harului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un cer cu stele se luminează şi se împodobeşte Biserica astăzi, cu dumnezeieştile haruri ale Înaintemergătorului şi laudă naşterea lui, slăvind şi lăudând pe Domnul tuturor, ca pe un solitor al darurilor celor mai bune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Apa vieţii, Domnul, din tine a izvorât Dumnezeiască Mireasă şi ne-a spălat şi ne-a sfinţit pe noi cei ce L-am primit pe Dânsul cu credinţă şi moştenitori împărăţiei Sale ne-a arătat pe noi, cei ce lăudăm bunătatea Lui şi pe tine cu dragoste fierbinte te slăvim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei, a răsărit nouă fiul lui Zaharia şi a dezlegat amuţirea părintelui său şi tuturor popoarelor cu îndrăznire multă a strigat: îndreptaţi căile Domnului, pentru că Acesta va slobozi şi va mântui pe cei ce aleargă la dânsul. Pe Acesta pe care L-ai propovăduit, Sfinte Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti de înfricoşătoare Taina naşterii tale, cum Cel Ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un Om s-a ţinut şi a luat început Cel mai înainte de veci şi cu lapte s-a hrănit, Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita bunătate; şi pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te slăvesc.

Canon la vreme de boală către Maica Domnului

iunie 7, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

264939 ch

Canon mângâietor către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la toată boala

Facere a Părintelui nostru purtător de Dumnezeu, Ioan al Evhaitelor
Al cărui acrostih

Bolile mele tămăduiește-le, Fecioară, ale monahului Ioan

3746364 (1)

Cântarea I, glas plagal 4

Irmosul:

«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii și despărțind marea. Și pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (se repetă după fiecare strofă)

Neputințele mele și bolile, tămăduiește-le, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce, cu patimile Lui, a purtat neputințele și bolile tuturor și pe Cel ce vindecă betejunile.

Ceea ce ai născut, Stăpână, fără dureri, durerile mele și cumplitele chinuri și pătimirile cele mai groaznice care mă apasă și mă încolțesc din toate părțile, ușurează, ridică povara și prin cercetarea ta tămăduiește-mă.

Întoarce-mi jalea bolii mele în bucuria însănătoșirii, rupe sacul cel întunecat al răului meu obicei, Fecioară, și încinge-mă cu bucuria strălucită a deprinderii celei bune și de veselie umple-mă.

Cuptorul învăpăiat al patimilor a aprins scânteile arzătoare ale bolilor celor stricătoare și mă arde cu cărbunii înfocați prin cele mai cumplite arsuri, dar dacă mă vei răcori tu, Stăpână, răcoarea ta va fi mie vindecare.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Doamne, Cel ce ai făcut acoperământul bolții cerești și ai întemeiat Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, Cel ce ești marginea doririlor și întărirea credincioșilor, Unule Iubitorule de oameni».

Fecioară, tu ai născut pe Dumnezeu cel minunat întru sfinți pentru aceea minunate fă milele tale cu mine, Preasfântă cinstită, și pe mine cel deja mort din pricina durerilor nesuferite, viază-mă, rogu-mă.

Pe patul durerii zăcând îndurerat, pe tine te chem, Fecioară, pleacă urechea ta spre mine, grăbește să mă mântuiești, grăbește să mă scoți din focul care acum arde mocnit inima mea.

Pe fiul cel cu minte pruncească, pe tânărul cel fără de rânduială, cu toiagul pedepsindu-l, părintele cel iubitor îl înțelepțește, știu, Iubitorule de oameni, ci pe mine cel bătut după vrednicie, iarăși mă miluiește prin ceea ce Te-a născut.

Liman tare și ancoră sfântă și nădejde nezdruncinată, Stăpână, te-am dobândit, pentru aceea pe mine, cel învălurit de valurile ispitelor, îndreptează-mă spre limanul cel liniștit al sănătății.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

„Tu, Doamne, ești tăria mea, Tu și puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părintești și ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine, slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni”.

Tu ai izvorât izvorul Tămăduirilor, uscând adâncul cel fără fund al bolilor, dăruind în dar putere celor ce bolesc, sănătate celor ce rău pătimesc, pentru aceea pe mine cel covârșit de cumplite boli și de amare neputințe mă tămăduiește.

Ca să povestesc minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, și faptele tale minunate și să mărturisesc între fiii oamenilor minunile tale, cu totul lăudată, caută cu milostivire la mine, cel bolnav, și sănătate desăvârșită dăruiește-mi.

Slobozire celor bolnavi fiind și sănătate la îndemână și vindecare, schimbare și răcorire celor cheltuiți în deznădejdi, în nenorociri și în necazuri, în cele mai amarnice chinuri și dureri neîmblânzite, îndură-te, Stăpână.

Cel ce ai purtat slăbiciunea firii omenești, Hristoase, pentru bunătatea Ta, slăbiciunile mele cele multe și bolile cu milostivire vindecă-le, mult Milostive, având pe Preacurata Maica lui Dumnezeu înduplecându-Te la aceasta, pe ceea ce curat Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel ce ești lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaș pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

Cu stropirea îndurărilor tale, spălând întinăciunea bolii mele, dă-mi mie, Stăpână, să mă bucur de curata sănătate, căci viața mea câte puțin se cheltuiește și nu-mi este mie nădejde de mântuire.

În durere anii mei se scurg și în suspinuri viața mea se sfârșește, a slăbit puterea trupului meu, Stăpână. Căci s-au tulburat oasele mele de-atâta zăcut, pentru aceea miluiește-mă.

Pe tine ocrotitoare caldă și ajutor grabnic în necazuri te-am agonisit, Fecioară, la sprijinul tău alerg, ușurează-mi amarele chinuri și nesuferitele dureri și cumplita suferință.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Adâncul păcatelor cel mai de jos m-a înconjurat, ci precum pe Proorocul Iona, scoate, Doamne, din stricăciune viața mea».

Mai mare vâlvătaie decât cea a cuptorului Babilonului, mai arzătoare văpaie a încins materia păcatelor mele, care mă arde și mă topește și întețește înlăuntrul inimii arșițe mistuitoare.

Nor luminos picurător de har, Fecioară, plouă asupra mea râuri de vindecări care să-mi topească fierbințeala arșițelor mele mistuitoare, răcorește-mă, rogu-mă și dă-mi mie să mă întorc iarăși la sănătatea dintâi.

Izvor de apă vie, îndulcește apa amară și nestătătoare a durerilor și chinurilor și viforul patimilor trupului care cumplit mă înviforează, îmblânzește-l, domolește-l, oprește-l, stinge-l și inima o înseninează.

Adoarme răstimpul durerilor și arșițelor, prin neadormita ta rugăciune, Fecioară, și fă să înceteze frigurile puternice, neîncetate și sălbatice ale acestora, căci și oasele mele s-au zdrobit.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală, și în rouă focul l-au prefăcut strigând: Bine ești cuvântat în veci, Doamne Dumnezeule».

Toată așteptarea, toată nădejdea mântuirii la tine o arunc, pentru aceea, întoarce-mă din patul de boală, Stăpână, la sănătatea mea.

Râu de vindecare izvorăște-mi și cuptorul clocotitor, Fecioară, al arșițelor puternice stinge-l până în sfârșit. Căci tu ai izvorât izvorul vieții dumnezeiești, râul cel dulce.

A ridicat văpaie fără de sfârșit multa bilă rea, care a făcut cenușă umezeala cea după fire, uscând precum lemnul nenorocita mea inimă.

Singura bucurie a celor întristați, fiindcă și eu sunt necăjit, grabnic auzi-mă, ia aminte la sufletul meu și nu-ți întoarce fața milei tale de la mine, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«De șapte ori nebunește a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul și Mântuitorul tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L popoare preaînălțați-L întru toți vecii».

Nou paralitic sunt, mort însuflețit, pe jumătate mort, zăcând jos, sunt aruncat la pat. Și mi s-a făcut patul mormânt, Stăpână, mie celui slăbănogit de mâini și de picioare. Dar dacă vrei, numai prin cuvânt poți să mă mântuiești ca singură Maică a lui Dumnezeu și Fecioară Preacurată.

Înviforat cumplit de boli nevindecate, de cumplite neputințe, și patimi una după alta fără de vindecare, am ancorat ca la un țărm liniștit la limanul cel lin al milei tale, Fecioară. Potolește valul durerilor mele și fă să înceteze valurile muncilor.

Bucură-te, izvor al bunătății, noianul bunătății, adânc al iubirii de oameni și al milei, fă minunată bunătatea ta și asupra mea și slobozește-mă degrab, cu picătura milostivirii tale, din cea mai de pe urmă boală care mă stăpânește și mă vlăguiește.

Râu al harului, scăldătoare a vindecărilor, potir nesecat al bucuriei și al veseliei, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vindecă-mă și pe mine, cel ce zac aruncat pe patul durerii, ca o povară neînsuflețită și amestecă mie băutura mângâietoare a sănătății.

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Spăimântatu-s-a de aceasta cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup și pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te măresc».

Vindecă-mă pe mine cel ce bolesc din chinuri cumplite, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără de sămânță, pe Cel ce vindecă numai cu voia bolile trupului și ale sufletului, pentru ca, petrecând în sănătate, să te laud pe tine cu bucurie și să te cinstesc cu veselie și să te măresc cu voioșie.

Maică a Creatorului a toate, plăsmuiește-mă din nou pe mine, cel cu totul zdrobit, și pe mine cel aruncat și zdrobit în țărână, ca o bună, ridică-mă, căci toate le poți ca ceea ce ai născut, Fecioară, pe Stăpânul Cel puternic în putere și toate câte voiești pe toate le poți.

Îndreptarea celor căzuți și neputincioși, tăria și sănătatea și vindecarea, îndreaptă-mă, Fecioară, și pe mine, cel neputinicos și cu adevărat mult păcătos și căzut cu trupul, cu sufletul și cu duhul. Învrednicește-mă de sănătate, Fecioară, și mântuire dobândește pentru mine.

Slobozirea cea mai grabnică a celor bolnavi, mângâiere gata celor bolnavi, răcorire a celor ce rău pătimesc în nenorociri, caută cu milostivire la slăbiciunea mea și la multa mea rea pătimire și ia aminte la mine cu iubire de oameni și cu ochiul tău cel blând, Fecioară.

(Sfântul Ioan Mavropous, Mitropolitul Evhaitelor, Canoane de mângâiere la Domnul nostru Iisus Hristos și la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, Editura Doxologia, 2015)

Rugăciune la vreme de furtună și inundații

iunie 6, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

crw_3541

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne pierde pe noi, nevrednicii întru mânia Ta cu revărsarea ploilor necontenite şi cu răscoală mare de ape. Ci porunceşte norilor să se împrăştie, şi razelor soarelui să strălucească pe pământ, spre înmulţirea şi adunarea roadelor acestuia, şi spre pacea a toată făptură, ca având noi îndestularea şi paza milei Tale, să facem îndreptare vieţii noastre şi să proslăvim preasfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea de căință a Părintelui Daniil Sandu Tudor (martirizat în zarca Aiudului)

iunie 5, 2017iunie 5, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

chipul-real-al-Mantuitorului

Dumnezeule cel prea bun, izvorul bunătăţii, adâncul milostivirii: Ziditorul, Răscumpărătorul şi Mântuitorul meu; Ţie, celui ce ştii tainele cele ascunse şi carele cercetezi inimile şi rărunchii, îţi mărturisesc păcatele mele şi aduc înaintea ochiului tău celui a toate văzător, în auzul tuturor îngerilor şi arhanghelilor fărădelegile mele. Greşit-am, Domnul meu şi Ziditorule cu mintea, cu sufletul şi cu trupul.

Cu acestea te-am întristat pe Tine Domnul meu. Iată ranele şi bubele şi stâlciturile mele, o Doftorule cel îndurat! Iată poverile mele cele grele, o prea bunule Doamne! Iată ruşinea şi goliciunea mea, o Judecătorule cel îndelung răbdător! Cu aceste fapte ale mele am întristat, am mâniat şi am întărâtat bunătatea Ta; cu acestea am spurcat chipul Tău, am batjocorit pe Duhul Sfânt şi am îndepărtat de la mine pe îngerul meu Păzitor; cu acestea sângele tău cel prea scump, vărsat pentru mine, l-am călcat şi întru nimic l-am socotit; cu acestea am pierdut frumuseţea sufletului, m-am desgolit de harul Tău, şi m-am făcut peştera tâlharilor, locaş dracilor şi patimilor; cu acestea am pângărit Biserica cea răscumpărată cu sângele Tău, spurcându-mi tot trupul meu, mădularele mele făcându-le mădulare ale curviei, întinându-mi sufletul cu gânduri spurcate, hulitoare, trufaşe, urâte, desfrânate; unindu-mă cu acestea, îndulcindu-mă cu ele, cu acestea m-am făcut bucurie dracilor, plâns îngerilor şi mi-a murit sufletul şi zace ca şi într-un mormânt în obişnuinţele sale cele rele, acoperit cu ţărâna nesimţirii şi având prăvălită deasupra, lespedea de piatră a învârtoşirii. Iată, Doamne, fărădelegile mele, care s-au înălţat mai presus de capul meu, şi s-au înmulţit mai mult decât perii capului meu şi sunt mai multe la număr decât nisipul mării.

Mărturisindu-le pe acestea, singur mă mustru pe mine, mă osândesc şi vinovat mă fac, nu numai de acestea pe care le-am pomenit, ci şi de acelea pe care nu le ţin minte şi de acelea pe care nu le pricep că sunt păcate şi pe care nu le pot mărturisi, toate acestea le arunc în milostivirea Ta cea prea mare, Dumnezeule cel întru tot milostiv şi fără de răutate.

După atâtea de multe fapte de ale mele ruşinoase, după atât de mare întunecare şi nebunie a minţii mele, după căderile atât de cumplite şi nesimţite, abia venindu-mi în fire, am privit din adâncul deznădejdii mele spre marea Ta milostivire nebiruită de toate păcatele omeneşti şi am cunoscut, că nu vrei moartea păcătosului, ci cu îndurare aştepţi întoarcerea lui şi numai pentru cei păcătoşi ţi-ai vărsat sângele Tău fără cruţare, ca să-i chemi pe ei la pocăinţă. Pricepându-le acestea, eu ticălosul, care am întrecut păcatele lumii întregi, al doilea diavol prin faptele mele cele rele, urmaş al lui Iuda, părtaşi răstignitorilor, eu cel ticălos şi fără de lege, marea cea nemărginită a tuturor urâciunilor, eu spurcatul, prăpastia cea fără fund a tuturor necurăţiilor, lucrător neruşinat al oricărui rău, alerg şi cad către Tine cel prea milostiv şi întru tot îndurat, strigând cu pocăinţă întru durerea inimii mele: Greşit-am, Părinte, la cer şi înaintea Ta, greşit-am şi fărădelege am făcut, am fost călcător al poruncilor Tale, greşit-am, cum n-a greşit altul cândva; nu sunt vrednic a deschide buzele mele înaintea Ta, fiind până acum vrăjmaşul Tău. Ci rog bunătatea Ta şi rugăciune aduc nerăutăţii Tale: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Miluieşte, iartă şi curăţeşte, căci la Tine este curăţirea. Doamne dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Ştiu, că vrei ca toţi să se mântuiască; mântuieşte-mă deci şi pe mine, căci poţi, toate câte voieşti; pleacă-te, Doamne, spre îndurare, adu-ţi aminte de milele Tale cele de demult şi de îndurările Tale, şi iartă păcatele mele, nu pomeni faptele mele cele rele, nu intra la judecată cu robul Tău, nu-mi răsplăti mie după faptele mele, nu cu iuţimea Ta să mă mustri pe mine, nici cu mânia Ta să mă cerţi. Deschide-mi uşile bunătăţii Tale, deschide-mi uşile pocăinţei, întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştiinţă mă chiamă, ridică pe cel căzut, caută pe cel rătăcit, află pe cel pierdut, vindecă pe cel rănit, înviază pe cel mort. Doamne, Dumnezeul puterilor! Întoarce-mă, arată faţa Ta şi mântuit voi fi; luminează faţa Ta peste robul Tău. Până când, Doamne mă vei uita până în sfârşit, până când vei întoarce faţa Ta de către mine; Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, dar nu întoarce faţa Ta de la mine, că mă necăjesc, degrab mă auzi. Ştiu că nu sunt vrednic de iubirea de oameni şi de îndurarea Ta, ci vrednic sunt de toate muncile pe care le are iadul, vrednic sunt de viermele cel neadormit, de scrâşnirea dinţilor, de focul cel nestins, pregătit diavolului şi îngerilor lui. Vrednic sunt de tartar, de care şi însuşi Satana se cutremură. Însă pe cât de mare este mărirea Ta, pe atâta este şi milostivirea Ta, şi nu este păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta nu mă deznădăjduiesc, ci nădăjduiesc spre bunătatea Ta cea nesecată, care neîncetat se revarsă neîmpuţinat peste toţi şi spre negrăita Ta milostivire; nădăjduiesc întru Tine, Doamne, şi nădăjduiesc, ca să nu mă ruşinez în veac. Nădejdea mea eşti Tu Doamne, iar nădejdea nu ruşinează. Nu mă ruşina pe mine, Doamne, la înfricoşătoarea judecata Ta, înaintea a miilor de zeci de mii ale puterilor cereşti şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Din inimă îmi pare rău că te-am mâniat pe tine Ziditorul meu şi am întristat prin răutăţile mele veşnica şi nesfârşita bunătate; şi pe Care trebuia să-L iubesc neîncetat şi ale cărui porunci trebuia să le păzesc, pe acesta urându-l, m-am dedat la păcate nenumărate; pe Care trebuia să-l doresc cu osârdie, la aceasta abia m-am gândit cândva şi pe acesta L-am nesocotit; de care trebuia cu dulceaţă să mă satur, pe Acela L-am amărât şi L-am lepădat; de Cine trebuia să mă lipsesc, de Acela m-am despărţit; pentru Care numai trebuia să trăiesc, pentru acela am murit, şi trăiesc pentru păcat, desfătări şi patimi; de Care trebuia să mă tem şi pe care trebuia să-L cinstesc, pe acesta L-am obijduit şi L-am necinstit şi în fraţii cei mai mici şi în mine însumi, cu totul spurcându-mă cu faptele, cu cuvintele şi cu gândurile; pe Care trebuia să-L mulţumesc şi să-L slavoslovescneîncetat, petrecând lângă El, de la Acesta m-am întors şi am alergat pe căile răzvrătite şi m-am lenevit să deschid buzele mele spre slava numelui Lui celui prea sfânt. O, dorirea mea! O, Dumnezeul meu cel milostiv. Să nu te mânii până în sfârşit pe mine păcătosul. Acum iată de toate acestea îmi pare rău cu durere şi nu voi înceta să-mi pară rău. O, dacă niciodată nu Te-aş fi mâniat pe Tine, Dumnezeul meu! O, dacă mai întâi aş fi fost socotit printre cei morţi, decât să te întărât pe Tine, Domnul meu cel bun! Pentru ce m-am născut, pentru ce am crescut, pentru ce mai trăiesc până acum, dacă Te mânii greu pe Tine Stăpânul meu? Să se desfacă acum inima de durere, să cadă şi să se risipească împietrirea mea prin părere de rău, să mă topesc cu totul ca ceara, prin arderea lăuntrică, căci am pierdut pe Dumnezeul meu, am căzut din harul Lui, am batjocorit bunătatea Lui, înstrăinatu-m-am de dragostea Lui, am părăsit slava Lui şi m-am depărtat de cercetarea Lui cea milostivă. Să scoată ochii mei zi şi noapte izvoare de apă pentru aceasta, întrucât n-am păzit legea Ta, întrucât mult m-am abătut, mult am greşit înaintea Ta; pentru aceasta s-a tulburat inima mea, întrucât nu tremură astfel de muncă, nici nu se tânguieşte de căderea din bunătăţile cele cereşti, după cum se topeşte de aceasta că Te-am mâniat pe Tine Cel cu totul bun, cu totul dulce, cu totul iubit, cu totul dorit, despre acestea nu voi înceta să-mi pară rău de acum şi până în veac. Să piară întru dureri viaţa mea, şi anii mei întru suspinuri, să slăbească întru dureri sufletul meu şi oasele mele să se tulbure despre aceasta, că L-am întristat greu pe Dumnezeul meu, pe Ziditorul meu, pe Stăpânul meu, pe Răscumpărătorul meu. Şi ce voi face? Ştiu că Tu eşti bun, Dumnezeul meu, milosârd eşti Tu, Ziditorul meu, milostiv şi îndurat eşti Tu, Răscumpărătorul meu, atât de milostiv, că şi sufletul Tău nu L-ai cruţat, ci L-ai pus pentru noi păcătoşii, şi nu după fărădelegile noastre ne faci nouă, nici după păcatele noastre ne răsplăteşti nouă.

Iată ce voi face: mă voi apropia de preacuratele Tale picioare, mă voi închina şi voi plânge înaintea Ta, Domnului celui ce m-ai făcut pe mine. Eu, adâncul păcatelor, mă arunc în adâncul milostivirii Tale, Dumnezeul meu! şi Te rog povăţuieste-mă pe mine spre o adevărată pocăinţă, şi mă adu la simţire pe mine cel nesimţit şi împietrit. Căci ai primit pe mulţi păcătoşi care s-au pocăit: pe David, pe Manasie, pe Iosia, pe vameş, pe desfrânata, pe fiul cel curvar, pe tâlharul, pe Petru, pe Saul, pe Fotinia, pe Taisia, pe Pelaghia, pe Maria Egipteanca; nu mă lepăda pe mine care i-am întrecut pe aceia cu păcatele, căci n-ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Cheamă-mă şi pe mine cel mai păcătos dintre toţi, deşi nici un bine n-am făcut înaintea Ta, ci dă-mi după harul tău să pun început bun, şi mă învredniceşte, Doamne, să Te iubesc pe Tine precum am iubit cândva păcatul, şi să slujesc Ţie fără lenevire, precum am slujit mai înainte lui Satana celui înşelător. Dar mai ales să-ţi slujesc Ţie Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos în toate zilele vieţii mele, dacă-mi vei da harul Tău spre ajutor.

Mă minunez cu adevărat de multă îndelung răbdarea Ta, o întru tot milostive! Căci în timpul când se săvârşeau fărădelegile mele, n-ai adus asupra mea judecata Ta cea dreaptă, nici m-ai mustrat pe mine cu iuţimea Ta, nici cu mânia Ta m-ai pedepsit pe mine, nici m-ai lovit cu fulgerul dintru înălţime, nici ai poruncit pământului să se deschidă şi să mă acopere de viu în iad, şi n-ai îngăduit nici unui fel de moarte năprasnică să mă răpească; şi pe când eu mă miram de toate acestea, am cunoscut, că nemăsurata Ta milostivire aşteaptă cu îndelungă răbdare şi cu îndurare pocăinţa mea şi îndreptarea vieţii mele celei spurcate şi mă lasă fără de pedeapsă, ca să-mi vin în fire şi să cunosc toate fărădelegile mele şi să părăsesc planurile mele cele rele. Acestea le-am cunoscut acum şi cu pocăinţa am alergat la Tine nu de la sine singur, ci Tu m-ai povăţuit şi m-ai adus la Tine. Şi pentru ce ai făcut aceasta, şi ce Te-a îndemnat spre o astfel de milostivire, şi ce nevoie ai avut ca să mă chemi? Nu ştiu; aceasta numai ştiu, că sunt păcătos şi fără de nici un răspuns, şi vrăjmaşul Tău am fost până acum, şi încă nu sunt îndreptat; dar întrucât Tu însuţi m-ai chemat şi m-ai adus înaintea Ta şi curăţeşte fărădelegile mele cele multe, spală fărădelegile şi urâciunile mele, stropeşte-mă ca isopul îndurării Tale, albeşte-mă mai vârtos decât zăpada, ca să nu stau spurcat şi întinat înaintea Ta. Mai bine mi-ar fi fost mie să fiu ascuns undeva în sânurile întunecoase ale pământului, decât înaintea măreţiei slavei Tale celei neapropiate într-atâta ruşine să stau dezgolit, atât de ruşinos şi întinat de atâtea spurcăciuni păcătoase, privind asupra mea Heruvimii şi Serafimii cei ce-ţi stau înainte. Însă nu este nicăieri nici un loc care ar putea să mă ascundă în faţa ochilor Tăi mai luminoşi decât soarele.

Mă mir şi mă nedumiresc despre acestea, cum de nu te îngreţoşezi de spurcăciunile mele atât de urâte, şi-mi îngădui să stau înaintea Ta şi cu îndrăzneală, ba şi mai mult zic, cu neruşinare a vorbi? Cum de nu te scârbeşti a privi necurăţia inimii şi urâciunea sufletului meu? Cum de cei ce stau înaintea feţii Tale, oprindu-mă pe neaşteptate cu armele de foc, nu mă depărtează şi nu mă alungă dela faţa Ta? Cum, scârbindu-se de mine, de nu mă aruncă legat de întunericul cel mai din afară? Însă nu vrea nerăutatea Ta şi bunătatea Ta cea fără de margini ca să fie acestea; căci multă, multă cu adevărat este mila Ta, mai înaltă decât cerurile, mai adâncă decât bezna iadului, mai largă decât pământul tot şi marea este bunătatea Ta, care nu voieşte moartea mea, ci aşteaptă întoarcerea şi se bucură de pocăinţa păcătosului. Mare este mila Ta, Doamne, când îndelung mă rabzi pe mine, care de multe ori ţi-am făgăduit să mă căiesc, şi iarăşi în aceleaşi, ba şi mai cumplite cad, de multe ori. Ţi-am făgăduit pocăinţă şi cu jurăminte, aceasta am întărit-o, însă am minţit eu pătimaşul. Mă căiesc tremurând, nu cumva, Doamne, mă vei lovi, şi peste un ceas iarăşi aceleaşi le fac. Iar Tu încă tot te milostiveşti spre mine şi nu mă pierzi pe mine cu fărădelegile mele.

Slavă îndelung răbdării Tale, slavă milostivirii Tale, slavă bunătăţii Tale, slavă mulţimei îndurărilor Tale, slavă mulţimei multe a bunătăţii Tale, slavă feţii Tale celei milostive, înaintea căreia stând acum, Domnul meu, îţi aduc ţie nevoinţa şi gândul meu sădit întru mine în nădejdea ajutorului Tău. De acum, din această zi, din acest ceas, din această clipă, după puterea mea să-mi îndrept viaţa mea cea rea şi ticăloasă, iar de păcatele trecute să mă îndurerez şi-o să-mi pară rău până la moarte, iar de cele viitoare cu toată grija mă voi păzi cu ajutorul Tău. Ştii, Domnul meu, că urăsc faptele mele cele netrebnice şi pe mine însumi pentru ele, şi viaţa mea cea întru tot spurcată o urăsc şi nu vreau mai mult să Te întărât cu ele pe Tine, Dumnezeul meu cel bun; decât numai Tu, Doamne, dă-mi ajutor, căci fără de ajutorul Tău cel atotputernic şi har nici într-un chip nu voi putea părăsi faptele mele cele rele şi obiceiul meu cel păcătos, şi nici o faptă bună a face; căci fără de Tine nimic nu pot face. Am voinţă a mă căi; dacă Tu, Dumnezeule, mă vei ajuta, poţi să mă curăţeşti. Doamne, ajută-mi şi mă voi mântui.

Cred, Doamne, bunătăţii Tale, ajută-mi necredinţei mele, cred că eşti aproape de toţi cei ce Te cheamă în adevăr. Cu adevărat, cu adevărat vreau cu toată inima să mă întorc întru pocăinţă către Tine, Dumnezeul meu. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte, Doamne, ca să-mi ajuţi mie, grăbeşte. Amin.

Sursa: https://cuibuldelut.wordpress.com/2012/03/

Acatistul pogorârii Sfântului Duh

iunie 4, 2017iunie 20, 2021 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

images

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Pogorâtu-Te-ai Doamne să zideşti Universul cel văzut şi pe cel nevăzut, iar cu Măiestria Dumnezeiască pe toate le-ai lucrat şi bine le-ai pus. Văzând noi Opera Ta Sfântă, cu umilinţă Te rugăm: Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

101500437_1927041007430891_8598983915669508324_n

Icosul 1

Doamne al Puterilor, Care pe toate le-ai făcut şi le-ai rânduit cu bunătate spre folosul multora din tot Universul, ne rugăm Ţie:

Dumnezeule Cel Binecuvântat, binecuvintează toată zidirea Ta!
Dumnezeule Cel Milostiv, milostiveşte-Te şi îndură-Te de păcătoşi!
Dumnezeule Cel Preaputernic, întăreşte-i pe cei binecredincioşi!
Dumnezeule Cel Luminos, acoperă-ne veşnic cu Lumina Ta Sfântă!
Dumnezeule Cel Minunat, ajută-ne să devenim asemenea Ţie!
Dumnezeule Cel Veşnic, ajută-ne să trăim în veşnicie în Iubirea Ta Sfântă!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 2

Te-ai făcut prezent peste tot cu Puterea Ta Cea Mare, iar noi cei materialnici, nedându-ne seama de măiastra Ta putere, Te rugăm cu inima smerită şi cu lacrimi în ochi, să ne faci să înţelegem toate cele spre folosul nostru, văzute şi nevăzute, şi Îţi cântăm cu drag: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 2

Dumnezeule Veşnic, Care nu poţi fi cuprins cu mintea noastră, fiind oameni limitaţi la gândire şi la înţelegere, Te rugăm ajută-ne să devenim mai smeriţi, mai răbdători, mai înţelepţi, mai luminaţi.

Dumnezeule Cel Luminat, luminează-ne inimile, minţile şi sufletele noastre!
Dumnezeule Cel Preaînţelept, înţelepţeşte-ne, ca să înţelegem şi să împlinim Voia Ta!
Dumnezeule Cel Ocrotitor, ocroteşte-ne de cei vicleni şi răi şi de lucrările lor întunecate!
Dumnezeule Cel Neobosit, dă-ne putere în credinţă şi râvnă spre cele bune!
Dumnezeule Cel Înfocat, smereşte-ne, curăţeşte-ne şi aprinde-ne inimile cu focul Tău!
Dumnezeule Cel Bun, căleşte-ne, dar nu ne arde pentru păcatele noastre!
Dumnezeule Cel Iubitor, revarsă Iubire Sfântă în inimile noastre!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 3

Făcut-ai Cerul cu treptele lui şi Universul bine întocmit, încât toţi se uimesc de Măreaţa Ta Operă. Pe om l-ai făcut cu ceva mai prejos decât Îngerii şi de aceea Cetele Îngereşti şi cele omeneşti Te slăvesc, Doamne, şi din toată inima cântă cu drag: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 3

Toate Puterile Cereşti, cunoscându-Ţi puterea şi măiestria, au ales dintre Bine şi rău, Binele cel netăgăduit, Binele universal, iar cei care înţeleg toate acestea spun, cu multă dragoste, aşa:

Dumnezeule Cel Preasfânt, iartă-ne păcatele şi sfinţeşte-ne şi pe noi!
Dumnezeule Cel Preaînalt, înalţă sufletele noastre spre cele de Sus!
Dumnezeule Cel Veşnic, ajută-ne să fim în veşnicie alături de Tine!
Dumnezeule Cel Milostiv, îndură-Te şi milostiveşte-Te asupra noastră!
Dumnezeule Cel Perfect, îndrumă-ne spre perfecţiune!
Dumnezeule Cel Preacurat, ajută-ne să ne curăţim de păcate!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 4

Ai pogorât de mult peste noi Puterea Ta Sfântă, Doamne şi s-a depărtat Binele de rău, iar cei care lucrează Binele, cântă acum cu drag: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 4

Au văzut Puterile Cereşti despărţirea Binelui de rău, care s-a făcut cu zbucium mare şi mulţi s-au cutremurat zicând: Să stăm bine şi să luăm aminte! – iar alţii s-au înfricoşat zicând: Să stăm cu frică şi să luăm aminte, să nu cădem, fraţilor şi noi! Cu smerenie şi cu dragoste să ne rugăm aşa:

Dumnezeule Cel Slăvit, noi pe Tine Te slăvim şi în faţa Ta ne închinăm!
Dumnezeule Cel Smerit, fă-ne să devenim asemenea Ţie!
Dumnezeule Cel Bun, revarsă bunătatea Ta peste cei care Te urmează!
Dumnezeule Cel Darnic, trimite daruri şi pentru sufletele noastre!
Dumnezeule Cel Atotstăpânitor, Îţi mulţumim Ţie pentru toate darurile şi minunile vieţii!
Dumnezeule Cel Minunat, risipeşte teama din inimile noastre!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 5

S-a coborât Bunul Dumnezeu la stejarul lui Mamvri şi a stat de vorbă cu Avraam şi din dragoste şi respect a primit ospăţul pământesc, El Foc şi Ziditor fiind. Noi, care suntem lucrul mâinilor Sale, cu dragoste să-I cântăm Domnului: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 5

Dumnezeu a spus pentru ce a venit pe Pământ şi i-a promis lui Avraam că dacă va găsi zece drepţi nimic nu va face celor din Sodoma şi Gomora, însă negăsind, Misiunea Sfântă Şi-a îndeplinit. Cu sfială şi cu credinţă să spunem aşa:

Dumnezeule Cel Preaslăvit, ne închinăm Ţie ca Avraam şi Sara!
Dumnezeule Cel Binevoitor, binevoieşte şi în sufletele noastre!
Dumnezeule Cel Mare, salvează-ne şi pe noi cum l-ai salvat pe Lot!
Dumnezeule Cel Drept, nu ne arde pe noi, deşi suntem păcătoşi!
Dumnezeule Cel Viu, Veşnic şi Iubitor de oameni, miluieşte-ne pe noi păcătoşii!
Dumnezeule Cel Atotputernic, ocroteşte-i pe cei care lucrează spre Slava Numelui Tău!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 6

Proorocii de demult au simţit Puterea Ta pogorând de Sus, Doamne, şi inspiraţi de Duhul Înţelepciunii Ţi-au cântat: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 6

Pogorându-Te în chipul sfinţeniei peste prooroci şi peste cei drepţi, i-ai inspirat pe ei să scrie toate cele sfinte pe care le-au auzit, iar noi, Doamne, Îţi spunem aşa:

Dumnezeule Cel Sfânt, sfinţeşte-ne şi ajută-ne pe noi!
Dumnezeule Cel Preaînalt, auzi rugăciunile noastre!
Dumnezeule Cel Veşnic, ajută-ne să fim cu Tine în veşnicie!
Dumnezeule Cel Milostiv, milostiveşte-Te spre noi!
Dumnezeule Cel Atotfăcător, Voia Ta să fie peste toţi şi peste toate!
Dumnezeule Cel Prealuminat, luminează-i şi pe cei din veac adormiţi!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 7

Judecătorii care judecau în poporul ales, au avut putere şi înţelepciune nebiruită, atâta timp cât au ţinut la Legea Ta Sfântă, iar noi fiind în Legea Harului Îţi cântăm, Doamne: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 7

Văzând slăbiciunile oamenilor, nu i-ai lăsat pe ei în părăsire, ci le-ai dat îndemn prin cei aleşi, pentru a ieşi din starea de păcat, şi de aceea noi Te rugăm aşa:

Dumnezeule Cel Darnic, pogoară şi peste noi Harul Tău Cel Sfânt!
Dumnezeule Cel Tare, dăruieşte-ne tărie şi putere în credinţă!
Dumnezeule Cel Nevăzut, pogoară-Te şi ridică-Ţi un cort în inimile noastre!
Dumnezeule Cel Atoatevăzător, Te rugăm, priveşte spre necazurile noastre şi îndură-Te de noi!
Dumnezeule Cel Atoateştiutor, fă-ne ştiutori de cele bune şi de folos sufletelor noastre!
Dumnezeule Cel Înţelegător, fă-ne să cunoaştem, să înţelegem şi să împlinim Voia Ta!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 8

Pogorâtu-S-a Fiul Lui Dumnezeu din înălţimi, pentru a îndrepta zidirea cea căzută în păcate, iar noi, cu smerenie şi cu dragoste slăvindu-L, Îi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 8

S-a întrupat Domnul Iisus din Sfânta Fecioară Maria, prin lucrarea Tainică a Sfântului Duh şi ne-a încreştinat şi pe noi. Cu smerenie şi cu umilinţă, postind şi rugându-ne mult, să spunem aşa:

Dumnezeule Cel Preasfânt, pogoară-Te şi fă-Ţi lăcaş sfânt în inimile noastre!
Dumnezeule Cel Ziditor, îmbracă-ne şi pe noi în Lumina Ta Sfântă!
Dumnezeule Cel Nepieritor, nu ne lăsa să pierim sub greutatea păcatelor!
Dumnezeule Cel Atoateiubitor, învaţă-ne să Te iubim mai presus de orice!
Dumnezeule Cel Protector, protejază-ne de cel rău şi de vicleniile sale!
Dumnezeule Cel Îndrumător, călăuzeşte-ne pe Calea spre Împăraţia Ta Sfântă!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 9

Puterea Ta Dumnezeiască s-a pogorât în chip tainic şi miraculos, iar Domnul Iisus Hristos a Înviat a treia zi după Scripturi. Mulţumindu-I Domnului că prin Jertfa Sa de iubire ne-a mântuit pe noi, cu evlavie să Îi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 9

Puterea Dumnezeiască coborându-se la trei zile după răstignirea Domnului Iisus, L-a Înviat pe Fiul Omului ridicându-I trupul din mormânt, iar noi după cuviinţă, cu credinţă să spunem aşa:

Dumnezeule Care L-ai Înviat pe Fiul Tău, înviază-ne şi pe noi în veşnicie!
Dumnezeule Care L-ai ridicat pe Fiul Tău din moarte, nu ne lăsa în mormântul păcatelor!
Dumnezeule Care ai dat Fiului Tău toată Puterea, dă-ne putere să învingem răul!
Dumnezeule Care îi alungi pe neascultători, alungă-i pe toţi vrăjmaşii noştri!
Dumnezeule Care i-ai întors pe păcătoşi la creştinism, întoarce-i la tine şi pe toţi ai noştri!
Dumnezeule Care i-ai înfricoşat pe toţi duşmanii Tăi, izgoneşte-i pe duşmanii noştri!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 10

Duhul Sfânt s-a pogorât peste Maica Domnului şi peste Apostoli, la zece zile de la Înălţarea Domnului Iisus Hristos la Ceruri, iar noi, dorind ca Duhul Sfânt să se pogoare şi peste noi, cu credinţă şi cu dragoste să Îi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 10

Pogorârea Sfântului Duh s-a făcut cu sunet mare, în chipul limbilor de foc care nu-i ardeau pe cei peste care se pogorau, ci îi înţelepţeau. Toţi ucenicii Domnului şi Maica Sfântă prooroceau în Ziua Cincizecimii la Ierusalim.

Dumnezeule, pogorârea Duhului Sfânt S-a făcut în chipul limbilor de foc şi i-a înţelepţit pe ucenici!
Dumnezeule, pogorârea Duhului Sfânt S-a făcut cu vuiet mare peste ucenicii Domnului!
Dumnezeule, pogorându-Se Duhul Sfânt, aleşii Domnului Iisus au vorbit despre faptele Lui minunate!
Dumnezeule, pogorându-Se peste Maica Domnului, Duhul Sfânt a sfinţit-O cu Harul Său!
Dumnezeule, pogorându-Se Duhul Sfânt peste cei aleşi, aceştia prooroceau în Ierusalim!
Dumnezeule, pogorârea Duhului Sfânt i-a sfinţit pe Apostoli şi ei au vorbit în alte limbi!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 11

Având putere de la Dumnezeu, Sfinţii Apostoli au propăvăduit în toată lumea civilizată de atunci, întorcându-i pe mulţi de la înşelăciunea lumească la Adevărul Cel Sfânt. Noi cu credinţă şi cu dragoste, slăvindu-L pe Dumnezeu, Îi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 11

Legea Harului a venit prin minunata propăvăduire a Sfinţilor Apostoli, care aveau Puterea Sfântă dată de Sus. Dorind să se coboare Harul Lui Dumnezeu şi peste noi, smerindu-ne să spunem cu credinţă:

Dumnezeule Cel Preacurat, curăţeşte-i de păcate pe toţi oamenii şi miluieşte-i!
Dumnezeule Cel Adevărat, întăreşte în Duh Sfânt şi adevăr credinţa creştin-ortodoxă!
Dumnezeule Cel Drept, îndreaptă cărările fiecăruia dintre noi!
Dumnezeule Cel Tare, întoarce-ne pe toţi la Tine şi întăreşte-ne credinţa!
Dumnezeule Cel Bun, nu-i lăsa pe cei răi să strâmbe cărările Tale drepte!
Dumnezeule Cel Preacinstit, primeşte cinstirea şi iubirea noastră!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 12

Toţi cei care au primit învaţătura Sfintei Evanghelii s-au pocăit, s-au botezat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh şi mergând pe calea cea dreaptă a sfinţeniei, protejaţi de Dumnezeu au cântat: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icosul 12

Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi, Mucenicii, Cuvioşii, cei curaţi cu fecioria şi toţi cei care au lucrat cu dreptate şi au mers pe calea cea bună, au primit daruri minunate de la Bunul Dumnezeu. Dorind ca Sfântul Duh să ne acopere cu Lumina Sa Sfântă, să ne rugăm aşa:

Dumnezeule Cel Sfânt, întăreşte-i şi sfinţeşte-i pe cei care Te iubesc!
Dumnezeule Cel Sfânt, pogoară Har Sfânt peste cei care împlinesc Voia Ta!
Dumnezeule Cel Sfânt, întăreşte Sfânta Credinţa Ortodoxă în poporul Tău!
Dumnezeule Cel Sfânt, pune Iubire Sfântă în inimile tuturor oamenilor!
Dumnezeule Cel Sfânt, ocroteşte şi sfinţeşte România şi poporul român!
Dumnezeule Cel Sfânt, Îţi mulţumim pentru toate darurile Tale ştiute şi neştiute de noi!
Dumnezeule Duhule Sfânt, pogoară Puterea Ta Sfântă peste noi, robii Tăi cei păcătoşi!

Condacul 13

Duhule Sfânt, Doamne Dumnezeule Cel Preamărit, Slăvit şi închinat, Te rugăm coboară Harul Tău cel Sfânt, Lumina şi Puterea Ta peste noi, ca înţelepţindu-ne, să lucrăm cele bune în tot restul vieţii şi să-Ţi cântăm cu drag: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Doamne al Puterilor, Care pe toate le-ai făcut şi le-ai rânduit, …) si Condacul 1 ( Pogorâtu-Te-ai Doamne să zideşti Universul cel văzut şi pe cel nevăzut, …).

Apoi se zice aceasta rugăciune:

Rugăciune pentru pogorârea Sfântului Duh

Duhule Sfânt, Dumnezeule Viu, Veşnic, Atotfăcător şi Iubitor de oameni, vino şi nu ne lăsa pe noi păcătoşii să cădem în prăpastia păcatelor, ci scapă-ne de tot ce ne îndepărtează de Tine! Vino, Duhule Sfânt, şi întăreşte-ne credinţa, smereşte-ne şi cu răbdare îndreaptă-ne pe calea cea bună a învăţăturii Sfintei Evanghelii, propăvăduită de Domnul Iisus Hristos! Te rugăm vino, fă-ţi lăcaş sfânt în inimile noastre şi înmulţeşte în ele iubirea sfântă pentru Tine! Vino, Doamne, binecuvintează puterea cea bună din noi şi acoperă-ne cu Harul Tău, ca înţelepţindu-ne să lucrăm cele bune în tot restul vieţii! Vino, Duhule Sfânt şi Te sălăşluieşte întru noi, ca înarmaţi cu Puterea Ta Sfântă şi cu minunata Învăţătură Cerească să mergem pe calea mântuirii, înfăptuind în toate Voia Ta! Vino Doamne, în inimile noastre, că Te iubim, Te slăvim, Te preacinstim şi Îţi mulţumim pentru toate! Amin!

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XL-a)

mai 28, 2017mai 28, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

pt_rug_2

Cu rugăciune îmi curățesc vederea credinței mele, ca nu cumva să Te piardă în ceață, o, steaua mea Preastrălucitoare.

”Ce folos are rugăciunea ta la Dumnezeu?”, întreabă negricioșii lucrători ai pământului.

Vorbiți corect, fii ai pământului. Ce folos are telescopul marinarului îndreptat către Steaua Nordului, când ea se vede și fără telescop? Dar nu mă întrebați pe mine, fiindcă voi știți deja ce folos are un telescop pentru marinar.

Rugăciunea este necesară pentru mine ca nu cumva să pierd din vedere Steaua purtătoare de mântuire, dar Steaua n-are trebuință să tot navigheze spre a nu mă pierde.

Ce s-ar întâmpla cu vederea mea lăuntrică dacă m-aș opri din rugăciune?

Nu sunt soldații pământului antrenați mereu și cu atenție spre a putea vedea țintele de la distanță?

Nu sunt țesătorii de mătase pregătiți mereu și cu atenție spre a putea recunoaște și cele mai fine fibre?

Cum să nu-mi pregătesc eu vederea credinței mele spre a vedea singura mea comoară cât mai limpede cu putință?

Prins în capcana unei țesături de iluzii, de-abia am aflat o cale de scăpare; oare ați voi să scap acest prilej?

Luați aminte, tovarăși ai mei de călătorie, că vederea lui Dumnezeu nu e un lucru de neglijat. Voi care jertfiți averi spre a vedea splendoarea tropicelor sau aurora boreală, trebuie să vă rugați cu râvnă spre a-L vedea pe Cel pentru care splendoarea tropicelor este o nimica toată, iar aureola boreală o lumânare de seu.

Atunci când îți dai chiar viața toată spre a-L vedea pe El, de-abia ai plătit un bănuț. Totuși El este mărinimos și plin de bunătate și nu dorește nimic mai mult de la voi decât aceasta.

vinieta

Acatistul Sfinților 40 de Mucenici – 9 Martie

mai 26, 2017mai 26, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

sfintii-40

Pentru durerile Sfinților care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, și toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ție.

Condac 1:

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închinătorii la idoli, veniți să prăznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Icos 1:

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveștejite de durerea trupului, că suferind răbdați asprimea gerului, ca și tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viața cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduințele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;
Bucură-te, în suferință cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruință multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, vistieria lui Hristos cea nedeșartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 2:

Voievodului ce vă îndemna din porunca împăratului să aduceți jertfă capiștii idolești, cu un gând i-ați răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pământesc, întru războaie ați biruit pe vrăjmași, cu cât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veți surpa și veți birui a lui răutate, cântând: Aliluia!

Icos 2:

Graiurile acestea auzindu-le, Agricola a zis către Sfinți: „una din două stă înaintea voastră să alegeți: ori zeilor să aduceți jertfe și să luați mari daruri, ori nesupunându-vă să fiți din oaste izgoniți și pedepsiți”, către care ei au răspuns că „Domnul se îngrijește de noi în cele de folos”; pentru aceasta le cântăm:
Bucurați-vă, ostașii lui Hristos;
Bucurați-vă, Sfinților Mucenici;
Bucurați-vă, răbdători de chinuri;
Bucurați-vă, cei binecredincioși și înțelepți;
Bucurați-vă, că ați defăimat făgăduințele netrebnice;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe cei necredincioși;
Bucurați-vă, că ați luptat împotriva iernii;
Bucurați-vă, că ați năzuit la puterea lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că ați dobândit mila și dragostea Lui;
Bucurați-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați învrednicit de asemenea dar;
Bucurați-vă, plinirea rânduielii sfinte;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 3:

De vreme ce singur mărturisești, au zis Sfinții ostași voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubești pe noi căci ești fără de lege și de întunericul rătăcirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel Atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!

Icos 3:

Mărturia sfinților umplând de mânie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniță. Iar Sfântul Kyrion a zis către dânsul că „de la împărat nu ai stăpânire a ne munci, fără numai a cerceta plecările noastre”. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă îndată i-a întemnițat; iar noi, cu evlavie, cântăm așa:
Bucură-te, Kyrion înțeleptule;
Bucură-te, al frăției apărătorule;
Bucură-te, al semeției învingătorule;
Bucură-te, nădejdea celor de o credință cu tine;
Bucură-te, lauda legii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, ocrotitorul cetei tale;
Bucură-te, risipitorul eresurilor;
Bucură-te, chinuire neclintită;
Bucură-te, vas ales spre mântuire;
Bucură-te, trâmbiță insuflată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, paza cetei tale;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 4:

În temniță șezând sfinții, înțeleptul Kyrion nu înceta a-i povățui zicând că „precum cu un suflet și cu un gând am viețuit, așa și mucenicia să o săvârșim împreună; și precum am plăcut împăratului celui muritor, așa și Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi iubiți și să-I cântăm: Aliluia!”

Icos 4:

Petrecând ostașii închiși șapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de împăratul trimis, ca să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoșa, mergând la înfățișare, se rugau împreună citind psalmul lui David: „Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-ne și întru puterea Ta ne judecă”; iar noi le cântăm acestea:
Bucură-te, turmă mică;
Bucură-te, ceată sfântă;
Bucură-te, că în cuget ai fost una râvnitoare;
Bucură-te, și în trup cu un gând pătimitoare;
Bucură-te, în război ageră biruitoare;
Bucură-te, de vrăjmași vrednică învingătoare;
Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare;
Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare;
Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare;
Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi primitoare;
Bucură-te, de eresuri strașnică prigonitoare;
Bucură-te, creștinilor veșnică apărătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 5:

Stând Sfinții înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: „Voi poate mai mari dregătorii așteptați de la împăratul? Eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veți supune legilor țării ca să jertfiți zeilor”. Iar Sfântul Candidus i-a răspuns: „Nu numai dregătoria nu voim cu asemenea cuvinte, dar și trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!”

Icos 5:

Îndată dar, voievodul a poruncit slujitorilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau și tot asupra celor ce le azvârleau se întorceau, încât se ucideau unii pe alții. „O, minune!” strigau Sfinții, întărindu-se în credință; iar noi le cântăm:
Bucurați-vă, că ați biruit pe satana;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe Licie;
Bucurați-vă, că ați uimit pe străjerii lui;
Bucurați-vă, că ați îmbărbătat toată oștirea;
Bucurați-vă, pentru asemenea mare faptă;
Bucurați-vă, că ați făcut a se minuna popoarele;
Bucurați-vă, că ați luminat înțelegerea privitorilor;
Bucurați-vă, că ați îngrozit pe închinătorii la idoli;
Bucurați-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt;
Bucurați-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii;
Bucurați-vă, că prin voi s-au întors mulți eretici la credință;
Bucurați-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 6:

Voievodul rușinat văzându-se și neștiind ce să mai zică, striga către popor că vrăjitori sunt. Iar Sfântul Domnus i-a răspuns cu îndrăzneală că Dumnezeu a voit ca fețele celor fără de rușine ce hulesc pe Fiul Său să se zdrobească, și astfel să cunoască puterea lui Hristos și să-I cânte: Aliluia!

Icos 6:

Și iarăși ducându-i pe Sfinți la închisoare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: „Precum sunt ochii slugilor la mâna stăpânilor, așa sunt ochii noștri către Domnul…”. Atunci glasul Domnului a grăit către dânșii zicând: „Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este”; pentru aceasta să-i cinstim și să zicem așa:
Bucurați-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi;
Bucurați-vă, cei ce v-ați învrednicit de asemenea cinste;
Bucurați-vă, că v-ați întărit prin putere de sus;
Bucurați-vă, că v-ați socotit întocmai cu Apostolii;
Bucurați-vă, că s-a rostit către voi cuvântul lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât și în temniță;
Bucurați-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălășluit;
Bucurați-vă, că biruitori v-ați arătat cu puterea Crucii;
Bucurați-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Sa;
Bucurați-vă, cântăreților de cântări duhovnicești;
Bucurați-vă, organe bine răsunătoare;
Bucurați-vă, strune cuvântătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 7:

După ce a strălucit ziua cea mult dorită de Sfinți, s-au dus ei din temniță înaintea tiranilor, cărora le-au grăit așa: „Faceți-ne nouă ce veți voi, că suntem creștini și nu ne vom închina zeilor voștri”. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agricola stând și la urechi șoptindu-i. După care, iarăși cu credință au strigat: Aliluia!

Icos 7:

Neputând a suferi mai mult Agricola și Licie defăimarea ce le făceau Sfinții, au poruncit ostașilor să-i lege și să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare și nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostași; ei însă cu fața veselă au primit pedeapsa aceasta, pentru care le cântăm:
Bucurați-vă, că ați ieșit din cetele păgânești;
Bucurați-vă, că intrați în legiunile cerești;
Bucurați-vă, că vă gonesc voievozii întunericului;
Bucurați-vă, că vă primesc începătorii luminii;
Bucurați-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc;
Bucurați-vă, că diavolii plângând se tânguiesc;
Bucurați-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor;
Bucurați-vă, că puterea iadului se zdrobește de sfaturile voastre;
Bucurați-vă, că serafimii cântă și prăznuiesc;
Bucurați-vă, că Agricola și Licie se oțărăsc;
Bucurați-vă, că apele Sevastiei v-au spălat de păcate;
Bucurați-vă, că în ele ați primit botezul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 8:

După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, trupurile Sfinților înghețaseră încât se puteau frânge. Unul, însă, dintr-înșii, nemaiputând răbda această asprime, fiind slab de credință, s-a despărțit de ceata cea sfântă și a alergat la o baie pe care o făcuse voievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credința sa, dar toți ceilalți cu un glas au strigat: Aliluia!

Icos 8:

Punându-se Sfinții la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a încălzit văzduhul, gheața s-a topit și apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceara de căldura focului; pentru care să cântăm Sfinților acestea:
Bucurați-vă, că ați îmblânzit stihiile;
Bucurați-vă, că iezerul de gheață s-a topit;
Bucurați-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase;
Bucurați-vă, că crivățul și-a schimbat puterea sa;
Bucurați-vă, că v-ați izbăvit de iarna suferinței;
Bucurați-vă, că ați dobândit căldura raiului;
Bucurați-vă, că din întuneric ați ieșit la lumină;
Bucurați-vă, că lepra păcatelor s-a curățat de pe voi;
Bucurați-vă, că Soarele dreptății v-a strălucit vouă;
Bucurați-vă, că dorința barbarilor a rămas rușinată;
Bucurați-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată;
Bucurați-vă, că ați dobândit dumnezeiasca bunăvoință;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 9:

În acea vreme, mai marele temniței, văzând lumina și uitându-se la cer, a văzut treizeci și nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinți și înțelegând că a patruzecea lipsea pentru acel ce se îndoise, a strigat către străjeri aruncându-se în iezer: „și eu mărturisesc pe Hristos de adevăratul Dumnezeu și Îi cânt Lui: Aliluia!”

Icos 9:

Cu această urmare a temnicerului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după rânduiala de sus hotărâtă, diavolul nemaiputând răbda mărimea de suflet a lor, în chip de om se tânguia pe țărmuri, zicând: Cum de au lăsat lumeștii stăpânitori nechinuiți pe acești ostași semeți până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind numele lor, cântăm:
Bucură-te, Kyrion;
Bucură-te, Candidus;
Bucură-te, Domnus;
Bucură-te, Hesychius;
Bucură-te, Heraclie;
Bucură-te, Smaragdus;
Bucură-te, Evnoicus;
Bucură-te, Valens;
Bucură-te, Vivian;
Bucură-te, Claudiu;
Bucură-te, Priscus;
Bucură-te, Teodul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 10:

Iar a doua zi, venind necurații tirani la iezer, au văzut pe Sfinți vii și nevătămați de asprimea gerului cu temnicerul dimpreună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostași pricina și ei le-au povestit ceea ce urmase după lumină și cum s-a aruncat în apă, mărturisind pe Hristos și cântând: Aliluia!

Icos 10:

Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal și ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfărâme gleznele cu ciocane, care muncă săvârșindu-se cu multă cruzime, maica unuia dintre Sfinți ce se numea Meliton și era tânăr foarte, întâmplându-se de față, cu jale mare îl îmbărbăta, strigând către dânsul și către ceilalți:
Bucură-te, fiul meu cel iubit care astăzi te preaslăvești;
Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule;
Bucură-te, Eutihie, înțeleptule;
Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule;
Bucură-te, Aelian, preafericitule;
Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz;
Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, Meletie, primitorule de străini;
Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare;
Bucură-te, Acacius, fără de răutate;
Bucură-te, Ecdicius, învățătorule;
Bucură-te, Lisimah, de vrăjmași risipitor;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 11:

Când Mucenicii erau chinuiți de ostași, gura lor nu înceta a rosti rugăciunea aceasta: „Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit; ajutorul nostru este întru numele Domnului”; și așa grăind, și-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!

Icos 11:

Dar după ce s-au săvârșit din viață ca niște jertfe ale lui Hristos, voievozii întunericului au poruncit slugilor să pună trupurile Sfinților în căruțe și să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creștinilor nici o nădejde de mângâiere, neștiind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea:
Bucură-te, Alexandru, apărătorule;
Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petrecătorule;
Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei:
Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Domitian, cuviosule;
Bucură-te, Gaius, preafericitule;
Bucură-te, Leontie, mândria împăraților;
Bucură-te, Atanasie, dulceața preoților;
Bucură-te, Chiril, mângâietorule;
Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;
Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;
Bucură-te, Valeriu, stegarul credinței;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 12:

Și după ce s-au săvârșit Sfinții, pe cel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viață, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalți, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum și-a dat sufletul cântând: Aliluia!

Icos 12:

Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaște ale Mucenicilor. Căci, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Și în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopții, ca niște lumini strălucind, și așa i-au scos și i-au așezat la locuri de cinste, cântând:
Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;
Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;
Bucură-te, Chudion, mângâierea bolnavilor;
Bucură-te, Aglae, bucuria celor întristați;
Bucurați-vă, stele neapuse ale Armeniei;
Bucurați-vă, crini neveștejiți ai Sevastiei;
Bucurați-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați încununat prin îngeri;
Bucurați-vă, că ați surpat puterea idolească
Bucurați-vă, că ați sporit gloria creștinească;
Bucurați-vă, odrasle nemuritoare;
Bucurați-vă, oastea cea biruitoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 13:

O, de trei ori fericită și preanevinovată ceată a Mucenicilor! ție ne rugăm, grăbește de întărește credința noastră cu ajutorul tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii și de alte răutăți, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia!(de 3 ori).

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii din cer cu cununi… și Condacul 1: Apărătoarei întruniri pentru credință…

Icos 1:

Condac 1:

auz dulce – alex amarfei

mai 26, 2017mai 26, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

892267_10201697962996087_1158789881531742551_o-e1495792451892.jpg

înfrângeri frumoase din cântarul cântării, faguri
noblețe nemăsurat de ușor întoarsă-napoi
de aristocraţia capacelor de ceară

Doamne, blândule, cu ce parfum ai putut
întregi înapoi risipele noastre!
sare dorul de a cuprinde urme
făcătorilor galaxiei marsupiu: australia,
stat cu capul în jos, ca si cum josul ar fi încăperea.
copiii luminii de azi deja muşcaţi de solzii de piele
căzuți de pe cosmonauţii navelor peştelui
sărat de cosmos şi cosmic, ararat, mâine,
potopului sferei

Doamne, smeritule, cum ai făcut lipsa răspuns
nespus să desăvârşească tăcerilor mierii!
primejdia oului din care veşnicia cu flori adastă nara la glastre
Doamne, pofta de sarut-mână, atingere neatinselor coaste!
naşterea mişcării: stăpânirea. a căldurii – tăcerea, cuminţenii
doamne fuioare dincolo de haos, domn, gerul
izbeşte nesimţirii
cremenea îmblânzeşte resfinţirii fierul şi focul. sunt cenușa. calcă-mă.
naşte-mi oazele, ibişii, mireasma sorilor. răcoreşte-mi-Te
ghioc în căutare, respins de murmurul mării
eram noroiul. fi-mi rinocerul.

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

Cărui Sfânt să ne rugăm când suntem bolnavi

mai 25, 2017mai 25, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

agioi-pantes-in

In orice fel de boală să ne rugăm Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon (27 iulie), către Sfinţii Doctori fără de arginţi şi mari făcători de minuni Cosma şi Damian (1 noiembrie) şi la icoana Maicii Domnului „Tămăduitoarea” (18 septembrie). Dintre cetele îngereşti, mare tămăduitor se dovedeşte a fi Sfântul Arhanghel Rafail (8 noiembrie).

In durerile de cap ne sunt de folos rugăciunile către Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie), iar în alte boli – vezi cele de mai jos: *

Bolile de ochi, orbirea – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (26 octombrie), Sfântul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie), Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul (26 octombrie) şi Sfânta Muceniţă Paraschevi (28 octombrie); rugăciune la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „de la Kazan” (22 octombrie).*

Durerile de dinţi – Sfântul Mucenic Antipa, episcopul Pergamului (11 aprilie).

* Bolile de urechi (pierderea auzului) – icoana Maicii Domnului „Bucurie neaşteptată” (25 ianuarie).

* Muţenia (pierderea vorbirii, gângăveala) – Sfântul Ioan de Rila (19 octombrie),

* Bolile de gât – Sfântul Vlasie (11 februarie).

* Bolile de piept (inimă, plămâni) – Sfântul Dimitrie al Rostovului (28 octombrie);

* cancer la sân (femeile) -Sfântul Teodosie cel Mare (11 ianuarie);

* puţinătatea laptelui la mamele cu prunci – Sfântul Ipatie, tămăduitorul de la Pecerska (31 martie).

* Bolile stomacului şi ale intestinelor – Sfântul Teodor Studitul (11 noiembrie), Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie);

* hernie – Sfântul Mare Mucenic Artemie (20 octombrie).

* Boli ale mâinilor – Sfântul Ioan Damaschin (4 decembrie) şi rugăciune la icoana Maicii Domnului „Trihe-rusa” (28 iulie),

* Boli de mijloc (lumbago, sciatică) -Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie).

* Boli ale femeilor – Sfântul Mucenic Ipatie al Gangrei (31 martie);

* nerodire (nenaşterea de prunci) – Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana (9 septembrie) şi Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta (5 septembrie);

* naştere grea – Sfânta Melania Romana (31 decembrie), Sfânta Mare Muceniţă Anastasia izbăvitoa-rea de otravă (22 decembrie) şi rugăciune la icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea la naştere” (26 decembrie);

* stări de rău, convulsii (la femeile însărcinate şi la copii mici) – Sfântul Mucenic Nichita (15 septembrie) şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie).

* Boli ale picioarelor – Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie), Sfinţii patimitori Boris şi Gleb (24 iulie) şi Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi (27 octombrie),

* Pierderea memoriei (aterosclero-za şi altele) – Fericitul Andrei cel nebun pentru Hristos (2 octombrie).

* Friguri, temperatură – Sfântul Apostol Petru (29 iunie).

* Lepră – Sfântul Antonie cel Mare (17 ianuarie) şi Sfântul şi Dreptul Iov, mult pătimitorul (6 mai),

* Furuncul (abces) – Sfinţii doctori fără de arginţi Chir şi Ioan (31 ianuarie).

* Boli de piele şi felurite răni (cancer de piele) – Sfântul Artemie făcătorul de minuni (20 octombrie).

* Vărsat de vânt (variolă) – Sfântul Mucenic Conon (5 martie).

* Lovituri (mâini, picioare şi altele) – Sfântul împărat Constantin cel Mare, cel întocmai cu apostolii (21 mai).

* Boli de sânge (hemofilie, leucemie şi altele) – Sfântul Mucenic Ioan Ostaşul (30 iulie),

* Boli de nervi – Sfântul Efrem Şirul (28 ianuarie), icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” (4 septembrie).

* Tulburări ale somnului (dormitul mult) – Sfântul Marcel, întemeietorul „Mănăstirii fraţilor Achimiţi” (29 decembrie),

* Insomnie – Sfinţii cei 7 tineri din Efes (4 august),

* Paralizie – Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (14 octombrie),

* Reţinere de apă în organism, edem, umflături – Sfântul Ipatie (31 martie).

* Cancer – Sfântul Nectarie din Eghina (9 noiembrie).

* Epilepsie (stare de leşin) – Sfântul Mucenic Vit (15 iunie).

* Boli psihice – Sfântul Mucenic Trifon (1 februarie), Sfântul Mucenic Ciprian şi Sfânta Muceniţă Iustina (2 octombrie), Preacuviosul Nifon (23 decembrie), Preacuviosul Naum al Ohridei (23 decembrie).

* Răceală, febră – Sfinţii 40 de Mucenici din Sevasta (9 martie),

* Tuse puternică – Sfântul Roman de Târnovo (17 februarie).

* Muşcătură (de şarpe), înţepături (de insecte) – Sfântul Apostol Filip (14 noiembrie), Sfântul Apostol Pavel (29 iunie) şi Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu (17 martie).

* Pierderea poftei de mâncare, greaţă, vomat – Sfântul Alexandru din Svir (30 august),

* In nevroze puternice şi felurite forme de „fobie” – Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina (2 octombrie) şi Sfântul înger păzitor (8 noiembrie),

* Otrăvire – Sfântul Chirii cel întocmai cu Apostolii (14 februarie),

* Alcoolism, narcomanie, fumat (şi orice alt chip asemănător) – Sfântul Mucenic Bonifatie (19 decembrie), Sfântul Cuvios Moise Arapul (28 august),

* In bolile în care nu mai este nădejde de tămăduire, cei care pătimesc greu şi nu pot să moară – Sfântul Atanasie Athonitul (5 iulie).

Sursa: http://stnicholaschurch.net/documente/Carui_Sfant_ne_rugam_cand_suntem_bolnavi.pdf

James Patrascu va alerga pentru Constituția României – varianta funky pentru copii :)!

mai 23, 2017mai 24, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

http://maratonsibiu.ro/fundraiser/?alergator=295

Dacă nu vrei ca generația mea să învețe despre Constituție după cărțile cu Scooby-Doo, dacă nu vrei ca istoria acestei ierni să se repete și peste 10 ani, dacă nu vrei oameni neinformați în jurul tău, supuși destinului corupt, înseamnă că VREI SĂ MĂ SUSȚII!
Schimbarea începe prin noi. Să nu o mai amânăm!

Vă mulțumesc.

„Eu am credinţa mea în suflet” – Alex Amarfei

mai 22, 2017mai 22, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

16587186_10155132816628783_6919704111098727082_o

Un maxim amuzament de plâns sunt oamenii pentru care „credinţa e în suflet” şi „ei nu au nevoie de biserică”.

Oameni ca ăştia, în istoria „pe bune” a bisericii au fost în viata pământească apostolii: unde erau ei, se înfiinţa biserica.

Buuuun!

Acu’ urmează să convocăm p-ăştia moderni cu „biserica e în suflet”, să purceadă şi ei la câteva fapte mici şi pe care apostolii le priveau ca total neînsemnate: vindecat strâmbi, orbi, surzi, înviat morţi, ba chiar şi hainele purtate de apostoli făceau vindecări.

A, staţi să ghicesc. Aveţi credinţă în suflet, dar nu faceţi din astea şi, de fapt, dacă aţi întâlni pe unul care le face, nu e clar dacă l-aţi recunoaşte.
Atunci credinţa asta nu e în suflet, ci intr-o parte a lui foarte încurcată cu trupul, care generic se numeste: „după cap”.

Mai am o întrebare de om rău, negativist, plin de ură de aproapele:

CE VREŢI SĂ FAC cu credinţa voastră după cap?

Ovreieşte, aşa, afară că claxonaţi tot timpul că trece doamna credinţă-după-cap şi să binevoiască toţi să se ferească din calea ei, îmi iese şi mie un gheşeft? Zic asta vorbind de popii corupţi. Cu un popă corupt se pot face gheşefturi, unele chiar mişto.

Nu înţeleg în ruptul capului ce pot face cu credinţa după cap a altuia.
O să întrebaţi poate şi ce propun.

Mai rea decât ideea că credinţa poate fi după capul fiecăruia este idioţenia că credinţa e ceva ce ai. Sunt alergic deja de când începe fraza: „am credinţă”.

„Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi putea spune muntelui să se arunce în mare”. Credinţa e ceva ce măsori cu cuvântul ăsta.

Eu încep prin a spune că nu am credinţă. Este în evanghelii o necredinţă din asta care a făcut mai mult pentru un copil lunatec decât povestea cu „am”.

Pe urmă vorbim de starea în credinţă.

E plin de „am credinţa mea” şi avem atâta că ne bate vântul de pe o parte pe alta.

Credinţa care oscilează e la fel de rea ca bigotismul inflexibil.

In sfarşit, e vorba şi de a fi credinţă.

„Fii credincios nu necredincios”.

Nu a contat de câte „ALTE” ori crezuse Toma, a contat că exact ceea ce era de crezut, când trebuise crezut, nu crezuse!

Şi el era unul dintre cei care făceau minuni…

Dr. Alexandru Theodor Amarfei

Acatistul Sfintei Muceniţe Sofia Doctoriţa – 22 mai

mai 22, 2017mai 22, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

sf-mc-sofia-doctorita-11

Cei împovăraţi de boli trupeşti alergau la tine cu nădejde, căci ştiau că strălucea întru tine darul Doctorului doctorilor, Căruia Îi cântai neîncetat în cămara inimii: Aliluia!

(Din propunerea de Acatist al Sfintei)

+ * + * +

Propunere de Acatist al Sfintei Sofia doctorița:

CONDACUL 1

O, Sfântă Muceniţă Sofia, cununa înţelepciunii mucenicilor, ceea ce ai strălucit cu podoabele fecioriei şi cu focul iubirii dumnezeieşti, aruncându-te în focul muceniciei, cere slobozire trupurilor noastre de văpaia pătimirilor şi pace sufletului, ca să-ţi împletim cu îngerii cununi de cântări : Aliluia!

ICOSUL 1

Primind în dar meşteşugul doctoricesc de la Doctorul Cel Nevăzut al sufletelor şi al trupurilor noastre, cu doctoria rugăciunii tale vindecă acum neputinţele noastre, ca să-ţi aducem ca plată cântări ca acestea:

Bucură-te, lăcaş luminat al curăţiei;

Bucură-te, izvor nesecat de milostivire;

Bucură-te, doctor minunat între doctorii fără de arginţi;

Bucură-te, grădină a tainelor dumnezeieşti;

Bucură-te, sălaşul bucuriei îngereşti;

Bucură-te, al doctorilor doctor iscusit;

Bucură-te, mireasă preafrumoasă a lui Hristos;

Bucură-te, minte sfinţită prin curgerea rugăciunii;

Bucură-te, strălucire a virtuţilor îngereşti;

Bucură-te, liman al celor covârşiţi de boală;

Bucură-te, picătură de rugăciune ce stinge focul durerii;

Bucură-te, corabie mergătoare spre limanul desăvârşirii;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 2

Mintea curăţindu-o de înţelegerile deşarte ale lumii ai făcut-o oglindă a frumuseţii lui Hristos, iar cămara inimii ai împodobit-o cu flori înţelegătoare pline de miresmele îngereşti ale cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 2

Capul şarpelui ai zdrobit Sfântă Muceniţă Sofia, într-armându-te cu sabia rugăciunii şi cu săgeţile gândurilor smerite, cu care ai doborât toată vicleania patimilor; pentru aceasta, pe cărarea rugăciunii alergăm către tine, ca să ne dăruieşti nouă întărire în lupta cea duhovnicească şi să ne adăpi din izvorul milostivirii dumnezeieşti, ca să-ţi cântăm:

Bucură-te, floare duhovnicească a mucenicilor ;

Bucură-te, spaima viclenilor vrăjmaşi nevăzuţi;

Bucură-te, odor preasfinţit al fecioriei;

Bucură-te, comoară preadorită a darurilor cereşti;

Bucură-te, întâlnire în cămara tainică a rugăciunii;

Bucură-te, că ai surpat îndrăzneala asupritorului;

Bucură-te, cununa fecioarelor înţelepte;

Bucură-te, cheie ce ne descui vistiriile darurilor;

Bucură-te, carte a tainelor dumnezeieşti;

Bucură-te, zbor cu aripile rugăciunii;

Bucură-te, tresăltare îngerească întru adierile Duhului;

Bucură-te, cea încununată cu numele înţelepciunii;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi !

CONDACUL 3

Ca la un izvor al tămăduirilor alergau către tine cei neputincioşi, căci te-ai învrednicit de darul tămăduirilor pentru curăţia vieţii tale, iar mai apoi ai luat şi cununa muceniciei, pentru care cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru: Aliluia!

ICOSUL 3

Înţelepciunea lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, a binevoit a-ţi dărui ţie numele înţelepciunii, căci cu adevărat ai păzit întreaga feciorie a minţii de năvala gândurilor rele şi cu sângele muceniciei ai pecetluit mărturisirea ta, învrednicindu-te de laude ca acestea :

Bucură-te, rază a Înţelepciunii celei de sus ;

Bucură-te, minte luminată de Duhul Sfânt;

Bucură-te, oglindă a vieţuirii îngereşti;

Bucură-te, călăuzitoarea tuturor pe cărarea mântuirii;

Bucură-te, rugătoare neîncetată pentru pacea lumii;

Bucură-te, icoană a fecioriei luminoase;

Bucură-te, vieţuire deasupra valurilor ispitelor;

Bucură-te, fulger ce alungă pe vrăjmaşii nevăzuţi;

Bucură-te, moştenitoare a cămărilor cereşti;

Bucură-te, împreună rugătoare cu fecioarele cele înţelepte;

Bucură-te, acoperământ nebiruit al rugăciunii;

Bucură-te, cărare sfinţită prin nevoinţe duhovniceşti;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 4

Îngerii s-au veselit văzându-te pe tine, fecioară cinstită, stând cu îndrăzneală înaintea tiranilor, şi cu mişcările aripilor închipuiau hora bucuriei care îţi era ţie gătită pentru neîncetata cântare de: Aliluia!

ICOSUL 4

Privirea minţii ţi-ai îndreptat-o spre Soarele dreptăţii, pe Care văzându-L strălucind pe cerul inimii tale te-ai împodobit cu razele virtuţilor şi ai alergat cu dor pe calea muceniciei, ca să ajungi în cămara fecioarelor celor înţelepte care slujesc Mirelui Hristos şi să primeşti din mâna Acestuia cununa slavei în cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, porumbiţă grăitoare a tainelor Duhului;

Bucură-te, vasul cel plin de mirul înţelepciunii;

Bucură-te, podoabă a lumii îngereşti;

Bucură-te, casa cea zidită pe temelia iubirii;

Bucură-te, cortul cel înconjurat de îngeri;

Bucură-te, rază vestitoare a Soarelui înţelepciunii;

Bucură-te, cununa laudelor muceniceşti;

Bucură-te, piatră scumpă a Pietrei vieţii;

Bucură-te, palat cuvântător adăpostind comorile Duhului;

Bucură-te, următoare a nevoinţelor sfinţitoare;

Bucură-te, oglindă a fecioarelor iubitoare de înţelepciune;

Bucură-te, icoană a vieţuirii sfinţite de rugăciune;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 5

Cei împovăraţi de boli trupeşti alergau la tine cu nădejde, căci ştiau că strălucea întru tine darul Doctorului doctorilor, Căruia Îi cântai neîncetat în cămara inimii: Aliluia!

ICOSUL 5

Icoana vieţuirii Maicii Domnului contemplând cu gând smerit de la fereastra inimii, te-ai înfrumuseţat cu toate podoabele vieţuirii îngereşti şi aprinzându-te cu focul dorului dumnezeiesc te-ai suit la înălţimile cele nevăzute, primind de la îngeri cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, a Maicii Domnului slujitoare neostenită;

Bucură-te, vas sfinţit al rugăciunii;

Bucură-te, mlădiţă din grădina Raiului;

Bucură-te, pom plin de roade duhovniceşti;

Bucură-te, văzătoare a tainelor Cuvântului;

Bucură-te, cămară însufleţită a Adevărului;

Bucură-te, frumuseţe încununată de feciorie;

Bucură-te, că ai iubit vieţuirea îngerească;

Bucură-te, că te-ai îndulcit de razele Soarelui dreptăţii;

Bucură-te, foc aprins în cămara inimii;

Bucură-te, că ţi-ai suit mintea pe scara rugăciunii;

Bucură-te, ocrotitoarea fecioarelor smerite;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 6

Cu doctoria rugăciunilor tale ai oprit curgerea durerilor trupeşti şi ai dăruit încă şi sănătate sufletelor încercate de necredinţă, ca să cânte Adevăratului Făcător de bine: Aliluia!

ICOSUL 6

Ca un izvor de tămăduiri ai fost sădită pe pământ, ca să stingi văpaia durerilor celor încercaţi de boală şi să întinzi tuturor scara credinţei în Hristos, Cel Ce voieşte ca toţi să se mântuiască şi să-ţi cânte ţie laude ca acestea:

Bucură-te, că în marea rugăciunii tale ai înecat neputinţele noastre;

Bucură-te, vlăstar al sfinţeniei mântuitoare;

Bucură-te, a bolnavilor mângâiere neîncetată;

Bucură-te, că bolile goneşti cu rugăciunea;

Bucură-te, că meşteşugul tămăduirilor ai dobândit;

Bucură-te, că vindeci inimile împietrite cu darul Duhului;

Bucură-te, crin tainic al înţelepciunii celei de sus;

Bucură-te, adiere minunată a veşniciei;

Bucură-te, că ne chemi la limanul Împărăţiei;

Bucură-te, minunată tămăduire a bolnavilor;

Bucură-te, ridicarea celor din patul suferinţei;

Bucură-te, a maicilor născătoare de prunci slobozire;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 7

Cu sabia rugăciunii fiind îngrădită nu te-ai temut de sabia călăilor, ci ai primit cu bucurie durerea trupului, ca să împărăţeşti cu Hristos întru desfătarea cea veşnică şi să-I cânţi cu îngerii: Aliluia!

ICOSUL 7

Ca o porumbiţă te-ai înălţat la cele cereşti, zburând cu aripile muceniciei, iar îngerii săltau cu bucurie pentru strălucita mântuire a sufletului tău viteaz, aducându-ţi cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, că nu ai fost atrasă de cele pământeşti;

Bucură-te, căci ai iubit zborul rugăciunii;

Bucură-te, că ai râvnit înălţimile cereşti;

Bucură-te, oglindă a cugetărilor dumnezeieşti;

Bucură-te, că ai aflat odihna Cuvântului;

Bucură-te, că ai zdrobit gândurile rele de piatra rugăciunii;

Bucură-te, vas al untdelemnului milostivirii;

Bucură-te, că reverşi râuri de tămăduiri;

Bucură-te, că ai privit numai spre bunătăţile dumnezeieşti;

Bucură-te, că te-ai împodobit cu legătura dumnezeiescului dor;

Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii;

Bucură-te, că trimiţi norii darurilor cereşti;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 8

Porţile Raiului ţi s-au deschis ţie, celei ce cu cheia rugăciunii ai descuiat vistieriile darurilor dumnezeieşti şi îngerii te-au întâmpinat cu bucurie şi cu flori de cântări ca acestea: Aliluia!

ICOSUL 8

Slăbiciunea firii femeieşti ai biruit cu puterea rugăciunii şi cu ajutorul Pietrei vieţii ai zdrobit toate uneltirile vrăjmaşului ce voia să te abată de pe calea mântuirii, învrednicindu-te a primi cinstirea noastră:

Bucură-te, că întru tine a strălucit puterea lui Hristos ;

Bucură-te, că ai dispreţuit desfătarea lumească;

Bucură-te, că te-ai încins cu putere de sus;

Bucură-te, sălaş minunat al fecioriei;

Bucură-te, că te-ai îngrădit cu sabia rugăciunii;

Bucură-te, că te-ai depărtat de dulceţile trecătoare;

Bucură-te, că ţi-ai agonisit comoară în cer;

Bucură-te, a doctorilor călăuzitoare;

Bucură-te, liman al celor istoviţi de boală;

Bucură-te, îndreptarea celor gârboviţi de păcate;

Bucură-te, comoară a fecioarelor iubitoare de Hristos;

Bucură-te, bună povăţuitoare către lăcaşurile cereşti ;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 9

De mireasma dragostei lui Hristos umplându-se cămara sufletului tău, te-ai depărtat cu mintea de toate deşertăciunile lumii, cântând neîncetat cu dor dumnezeiesc: Aliluia!

ICOSUL 9

Cu sângele muceniciei ţi-ai vopsit porfira sufletului, cea strălucită cu podoabele virtuţilor, şi cu făclia rugăciunii aprinsă ai intrat în cămara cea de nuntă, primind de la îngeri cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, fecioară înfrumuseţată cu a muceniciei cunună;

Bucură-te, că pentru Hristos ai lepădat toate ale lumii;

Bucură-te, doctor fără plată al bolnavilor;

Bucură-te, că pe scara muceniciei te-ai suit la cele cereşti;

Bucură-te, că mânia lui Veliar ai zdrobit;

Bucură-te, că îngerii te-au încununat cu a cântărilor cunună;

Bucură-te, că ai privegheat în cămara rugăciunii;

Bucură-te, cea îmbrăcată în strălucirile slavei dumnezeieşti;

Bucură-te, vistierie necheltuită de minuni;

Bucură-te, că auzi suspinurile celor suferinzi;

Bucură-te, că legi rănile celor căzuţi în păcat;

Bucură-te, a mucenicilor laudă neîncetată;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 10

De mânia vrăjmaşilor nevăzuţi nu te-ai înspăimântat, ci ai stat ca o stâncă neclintită în faţa valurilor pătimirilor, aducând din izvorul inimii tale Stăpânului curgerea cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 10

Ca o carte a virtuţilor te-ai arătat, căci cu osteneala nevoinţelor duhovniceşti ai scris în cartea inimii slovele Cuvântului luminător, Care străluceşte şi minţile noastre spre a-ţi cânta:

Bucură-te, carte duhovnicească a Luminii;

Bucură-te, căci te-ai unit cu Cuvântul în cămara inimii;

Bucură-te, că sufletul ţi-ai luminat cu rugăciunea neîncetată;

Bucură-te, că te-ai adăpat din izvorul darurilor Cuvântului;

Bucură-te, căci mucenicia ai pecetluit cu mărturisirea Vieţii;

Bucură-te, că te-ai mutat în corturile cereşti;

Bucură-te, că ne hrăneşti cu mana înţelepciunii;

Bucură-te, ridici povara necazurilor noastre;

Bucură-te, răbdare neclintită pe piatra smereniei;

Bucură-te, că ceri iertare greşelilor noastre;

Bucură-te, cunună de laude luminate;

Bucură-te, porumbiţă blândă a lăcaşurilor cereşti;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 11

Ca un pom răsărit lângă izvoarele darurilor dumnezeieşti te-ai arătat şi ai adus rod însutit Stăpânului în curgerea cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 11

Darurile tămăduirilor reverşi şi acum celor întristaţi de asupririle bolilor şi prin rugăciunile tale neîncetate înaintea tronului Dumnezeiesc opreşti pornirea ispitelor, ca să-ţi aducem laude de mulţumire ca acestea:

Bucură-te, vistierie de tămăduiri nerăpită;

Bucură-te, mângâierea sufletelor străpunse de suferinţă;

Bucură-te, că ridici înţelegerea spre cele cereşti;

Bucură-te, binecuvântarea celor evlavioşi;

Bucură-te, că ne deschizi porţile rugăciunii;

Bucură-te, că mijloceşti la Hristos pentru moştenitorii mântuirii;

Bucură-te, că duci la tronul ceresc rugile noastre fierbinţi;

Bucură-te, că stingi văpaia durerilor cu rugăciunea ta;

Bucură-te, că ne porţi deasupra mării întristării;

Bucură-te, că slujeşti neîncetat lui Hristos;

Bucură-te, că te bucuri de lumina cea veşnică;

Bucură-te, mijlocitoare neînfruntată la tronul Treimii;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 12

Prin sabie ţi-ai aflat sfârşitul, aducându-te ca jertfă curată înaintea Celui Ce a răbdat pentru noi durerile rănilor, ca pe toţi să-i primească în odihna cerească în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 12

La izvoarele vieţii veşnice alergând cu paşi muceniceşti, ai aflat dezlegare de toate neputinţele trupului şi cu aripile Duhului ai zburat către cămările cereşti, fiind înconjurată de îngeri care îţi aduceau cântări ca acestea:

Bucură-te, că te-ai sălăşluit la limanul Vieţii;

Bucură-te, că stingi focul durerilor noastre;

Bucură-te, oglindă a vieţii curate;

Bucură-te, că petreci cu îngerii în cămările cereşti;

Bucură-te, că eşti neadormită în rugăciunea pentru lume;

Bucură-te, că pui tuturor înainte doctoria pocăinţei;

Bucură-te, că ai băut paharul pătimirii pentru Hristos;

Bucură-te, că nu te-au înspăimântat chinurile gătite;

Bucură-te, că ai luat cununa biruinţei;

Bucură-te, că întru răbdare ai luat plata pătimirilor;

Bucură-te, că ţi-ai împltit cununa slavei;

Bucură-te, luminătoarea minţilor noastre;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 13

O, Sfântă Muceniţă Sofia, limanul binecuvântat al celor încercaţi de chinurile bolilor şi cununa cea strălucită a fecioarelor înţelepte, primeşte smeritele noastre rugăciuni şi dobândeşte de la Mântuitorul Hristos pentru noi stingerea văpăii durerilor, sfârşit încununat cu pocăinţă şi primirea în odihna cea cerească, pentru a-I aduce mulţumire Stăpânului în cântări de: Aliluia!

(se citeşte de trei ori)

ICOSUL 1

Bucură-te, lăcaş luminat al curăţiei;

Bucură-te, izvor nesecat de milostivire;

Bucură-te, doctor minunat între doctorii fără de arginţi;

Bucură-te, grădină a tainelor dumnezeieşti;

Bucură-te, sălaşul bucuriei îngereşti;

Bucură-te, al doctorilor doctor iscusit;

Bucură-te, mireasă preafrumoasă a lui Hristos;

Bucură-te, minte sfinţită prin curgerea rugăciunii;

Bucură-te, strălucire a virtuţilor îngereşti;

Bucură-te, liman al celor covârşiţi de boală;

Bucură-te, picătură de rugăciune ce stinge focul durerii;

Bucură-te, corabie mergătoare spre limanul desăvârşirii;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 1

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ SOFIA

O, Sfântă Muceniţă Sofia, ceea ce eşti icoană a doctorilor credincioşi şi liman de rugăciune al fecioarelor smerite ce se ostenesc a se împodobi cu a virtuţilor cunună pentru Mirele Hristos, caută dintru înălţimile cereşti şi spre noi, cei covârşiţi de neputinţe. Durerile trupurilor noastre cercetează-le cu darul tău şi alungă de la noi toate săgeţile ispitelor. Întăreşte mintea noastră pe piatra pocăinţei, când valurile gândurilor rele caută să ne doboare. Ca ceea ce ţi-ai umplut cămara inimii cu tămâia rugăciunii, cu adierile darurilor Cuvântului înfrumuseţează şi inima noastră, prin miresmele înţelepciunii cereşti. Mărturisim Sfântă, înaintea ta şi înaintea lui Dumnezeu, că nu ne îngrijim deloc de cămara sufletelor noastre, petrecând noi pururea întru lenevire şi umplându-ne de mirosul greu al patimilor. Mintea ne este pururea rănită de sabia gândurilor rele prin nepurtarea noastră de grijă, dar ca una ce întru înţelepciune ai primit tăierea sabiei, taie toate cugetele noastre osânditoare şi ne trage la limanul pocăinţei.

Haina cea de nuntă nu am curăţit-o în ploaia lacrimilor pocăinţei şi împietrirea de fiecare zi a inimii noastre ne pricinuieşte nouă grea osândă. Deci, cum vom scăpa de a Domnului dreaptă judecată? De aceea, la rugăciunea ta alergăm, ca să ne faci dreptate în lupta noastră cu trupul, cu lumea şi cu diavolul. Tu cu nevoinţa postirii te-ai ridicat la înălţimile cereşti, dar noi, robiţi poftelor trupeşti, suntem lipsiţi de cugetarea cea plăcută Domnului. Căci cu ce păcate nu am stricat casa sufletului nostru? Puţina agoniseală de fapte bune ne este furată cu uşurinţă de slava deşartă şi de mândrie.

Lipsa iubirii de aproapele ne face pe noi să alunecăm uşor în groapa mâniei. Zidurile împietririi ce înconjoară inima noastră nu lasă loc razei gândului dumnezeiesc. Cu săgeţile cuvintelor noastre de osândire doborâm cinstea aproapelui şi cu nepurtarea de grijă de mântuire, cea din fiecare ceas, ne lipsim noi de cugetarea cea îngerească. Pentru aceasta, pe tine te punem chezăşuitoare pentru iertarea păcatelor noastre. Deci, nu ne uita pe noi, netrebnicii rugătorii tăi, ci cu doctoria rugăciunii tale vindecă patimile noastre sufleteşti şi trupeşti, ca să te mărim totdeauna cu laudă, iar Făcătorului şi Purtătorului nostru de grijă să-I aducem totdeauna slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Încercare de Acatist trimisă la adresa redacției de: Mihaela Brat

http://mirelasova.over-blog.com/article-propunere-de-acatist-sfanta-mucenita-sofia-doctorita-22-mai-81763901.htmS (clic aici)

Rugăciune către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, grabnic ajutători ai celor aflaţi în nevoi – 21 Mai

mai 19, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

constantine moni-rousanou-meteora_03

Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, după Dumnezeu şi Maica Domnului, voi sunteţi nădejdea noastră şi folositorii noştri; voi ne sunteţi nouă bucurie în vremea necazului, voi ne ocrotiţi în nevoi şi ne ajutaţi. Voi sfintelor mănăstiri şi biserici le sunteţi păzitori; pentru aceasta cădem înaintea voastră cu lacrimi, rugându-vă să nu încetaţi a ne ajuta nouă, neputincioşilor, ci mijlociţi la Dumnezeu şi la Preacurata Lui Maică şi Pururea Fecioară Maria, ca şi pe noi să ne păzească fără prihană şi pe toţi să ne întărească în credinţă, până la sfârşitul vieţii, spre mântuirea sufletelor noastre. Amin!

Acatistul împăcării şi iertării celor învrăjbiţi

mai 2, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

74b26c986b9c87da4ca4fcc7f174a4a7

Alcătuit cu osteneala Ierom. Ghelasie Gheorghe şi a Fratelui Vasile Dragoş Pâslaru (actualmente Valerian Monahul, n.n.), Sfânta Mănăstire Frăsinei, 2001.

Tropar

DOAMNE IISUSE DUMNEZEULE, Cela ce ai Creat Lumea cu IUBIREA Ta, Pecetluind în noi Viaţa cea fără de moarte, pe care noi o am stricat; dar cu RUGĂCIUNILE Prea Curatei MAICII Tale şi ale Sfinţilor, nădăjduim în MILOSTIVIREA Ta, să se Mântuiască Sufletele noastre.

Condac 1

Vaiet şi amar este plânsul lui Cain care şi-a omorât pe Fratele său şi păcatul cel blestemat şi pe noi ucigaşi încearcă să ne facă: DOAMNE DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Icos 1

Pentru ce să urăsc pe Fratele (Sora) meu, pentru ce să-l duşmănesc, chiar dacă îmi stă împotrivă? Este blestemul uciderii lui Cain, ne pândeşte să ne înghită şi pe noi.

DOAMNE, izbăveşte-mă de grozavul păcat al uciderii;
DOAMNE, să mă înfricoşeze blestemul lui Cain;
DOAMNE, să aud Vaietul plânsului morţii;
DOAMNE, să mă opresc şi să iert pe Fratele meu;
DOAMNE, chiar dacă mi-a greşit, să-l iert;
DOAMNE, dacă eu i-am greşit, să mă ierte;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 2

Păcatul ne-a rupt „Firea Bună” Creată de Tine, DOAMNE, şi aşa în noi este mereu războiul morţii şi cu acesta de la naştere ne luptăm, în cântarea de ALILUIA!

Icos 2

DOAMNE, otravă groaznică este mânia asupra Fratelui meu şi venin ucigător este supărarea ce în mine fierbe şi în trup şi în Suflet:

DOAMNE, ajută-mă să ies din războiul mâniei;
DOAMNE, potoleşte-mi focul supărării;
DOAMNE, fă să-mi văd mai întâi greşeala mea;
DOAMNE, fă să-mi văd slăbiciunea mea;
DOAMNE, dă-mi TĂRIA să iau totul asupra mea;
DOAMNE, ridică-mă iarăşi la CHIPUL de Rai;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 3

O negură diavolească vrea să-mi întunece Mintea, să-mi ia Voinţa cea Bună, şi ca în plasa unui păianjen nevăzut cu otrava duşmăniei mă las muşcat, uitând de: ALILUIA!

Icos 3

DOAMNE, Tu ai Creat lumea cu CHIPUL PĂCII şi al VIEŢII Nemuritoare, dar îngerii căzuţi şi Omul chipul uciderii au adăugat:

DOAMNE, redă-mi DUHUL DUMNEZEIESC al PĂCII;
DOAMNE, să nu pierd LUMINA VIEŢII;
DOAMNE, ridică-mă din prăpastia morţii;
DOAMNE, să tremur de frica uciderii;
DOAMNE, să-mi fie aceasta îndreptarea mea;
DOAMNE, scoate-mă din nebunia ce m-a cuprins;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 4

S-a îndrăcit Cain când a gândit şi a înfăptuit omorârea Fratelui său Abel, şi a înnebunit, de ziua şi noaptea îl muncea amarnicul păcat, lipsit de: ALILUIA!

Icos 4

O, groaznică nebunie a vrăjmăşiei, mâniei, supărării şi răzbunării asupra Fratelui (Sorei) meu, că duce la uciderea ce strică CHIPUL VIEŢII:

DOAMNE, să mă îngrozească nebunia uciderii;
DOAMNE, izbăveşte-mă de această nebunie demonică;
DOAMNE, ajută-mă să-mi potolesc supărarea;
DOAMNE, răceşte focul răutăţii din mine;
DOAMNE, Vreau să alung din mine orice vrăjmăşie;
DOAMNE, încerc să făgăduiesc înfăptuirea acestora;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 5

DOAMNE IISUSE, care ai IERTAT pe toţi cei ce te-au răstignit, ajută-mă şi pe mine să Iert pe Fratele meu, ca iarăşi să pot Cânta: ALILUIA!

Icos 5

PREASFINTE DUHULE SFINTE, care arzi şi curăţeşti toate răutăţile Făpturilor, ai MILĂ şi de mine, să nu rămân în stricăciunea mea ce mă bântuie:

DOAMNE IISUSE, cu Ajutorul Tău Voi birui;
DOAMNE IISUSE, mi-e ruşine de slabiciunea mea;
DOAMNE IISUSE, nu mă las însă de ea;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, ai MILĂ de mine;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, nu mai vreau să te batjocoresc;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, scoate-mă la Limanul Vieţii;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 6

PĂRINTE DUMNEZEULE, IUBIREA absolută, cum să mă mai numesc eu Fiul Tău cel Creat, dacă pierd tocmai CHIPUL IUBIRII? Mă întorc la Tine, PĂRINTE, ca Fiul cel desfrânat, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 6

DOAMNE, dacă n-aş avea „răutatea” în mine, nici Fratele meu nici eu nu ne-am fi învrăjbit, dar eu sunt cu adevărat începătura cea groaznică a răului:

DOAMNE, plâng răutatea din mine;
DOAMNE, Cer IERTARE pentru păcatul meu;
DOAMNE, recunosc că eu sunt prilejul vrajbei;
DOAMNE, recunosc viclenia din mine;
DOAMNE, Ştiu că eu trebuie să fac începutul IERTĂRII;
DOAMNE, Ştiu că de la mine trebuie să pornească împăcarea;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 7

Îngerii căzuţi din Cer n-au putut strica şi ucide Lumea până nu au „însămânţat păcatul” în Omul Adam, şi iată, DOAMNE, înfricoşătoarea moarte şi ucidere prin Om s-a făcut, fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 7

DOAMNE IISUSE, prin ÎNTRUPAREA Ta pe Pământ moartea ai biruit şi pe Adam l-ai IERTAT şi noi, toţi Oamenii, prin CHIPUL Tău putem birui boldul uciderii şi al morţii:

DOAMNE, mă recunosc stăpânit de ucidere;
DOAMNE, mă recunosc un aducător de moarte;
DOAMNE, păcatul lui Cain vrea să încolţească în mine;
DOAMNE, nu mă lăsa să cad în groaznica prăpastie;
DOAMNE, nu vreau să mă fac lăcaş demonilor;
DOAMNE, Vreau să Opresc orice nălucire diavolească;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 8

Eu trebuie să fac mai întâi „Iertarea”; eu trebuie mai întâi să prefac învrăjbirea din mine iarăşi în IUBIRE; în mine trebuie să recâştig CHIPUL VIEŢII Nemuritoare, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 8

Chiar dacă Fratele meu aparent rămâne în Supărarea sa, eu trebuie şi mai mult să scot din mine orice duşmănie şi să primesc ca pe o vrednică pedeapsă certarea lui:

DOAMNE, Luminează-mi Mintea;
DOAMNE, deşteaptă-mi Cugetul înţelegerii;
DOAMNE, îmi recunosc răutatea din mine;
DOAMNE, Vreau să Cer IERTARE tuturor;
DOAMNE, eu să fiu cel mai mic;
DOAMNE, eu să mă consider cel mai de jos;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 9

Unde eşti tu, „dreptate” a morţii şi uciderii? Unde eşti tu, „dreptate” ce poate îngădui distrugerea Vieţii şi a Păcii? Unde eşti tu, „dreptate” ieşită din păcatul fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 9

Doar Singurul DUMNEZEU Cel fără de păcat poate „JUDECA”, dar JUDECATA Sa este IUBIREA şi DREPTATEA Sa este MILA şi IERTAREA:

DOAMNE, ştiu că nu am nici o dreptate;
DOAMNE, ştiu că răutatea mea nu are nici un temei;
DOAMNE, îmi recunosc vicleşugul;
DOAMNE, supărarea mea este iubirea de Sine;
DOAMNE, mânia mea este dorinţa de stăpânire;
DOAMNE, răzbunarea mea este ruşinea mea;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 10

Oricât rău mi-ar face Fratele meu, eu nu trebuie să-i răspund tot cu răutate, ci să „Opresc” uciderea sa cu ÎNCHINAREA Iertării mele, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 10

IUBIREA şi IERTAREA trec peste orice „dreptate” şi aşa răul se „opreşte” şi nebunia uciderii se risipeşte şi LUMINA Cea de TAINĂ dă VIAŢĂ:

DOAMNE, ce fericire este ieşirea din răutate;
DOAMNE, ce Bucurie aduce IERTAREA;
DOAMNE, este o adevărată Naştere din nou;
DOAMNE, este o adevărată Baie Sfântă;
DOAMNE, este o Curăţire de DUH DUMNEZEIESC;
DOAMNE, este O ÎNVIERE după Răstignirea morţii;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 11

Groaznica furtună a supărării, mâniei şi răutăţii împotriva Fratelui meu mai întâi în mine se porneşte şi fulgere şi trăsnete de furie îmi rup Mintea şi Inima mea, ce nu mai pot Cânta: ALILUIA!

Icos 11

DOAMNE IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, nu vă scârbiţi de slăbiciunea mea, că, iată-mă, eu cel căzut mă ridic cu hotărâre dârză sa mă „plec cu IERTARE” Fratelui meu şi să „primesc de Voie” certarea sa:

DOAMNE, ce groaznică furtună este supărarea mâniei;
DOAMNE, ce trăsnete cutremurătoare sunt duşmăniile;
DOAMNE, Vreau să opresc orice răutate;
DOAMNE, făgăduiesc să ies din căderea mea;
DOAMNE, nu mai vreau să batjocoresc CHIPUL IUBIRII;
DOAMNE, ajută-mă cu TĂRIA Ta;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, sa nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 12

Furia supărării învrăjbirii o fac furie împotriva răutăţii mele şi asa cu ÎNCHINARE mă plec IERTĂRII, strigând din răsputeri în mine: DOAMNE, nu vreau să fiu ucigaşul Fratelui meu, ci să Cânt: ALILUIA!

Icos 12

Toti Sfinţii din Cer şi de pe Pământ, vă rog din adâncul Fiinţei mele, ajutaţi-mă să ies din întunericul păcatului morţii. Sfântul meu Înger Păzitor, Sfântul meu Patron, nu mă lăsaţi pradă pieirii amarnice:

DOAMNE, alergăm la Ocrotirea MAICII Tale;
DOAMNE, alergăm la mijlocirea Sfinţilor Tăi;
DOAMNE, nu Te scârbi de slăbiciunile noastre;
DOAMNE, mai Îngăduie-ne şi nu ne pedepsi;
DOAMNE, peste păcatul nostru, tot mai încercăm îndreptarea;
DOAMNE, Credem în MILOSTIVIREA ta, peste toate;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 13

O, PREA SFÂNTĂ TREIME, DUMNEZEUL VIEŢII Nemuritoare, PĂRINTELE IUBIRII necuprinse, FIULE, DRAGOSTEA cea peste orice „dreptate”, şi DUHULE PREA SFINTE, MILA Cea neîmpuţinată, dăruieşte-ne BINECUVÂNTAREA Cea DUMNEZEIASCĂ a IERTĂRII şi Împăcării, ca ieşiţi din prăpastia morţii să Cântăm: ALILUIA!

(de 3 ori)

Se repetă Icosul 1, Condac 1.

Rugăciune

Gânduri fugare despre autenticitatea sentimentelor – Cristina Olaru

aprilie 21, 2017mai 11, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

cropped-13906988_1046338872069449_1193562138934830824_n

Între bigot şi ateu stă credinciosul:

– preotul, care te mustră, ca orice părinte bun, când copilul o ia razna, crezând că le ştie pe toate;
– fratele întru Hristos, care nu te lasă să cazi în prăpastie: te depărtează binişor de ea, şi-apoi îţi trage un perdaf de vezi cât de greşit eşti poziţionat faţă de veşnicie;
– mama (părintele), care te zdruncină, ca să vezi cât de departe eşti de ceea ce poate fi – în potenţă – un om;
– soţia / soţul, care-ţi arată că ai rătăcit cărarea dragostei, c-ai pus o intensitate trecătoare, deasupra a ceea ce este „dragostea ce niciodată nu cade”:
Toţi aceşti oameni ce ne lovesc, ne revoltă, ne scandalizează, vor fi mereu cei cărora le va păsa de noi!

Pledez pentru:

Sentimente Autentice, fie ca e vorba de Agape, Eros, Storge sau Philia – dragoste sa fie, că e prea frig în lumea asta;
Prietenie, că nu există ceva mai frumos şi mai curat, mai înălţător, decât această dragoste fără interes;
Dragostea necondiţionată a mamelor / parinţilor pentru copiii lor;
Dragostea soţilor, ce vor fi în eternitate în această comuniune;
Mânie, exprimată direct şi cât de cât raţional şi care să nu lovească în inimă; să existe replică, dar nu cea care duce la cel mai amar deznodământ! S-o punem în fata Lui: – Uite, Doamne, asta-i inima mea, plină de mânie şi ură; ia-o Tu şi vindecă-mi-o!
Frica – tot emoţie de bază, care este singura anticipatorie. Este un semn de sănătate emoţională să o simţim, pentru că ne poate face să acţionăm cumva pentru a ne salva viaţa sau integritatea fizică, dar există şi o frică iraţională, iar cel mai anxios este chiar cel rău. Acest fel de frică trece cu rugăciune.

Psalmii pentru izbăvirea de frică – Ps. 6, 66, 76

Exprimarea Tristeţii, a acestei amărăciuni ce caută urechea şi umărul unui prieten (cel mai bun rămâne, însă Dumnezeu şi apoi părintele duhovnic): nu precupeţiţi să oferiţi acest sprijin, pentru că puteţi opri un om aflat pe buza prăpastiei şi care vă va purta, în inimă şi poate în rugăciune, toată viaţa.
Exprimarea şi împărtăşirea Bucuriei, chiar ţipând, urlând, dar permiţându-i inimii să trăiasca!

Acestea sunt sentimente autentice.

Lângă acestea, există Credinţa adevărată, cea care aduce bucurie în suflet, după: rugăciunea personală, la Sfânta Liturghie, la comuniunea între membrii vii, trăitori ai bisericii, după Sfânta Împărtăşanie, după ce ne-am pomenit pe cei dragi adormiţi şi a tuturor celor adormiti din veac întru nădejdea Învierii !

Aş vrea să simţiţi sau să vă amintiţi cum, la pomenirea morţilor, se cânta „Veşnica Pomenire” şi toţi oamenii îşi închină colivioarele şi vinul; cei care nu au, sprijină şi ei coliva celorlalţi, sau măcar ating mâneca celui din faţă, pentru a fi şi ei parte din această dulce tristeţe a jelirii celor plecaţi la Domnul, dar şi pentru nădejdea învierii sufletelor şi a marii întâlniri cu cei dragi.

Acestea sunt bucurii mari şi minunate!

„Gustaţi şi vedeţi că bun e Dumnezeu!”

Cristina Olaru

Acatistul Sfintelor Paști

aprilie 16, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

10153050_758457254185503_2735836919798842479_n

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Se cântă: Hristos A Înviat (de trei ori)

Apoi se zic Condacele si Icoasele:

Condacul 1

Aleasă dintre toate zilele, această numită şi sfântă zi, Praznic al praznicelor este si Sărbătoare a sărbătorilor, în care Hristos a înviat din mormânt, iadul prădându-l şi pe oameni înviindu-i. Pe Acesta preaslăvindu-l toţi, să-I cântăm: Hristos a înviat, moartea a călcat, oameni, veseliti-vă!

Icosul 1

Ingerii astăzi, Hristoase Dumnezeule, cântă în ceruri Învierea ta din morţi şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată, să Te slăvim şi cu bucurie să-Ti cântăm:

Hristos a înviat, – Ingeri, veseliti-vă în ceruri;
Hristos a înviat, – oameni, sărbătoriţi pe pământ;
Hristos a înviat, – strigaţi Domnului tot pământul;
Hristos a înviat, – cântati Dumnezeului nostru cântare nouă;
Hristos a înviat, – astăzi drepţii să se veselească;
Hristos a înviat, – porţile iadului astăzi să se zdrobească;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliti-vă.

Condacul 2

Văzând pe Fiul Ei şi Dumnezeu înviat, Cea plină de Har, Curată, Una cea Bună şi Neprihănită între femei, şi care, prima, a auzit de la Dânsul: “Bucură-te”, primind bucuria tuturor, Maica Preanevinovată, bucurându-se a grăit din inimă: Aliluia!

Icosul 2

Cerurile cu înţelepciune să se veselească, iar pământul să se bucure, să prăznuiască toată lumea, cea văzută si cea nevăzută, învierea lui Hristos; cântându-I Lui:

Hristos a înviat, – veselie veşnică;
Hristos a înviat, – nimeni să nu fie întristat;
Hristos a înviat, – să prăznuiască toată făptura;
Hristos a înviat, – să se bucure toate cele de sub cer împreună cu noi;
Hristos a înviat, – astăzi este mântuirea lumii;
Hristos a înviat, – astăzi Soarele cel Preafrumos a strălucit tuturor din mormânt;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliţi-vă.

Condacul 3

Cu putere Dumnezeiască L-ai mântuit pe strămoşul Adam, cu moartea Ta ai stricat locaşurile morţii şi pe toate le-ai luminat cu razele Învierii, ai trezit pe morţii cei din veac, Hristoase Mântuitorul nostru, fiind începătura celor adormiţi, ca să auzi de la toţi: Aliluia!

Icosul 3

Având nemăsurată bunătate, Te-ai pogorât din cer şi, întrupându-Te, mai presus de minte, Hristoase Dumnezeul nostru, Te-ai coborât întru cele mai de jos ale pământului şi L-ai ridicat cu Tine pe Adam şi pe toţi cei legaţi cu legăturile iadului. La lumină mergând, cu picioare vesele, Hristoase, Paştile cele veşnice au lăudat aşa:

Hristos a înviat, – unde îţi este, iadule, biruinţa?
Hristos a înviat, – unde îţi este moarte, boldul?
Hristos a înviat, – nici un mort să nu mai fie în mormânt;
Hristos a înviat, – să stăpânească acum viata;
Hristos a înviat, – iadul s-a robit, cei morti, îndrăzniti;
Hristos a înviat, – mormintele s-au deschis, cei din iad, sculaţi-vă;
Hristos a înviat, – moartea a călcat oameni, veseliţi-vă.

Condacul 4

Furtuna de întristare a încetat acum, iar ceata de femei alergând în grabă, cu miresme, foarte de dimineată la mormântul Dătătorului de viată, căutând mai înainte de soare pe Soarele ce odinioară a apus în mormânt. Iar Preacuratul Tău Trup, Hristoase negăsindu-l au grăit: cine a luat un om mort, gol şi îngropat? Văzând însă pe Îngerul cel purtător de lumină, au cântat cu frică lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Mironositele femei, auzind de la înger: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? De ce plângeţi pe Cel Nestricăcios ca si cum ar fi întru stricăciune? s-au bucurat, închinându-se Dumnezeului Celui Viu. Şi pricepând Paştile cele tainice, au cântat cu bucurie:

Hristos a înviat, – Paştile cele mari astăzi nouă ne-au strălucit;
Hristos a înviat, – timpul suspinelor pentru noi a încetat;
Hristos a înviat, – astăzi blestemul Evei s-a dezlegat;
Hristos a înviat, – astăzi plânsul nostru s-a prefăcut în bucurie;
Hristos a înviat, – în loc de mir să aducem cântare Stăpânului;
Hristos a înviat, – în loc de lacrimi să ne curătim simtirile si să-L vedem pe Hristos;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliti-vă.

Condacul 5

Înviind Hristos cu slavă din morţi, Maria Magdalena a venit în grabă la mormântul Dătătorului de viată şi văzând că piatra a fost răsturnată de pe mormânt, cu lacrimi a grăit Îngerului ce şedea: Unde s-a ascuns, deci Viaţa Veşnică? Sau pe Domnul meu Mi-L daţi, sau toţi, împreună cu mine să-I cântăm cu credintă: Aliluia!

Icosul 5

Văzând lângă mormânt, ca pe un grădinar, pe Hristos, Maria Magdalena L-a întrebat zicând: Spune-mi, unde l-ai pus, ca să-L iau! Cunoscând, însă Învierea Ta, Hristoase, la toată lumea a binevestit asa:

Hristos a înviat, – femei, părăsiti-vă de lacrimi;
Hristos a înviat, – fecioare, intrati întru bucuria Domnului vostru;
Hristos a înviat, – Apostoli, săltaţi cu bucurie Dumnezeiască;
Hristos a înviat, – oameni, îndulciţi-vă cu toţi de această sărbătoare;
Hristos a înviat, – cei dintâi şi cei de pe urmă, cinstiţi această zi;
Hristos a înviat, – bogaţii şi săracii împreună, veseliti-vă;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliţi-vă.

Condacul 6

Propovăduitoarele femei au binevestit feciorelnicului Apostol, că Domnul, Dătătorul de Viaţă, astăzi a înviat din mormânt. Acesta repede alergând, s-a dus în grabă la mormânt, mai repede decât Petru şi aplecându-se, a văzut doar veşmintele zăcând. Şi a intrat în mormânt si a văzut si a crezut. Şi încă nevăzând cu ochii trupeşti pe Hristos, L-a văzut cu iubirea inimii şi cu credintă I-a cântat: Aliluia!

Icosul 6

Sculându-se Hristos din mormânt s-a arătat întâi femeilor, pentru că i-au dovedit iubire caldă când era pe Cruce. Văzându-L, însă, pe Petru, venind întristat la mormânt, s-a arătat si lui, ca unul ce avea inimă bună şi era milostiv, înaintea celorlalti ucenici. Acesta s-a umplut de nespusă bucurie şi întregii lumi a binevestit aşa:

Hristos a înviat, – astăzi celor morti li s-a dat înviere;
Hristos a înviat, – astăzi întregii lumi s-a vestit mântuirea;
Hristos a înviat, – astăzi oile cele rătăcite să se întoarcă la Păstor;
Hristos a înviat, – astăzi, oameni ai lui Dumnezeu, să vă liberati de întristare;
Hristos a înviat, – bucuraţi-vă toti cu bucurie negrăită;
Hristos a înviat, – sărutati-vă unul pe altul cu sărutare sfântă;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliţi-vă.

Condacul 7

Vrând Domnul, Dătătorul de Viaţă, să umple toată lumea de bucuria invierii Sale, le-a trimis pe femei să vestească Apostolilor că s-a sculat omorând moartea; acestea pe Îngeri uimind prin curăţia sufletelor, au alergat la Apostoli, cu picioare vesele, grăind: Cu adevărat, Hristos a înviat şi viu va fi în veci, cântati Lui, asadar, cu bucurie: Aliluia!

Icosul 7

Cu minunată bucurie, Hristoase, au primit Apostolii vestea învierii Tale de la sfintele femei, că de voie Te-ai jertfit pentru toţi, jertfă vie, ca un miel de un an, Paştile Curăţitoare şi aşa au binevestit lumii întregi:

Hristos a înviat, – Paştile Cele Noi;
Hristos a înviat, – Jertfa Cea Vie;
Hristos a înviat, – Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii;
Hristos a înviat, – prin rana Sa pe toti i-a vindecat;
Hristos a înviat, – astăzi toată făptura să se bucure şi să se veselească;
Hristos a înviat, – astăzi Biserica lui Dumnezeu să prăznuiască;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliţi-vă.

Condacul 8

Înfricoşătoare şi preaslăvită este Învierea Ta, Hristoase, că Te-ai sculat din morţi şi nu ai rupt peceţile mormântului, precum porţile Fecioarei nu le-ai deschis întru Nasterea Ta. Acum însă, cu Învierea Ta, ne-ai deschis porţile Raiului ca, împreună cu tâlharul, să intrăm cu Tine în Palat, cântându-Ti ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Astăzi, nouă, tuturor credincioşilor, Hristoase, ne-au strălucit Paştile cele Sfinte si ni s-au deschis usile raiului, ca toţi să mergem la lumina învierii Tale. De la apus şi de la miazănoapte, şi de la răsărit, şi de la miazăzi, fiii Tăi, binecuvântând Pastile cele veşnice cu astfel de cântări strigă:

Hristos a înviat, – din mormânt iertare tuturor ne-a strălucit;
Hristos a înviat, – tuturor credincioşilor ne-a venit izbăvire de întristare;
Hristos a înviat, – să se îndulcească toţi de acest ospăţ al credinţei;
Hristos a înviat, – primiţi toţi bogăţia harului;
Hristos a înviat, – nimeni să nu plângă pentru păcate;
Hristos a înviat, – nimeni să nu se mai teamă de moarte;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliti-vă.

Condacul 9

Acum toate s-au umplut de lumină: cerul, pământul, cele de dedesubt: cerul, că se urcă la Tatăl, Domnul de Viaţă Dătătorul, pământul, că a strălucit astăzi din mormânt Soarele dreptăţii, cele dedesubt, că a coborât Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul Născut, acolo unde este însusi întunericul, toate plinindu-le în chip de negrăit. Să se închine Lui tot pământul şi să prăznuiască învierea Lui toată făptura, cântându-I: Aliluia!

Icosul 9

De Dumnezeu grăitorul Isaia să stea împreună cu noi şi să arate cum a văzut mai înainte ziua cea purtătoare de lumină a Învierii Tale, vorbind despre Tine, Hristoase: Moartea va fi biruită, mortii vor învia si se vor scula din morminte. Iar noi, împlinite văzând toate acestea, să ne veselim Dumnezeieste, cântându-Ti:

Hristos a înviat, – să prăznuim astăzi omorârea morţii;
Hristos a înviat, – să vestim astăzi începutul vietii vesnice;
Hristos a înviat, – astăzi primăvara îşi revarsă miresmele şi făptura cea nouă se bucură;
Hristos a înviat, – astăzi s-a gonit furtuna cea întunecată a păcatului şi oamenii cei noi ai bisericii sărbătoresc;
Hristos a înviat, – toate cele vechi, noi s-au făcut;
Hristos a înviat, – astăzi cerul s-a deschis şi tot trupul vede Faţa Lui;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliti-vă.

Condacul 10

Vrând să mântuieşti toate, ai făgăduit să fii cu noi, Hristoase, până la sfârşitul veacului. Iar noi auzind glasul Tău Dumnezeiesc, având întărire de nădejde, ne bucurăm de Învierea Ta, cântându-Ti ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Văzându-L pe Împăratul Hristos ieşind din groapă ca un Mire, femeile de Dumnezeu înţelepţite au venit în grabă după Domnul. Iar noi purtând făclii, ieşim în întâmpinarea Mirelui şi prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare, cântând cu bucurie acestea:

Hristos a înviat, – ieşiţi, precum fecioarele, întru întâmpinarea Mirelui;
Hristos a înviat, – veniţi purtătorii de lumină la Hristos;
Hristos a înviat, – umpleţi sufletele voastre de frumusete Dumnezeiască;
Hristos a înviat, – aprindeţi luminile voastre cu untdelemnul curătiei;
Hristos a înviat, – să ne bucurăm Dumnezeieste, că Mirele este împreună cu noi;
Hristos a înviat, – să ne bucurăm prealuminat, că s-a gătit logodnicei Palat;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliti-vă.

Condacul 11

Cântare de bucurie în loc de miruri aducem astăzi şi sărbătoarea de acum o prăznuim în această sfântă, mântuitoare şi prealuminoasă zi, că în ea Lumina cea fără de ani, cu trupul, a răsărit din mormânt, ca o vestitoare şi purtătoare de lumină zi a împărăţiei celei Neînserate, iar pe Tine, Hristoase, Te fericim si îti cântăm: Aliluia!

Icosul 11

Lumină nemăsurată, mai luminoasă decât soarele, nouă, tuturor, celor ce şedem în întuneric, ne-a răsărit din mormântul Tău, Hristoase, şi lumea întreagă ai luminat, pentru aceasta se bucură toate marginile pământului, se veseleste si cântă Biserica Ta Hristoase, proslăvind asa învierea Ta:

Hristos a înviat, – cu adevărat sfântă si luminoasă este această mântuitoare noapte;
Hristos a înviat, – cu adevărat sărbătoare a sărbătorilor este această numită si sfântă zi;
Hristos a înviat, – bucură-te şi te veseleste acum, Sioane Sfinte;
Hristos a înviat, – luminează-te si te bucură acum, Biserică a lui Hristos;
Hristos a înviat, – că slava Domnului peste Tine a strălucit;
Hristos a înviat, – să se umple toti fiii Tăi de bucurie vesnică;
Hristos a înviat, – moartea a călcat oameni, veseliti-vă.

Condacul 12

Harul Tău, Hristoase, tuturor credinciosilor ai izvorât astăzi, în această vestită zi a Învierii Tale, pe care ai arătat-o preaslăvită. Veniţi să ne bucurăm să ne veselim într-însa, să ne împărtăşim de veselia Dumnezeiască a împărăţiei lui Hristos, cântându-I ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Cântând a Ta prealuminată Înviere, Hristoase, ne închinăm Ţie, celui înviat, şi cu credinţa şi cu dragoste cădem la picioarele Tale, şi cu o singură gură îti cântăm, ca niste frati asa:

Hristos a înviat, – unul pe altul să ne îmbrăţişăm cu bucurie;
Hristos a înviat, – să-i iertăm şi pe cei ce ne urasc pe noi;
Hristos a înviat, – toate simturile lăuntrice să le curătim;
Hristos a înviat, – unul pe altul să ne sărutăm cu sărutarea sfintilor;
Hristos a înviat, – cu cântări să intrăm în curtile Lui;
Hristos a înviat, – în casa Lui vom petrece toate aceste zile luminoase;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliţi-vă.

Condacul 13

O, Pastile cele mari şi Preasfinţite Hristoase, o, întelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea! În loc de mir primeste această cântare a noastră si, ca un Dumnezeu Puternic, ridică-ne împreună cu Tine şi pe noi şi ne îndumnezeieste, ca să ne bucurăm în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale, în ceruri si acolo cu toti sfintii să cântăm: Aliluia, Aliluia, Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 (Ingerii astăzi, Hristoase Dumnezeule, cântă în ceruri Învierea ta din morţi şi pe noi, …) si Condacul 1 (Aleasă dintre toate zilele, această numită şi sfântă zi, Praznic al praznicelor este, …).

Apoi se zice aceasta rugaciune:

RUGACIUNE

O Preasfântă si Preaslăvită Lumină Hristoase, care ai strălucit întregii lumi întru Învierea Ta mai mult decât Soarele! În această prealuminată, preaslăvită mântuitoare zi a Sfintelor Paşti toţi Îngerii în ceruri se veselesc şi toată făptura se bucură pe pământ şi toată suflarea Te preaslăveşte pe Tine, Făcătorul ei. Astăzi s-au deschis usile raiului si cei morti au fost sloboziţi prin coborârea Ta în iad. Acum toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt. Să vină, dar, Lumina Ta în sufletele şi în inimile noastre întunecate şi să lumineze noaptea păcatului ce se găseşte acolo, ca şi noi să fim luminaţi şi curătiti cu lumina adevărului în aceste prealuminoase zile ale Învierii Tale, ca o nouă făptură întru Tine. Şi astfel luminati, să venim întru întâmpinarea Ta, ca a unui Mire ce iese din mormânt. Si precum ai adus bucurie, cu arătarea Ta, sfintelor femei, care au venit toate de dimineată cu miruri la mormântul Tău, aşa şi acum luminează noaptea adâncă a patimilor noastre, da-ne nouă dimineata despătimirii şi a curăţiei, ca să Te vedem pe Tine cu ochii inimii, mai frumos decât soarele, şi să auzim preadoritul Tău glas: Bucuraţi-vă! Şi astfel gustând din Dumnezeiasca bucurie a Sfintelor Paşti, încă aici pe Pământ, să fim părtaşi veşnicelor şi marilor Pasti, în ceruri, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale, unde va fi bucurie nespusă, glasul neîncetat al celor ce prăznuiesc şi dulceaţa celor ce privesc Faţa Ta. Că Tu eşti Lumina cea adevărată si luminezi toate, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Mormânt al Mântuitorului nostru Iisus Hristos

aprilie 15, 2017aprilie 13, 2020 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

59754

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1:

În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi prin Învierea Ta l-ai arătat lăcaş vrednic de închinare, strălucindu-l cu razele dumnezeirii. Către care şi noi, cugetând cu evlavie, dorind a ne umple de lumina Ta sfântă, strigăm: Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Icosul 1:

Ca o candelă aprinsă de Însuşi Dumnezeu arătându-se mormântul la fiecare Praznic al Învierii, cetele îngerilor slavoslovesc, firea tresaltă şi poporul se minunează, cântând către el acestea:

Bucură-te, mormânt prealuminat al lui Hristos;

Bucură-te, podoabă a poporului binecredincios;

Bucură-te, mărturie a Învierii Celui Răstignit;

Bucură-te, făclie aprinsă de Domnul cel slăvit;

Bucură-te, că la fiecare Paşte înfloreşti;

Bucură-te, că în mijlocul lumii străluceşti;

Bucură-te, biserică ce răsună de rugăciuni;

Bucură-te, că în tine se arată râuri de minuni;

Bucură-te, că luminezi întreaga lume;

Bucură-te, că laşi în noi neşterse urme;

Bucură-te, că râvnim după a ta binecuvântare;

Bucură-te, cel mai slăvit loc de închinare;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 2-lea:

Lumea care Te-a prigonit, Mântuitorule, se arată înşelătoare, amăgindu-ne cu ispitele ei, dar noi, întăriţi fiind prin pătimirea Ta, nu voim a părăsi cugetarea la mormântul Tău, pentru care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Doamne, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost pus în mormânt de ucenicii Tăi, dar întunericul nu Te-a cuprins. Întăreşte-ne pe noi, cei ce suntem înconjuraţi de întunericul deşertăciunilor, dar avem gândul la mormântul în care ai stat, ca să zicem către el acestea:

Bucură-te, chivot în care taina Învierii a fost ţinută;

Bucură-te, că în toate marginile lumii a fost răspândită;

Bucură-te, templu de care se sfărâmă idolii păgânilor;

Bucură-te, sabie care taie în carnea rătăcirilor;

Bucură-te, că Domnul asupra ta veghează;

Bucură-te, că loc de închinare te aşază;

Bucură-te, mare care îneci îndoiala;

Bucură-te, miere care alungi amăreala;

Bucură-te, că pe credincioşi îi umpli de binecuvântare;

Bucură-te, că la tine toţi aleargă să găsească alinare;

Bucură-te, că în tine Domnului ne închinăm;

Bucură-te, că în sufletele noastre te purtăm;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 3-lea:

După ce hulitorii de Dumnezeu Te-au răstignit, o, Fiule al lui Dumnezeu, şi ai murit pe Cruce pentru păcatele noastre, Iosif cel cu bun chip a cerut de la Pilat trupul Tău, şi cerându-l, l-a primit, strigând din adâncul sufletului: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Iosif, fiind pătruns de puterea Ta cea dumnezeiască, a lepădat frica iudeilor şi, pogorând trupul Tău de pe Cruce împreună cu Nicodim, cu smirnă şi cu aloe l-au uns, punându-l în mormântul către care noi strigăm:

Bucură-te, sfârşitul patimilor Mântuitorului;

Bucură-te, începutul proslăvirii Domnului;

Bucură-te, masă care ţii ca pe o jertfă pe Hristos;

Bucură-te, că Domnul S-a adus pentru noi tămâie cu bun miros;

Bucură-te, lacrimă de bucurie a pământului întristat;

Bucură-te, rază de soare pentru Iosif cel îndurerat;

Bucură-te, că Fecioara Maria cu lacrimile sale te-a udat;

Bucură-te, că binecuvântarea ei peste tine s-a arătat;

Bucură-te, că apostolii de tine s-au uimit;

Bucură-te, că mulţi credincioşi în tine s-au odihnit;

Bucură-te, poartă deschisă a casei Domnului Preaiubit;

Bucură-te, scară ce urcă spre Raiul mult dorit;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 4-lea:

Ostaşii Ţi-au păzit mormântul, Hristoase, căci necredincioşii iudei s-au temut de Învierea Ta şi de arătarea slavei Tale. Ajută-ne pe noi, Doamne, să ne păzim inimile ca nu cumva să pleci de la noi din cauza păcatelor noastre şi să nu mai cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Nici o oaste din lume nu poate sta împotriva puterii Tale, Doamne, că în mâinile Tale e viaţa şi moartea, pe braţele Tale stă întreaga lume. Iar cei ce Ţi-au păzit mormântul l-au arătat fără să vrea vrednic de păzire şi de cinstire, fiind odor de mult preţ. Pentru care îi cântăm acestea:

Bucură-te, că lumina ţi-e strai de prăznuire;

Bucură-te, că Domnul înveşmântează a Sa zidire ;

Bucură-te, că bolnavii aleargă la tine pentru vindecare;

Bucură-te, că se izbăvesc de a suferinţei apăsare;

Bucură-te, că primesc putere şi sănătate;

Bucură-te, că Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate;

Bucură-te, că eşti plin de cete îngereşti;

Bucură-te, că te cântă glasuri omeneşti;

Bucură-te, că nimeni nu poate stăvili lauda Ta;

Bucură-te, că se biruie cel ce vrea împotrivă a-Ţi sta;

Bucură-te, că vei fi lăudat până la sfârşitul vremurilor;

Bucură-te, că în veac va prisosi evlavia creştinilor;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 5-lea:

O, Răsăritule al răsăriturilor, strălucind Tu, ai înviat, biruind moartea. Firea întreagă s-a umplut de lumina Ta şi mormântul Tău s-a umplut de viaţă, pentru care Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Doamne Iisuse Hrisoase, dacă vom tăcea noi şi nu vom lăuda Învierea Ta, pietrele mormântului Tău vor mărturisi, că în el s-a arătat îngerilor Învierea Ta şi în el S-a arătat oamenilor Biserica nefăcută de mână, în care Jertfă şi Jertfitor fiind, slujire fără prihană ai adus ca Arhiereu. Şi cântăm lui cu evlavie:

Bucură-te, că pentru noi Hristos a Înviat;

Bucură-te, când mărturisim „Adevărat a Înviat!”;

Bucură-te, tron preasfânt al Bisericii dreptmăritoare;

Bucură-te, că în tine Domnul a strălucit ca un soare;

Bucură-te, că firea întreagă s-a umplut de lumină;

Bucură-te, că în tine orice durere se alină;

Bucură-te, cămara luminii celei neînserate;

Bucură-te, izgonirea duhurilor întunecate;

Bucură-te, că la tine căutăm a Domnului călăuzire;

Bucură-te, că în tine se simte a Mângâietorului umbrire;

Bucură-te, că n-ai stăpânit pe Cel ce stăpâneşte peste toate;

Bucură-te, că ai ţinut pe Cel ce ne izbăveşte de păcate;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 6-lea:

Cei ce păzeau mormântul au fost cutremuraţi de Învierea Ta, Mântuitorule, şi înţelegând că au păzit pe Cel ce păzeşte prin harul Său întreaga lume, plini de căinţă au strigat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

O, Mântuitorule, de multe ori ne-am temut de Învierea Ta, pârgă a învierii noastre, prinşi fiind în mreaja păcatelor. Ridică piatra temerii de pe mormântul inimilor noastre, ca să putem cânta cu pricepere mormântului Tău:

Bucură-te, că peste tine se varsă mană cerească;

Bucură-te, că umpli toate de lumină dumnezeiască;

Bucură-te, că Învierea ai adeverit;

Bucură-te, că de lumină ai strălucit;

Bucură-te, că încălzeşti răceala sufletelor;

Bucură-te, că aduci mângâiere oamenilor;

Bucură-te, că arăţi calea credincioşilor;

Bucură-te, că întăreşti propovăduirea preoţilor;

Bucură-te, că celor rău-credincioşi împotrivă le stai;

Bucură-te, că celor slabi în credinţă putere le dai;

Bucură-te, apărător împotriva răzvrătirii demonilor;

Bucură-te, bucuria oamenilor şi a îngerilor;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 7-lea:

Foarte de dimineaţă mironosiţele femei au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul şi le-a zis: „Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi Învierea”. Pentru care noi, primind cu bucurie cuvintele sale, cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Să cânte acum credincioşii şi să se veselească auzind vestea cea bună a Învierii lui Hristos. Că moartea a fost înghiţită şi viaţa s-a arătat biruitoare, pentru care noi cântăm mormântului plin de sfinţenie:

Bucură-te, prin care credincioşii se dumiresc;

Bucură-te, prin care răucredincioşii se osândesc;

Bucură-te, nădejdea deznădăjduiţilor;

Bucură-te, dăruirea cea nedeşartă a săracilor;

Bucură-te, a lui Dumnezeu sălăşluire;

Bucură-te, a iadului biruire;

Bucură-te, întărirea poporului creştinesc;

Bucură-te, odihna celor ce se nevoiesc;

Bucură-te, a neamului omenesc bucurie;

Bucură-te, a cerului nescrisă solie;

Bucură-te, prin care s-a dezlegat osândirea;

Bucură-te, prin care s-a arătat Învierea;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 8-lea:

„Domnul nostru şi Dumnezeul nostru!“, strigăm cu uimire când privim cu ochii inimii spre sfântul mormânt, şi precum oarecând Toma a întins degetul spre trupul Tău, aşa şi noi Îţi atingem cu dorirea inimii mormântul, ştiindu-l semn al Învierii Tale şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Doamne, în necredinţa noastră de multe ori am cerut semne şi minuni, asemănându-ne iudeilor de odinioară. Să ne fie nouă mormântul Tău semn spre întărirea credinţei, pentru ca vindecaţi de rana îndoielii să putem cânta:

Bucură-te, că pe Domnul şi Dumnezeul nostru în tine L-ai primit;

Bucură-te, că întunericul tău de lumina Sa a fost înghiţit;

Bucură-te, că în tine pe Apostoli i-ai primit;

Bucură-te, că soli ai Învierii Domnului au devenit;

Bucură-te, că cete de cuvioşi în tine s-au închinat;

Bucură-te, că mulţime de maici spre tine s-au îndreptat;

Bucură-te, chemare tainică a credincioşilor;

Bucură-te, tărie neclintită în faţa greutăţilor;

Bucură-te, că ne îndemni să cugetăm la moarte;

Bucură-te, că alungi gândurile cele deşarte;

Bucură-te, că inimile noastre către tine se îndreaptă;

Bucură-te, că mulţi credincioşi să te vadă aşteaptă;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 9-lea:

De mare dar s-a învrednicit mormântul Tău, Mântuitorule, umplându-se de lumina cea dumnezeiască la Praznicul Învierii, pentru care noi Te rugăm să ne umpli de lumina Ta cea dătătoare de viaţă şi pe noi, cei ce cu evlavie Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Temei al dreptei credinţe fiind sfântul mormânt şi mărturie a Dumnezeului celui Viu arătându-se, credincioşii nu contenesc a-i aduce laude ca acestea:

Bucură-te, lauda împăraţilor binecredincioşi;

Bucură-te, încununarea patriarhilor evlavioşi;

Bucură-te, că te cântă luminaţii arhierei;

Bucură-te, că eşti al credinţei noastre temei;

Bucură-te, apărarea oastei dreptmăritoare;

Bucură-te, că eşti cinstit de multe popoare;

Bucură-te, că acestora te-ai arătat înnoită cântare;

Bucură-te, cel mai cinstit dintre altare;

Bucură-te, că pe Cel Înviat Îl mărturiseşti;

Bucură-te, că pe Cel nevăzut Îl vădeşti;

Bucură-te, întăritorule în credinţă;

Bucură-te, dăruitorule de umilinţă;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 10-lea:

În fiecare an nenumărate minuni se arată la mormântul cel sfânt, când se pogoară în mod văzut Lumina dumnezeiască, de la care mii de lumânări şi candele se aprind şi felurite descoperiri se arată celor ce se adună la Praznicul Învierii, ca să cânte cu inimă curată: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Nu conteneşte limba omenească a grăi cuvinte de laudă despre mormântul în care S-a odihnit Hristos şi l-a rânduit pentru noi loc de luminată închinare. Pentru aceea, din plinătatea inimii grăim cu dragoste acestea:

Bucură-te, că la minunea Învierii Domnului ai fost părtaş;

Bucură-te, că an de an Luminii Lui eşti sfânt sălaş;

Bucură-te, că în tine au loc arătări minunate;

Bucură-te, că limba omenească a le spune nu poate;

Bucură-te, că multe lumânări se aprind singure la tine;

Bucură-te, că hulitorii se fac de ruşine;

Bucură-te, că ţi se aprind candelele din lumina dumnezeiască;

Bucură-te, că umpli sufletele credincioşilor de pace cerească;

Bucură-te, că mulţi păgâni s-au umplut de mirare;

Bucură-te, că şi ei au alergat la a Bisericii alinare;

Bucură-te, că nu s-au temut să-şi dea viaţa pentru Hristos;

Bucură-te, că au intrat în Raiul cel preafrumos;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 11-lea:

De multe ori au încercat iudeii şi păgânii să batjocorească venirea Sfintei Lumini, dar de fiecare dată Dumnezeu le-a stat împotrivă, pe unii ruşinându-i, iar pe alţii întorcându-i la credinţa cea adevărată, ca să cânte cu pocăinţă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Mare minune s-a arătat când Lumina Sfântă a spart stâlpul Bisericii Sfântului Mormânt, arătându-se dreptcredincioşilor pe care musulmanii plătiţi de armeni i-au împiedicat să intre la Sfânta Slujbă a Învierii, dar prin ieşirea Luminii din stâlpul de piatră Dumnezeu a arătat care este credinţa cea adevărată, spre bucuria creştinilor şi a Cuviosului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, şi a celor ce cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că Patriarhul Sofronie te-a udat cu lacrimile sale;

Bucură-te, că degrabă ai alinat a credincioşilor jale;

Bucură-te, că Stâlpul Ortodoxiei până astăzi s-a păstrat;

Bucură-te, că din piatră icoana Învierii s-a arătat;

Bucură-te, că lumina sfântă firea pietrei a biruit;

Bucură-te, că prin ea adevărul credinţei s-a vădit;

Bucură-te, că îndată un musulman a crezut în Hristos;

Bucură-te, că prin mucenicie s-a adus jertfă cu bun miros;

Bucură-te, că moaştele sale în biserică s-au îngropat;

Bucură-te, că şi alţi musulmani de rătăcire s-au lepădat;

Bucură-te, că păstrezi dovada puterii dumnezeieşti;

Bucură-te, că pe cei ce ajung la tine îi întăreşti;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 12-lea:

„Cel ce aleargă din toată inima la acest mormânt va pricepe acolo cuvintele Scripturilor care îl vor învăţa pe el”, a grăit Sfântul Grigorie Palama, arătându-se dascăl al Luminii dumnezeieşti, iar noi, crezând învăţăturii sale, cântăm cu zdrobire de inimă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Dorind a ne învrednici să prăznuim Paştele la mormântul Tău cel Sfânt şi ştiindu-ne sărăcia şi neputinţele, ne rugăm Ţie, Doamne, să rânduieşti precum ştii aceasta. Dacă este bine plăcut Ţie, să ajungem cu trupul la mormântul Tău, iar de nu, măcar în inimile noastre să-i putem cânta cu bucurie:

Bucură-te, propovăduirea cuvântătorilor de Dumnezeu;

Bucură-te, că cinstirea ta se înmulţeşte mereu;

Bucură-te, prin care înţelepciunea deşartă a fost ruşinată;

Bucură-te, prin care neştiinţa a fost înţelepţită şi luminată;

Bucură-te, dar al lui Dumnezeu pentru cei credincioşi;

Bucură-te, piatră de poticnire pentru necredincioşi;

Bucură-te, mărire a teologhisirii celei adevărate;

Bucură-te, că luminezi minţile cele întunecate;

Bucură-te, pecete a cerului pe pământ;

Bucură-te, că eşti plin de îngerescul cânt;

Bucură-te, că eşti plin de fiorul nemuririi;

Bucură-te, stea care arăţi ieslea Învierii;

Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!

Condacul al 13-lea:

O, Doamne Iisuse Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, arată-ne pe noi chip al mormântului Tău! Să simtă inimile noastre pătimirea Ta, să fie pătrunse de sângele Tău şi de moartea Ta cea dătătoare de viaţă, ca la Înfricoşătoarea Ta Judecată să ne arăţi plini de lumină dumnezeiască şi cu adevărat mădulare vii ale Trupului Tău, ca să-Ţi putem cânta în vecii vecilor: Aliluia!(de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1: Ca o candelă aprinsă de Însuşi Dumnezeu… şi Condacul 1: În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase … Apoi se citeşte această

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugăciunile pe care Ţi le aducem din buzele noastre necurate şi, curăţindu-ne de toată întinăciunea, acoperă-ne cu harul milostivirii Tale!

Nu avem cuvinte, Doamne şi Stăpânul vieţii noastre, să-Ţi mulţumim după cuviinţă pentru marele dar pe care ni l-ai făcut şi ni-l faci în fiecare an prin pogorârea Sfintei Lumini la mormântul Tău; nu suntem vrednici de o minune atât de mare, dar deşi nu suntem vrednici a grăi despre acest mare dar pe care l-ai făcut Bisericii Tale, nici nu ne putem opri să mulţumim după puterile noastre că ne-ai arătat acest semn, ca să pricepem că eşti cu adevărat viu în Biserica Ta cea dreptmăritoare, pe care porţile iadului nu o vor birui.

Tu, Cel ce ai zis: „Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”, ne-ai arătat aceasta în multe feluri şi în chip ales la marele Praznic al Învierii. Slavă Ţie, Doamne, că acoperi Biserica Ta! Slavă Ţie, Doamne, că îi întăreşti pe credincioşi! Slavă Ţie Doamne, că ai binecuvântat pământul cu mormântul Tău!

Ne aducem aminte câte minuni ai făcut la acest dătător-de-viaţă mormânt. Cum vom uita Stâlpul Ortodoxiei? Cum vom uita că atunci când ereticii au dat bani musulmanilor, pentru a nu-i lăsa pe credincioşi să intre în Biserica Sfântului Mormânt, lumina sfântă a ţâşnit afară, spărgând un stâlp de piatră? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie şi a celorlalţi credincioşi văzând dovedită credinţa lor curată că Tu, Doamne, Iisuse Hristoase, eşti cu adevărat capul şi ocrotitorul Bisericii?

Nu vom putea uita, Doamne, pentru că prea mare este dragostea pe care ne-ai arătat-o. Şi luând aminte la cuvintele Tale: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”, cu inimile noastre mărturisim că la Praznicul Învierii trimiţi Sfânta Lumină ca binecuvântare pentru cei credincioşi.

Pentru aceasta Te rugăm, Doamne, Iisuse Hristoase, trimite harul Tău peste noi şi fă din inima noastră lăcaş al Luminii Tale celei neapropiate, ca pe Tine să Te slăvim, Iubitorule de oameni, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi De-Viaţă-Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Rugăminte fierbinte către dumneavoastră

aprilie 12, 2017octombrie 27, 2020 / multumesc2014 / 2 comentarii

sfantul_ierarh_spiridon_episcopul_trimitundei_44

Vă rog din suflet pomeniți-i în rugăciunile dv. pe

Dona – Elena,

Cristina – Mariana

Fabian – Alexandru

Ioan

Ana

Vasile

Alexandru

pentru sănătatea minții, inimii, sufletului și a trupului!

Bunul Dumnezeu să vă răsplătească osteneala și adânca bunătate!

Bogdaproste!

Please pray for

Dona – Elena,

Cristina – Mariana

Fabian – Alexandru

Ioan

Ana

Vasile

Alexandru

for the health of mind, heart, soul, and body!

Be rewarded by Good God for your effort and for your deep kindness!

Thank you very much!

Rugăciune pentru izbăvirea de duhurile necurate și de boli psihice

aprilie 4, 2017noiembrie 6, 2018 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

10659255_841678182531156_5719608092989382898_n

Sfinte Gherasim, podoaba a Kefaloniei și ocrotitorule al ortodocşilor, primește puțina mea rugăciune pentru (numele), care mult se chinuieşte. Ştiu ca ai primit darul de a-i ajuta pe cei chinuiți de duhurile necurate, și pentru aceasta te rog să îi dezlegi de legăturile diavolești cu care este/sunt legat/ţi. Arată-ți și acum puterea, sfinte, ajutând această făptură care mult pătimește. Știu că pe tânărul care vroia să își curme viața, aruncându-se din clopotniță, nu doar că l-ai ținut în viață, ci l-ai și izbăvit de diavolul care îl chinuia. Știu că pe femeia pe care diavolul voia s-o înece ai ținut-o în chip minunat deasupra apei până ce maicile au venit să o ajute. Și nu numai că nu a murit, dar prin rugăciunile tale a și scăpat din ghearele diavolului care o chinuia.

SfGherasimKefalonia1

Mare este durerea părinților care suferă văzându-și copiii pătimind, mare este durerea rudelor când un om este bântuit de duhurile necurate. Vezi durerea inimii mele, sfinte nu mă lăsa. Știu ca rugăciunea mea este slabă, dar nu pentru credința mea, ci pentru iubirea ta față de neamul creștinesc te rog cu inima zdrobită : îndură-te, sfinte, și alungă de la (numele) toată lucrarea drăcească, pentru ca el, cunoscând puterea dumnezeiască, să ducă o viață bineplăcută lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții sale, mulțumindu-ți pentru ajutorul primit și lăudându-L pe Dumnezeu, Cel ce este minunat întru Sfinții Săi. Amin.

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-gherasim-kefalonia-vindecatorul-bolilor-psihice-120813.html