Autor: multumesc2014

Rugăciune după sfârşitul lucrului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

e8714b2a7c526cc57b19196b39478fbc

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce eşti plinirea tuturor bunătăţilor, Ţie Îţi mulţumesc pentru ajutorul şi sporul ce mi-ai dat la lucrul meu acesta, pe care cu Harul Tău l-am făcut astăzi. Şi acum mă rog Ţie, Doamne, fă ca lucrarea mea să-mi fie de folos. Umple de bucurie şi de veselie sufletul meu şi mă mântuieşte, ca un mult Milostiv şi de oameni Iubitor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea şi îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsa iubire de oameni căzând acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi te cânt ca pe un Domn, Stăpân şi Făcător de bine. Şi iarăşi căzând înaintea Ta, Îţi mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în Dragostea de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Dăruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în toate zilele vieţii mele, totdeauna mulţumire să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele preabune, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciuni la începerea lucrului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

9710b3dbd6ec022e27a3c5563c3d567f

Rugăciunea 1

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut al Tatălui Celui fără de început, Care în a Ta Sfântă Evanghelie, ai zis: „Tatăl meu până acum lucrează şi Eu lucrez„, Tu, Doamne, Cel Ce ai grăit prin gura proorocului Tău, David: „Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa, până seara„ şi iarăşi Tu ai hotărât prin gura fericitului Tău apostol Pavel, că: „Cel ce nu lucrează, să nu mănânce„. Apoi Însuţi Tu ai grăit cu preacurată gura Ta: „Fără de Mine nu puteţi face nimic” şi „Orice veţi cere (de la Tatăl) întru Numele Meu, Eu voi face…„

Doamne, Dumnezeule, ascult din toată inima Dumnezeieştile Tale cuvinte şi cu umilinţă alerg la bunătatea Ta, rugându-mă: ajută-mi cu Harul Tău, a săvârşi lucrul ce am început în Numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!

Rugăciunea 2 – Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte, Doamne, ca să-mi ajuţi mie grăbeşte. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se de îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine este, bine este!„.

Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule şi să zică pururea: „Mărit să fie Domnul” cei ce iubesc mântuirea Ta.

Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule ajută-mi. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Rugăciunea 3

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, Cel ce ai pus pe om să-şi câştige existenţa din sudoarea frunţii sale, ajută-mi şi mie păcătosului, să reuşesc a dobândi posibilitatea să-mi câştig dreptul la masa cea de toate zilele. Îţi mulţumesc pentru talanţii şi celelalte investiţii ale Tale în mine şi ajută-mă să le valorific pentru a-ţi putea mulţumi simbolic prin munca mea pentru iubirea Ta cea practică.

Dă-mi, Doamne, posibilitatea să fiu cel mai bun eu însumi care pot fi şi ajută-mi sufletul s-o văd ca pe o poartă duhovnicească spre mântuirea mea şi ajută-mă să o deschid cu eforturile mele de fiecare zi spre călăuzirea şi folosul aproapelui meu, pentru ca din ceea ce lipseşte sufletului meu, oferind, să mă învrednicesc şi eu prin mila Ta cea mare.

Fă ca prin eforturile mele să aduc folos duhovnicesc celor care beneficiază de pe urma muncii mele şi nu-mi lăsa inima să fie atrasă către inutilităţi, căci sunt misterioase căile Domnului, iar voia Ta ne călăuzeşte în munca mântuirii. Ajută-mă, Doamne, să descopăr în mine resursele de a oferi cea mai bună muncă în slăvirea Ta, astfel ca sufletul meu să se bucure în ziua venirii Tale, în ziua cea mai de pe urmă. Amin.

Rugăciune de pocăinţă a Sfântului Anastasie Sinaitul

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

sf_anastasie_sinaitul

Îndurate şi Multmilostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel Ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă pe mine mai înainte de sfârşitul meu.

Ştiu că înfricoşată şi straşnică judecată mă aşteaptă pe mine, înaintea a toată zidirea, când şi toate lucrurile mele cele întinate şi spurcate, arătate se vor face. Că neiertate cu adevărat şi nevrednice de iertăciune sunt, ca cele ce covârşesc cu mulţimea nisipul mării.

Pentru aceasta îndrăznesc, o, Stăpâne, a face cerere de iertare pentru ele. Că mai mult decât toţi oamenii am greşit Ţie; mai mult decât curvarul, în desfrâu am vieţuit. Mai mult decât cel cu zece mii de talanţi, dator Ţie m-am făcut. Mai mult decât vameşul, rău am vămuit. Mai mult decât tâlharul, pe sine-mi m-am omorât. Mai mult decât desfrânata, cu iubitorul de curvie am curvit. Mai mult decât ninivitenii, fără de căinţă am greşit.

Mai mult decât pe Manase, fărădelegile mele au covârşit capul meu şi ca o sarcină grea s-au îngreunat peste mine, şi m-am chinuit, şi m-am gârbovit până în sfârşit.

Că pe Duhul Tău cel Sfânt l-am mâhnit. Că poruncile Tale nu le-am ascultat. Că bogăţia Ta am risipit-o. Că darul Tău l-am mânjit. Că sufletul meu, lucrul cel mai cinstit după lucrul Tău, l-am spurcat.

Căci vremea pe care mi-ai dat-o mie spre pocăinţă, cu vrăjmaşii tăi împreună am vieţuit-o. Că nicio poruncă a Ta nu am păzit. Că haina mea cu care m-ai îmbrăcat, cu totul am întinat-o. Că făclia dreptei socoteli, am stins-o. Că faţa mea, pe care ai strălucit-o, întru păcate am făcut-o netrebnică. Că ochii mei, pe care i-ai luminat, de voie i-am orbit. Că buzele mele, pe care de multe ori cu dumnezeieştile Taine ale Tale le-ai sfinţit, cu cuvinte de ruşine le-am spurcat.

Şi ştiu că stau cu adevărat înaintea înfricoşatului Tău scaun ca un osândit, eu preaspurcatul. Ştiu că atunci toate cele lucrate de mine se vor vădi şi nimic nu se va ascunde înaintea Ta.

Pentru aceasta mă rog Ţie, Preaîndurate şi Multmilostive, Iubitorule de oameni, Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. Nu zic să nu mă cerţi, căci cu neputinţă este aceasta pentru faptele mele, ci cu mila Ta să mă mustri pe mine.

Voi dobândi aceasta de la Tine, dacă nici cu mânia Ta, nici cu urgia Ta, nu mă vei certa pe mine, nici le vei arăta pe acestea înaintea arhanghelilor şi a oamenilor, spre ruşinea şi ocara mea.

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. Dacă mânia vreunui împărat stricăcios, nimenea nu o poate suferi, cu cât mai vârtos voi suferi eu, ticălosul, mânia Ta, a Domnului meu. Doamne, nu cu mânia Ta să mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi.

Ştiu pe tâlharul că a cerut şi îndată a dobândit iertare de la Tine. Ştiu pe desfrânata care cu tot sufletul s-a apropiat şi a fost iertată. Ştiu pe vameşul, că din adânc a suspinat şi s-a îndreptat. Iar eu, preaticălosul, pe toţi covârşindu-i cu păcatele, nu voiesc să le urmez lor cu pocăinţă.

Pentru că nici nu am lacrimi de pocăinţă; nu am mărturisire curată şi adevărată; nu am suspin din adâncul inimii; nu am suflet curat; nu am dragoste după Dumnezeu; nu am sărăcie duhovnicească; nu am rugăciune neîncetată; nu am înfrânare de patimi în trup; nu am curăţenie a gândurilor; nu am voinţă plăcută lui Dumnezeu.

Deci, cu care faţă sau cu ce îndrăzneală voi cere iertare? Doamne, nu cu mânia Ta să mustri pe mine. De multe ori, Stăpâne, m-am făgăduit să mă pocăiesc. De multe ori, în biserică umilindu-mă, cad la Tine, dar afară ieşind, îndată mă poticnesc în păcat.

De câte ori m-ai umilit, iar eu Te-am mâniat. De câte ori îndelung ai răbdat, iar eu nu m-am întors. De câte ori m-ai ridicat, iar eu iarăşi, alunecând am căzut! De câte ori pe mine m-ai ascultat, iar eu pe Tine nu Te-am ascultat. De câte ori m-ai dorit, iar eu nicidecum nu Ţi-am slujit Ţie. De câte ori m-ai cinstit, iar eu nu Ţi-am mulţumit. De câte ori, ca un Bun Părinte, pe mine cel ce păcătuiam, m-ai rugat şi ca pe un fiu m-ai sărutat şi braţele deschizându-mi-le mie, ai strigat:

,,Scoală-te nu te teme, stai, iarăşi vino, nu te înfrunt, nu mă scârbesc, nu te lepăd, nu îngâduiesc să fie împietrită zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mâinile Mele şi M-am îmbrăcat întru el; pentru care Mi-am vărsat sângele.

Nu mă întorc dinspre oaia cea cuvântătoare ce s-a pierdut, când vine către Mine; nu pot să-i iau cinstirea cea dintâi; nu pot să n-o număr cu cele nouăzeci şi nouă de oi. Că numai pentru aceasta M-am pogorât pe pământ şi am aprins făclia, adică trupul Meu, şi am măturat casa, şi am chemat prietenii, pe puterile cereşti, să ne veselim pentru aflarea ei”.

Deci pe toate unele ca acestea, ca un Bun şi Iubitor de oameni, mi le-ai dăruit mie, Stăpâne. Iar eu ticălosul, pe toate defăimându-le, în ţară străină şi depărtată a pierzării m-am dus.

Ci Tu, Preabunule, iarăşi mă întoarce şi să nu Te iuţeşti asupra mea, ticălosul, Doamne; nici cu mânia Ta să mă mustri, Milostive, ci mai îngăduieşte-mă încă. Nu Te grăbi a mă tăia ca pe smochinul cel neroditor, nici a porunci să mă secere înainte de vreme din viaţa aceasta; ci dă-mi soroc al vieţii; şi mă povăţuieşte la pocăinţă, Doamne; şi nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Stăpâne, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt cu sufletul, cu gândul, cu socoteala şi cu voinţa mea, au lipsit întru deşertăciune zilele mele toate şi sfârşitul a sosit.

Ci deschide, deschide, deschide mie, Doamne, cel ce cu nevrednicie bat şi nu-mi închide mie uşa milostivirii Tale. Că de vei închide Tu, cine-mi va deschide? De nu mă vei milui Tu, cine-mi va ajuta? Nimeni altul, nimeni, fără numai Tu, Cel din fire milostiv şi îndurat.

Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt. Pentru că m-a slăbit vrăjmaşul şi neputincios şi zdrobit nu poate să se vindece singur cel zdrobit, nu poate să-şi ajute luişi. Deci, miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt.

Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, s-a tulburat şi s-a zdrobit sufletul meu. Deci, cel zdrobit cu oasele nu poate să se scoale şi să caute pe doctor; nu poate să alerge şi să scape de vrăjmaş. Tu, dar, mă caută, Stăpâne, Cel Ce ai venit să cauţi oaia cea pierdută. Tu mă cercetează pe mine cel ce am căzut între tâlhari, că nu numai rănit, ci cu totul mort m-au lăsat.

Deci, vindecă-mă, Doamne, că neputincios şi putred m-a făcut vrăjmaşul. Iar cel neputincios şi putred cu totul zace jos; cu totul este aruncat ca un stârv ticălos; numai cât cheamă pe doctor; numai cât strigă pe izbăvitor; numai cât caută împrejur cu ochii, când va veni şi-l va cerceta pe el, Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi îndreptează pe cei supăraţi, şi mântuieşte pe cei deznădăjduiţi.

Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Tulburarea trupească şi sufletească m-a cuprins pe mine, Stăpâne. Că în patimi trupeşti am căzut, trupul şi sufletul batjocură dracilor l-am făcut.

Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele cele ce încheie omul cel dinlăuntrul. Şi care sunt acestea? Credinţa, nădejdea, înţelepciunea, dreptatea, înfrânarea, evlavia, blândeţea, smerita cugetare şi milostivirea. Aceste oase s-au zdrobit, Stăpâne.

Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Căci văd de aici că a sosit ceasul sfârşitului meu şi sufletul meu s-a tulburat.

Văd calea cea lungă şi grea către cele de acolo şi pe mine că nu sunt pregătit pentru dânsele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Văd pe Judecătorul că îmi cere şi nu pot să-i plătesc; şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Văd pe vicleanul ca-mi scrie zapisul meu şi pe chinuitori că scrâşnesc asupra mea; şi sufletul meu s-a tulburat foarte.

Văd mulţi pârâşi, iar părtinitori nici unul; şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Căci cu totul şi tot m-am umplut de tulburare şi întunecare; mă înviforez, şi mă cutremur, şi mă înfricoşez, şi mi se rup cele dinlăuntrul şi nu ştiu ce să fac sau cu ce faţă să văd pe Judecătorul meu. Mă întunec, mă tulbur, mă necăjesc şi nu mă pricep şi de aceea sufletul meu s-a tulburat foarte.

Miluieşte-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, şi sufletul meu s-a tulburat foarte. Vicleanul nu încetează a mă supăra; vrăjmaşii mei nu slăbesc de a mă lupta; războiul cel dintru mine, al trupului, mă aprinde totdeauna; gândurile cele viclene, nicidecum nu se astâmpără. Şi Tu, Doamne, până când? Iată, vezi, Doamne, toate cele ale mele sunt nedumerite şi ticăloase. Iată vezi împotrivirea aceasta a mea şi războiul trupului şi cuptorul patimilor şi slăbiciunea puterii sufletului meu. Pentru aceasta, Doamne, până când nu Te milostiveşti; până când nu grăbeşti; până când nu cauţi; până când treci cu vederea? Doamne, întru mila Ta, mântuieşte-mă! Nu mă trece cu vederea pe mine nevrednicul, pentru mila Ta. Căci tecerea cu vedera a Ta se face cădere a mea, Stăpâne.

Pentru aceasta, întoarce-Te, Doamne, izbăveşte sufletul meu şi mă mântuieşte pentru mila Ta! Ca un Îndurat, miluieşte-mă. Ca un Milostiv, îndură-Te. Ca un Iubitor de oameni, mântuieşte-mă, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrurile mele, că sunt rele. Nu pentru ostenelile mele că sunt neputincios; nu pentru gândurile sau cuvintele mele, că sunt spurcate şi necurate; ci pentru mila Ta, Multmilostive, Doamne, mântuieşte-mă.

Dacă voieşti să Te judeci cu mine, Stăpâne, eu mai întâi aduc asupra mea că sunt vrednic de moarte. Deci, mântuieşte-mă pentru mila Ta. La iubirea Ta de oameni scap, Preabunule. Nu am ce să-Ti aduc Ţie vrednic.

Milostenie cer, să nu-mi ceri preţul ei. Adu-Ţi aminte de cuvintele Tale, Doamne; că se pleacă gândul omului cu dinadinsul spre cele rele din tinereţile lui şi omul deşărtăciunii s-a asemănat şi zilele lui ca umbra trec. Şi nimenea nu este curat de întinăciune. Şi că întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că de vei lua aminte la fărădelegile noastre, nimeni nu va putea suferi, Doamne.

Pentru aceasta, mântuieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrările mele. Că de vei milui pe cel vrednic, nu este nicun lucru minunat; de vei mântui pe cel drept, nu este niciun lucru străin.

Mântuieşte-mă pe mine pentru mila Ta, Doamne. La mine arată milostivirea Ta, Stăpâne. Spre mine măreşte mila Ta de oameni, Sfinte. Arată peste mine milele Tale cele dintru început, Doamne, că pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti. Să nu biruiască răutatea mea pe bunătatea Ta, Doamne, nici să intri la judecată cu robul Tău. Că de vei voi să Te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând ce să grăiască sau ce să răspundă.

Pentru aceea, să nu intri la judecată cu robul Tău, nici să cumpăneşti păcatele mele cu îngrozirea Ta şi întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Şi mă mântuieşte pentru mila Ta, Doamne. Şi mila Ta să-mi urmeze în toate zilele vieţii mele; să-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie, celui rău care m-am abătut de la Tine, cela ce de-a pururea fug de la Tine şi către păcat de-a pururea alerg.

Aceasta numai cer şi mă rog, şi mă smeresc: mântuieşte-mă pentru mila Ta. Mântuieşte-mă mai înainte de a merge la judecăţile cele de acolo sau mai vârtos să zic adevărul, la muncile cele de acolo; unde nu este pocăinţă, nici mărturisire. Că în iad cine se va mărturisi Ţie?

Pentru aceea, mântuieşte-mă pentru mila Ta, că nu este întru moarte cela ce te pomeneşte pe Tine, nici în iad cela ce se mărturiseşte Ţie. Că acolo nu este pocăinţă, nici nu este iertare celor ce aici nu se pocăiesc, nici nu se mărturisesc.

Pentru aceea, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, care mă mărturisesc Ţie şi mă pocăiesc. Şi nu pentru lucrurile mele, ci pentru mila Ta, Doamne; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide vouă; şi oricâte veţi cere, crezând, veţi lua. Pentru aceea, mântuieşte-mă pentru mila Ta, iubitorule de oameni, Stăpâne. Ca şi întru mine să se slăvească numele Tău Cel Preasfânt şi Preaslăvit, Doamne, Dumnezeul meu, Care pentru mine Te-ai făcut ca mine. Ca şi eu împreună cu toţi sfinţii numărându-mă, să Te slăvesc pe Tine, Iisuse Hristoase, Preabunule şi Iubitorule de oameni, Doamne, Dumnezeul meu, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preafântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune de pocăinţă a Sfântului Anastasie Sinaitul  în Trei rugăciuni foarte folositoare de suflet, pp. 3-36.

Rugăciunea specială către Sfântul Moise Arapul, cel care vindecă de patima băuturii – 28 aug.

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

 120991_sfantul-moise-etiopianul

Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi ai fost tâlhar, însă apoi te-ai îngrozit de păcatele tale, ai dobândit frângere de inimă pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenicioasele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos.

***

Rugăciune către Cuviosul Moise Arapul pentru vindecarea de patima băuturii
28 August

mosesbla2

Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi ai fost tâlhar, însă apoi te-ai îngrozit de păcatele tale, ai dobândit frângere de inimă pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenicioasele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de darul facerii de minuni. O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin vătamarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de întrebuinţarea fără de măsură a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă. Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputincioşii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul, dăruieşte-le putere să-şi biruie patima, adu-i pe calea binelui, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

***

Rugăciune către Sfântul Cuvios Moise Etiopianul
28 August

58316_476871072344124_1399833893_n

Sfinte al lui Dumnezeu, părinte Moise, sosind ziua pomenirii tale cea de peste an, te rugăm să nu treci cu vederea ale noastre netrebnice și sărace rugăciuni de cerere pe care le aducem ție noi, robii tăi. Ci ca un părinte milostiv și iubitor de fii, ascultă-ne pe noi în ceasul acesta, când suntem greu încercați cu tot felul de ispite, pe care, din pricina păcatelor noastre celor grele pe care le-am săvârșit și care ne-au slăbit sufletele, nu le putem răbda și nici ochii spre cer nu putem să-i ridicăm, covârșindu-ne sarcina cea grea a păcatelor pe care nu le-am părăsit, mâniind cu aceasta pe Dumnezeu care a așteptat întoarcerea noastră, însă noi am ajuns nesimțitori și nevrednici de milă. Pentru aceasta alergăm la bunătatea ta, părinte, deoarece știm că Domnul nu trece cu vederea ale tale rugăciuni și cereri. Mijlocește deci și pentru noi, părinte, să ne mântuim de chinurile cele grozave pregătite pentru cei păcătoși.

Așa, părinte Moise, să nu ne lași pe noi în moartea păcatelor, ci scapă-ne pe noi din Egiptul patimilor cele stricătoare de suflet, precum Moise văzătorul de Dumnezeu pe poporul cel ales din robia lui Faraon și i-a adus în țara făgăduinței, așa și tu, părinte, du-ne în Raiul cel făgăduit de Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în veci. Amin!

***

Hristos cheamă la Sine sufletul păcătos

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Sf-Tihon-Zadonsk

De ce M-ai părăsit, omule?

De ce Mi-ai întors spatele Mie, Celui Iubit? De ce te-ai lipit din nou de vrăjmașul Meu? Adu-ți aminte că pentru tine M-am făcut Trup. Adu-ți aminte că pentru tine M-am născut din Fecioară.

Adu-ți aminte că pentru tine am fost Prunc.

Adu-ți aminte că pentru tine M-am smerit. Adu-ți aminte că pentru tine am sărăcit. Adu-ți aminte că pentru tine am viețuit pe pământ. Adu-ți aminte că pentru tine am răbdat prigoană.

Adu-ți aminte că pentru tine am primit vorbire de rău, defăimare, batjocură, necinstire, răni, scuipări, pălmuiri, pătimiri de ocară, silnice.

Adu-ți aminte că pentru tine cu cei fără de lege am fost socotit (Luca 22, 37).

Adu-ți aminte că pentru tine am murit cu moarte de ocară.

Adu-ți aminte că pentru tine am fost îngropat.

M-am pogorât din cer, ca să te înalț pe tine la cer.

M-am smerit ca să te înalț.

Am sărăcit ca să te îmbogățesc. Am primit necinstire ca să te proslăvesc.

Am fost rănit, ca să te vindec. Am murit ca să îți dau viață.

Tu ai păcătuit, iar Eu am luat păcatul tău asupra Mea.

Tu ești vinovat, iar Eu am primit pedeapsa.

Tu ești dator, iar Eu am plătit datoria ta.

Tu ai fost osândit la moarte, iar Eu am murit pentru tine.

La acestea M-au mânat însă dragostea Mea, milostivirea Mea. Nu am putut răbda ca tu să pătimești în felul acesta.

Oare nesocotești dragostea Mea?

În loc de dragoste, Îmi plătești cu ură.

În loc să Mă iubești pe Mine, iubești păcatul.

În loc să îmi slujești Mie, tu slujești patimilor.

Dar ce ai găsit tu în Mine care să fie vrednic de dezgust?

De ce nu vrei să vii la Mine?

Vrei bunătăți? Toate bunătățile la Mine sunt.

Vrei fericire? Toată fericirea la Mine este.

Vrei frumusețe? Cine e mai frumos ca Mine?

Vrei noblețe? Cine este mai nobil decât Fiul lui Dumnezeu și al Fecioarei?

Înălțime vrei? Cine e mai înalt decât Împăratul Cerurilor?

Slavă vrei? Cine e mai proslăvit decât Mine?

Bogăție vrei? Toată bogăția la Mine este.

Înțelepciune vrei? Eu sunt Înțelepciunea lui Dumnezeu.

Prietenie vrei? Cine este mai vrednic de dragoste și cine are mai multă dragoste decât Mine, care Mi-am pus sufletul pentru toți?

Ajutor cauți? Cine va ajuta, afară de Mine?

Doctor cauți? Cine va vindeca, afară de Mine?

Veselie cauți? Cine va veseli, afară de Mine?

Mângâiere în întristare cauți? Cine va mângâia, afară de Mine?

Tihnă cauți? La Mine vei dobândi tihnă penrtu sufletul tău.

Pace cauți? Eu sunt pacea sufletului?

Viață cauți? La Mine este izvorul vieții.

Lumină cauți? Eu sunt Lumina lumii.

Adevăr cauți? Eu sunt Adevărul.

Calea cauți? Eu sunt Calea.

Călăuză spre cer cauți? Eu sunt Călăuza cea credincioasă.

Așadar, de ce nu vrei să vii la Mine? Nu îndrăznești să te apropii? Dar de cine e mai lesne să te apropii?

Te sfiești să ceri? Dar cine a cerut vreodată cu credință și nu I-am dat?

Păcatele nu te lasă? Eu pentru păcătoși am murit.

Te tulbură mulțimea greșalelor? Milostivirea Mea este și mai multă.

”Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.”

   Slavă lui Dumnezeu – Tatăl și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor

Amin!

(Sfântul Tihon din Zadonsk – Cele mai frumoase rugăciuni, pp. 5-8, Ed. Sofia, București, 2011).

Cu mult drag, dedicată lui A-C. V.

La mulți ani!

Rugăciune de mulțumire din testamentul duhovnicesc al Sfântului Tihon din Zadonsk

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

sf_tihon1

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Slavă lui Dumnezeu că m-a zidit după chipul și asemănarea Sa!

Slavă lui Dumnezeu că m-a răscumpărat pe mine, cel căzut!

Slavă lui Dumnezeu că a purtat grijă de mine, nevrednicul!

Slavă lui Dumnezeu că m-a chemat la pocăință pe mine, cel ce am păcătuit!

Slavă lui Dumnezeu că mi-a dat sfântul Său cuvânt ca pe o făclie ce luminează în loc întunecat (v. Pt.1, 19) și prin aceasta m-a povățuit la calea cea adevărată!

Slavă lui Dumnezeu că mi-a luminat ochii inimii!

Slavă lui Dumnezeu că mi-a dat spre cunoștință numele Său cel sfânt!

Slavă lui Dumnezeu că a spălat păcatele mele prin baia botezului!

Slavă lui Dumnezeu că mi-a arătat calea către veșnica fericire! Iar calea este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care grăiește despre Sine:

”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”

(In 14, 6)

Slavă lui Dumnezeu că nu m-a dat pierzării atunci când păcătuiam, ci, după bunătatea Sa, a răbdat păcatele mele!

Slavă lui Dumnezeu că mi-a arătat înșelarea și deșertăciunea acestei lumi!

Slavă lui Dumnezeu că mi-a ajutat în felurite ispite, necazuri și nevoi!

Slavă lui Dumnezeu că m-a ocrotit în împrejurările cele nenorocite și primejdioase!

Slavă lui Dumnezeu că m-a apărat de vrăjmașul diavol!

Slavă lui Dumnezeu că m-a ridicat pe mine, cel căzut!

Slavă lui Dumnezeu că m-a mângâiat pe mine, cel întristat!

Slavă lui Dumnezeu, că m-a întors pe mine, cel rătăcit!

Slavă lui Dumnezeu că m-a pedepsit părintește!

Slavă lui Dumnezeu că mi-a vestit Judecata Sa cea înfricoșată, ca să mă tem de ea și să mă pocăiesc de păcatele mele!

Slavă lui Dumnezeu că mi-a vestit veșnica muncă și veșnica fericire, ca de una să fug, iar pe cealaltă să o caut!

Slavă lui Dumnezeu că mie, nevrednicului, mi-a dat hrană, care a întărit trupul meu cel neputincios, și mi-a dat îmbrăcăminte, care a acoperit trupul meu cel gol, și mi-a dat casă, în care m-am odihnit!

Slavă lui Dumnezeu și pentru celelalte bunătăți ale Lui pe care mi le-a dat spre întărirea și mângâierea mea! Câte binefaceri am primit de la El cât am trăit!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

La mulți ani, A.L!

Rugăciunea Sf. Siluan pentru lume

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici. Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău. Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine. Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunătatea Ta. Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează. Milostivirii Tale toate îi sunt cu putinţă. Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie. Amin!

Rugăciune de mulţumire pentru ajutorul primit de la Sfântul Efrem cel Nou

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

St. Ephraim the Great Martyr

Sfinte Mare Mucenice Efrem, slabă este credinţa mea, săracă îmi este inima mea, risipită îmi este mintea şi nevrednic sunt de ajutorul tău; dar mare este dragostea ta faţă de tot omul care te cheamă în ajutor. Aşa învrednicindu-mă şi eu de binefacerile tale, cu gând smerit şi cu evlavie cad înaintea ta, mă închin şi cu buze necurate îţi sărut cu recunoştinţă icoana şi îţi mulţumesc, că nu ai trecut cu vederea cererile mele, ci, după obicei, te-ai arătat grabnic ajutător.

M-ai ajutat, Sfinte Efrem, când grele încercări şi teamă m-au cuprins, iar acum sfinte primeşte mulţumirea, recunoştinţa şi dragostea mea, ca ale unui rob nevrednic. Aşa cum ai împlinit cererile mele, întăreşte-mă să împlinesc şi eu poruncile lui Dumnezeu. Precum nu ai şovăit a mă izbăvi de necazuri şi a tămădui trupul meu, nu şovăi a curăţi şi sufletul meu de toată întinăciunea. Luminează-mă, Sfinte Efrem, cu rugăciunile tale, să nu-mi pun nădejdea în oameni, în mintea mea sau în sănătatea trupului meu, ca să nu fiu ruşinat. Iar pentru că întinat şi robit de patimi sunt eu şi nu am îndrăznire către Dumnezeu, te rog, Sfinte al meu, ca aşa cum m-ai ajutat până acum, să-mi fii mie sprijinitor, cu rugăciunile tale către Hristos Dumnezeu, ori de câte ori furtuna încercărilor se va abate asupra sufletului meu.

Te rog, ocroteşte cu rugăciunile tale şi pe robii lui Dumnezeu (numele), pe toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pe toţi cei bolnavi, necăjiţi sau ispitiţi, pe toţi cei care au nevoie de ajutorul tău, şi pe tot poporul binecredincios. Amin.

http://ziarullumina.ro/sfantul-efrem-cel-nou-grabnic-ajutator-si-vindecator-101304.html

Ori de câte ori iți simți sufletul zbuciumat și vrei să te liniștești, zi rugăciunea aceasta

/ multumesc2014 / 2 comentarii

1452

Gol și descoperit stau înaintea Ta, Doamne, cunoscătorule de inimi, mărturisindu-mi păcatele, pentru că greu mă apasă. N-am liniște și n-am odihnă, iar vrăjmașul mă chinuie. Miluiește-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa) și izbăvește-mă Doamne al iertării, pentru a putea afla calea zilei de mâine.

Amin!

Acatistul Maicii Domnului Umilenia – Floarea Smereniei

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Maica_Domnului_Umilenia

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Celei mai smerite Împărătese, a lumii şi a îngerilor, îi aducem cereri, mulţumiri şi laude, că s-a învrednicit a fi cea mai frumoasă floare a omenirii, întru care a binevoit Dumnezeu a Se face Om, pentru mântuirea noastră. Iar tu, Floarea smereniei, Maică Preacurată, dăruieşte-ne nouă din smerenia ta, ca să-L primim pe Dumnezeu în sufletele noastre!

Icosul 1

Îngerii, înaintea oamenilor, ţi s-au închinat, Fecioară smerită şi de toţi lăudată, iar Arhanghelul Gavriil a fost trimis să-ţi spună vestea cea de taină, pe care ţi-a dezvăluit-o Dumnezeu numai ţie:

Bucură-te, Maica Smereniei;

Bucură-te, Fecioara aleasă ca o floare a omenirii;

Bucură-te, ceea ce eşti şi vei fi cea mai lăudată;

Bucură-te, Maica Domnului;

Bucură-te, Împărăteasa îngerilor;

Bucură-te, cea pentru care Dumnezeu a umplut lumea cu icoane făcătoare de minuni;

Bucură-te, Poarta Întrupării;

Bucură-te, veşnic arătătoarea Pruncului Dumnezeiesc;

Bucură-te, răsadul cel bun, urmaşa Evei;

Bucură-te, împlinirea aşteptărilor celor de demult;

Bucură-te, mirarea cetelor îngereşti;

Bucură-te, Maică smerită a lui Dumnezeu;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 2 – lea

Viaţa Maicii Sfinte a fost un neîntrerupt „Aliluia”, pentru care îngerii s-au înfricoşat şi capul şi-au plecat, recunoscând-o pe dânsa drept Împărăteasa lor preaslăvită, cea mai frumoasă floare înflorită în toată omenirea.

Icosul al 2 -lea

Coborându-se Fecioara de mică în adâncurile nebănuite de noi ale smereniei, Domnul a binecuvântat-o mai mult decât pe toţi şi prin glasurile îngereşti şi omeneşti o laudă aşa:

Bucură-te, Măicuţa durerilor;

Bucură-te, ceea ce suspini pentru toate sufletele;

Bucură-te, ceea ce te bucuri de mântuirea noastră;

Bucură-te, ceea ce ai zis: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”;

Bucură-te, chipul desăvârşit al smereniei;

Bucură-te, Învăţătoarea noastră întru ale tăcerii şi modestiei

Bucură-te, ceea ce ne dai speranţă şi putere pe calea nevoinţei;

Bucură-te, cel mai frumos palat al lui Dumnezeu;

Bucură-te, întâia biserică sfinţită;

Bucură-te, cutremurarea iadului;

Bucură-te, Izgonitoarea setei de răzbunare;

Bucură-te, Încurajatoarea celor nebăgaţi în seamă de lume;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 3 – lea

Lacrimile Preacuratei s-au făcut pentru noi izvor de bunătăţi, de milă şi de har, curgând nesecat prin icoanele sale lăsate lumii. Iartă-ne, Măicuţa noastră, a oropsiţilor, pentru durerile pe care ţi le pricinuim prin greşelile noastre. Pentru toate lacrimile sfinte vărsate pentru noi, Îi cântăm cu smerenie Fiului tău: Aliluia!

Icosul al 3 – lea

Nimeni nu a mai plâns pe pământ şi în cer mai cu durere decât Maica lui Dumnezeu. Şi nu numai la moartea Fiului ei pe Cruce, când prin inimă i-a trecut sabie, după proorocie, ci şi atunci când a văzut moartea sufletească a fiecăruia dintre noi, iar lacrimile ei au rodit bucurie şi întoarcere la Dumnezeu a multora, pentru care îi cântăm Fecioarei aşa:

Bucură-te, smerenie înlăcrimată;

Bucură-te, ceea ce te bucuri pentru întoarcerea noastră la Dumnezeu;

Bucură-te, cea mai cinstită fiică a Evei;

Bucură-te, ceea ce porţi cel mai frumos şi mai slăvit nume, Marie;

Bucură-te, Împărăteasa care nu trece cu vederea pe niciuna din slugile sale;

Bucură-te, smerenie în laudă;

Bucură-te, Ghiocelul omenirii;

Bucură-te, după cum ţi-a spus Arhanghelul;

Bucură-te, cu o bucurie mai mare decât a Evei în Rai;

Bucură-te, mai mult decât Sfânta Elena la găsirea Crucii;

Bucură-te, alături de Fiul tău, în cer;

Bucură-te, strigătul de biruinţă al Evei celei mult-întristate;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 4 – lea

Noi nu putem răbda cât ai răbdat tu pentru omenire. Noi nu putem înţelege durerile sufletului tău smerit, o, Maică. Iartă-ne puţinătatea credinţei, a nădejdii şi a dragostei şi primeşte din partea noastră, ca dar, cântarea către Fiul tău: Aliluia!

Icosul al 4 – lea

Cei care au crezut că te-au înţeles pe deplin s-au cufundat în mândrie şi înşelare, iar cei care s-au smerit, îngenunchind înaintea icoanei tale, au primit de la Dumnezeu, prin tine, revărsarea harului. De aceea îţi mulţumim, grăind:

Bucură-te, răbdarea fără cârtire;

Bucură-te, smerenie nepoticnită;

Bucură-te, taină adâncită şi neînţeleasă;

Bucură-te, Împărăteasa noastră cea plină de bunătate şi dăruire;

Bucură-te, Maică Sfântă ce împodobeşti bisericile cu icoana ta;

Bucură-te, prietena omenirii;

Bucură-te, rugătoarea noastră în cer;

Bucură-te, sufletul cel mai strălucitor;

Bucură-te, ceea ce te-ai transformat în bucuria credincioşilor;

Bucură-te, ocrotirea noastră;

Bucură-te, cea nedescrisă de cuvinte;

Bucură-te, Maică, în faţa căreia graiul omenesc se retrage neputincios;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 5 – lea

Nu e nimeni care să nu fi auzit de numele tău cel sfânt, Preacurată Fecioară Maria. Cei care nu l-au cinstit, mult au pierdut, iar cei care l-au păstrat în inimă cu evlavie, închinându-ţi-se ca Maicii lui Dumnezeu, au fost răsplătiţi de Fiul tău cu împlinirea rugăciunilor, la vreme potrivită. De aceea noi, credincioşii, îi cântăm Fiului tău împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 5 – lea

Pământul s-a umplut de biserici, dintre care nenumărate poartă hramul tău, al preasfintelor tale sărbători, Fecioară Maria. Ele sunt buchetul de flori pe care ţi-l oferim împreună cu rugăciunile noastre dinaintea icoanelor tale. Ajută-ne, Maică a Domnului şi a noastră, ca să ne păstrăm credinţa iubitoare, neschimbată, până la sfârşit, şi să-ţi putem cânta în veşnicie aşa:

Bucură-te, ajutătoarea noastră de zi cu zi;

Bucură-te, darul nostru de la Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce ne-ai fost dată ca Maică;

Bucură-te, că suntem nevrednici de mila ta cea mare;

Bucură-te, că fără tine ne-am poticni la vreme de încercare;

Bucură-te, miluitoarea noastră cea fără părtinire şi neobosită;

Bucură-te, sporitoarea darurilor date nouă de Dumnezeu;

Bucură-te, înţelepţirea noastră neştiută;

Bucură-te, Rai înflorit pe pământ;

Bucură-te, perla ascunsă, cu chip blând;

Bucură-te, cea îmbrăcată pururea în haina cea strălucitoare a smereniei;

Bucură-te, ceea ce ne înţelegi dorurile şi durerile;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 6 – lea

Milioane de minuni au răsărit, ca stelele pe cerul lumii, prin mijlocirea ta, Fecioară. Ele nu se opresc până la sfârşitul lumii, până la ultimul strigăt al vreunui credincios către tine. Uimiţi de bunătatea ta, îngerii Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6 – lea

Viaţa fiecărui creştin este presărată cu minuni ale Maicii Domnului, ştiute şi neştiute. De multe ori, Preacurata nu aşteaptă cererea noastră, pentru a ne ajuta, ci fiind o Maică plină de iubire şi răbdare, ne îndreaptă pe calea mântuitoare, dorind să ajungem biruitori alături de Fiul ei şi de dânsa, în Raiul redeschis. Plini de cucernicie, ştiind că de multe ori am uitat să-i mulţumim Fecioarei Maici, noi îi cântăm acum aşa:

Bucură-te, bucură-te cu bucurie nesfârşită;

Bucură-te, ceea ce ne dăruieşti bucurii duhovniceşti;

Bucură-te, Maica izvorâtoare de minuni;

Bucură-te, ceea ce ne deschizi ochii sufletului asupra bunătăţilor netrecătoare;

Bucură-te, că ne scoţi din valurile lumii şi ne duci spre pacea lină;

Bucură-te, ceea ce ne ajuţi să ne ruşinăm de păcatele noastre;

Bucură-te, vas ales al smereniei;

Bucură-te, că ne sprijini la necaz, ca să înţelegem mâna Proniei în toate;

Bucură-te, templul cel slăvit al Duhului Sfânt;

Bucură-te, Maica bucuriei, smereniei şi răbdării;

Bucură-te, cea mult cântată şi mult lăudată;

Bucură-te, Fecioara cu cel mai bun nume;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 7 – lea

Atunci când frica şi jalea vor cuprinde omenirea, la Judecata de Apoi, când cărţile îngerilor se vor deschide şi nu va fi loc de fugă pentru nimeni, şi atunci mila ta va îmbrăţişa făptura, încât tu vei mijloci la Dreptul Judecător pentru iertarea păcatelor noastre, Născătoare de Dumnezeu.

Temându-ne de clipele acelea, alături de îngerii cei buni cântăm cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 7 – lea

La tine nu este pedeapsă fără timp de îndreptare, la tine nu este faţă îndelung întoarsă de la cei păcătoşi, la tine nu este oprire a izvorului minunilor, Fecioară Maria. De aceea noi, cei păcătoşi, te strigăm să ne ajuţi, să ne schimbăm viaţa, să urmăm calea pocăinţei şi să îţi cântăm:

Bucură-te, Maică a milei;

Bucură-te, ceea ce ne ajuţi întotdeauna;

Bucură-te, fericire în smerenie;

Bucură-te, Fecioară strălucitoare;

Bucură-te, Maica Soarelui veşnic;

Bucură-te, Apărătoarea noastră în faţa Dreptului Judecător;

Bucură-te, Floare între florile Raiului;

Bucură-te, mâna întinsă păcătoşilor;

Bucură-te, ceea ce plângi pentru păcatele noastre;

Bucură-te, izvor de pocăinţă;

Bucură-te, Maică a creştinilor, lăsată nouă de Hristos;

Bucură-te, mângâierea noastră;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 8 – lea

Cu câtă seninătate ai stat, Maică, înaintea încercărilor vieţii, învelindu-te cu haina dragostei de Fiul tău şi Dumnezeu şi împodobită fiind cu o cunună de smerenie neţărmuită. Pentru aceasta, îngerii ţi-au slujit şi îţi slujesc cu bucurie, cântând Fiului tău preaiubit: Aliluia!

Icosul al 8 – lea

Aşa a binevoit Dumnezeu, ca să Se facă Om şi să aibă drept Maică pe cea mai frumoasă şi mai smerită dintre fecioarele lumii, pe Maria, fiica Anei. Îţi mulţumim, Doamne, că prin dânsa Tu ai căutat spre noi, ca să ne afli. Căci noi suntem oile cele pierdute, care suspină să le găseşti, grăind către Maica Ta aşa:

Bucură-te, mărgăritarul cel mai de preţ al pământului;

Bucură-te, lună între stelele Raiului;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu (Theotokos);

Bucură-te, cea anunţată de proorocii din vechime;

Bucură-te, ceea ce ai fost lăudată de Elisabeta;

Bucură-te, bucuria păstorilor veniţi la iesle;

Bucură-te, uimirea magilor veniţi din Răsărit;

Bucură-te, cea către care dreptul Simeon s-a închinat şi a profeţit;

Bucură-te, ceea ce ai plecat în Egipt, la sfatul îngerului;

Bucură-te, cea sub ochii căreia a crescut Pruncul dumnezeiesc;

Bucură-te, iubire de mamă pentru neamul creştinilor;

Bucură-te, cea mult cinstită de către Sfinţii Apostoli;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 9 – lea

Dorind să-ţi arate cinstea şi supunerea pe care ţi le poartă, Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, a săvârşit prima Sa minune la îndemnul tău părintesc, Fecioară Maria, pe când vă aflaţi la o nuntă din Cana Galileii. Îţi mulţumim deci, ajutătoarea noastră, începătoarea minunilor, şi cu umilinţă Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9 – lea

Pentru mila şi ruga ta, Fecioară, Domnul a transformat apa în vinul cel bun, în Cana Galileii, învăţându-ne că aşa va fi pentru noi, cei păcătoşi, trecerea de la moarte la viaţă. Ne închinăm ţie, Maică şi Fecioară, şi te lăudăm grăind:

Bucură-te, cea plină de milă şi de har;

Bucură-te, ceea ce nu ne treci cu vederea de-a lungul vieţii noastre;

Bucură-te, rugătoarea noastră puternică;

Bucură-te, cea ale cărei rugăciuni sunt mereu ascultate;

Bucură-te, Preasfântă care ai pogorât cerul pe pământ;

Bucură-te, deschizătoarea uşii milei;

Bucură-te, smerenie îmblânzitoare;

Bucură-te, gând curat împodobit cu modestie;

Bucură-te, lacrima sfinţită a pământului;

Bucură-te, cea care te-ai făcut pricina celei dintâi minuni a lui Iisus;

Bucură-te, ajutătoarea familiilor creştine;

Bucură-te, ocrotitoarea copiilor;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 10 – lea

În lumea aceasta durerea nu conteneşte, suspinul nu se opreşte. Bucuria este trecătoare şi prea puţină pentru sufletele noastre însetate de veşnicie. Multă mângâiere şi alinare primim noi de la icoana Fecioarei Maria, rugându-ne cu credinţă. Bucuria cea veşnică să o ceri pentru noi, Fecioară, ca să putem cânta Domnului în vecii nesfârşiţi: Aliluia!

Icosul al 10 – lea

Exemplu de smerenie şi de răbdare ne este nouă Maica Preasfântă. Când suntem copleşiţi şi însinguraţi ne ridicăm ochii spre icoana dânsei, ştiind că nu ne-a părăsit. Te rugăm să ne dăruieşti din dulceaţa smereniei şi blândeţii tale, Fecioară, şi să ne ancorezi în răbdare până la sfârşitul vieţii noastre pământeşti, iar noi să te lăudăm aşa:

Bucură-te, oglindă străvezie a Raiului;

Bucură-te, ceea ce muţi din loc munţii neputinţelor noastre;

Bucură-te, curcubeul păcii şi al speranţei;

Bucură-te, alinătoarea inimilor obosite;

Bucură-te, ajutorul sărmanilor răbdători;

Bucură-te, minune tăinuită în smerenie;

Bucură-te, Maică a curăţiei sufleteşti;

Bucură-te, mânăstire în care a locuit Hristos;

Bucură-te, duioşie negrăită;

Bucură-te, preafericită şi mult-lăudată Fecioară;

Bucură-te, puritate neîntrecută de îngeri;

Bucură-te, ceea ce ne dai minunile ca o ploaie de primăvară;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 11 – lea

Ne smerim înaintea ta, Împărăteasă a blândeţii şi a bunătăţii şi îţi aducem în dar rugăciunile noastre nevrednice. Ştim că nu le vei trece cu vederea, ci le vei înfăţişa Fiului tău ca pe darurile celor trei Crai, cerându-I pentru noi milă, har şi pocăinţă. Dă-ne, Maică, rugăciunea neîncetată a inimii curate, ca să-I cântăm şi pe pământ, şi în cer, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11 – lea

Tânjeşte sufletul nostru, Maică, după rugăciunea cea fără oprire a inimii, pe care tu ai avut-o, învăluită în smerenia ta adâncită. Nu ne lăsa, Maică, dorul neîmplinit, ci ajută-ne să ne transformăm în vase ale harului, în sfeşnice nestinse, ca împreună cu femeile mironosiţe şi cu cetele nenumărate ale tuturor Sfinţilor să te putem lăuda neîntrerupt, cântând:

Bucură-te, Maică a rugăciunii smerite;

Bucură-te, ceea ce nu ţi-ai curmat rugăciunea plină de iubire;

Bucură-te, Fecioară Maria, mijlocitoarea rugăciunii inimii;

Bucură-te, smerenie dezvăluită de Dumnezeu;

Bucură-te, Preacinstită Maică, noua Evă minunată;

Bucură-te, cea pe care şarpele cel vechi nu a putut să o ademenească;

Bucură-te, învingătoarea ispitelor prin smerenie şi iubire;

Bucură-te, prietena celor ce se ostenesc în rugăciuni şi privegheri;

Bucură-te, întăritoarea mânăstirilor ortodoxe;

Bucură-te, Floare neîntinată şi neveștejită a fecioriei şi smereniei;

Bucură-te, ceea ce ne îndemni la Împărtăşania cu Trupul şi Sângele Fiului tău iubit;

Bucură-te, Maica Mântuitorului lumii;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 12 – lea

Nu îndrăznim să privim chipul tău preafrumos din icoană, în care străluceşti ca o Împărăteasă a lumii. Cu capul plecat te rugăm, Maică a noastră, să nu ne lipseşti în viaţa cea veşnică de vederea chipului tău minunat şi a Fiului tău Celui biruitor. Primeşte, Doamnă şi Stăpână, firava noastră rugă, din inimă zdrobită, ca glasul nostru să se poată împleti în eternitate cu cel îngeresc într-un neoprit: Aliluia!

Icosul al 12 – lea

Inima noastră plânge, Maică, după vederea ta neîncetată, ca Doamnă şi Împărăteasă în Rai, alături de Dumnezeu, de Îngeri şi de Sfinţi. Ajută-ne şi învaţă-ne să urcăm acolo, pe treptele rugăciunii smerite, având darul discernământului, pentru care să îţi mulţumim cu umilinţă:

Bucură-te, Doamna noastră preacinstită;

Bucură-te, strălucire plină de iubire;

Bucură-te, ceea ce ai bucurat pe părinţii tăi cei credincioşi;

Bucură-te, cântec în acorduri de smerenie şi har;

Bucură-te, ciocârlia lumii, ceea ce te-ai înălţat cel mai mult spre Soarele neapus;

Bucură-te, privighetoare ce ne alini dorurile cele curate ale inimii;

Bucură-te, slava şi frumuseţea omenirii;

Bucură-te, scară împodobită spre cer;

Bucură-te, psaltire alungătoare a demonilor;

Bucură-te, cea mai strălucitoare biserică a noastră;

Bucură-te, Regina Îngerilor şi a Sfinţilor;

Bucură-te, ceea ce ne aştepţi în Raiul lui Hristos;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul al 13 – lea

O, Floarea smereniei, Maica bunătăţii şi a iubirii neţărmuite, Fecioară Maria, ajută-ne pe calea acestei vieţi, dăruindu-ne răbdare şi rugăciune smerită, cuget plecat şi ochi deschişi ai sufletului, ca să te putem slăvi pururea în Raiul duhovnicesc, unde ne aştepţi cu dragoste, de-a dreapta Fiului tău. Şi atunci, mântuiţi, să-I putem cânta Lui, neîncetat: Aliluia!

(de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Îngerii, înaintea oamenilor, ţi s-au închinat, Fecioară smerită şi de toţi lăudată, iar Arhanghelul Gavriil a fost trimis să-ţi spună vestea cea de taină, pe care ţi-a dezvăluit-o Dumnezeu numai ţie:

Bucură-te, Maica Smereniei;

Bucură-te, Fecioara aleasă ca o floare a omenirii;

Bucură-te, ceea ce eşti şi vei fi cea mai lăudată;

Bucură-te, Maica Domnului;

Bucură-te, Împărăteasa îngerilor;

Bucură-te, cea pentru care Dumnezeu a umplut lumea cu icoane făcătoare de minuni;

Bucură-te, Poarta Întrupării;

Bucură-te, veşnic arătătoarea Pruncului Dumnezeiesc;

Bucură-te, răsadul cel bun, urmaşa Evei;

Bucură-te, împlinirea aşteptărilor celor de demult;

Bucură-te, mirarea cetelor îngereşti;

Bucură-te, Maică smerită a lui Dumnezeu;

Bucură-te, Floarea smereniei, Fecioară Maică!

Condacul 1

Celei mai smerite Împărătese, a lumii şi a îngerilor, îi aducem cereri, mulţumiri şi laude, că s-a învrednicit a fi cea mai frumoasă floare a omenirii, întru care a binevoit Dumnezeu a Se face Om, pentru mântuirea noastră. Iar tu, Floarea smereniei, Maică Preacurată, dăruieşte-ne nouă din smerenia ta, ca să-L primim pe Dumnezeu în sufletele noastre!

RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

Preasfântă Fecioară, Floare a smereniei, bunătăţii şi a dragostei curate, Sfeşnic strălucitor şi plin de har, primeşte puţina noastră rugăciune şi nu ne ruşina în cererile noastre.

Ştim că nu avem Fericirea inimii curate, pentru a-L vedea pe Dumnezeu, şi nici Fericirea celor smeriţi, pentru a fi mângâiaţi de harul necreat. De asemenea, nici de celelalte Fericiri, propovăduite de Fiul tău, nu ne-am apropiat. Nefericiţi şi zbuciumaţi, singuri vinovaţi de nefericirea noastră, strigăm către tine, Maică şi Învăţătoare a noastră, ca să ne ajuţi să urcăm pe cele nouă trepte ale Fericirilor, către Fiul tău Dumnezeiesc, de care nu vrem să ne lipsim nici acum şi nici în vecii cei fără de timp.

Primeşte această zdrobire a inimii noastre sălbăticite şi cere pentru noi mila cerească şi puterea de a ne recunoaşte şi spovedi cu sinceritate păcatele cele de voie şi pe cele fără de voie, ca să ne putem împărtăşi cu Sfintele Taine, cele dăruite nouă spre viaţa veşnică.

Nu ne uita, Maică a creştinilor, Maica noastră, bucuria noastră în întristări şi sprijinitoarea noastră în necazuri şi dă-ne curajul mărturisirii dreptei-credinţe prin fapte bune, în toate zilele vieţii noastre. Amin.

RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE CĂTRE MAICA DOMNULUI

Nu ne vom opri elanul inimii numai la cereri şi laude, ci dorim din tot sufletul să-ţi mulţumim pentru întreg ajutorul văzut şi nevăzut, Regină înfrumuseţată, Preasfântă Maică a Împăratului făpturii.

Ne adăugăm mulţumirea la izvorul de recunoştinţă al tuturor credincioşilor, care curge neîncetat spre tine şi spre Fiul tău, fiind plin de lacrimi de bucurie pentru rugăciunile ascultate şi pentru inima odihnită la lumina Adevărului veşnic.

Îţi mulţumim cu smerenie, înaintea icoanei tale, Preacinstită Maică!

Îţi mulţumim cu lacrimi, cu rugăciuni, cu acatiste şi cu cântări duhovniceşti!

Îţi mulţumim în fiecare zi a vieţii noastre, cu gândul plin de recunoştinţă! Amin.

 

Rugăciune pentru creștinii vremurilor din urmă – Sfântul Anatolie cel Tânăr de la Optina

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

18814238_10212311733920919_9084866260235099475_n

Doamne, izbăveşte-mă de înşelăciunea urâtorului de Dumnezeu şi urâtorului de bine antihrist a cărui venire se apropie şi scapă-mă din cursele lui viclene în tainicul deşert al Mântuirii Tale. Dă-mi, Doamne, putere şi curaj să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu mă lepăd de Tine din pricina fricii pe care mi-o inspiră diavolul şi să nu Te tăgăduiesc pe Tine, Izbăvitorul şi Răscumpărătorul meu şi nici biserica Ta cea sfântă. Dăruieşte-mi, Doamne, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi cruţă-mă, Doamne, în ceasul Înfricoşatei Tale Judecăţi. Amin.

Deliver me, O Lord from the deceptions of the Godhating and evil antichrist, whose coming is at hand, and shelter me from his snares in the secret desert of Thy salvation. Grant me ,O Lord, strength and courage to firmly confess Thy Most Holy Name, that I may not abandon You because of the devil’s fear and that I may not deny Thee my Saviour and Redeemer, nor Thy Holy Church . But grant me O Lord cries and tears for my sins, and spare me O Lord in the hour of Thy dread judgement. Amen.

Prayer for the orthodox christians of the latter times · St. Anatoly the Younger of Optina · For Daily Use
 
Sursa:http://adria74.wordpress.com

Acatistul Noului Mărturisitor Ilie Lăcătușu, făcătorul de minuni – 22 iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

118559_parintele-ilie-lacatusu-co1-222x300

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Troparul, glasul al 8-lea:

Îndelung pătimitorule, de Dumnezeu purtătorule Părinte Ilie, văpaia muncilor cu focul lucrător ai înrourat-o, ruşinând pe vrăjmaşi. Pentru această, părinte, cu hlamida lui Hristos îmbrăcându-te, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1:

Veniţi, iubitorilor de mucenici, să-l lăudăm cu mare glas pe Părintele Ilie, care, prin pătimirile sale, a luat de la Dumnezeu cununa biruinţei. Căci, iubind Biserica lui Hristos şi neamul românesc, a ales calea cea strâmtă şi cu chinuri, stând fără teamă împotriva duşmanilor dreptei credinţe. Şi pentru aceasta să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Icosul 1:

La tine alergăm, sfinte, la vreme de ispita, având nădejde în mijlocirile tale. Ştim că pe mulţi i-ai chemat în chip minunat la sfintele tale moaşte. Am auzit de femeia pe care ai îndemnat-o, zicându-i în vis: „Vino la mine şi roagă-te ori de câte ori ai nevoie de ajutor”. Şi credem că şi pe noi ne poţi ajuta, căci iubirea ta se revarsă peste toţi cei care se roagă ţie cu credinţă, şi pentru această îţi zicem:

  • Bucură-te, binecuvântare a pământului românesc,
  • Bucură-te, liman al credincioşilor şi dar ceresc,
  • Bucură-te, chivot al virtuţilor, de Hristos împodobit,
  • Bucură-te, că iubirea de cele sfinte prin jertfă o ai adeverit,
  • Bucură-te, veghetor neobosit al celor ce mărturisesc dreapta credinţă,
  • Bucură-te, că de la ţine învăţăm smerenia şi adevărata umilinţă,
  • Bucură-te, că ai fugit de slava lumească şi pe Dumnezeu L-ai aflat,
  • Bucură-te, că pentru neamul românesc te-ai rugat neîncetat,
  • Bucură-te, comoară care pe cei drept-credincioşi îi îndestulezi,
  • Bucură-te, că pe cei care pornesc pe cai greşite îi îndreptezi,
  • Bucură-te, că îi chemi la tine pe cei care au nevoie de ajutor,
  • Bucură-te, că cei care se roagă ţie te cunosc grabnic ocrotitor,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 2-lea:

L-ai slujit pe Hristos din tinereţile tale, fiind icoană a rugăciunii, a smereniei şi a jertfelniciei, şi te-ai arătat pildă pentru noi, cei iubitori de patimi şi slabi în credinţă. Pentru această te rugăm să nu încetezi a te ruga pentru noi, că să-I putem cânta lui Dumnezeu cu inima curată: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Văzând Dumnezeu râvnă ta pentru cele sfinte, te-a chemat să-L slujeşti ridicând pe umerii tăi greaua cruce a preoţiei. Iar tu ai răspuns cu vrednicie acestei chemări, vrând să fii păstor de suflete şi slujitor al aproapelui tău, şi pentru această îţi aducem cântări de laudă:

  • Bucură-te, că pe Sfântul Prooroc Ilie l-ai avut ocrotitor,
  • Bucură-te, glas proorocesc care ai mustrat rătăcirea apostaţilor,
  • Bucură-te, odrasla a rugăciunii sfinţilor din veacurile trecute,
  • Bucură-te, că ai înfruntat cu înţelepciune ale vrăjmaşului ispite,
  • Bucură-te, că din copilăria ta ai mers cu smerenie pe calea virtuţilor,
  • Bucură-te, că ţi-ai păzit curăţia tinereţii luptând împotriva patimilor,
  • Bucură-te, cel ce, mergând pe calea familiei, ai ajuns la sfinţenie,
  • Bucură-te, că virtuţile tale le-ai acoperit cu smerenie,
  • Bucură-te, că ai fost propovăduitor şi duhovnic iscusit,
  • Bucură-te, că mulţime de suflete bolnave ai tămăduit,
  • Bucură-te, al iubirii de Dumnezeu neostenit propovăduitor,
  • Bucură-te, dreptar şi pildă aleasă pentru slujitorii altarelor,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 3-lea:

Văzând mulţimea încercărilor prin care trecea neamul românesc, ai vrut să arzi ca o lumânare, necruțând nicio osteneală pentru această. Şi, împreună cu mulţi preoţi şi credincioşi, ai ales să trăieşti sub ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail, luptând cu sabia cuvântului împotriva hulitorilor adevărului şi cântând fără teamă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Nu te-ai temut nici de suferinţe şi nici de moarte, căci ai purtat în sufletul tău râvnă spre mucenicie. Iar Hristos te-a învrednicit să mergi pe urmele mucenicilor din vechime, căci ai fost luat din mijlocul familiei şi al credincioşilor şi ai fost dus în colonii de muncă, unde prin răbdarea şi sfinţenia ta ai adus mângâiere sufletelor deznădăjduite, şi pentru această îţi cântăm:

  • Bucură-te, că sfinţii închisorilor asupra ta au vegheat,
  • Bucură-te, că, primindu-te mai apoi în ceata lor, s-au bucurat,
  • Bucură-te, că, prin curajul tău, în întunericul prigonirilor ai strălucit,
  • Bucură-te, că în viforul furtunilor pacea sufletească o ai dobândit,
  • Bucură-te, că în faţă pătimirilor duhul tău nu s-a tulburat,
  • Bucură-te, piatră de care uneltirile celor rău credincioşi s-au sfărâmat,
  • Bucură-te, că ai urcat muntele suferinţei călcând pe urmele mucenicilor,
  • Bucură-te, că ai răbdat fără cârtire batjocurile şi dispreţul prigonitorilor,
  • Bucură-te, că prin dureri şi suferinţe prigonitorii nu te-au supus,
  • Bucură-te, că, urmând Stăpânului tău, ca o oaie la junghiere te-ai adus,
  • Bucură-te, că pe calea mântuirii în chip tainic te-a călăuzit,
  • Bucură-te, că în fiecare prigoană prin care ai trecut de El ai fost păzit,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 4-lea:

S-a văzut puterea rugăciunilor tale la Periprava, sfinte, când aţi fost puşi să tăiaţi stuf pe o vreme geroasă şi cei care va păzeau aşteptau moartea voastră. Dar i-ai încurajat pe cei care împreună pătimeau cu tine să-şi pună nădejdea în ajutorul Maicii Domnului şi al Sfinţilor Trei Ierarhi, care erau prăznuiţi în acea zi, şi I-aţi cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

V-aţi asemănat sfinţilor patruzeci de mucenici, aruncaţi de prigonitori în apele iezerului Sevastiei, dar prin rugăciunile tale, părinte, toţi au rămas în viaţă. Ca strălucind soarele credinţei în inima ta, a strălucit şi pe cer soarele cel materialnic şi a încălzit pământul, venind în ajutorul vostru. Pentru care te lăudăm, zicând:

  • Bucură-te, că Maica Domnului cu sfântul ei acoperământ v-a acoperit,
  • Bucură-te, că Sfinţii Trei Ierarhi prin rugăciunile lor v-au ocrotit,
  • Bucură-te, că trupurile voastre pe crucea frigului au fost răstignite,
  • Bucură-te, că inimile voastre de harul Duhului Sfânt au fost întărite,
  • Bucură-te, că asemeni sfinţilor patruzeci de mucenici aţi pătimit,
  • Bucură-te, că vicleanul diavol prin pătimirea voastră a fost biruit,
  • Bucură-te, că răbdarea voastră pe prigonitori i-a îngenuncheat,
  • Bucură-te, că dreptatea voastră în chip minunat s-a arătat,
  • Bucură-te, că pe Sfântul Arhanghel Mihail l-aţi avut sprijinitor,
  • Bucură-te, că aţi purtat fără să cârtiţi povara pătimirilor,
  • Bucură-te, că, fiind umiliţi de oameni, Făcătorul lumii v-a binecuvântat,
  • Bucură-te, că Soarele dreptăţii prin lumina soarelui v-a mângâiat,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 5-lea:

Văzând cele viitoare, ai cunoscut mai înainte şi ziua trecerii tale la Domnul şi anul morţii preotesei tale, şi prin această s-a vădit darul pe care l-ai primit de la Dumnezeu încă din timpul vieţii tale pământeşti, pentru care ne bucurăm şi Îi cântăm cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cine poate spune bucuria celor care au fost de faţă la aflarea sfintelor tale moaşte, părinte? Că trupul tău s-a arătat neatins de trecerea timpului şi nesupus putreziciunii, prin harul Duhului Sfânt. Şi prin această s-a întărit sfinţenia ta, căci Dumnezeu ne-a vorbit prin moaştele tale binemirositoare, îndemnându-ne să-ţi aducem laude ca acestea:

  • Bucură-te, că sfintele tale moaşte te arată vas ales al lui Hristos,
  • Bucură-te, că cei ce vin şi se roagă ţie dobândesc mult folos,
  • Bucură-te, că prin trupul tău neputrezit fără cuvinte le vorbeşti,
  • Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine nu îi părăseşti,
  • Bucură-te, că pomenirea ta se întipăreşte în sufletele lor,
  • Bucură-te, apostol al învierii morţilor la sfârşitul veacurilor,
  • Bucură-te, cel ce evlavia pelerinilor care vin la ţine o înmulţeşti,
  • Bucură-te, că îndoielile le risipeşti şi credinţa o întăreşti,
  • Bucură-te, cel ce aduci bucurie în sufletele celor care se închină ţie,
  • Bucură-te, că ne îndemni să cugetăm la moarte şi la veşnicie,
  • Bucură-te, că, asemenea sfinţilor de demult, bună mireasma răspândeşti,
  • Bucură-te, că la racla ta mulţime mare de închinători primeşti,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 6-lea:

Din timpul vieţii tale te-ai arătat făcător de minuni, sfinte, dar după adormirea ta numărul acestora s-a înmulţit. Şi, după aflarea sfintelor tale moaşte, mulţime de credincioşi au venit să ia binecuvântarea ta, rugându-se ţie şi lui Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

În aceste vremuri în care rătăcirile se înmulţesc, te-a arătat Dumnezeu stavilă împotriva necredinţei, căci, auzind despre mulţimea minunilor tale, mulţi vin la sfintele tale moaşte şi, văzându-te ca şi cum ai dormita în raclă, cunosc puterea lui Hristos, Cel ce a biruit moartea. Şi pentru această te laudă, zicând:

  • Bucură-te, că celor ce aveau nevoie de ajutor te-ai arătat,
  • Bucură-te, că prin vise şi vedenii la tine i-ai chemat,
  • Bucură-te, că oamenii vestesc minunile tale nenumărate,
  • Bucură-te, că facerile tale de bine sunt în tot locul lăudate,
  • Bucură-te, prieten al celor apăsaţi de povara singurătăţii,
  • Bucură-te, cel ce alungi ispita deznădejdii şi a sinuciderii,
  • Bucură-te, că de ispita morţii năprasnice ne izbăveşti,
  • Bucură-te, cel ce prin mulţimea minunilor ne uimeşti,
  • Bucură-te, că celor necăjiţi şi întristaţi le ştergi lacrimile,
  • Bucură-te, că mulţi preoţi şi călugări se roagă înaintea icoanei tale,
  • Bucură-te, că harismele tale cu multă bucurie le mărturisim,
  • Bucură-te, că, prin tine, pe Dumnezeul cel adevărat Îl cinstim,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 7-lea:

Au venit la tine bolnavi pe care doctorii nu i-au putut ajuta, lăsându-i pradă deznădejdii, dar tu te-ai arătat doctor ceresc şi ai arătat cu putinţă cele cu neputinţă. Iar bolnavii, aflând tămăduire, au dat mărturie despre mulţimea darurilor tale, cântându-I lui Dumnezeu împreună cu cei de aproape ai lor: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Orice boală şi orice neputinţă îşi află leacul prin rugăciuni către ţine, Părinte Ilie, căci Dumnezeu a răsplătit peste măsură suferinţele tale mucenicesti. Şi te-a arătat ceresc doctor fără de arginţi, la care alergând bolnavii îţi zic cu inimile pline de nădejde:

  • Bucură-te, cel ce împărţi tămăduiri cu îndestulare,
  • Bucură-te, pentru cei aflaţi pe patul de boală alinare,
  • Bucură-te, că, prin rugăciunile tale, pe mulţi de operaţii i-ai scăpat,
  • Bucură-te, că doctorii nu au putut pricepe ce s-a întâmplat,
  • Bucură-te, că, prin tine, tânărul mut a început să vorbească,
  • Bucură-te, că minunile tale a început să le mărturisească,
  • Bucură-te, că bolnavii s-au bucurat aflând vindecare,
  • Bucură-te, pentru rudeniile lor îndurerate mângâiere,
  • Bucură-te, ocrotitor al bolnavilor şi sfătuitor al doctorilor,
  • Bucură-te, că ajuţi doctorii pentru rugăciunile bolnavilor,
  • Bucură-te, că îi ușurezi pe cei apăsaţi de povara durerii,
  • Bucură-te, că te rogi pentru cei aflaţi în ceasul morţii,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 8-lea:

Te-ai arătat în vis femeii necăjite şi i-ai cerut să nu se mai plângă din pricina lipsei banilor, căci va avea cele de trebuinţă. Iar ea, primind putere din cuvintele tale, s-a întărit în credinţă şi I-a adus lui Dumnezeu laudă: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ne aflăm în lipsuri şi necazuri de multe feluri, sfinte, dar credem că nu vei lăsa rugăciunea noastră fără răspuns. Că pe săraci i-ai ajutat în fel şi chip, iar pe cei care nu aveau din ce să trăiască i-ai ajutat să îşi găsească de lucru. Şi credem că, precum pe aceştia, şi pe noi ne poţi ajuta, venind în întâmpinarea noastră, pentru care îţi zicem:

  • Bucură-te, că pe cei flamanzi îi hrăneşti,
  • Bucură-te, că pe cei lipsiţi îi miluiesti,
  • Bucură-te, că dai cele de trebuinţă săracilor,
  • Bucură-te, că vii în întâmpinarea necăjiţilor,
  • Bucură-te, că pe cei rămaşi fără casă i-ai ajutat,
  • Bucură-te, că, văzând ajutorul tău, s-au bucurat,
  • Bucură-te, cel ce eşti părinte iubitor al orfanilor,
  • Bucură-te, că eşti grabnic sprijinitor al văduvelor,
  • Bucură-te, că din ispita deznădejdii ne-ai ridicat,
  • Bucură-te, drept judecător care adevărul l-ai apărat,
  • Bucură-te, că ţii partea celor pe nedrept prigoniţi,
  • Bucură-te, că îi încurajezi pe cei dispreţuiţi,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 9-lea:

Mare este tristeţea familiilor care sunt lipsite de prunci, dar noi am auzit că mulţi copii au venit pe lume după ce părinţii lor ţi-au cerut ajutorul. Aşa te rugăm să ai milă de soţii şi soţiile care se roagă ţie, cerându-ţi să te rogi pentru ei că să aibă copii şi să-I poată cânta împreună lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Părinţii tăi au fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu şapte prunci, iar tu şi preoteasa ta aţi avut cinci copii, fiind cu adevărat familia voastră o mică biserică. Iar Hristos ţi-a dat darul de a fi ocrotitor al familiilor creştine şi al celor care se pregătesc să meargă spre mântuire pe calea căsătoriei, şi pentru această îţi cântăm, zicând:

  • Bucură-te, rugătorule pentru familiile evlavioase,
  • Bucură-te, că veghezi asupra sufletelor credincioase,
  • Bucură-te, că părinţii credincioşi te iau ocrotitor,
  • Bucură-te, că te rogi pentru mântuirea copiilor lor,
  • Bucură-te, că îi îndrumi să meargă pe calea Bisericii,
  • Bucură-te, că îi fereşti de prăpastia pierzării,
  • Bucură-te, că fiii risipitori se întorc la casele părinţilor,
  • Bucură-te, că, prin tine, pacea ia locul tulburărilor,
  • Bucură-te, că părinţii fără copii te iau mijlocitor,
  • Bucură-te, că nu laşi fără răspuns rugăciunile lor,
  • Bucură-te, că întristarea din inimile lor o izgoneşti,
  • Bucură-te, că stăruinţa lor în rugăciune o răsplăteşti,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 10-lea:

Au încercat vrăjitoarele să fure o părticică din sfintele tale moaşte, dar tu te-ai arătat fiicei tale şi i-ai descoperit gândul lor diavolesc, stând împotriva vicleniei lor şi risipind răutatea lor. Iar fiica ta s-a bucurat, mulţumindu-I lui Dumnezeu şi zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

În vremea de astăzi mulţi îndrăciţi se chinuie amarnic, dar cei care sunt aduşi la sfintele tale moaşte primesc degrabă ajutor. Căci diavolii se tem de puterea rugăciunilor tale, şi pleacă de la cei pe care îi chinuiau. Te rugăm, sfinte, arată-te grabnic ajutător al celor care suferă din pricina diavolilor, din pricina lucrărilor drăceşti sau a farmecelor de tot felul, ca simţind ocrotirea ta să îţi cânte împreună cu noi:

  • Bucură-te, izgonitor al cetelor diavoleşti,
  • Bucură-te, că puterea farmecelor o risipeşti,
  • Bucură-te, că pe cei îndrăciţi i-ai izbăvit,
  • Bucură-te, că aceştia te-au lăudat şi ţi-au mulţumit,
  • Bucură-te, că ai primit cererile rudeniilor lor,
  • Bucură-te, că ai ascultat rugăciunile preoţilor,
  • Bucură-te, cel ce dezlegi legăturile vrăjitorilor,
  • Bucură-te, cel ce ne scapi din robia patimilor,
  • Bucură-te, că de duşmanii nevăzuţi tu fereşti poporul,
  • Bucură-te, că în ceasul încercării îţi cerem ajutorul,
  • Bucură-te, că văpaia ispitelor o potoleşti,
  • Bucură-te, că pe calea cea strâmtă ne povăţuieşti,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 11-lea:

Ai fost trimis în vreme de război să faci misiune în pământul românesc de peste Prut, şi multe suflete şi-au găsit alinarea în cuvintele tale. Aşa şi astăzi te rugăm, sfinte, roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi cei care stau departe de calea mântuirii, ca schimbându-şi vieţile să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Au venit la sfintele tale moaşte nu doar fii ai Bisericii, ci şi oameni înşelaţi de diferite rătăciri, dar care voiau să vadă dacă trupul tău este cu adevărat neatins de putreziciune. Unii au rămas fără glas, văzând sfintele tale moaşte întregi, şi au căutat să-L cunoască pe Dumnezeul care te-a proslăvit, şi pentru aceasta acum, venind la Biserica cea adevărată, te laudă împreună cu noi:

  • Bucură-te, candelă aprinsă în întunericul rătăcirilor,
  • Bucură-te, stâlp de foc călăuzitor în deşertul ispitelor,
  • Bucură-te, trâmbiţă a cuvintelor dumnezeieşti,
  • Bucură-te, alăută care ne desfătezi cu cântări cereşti,
  • Bucură-te, cel ce dai la o parte valul minciunilor,
  • Bucură-te, că faci neputincioase cursele ereticilor,
  • Bucură-te, că pe ritorii cei mincinoşi i-ai biruit,
  • Bucură-te, că prin tine viforul pornit de ei s-a domolit,
  • Bucură-te, că i-ai scăpat pe cei atinşi de molima înşelării,
  • Bucură-te, că i-ai ridicat la lumină din groapă pierzării,
  • Bucură-te, că nu i-ai lăsat să îşi piardă sufletele,
  • Bucură-te, că ei îţi mulţumesc, aducându-ţi laude,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 12-lea:

Prin moartea ta te-ai arătat biruitor al morţii, fiind slujitor credincios al Celui Înviat. Şi acum te bucuri în cetele sfinţilor împreună cu toţi cei care au stat împotriva fiarei comuniste, cu mulţimea de mărturisitori, preoţi, călugări şi mireni, cu toţi noii mucenici şi cu mulţimea muceniţelor, care au sfinţit pământul românesc cu sângele şi pătimirea lor, iar acum Îi cânta lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

„Niciun prooroc nu este primit în patria sa”, ne-a spus Mântuitorul Hristos, şi cei care te-au vrăjmăşit în timpul vieţii tale te-au vrăjmăşit şi după trecerea ta la Domnul, iar urmaşii lor batjocoresc şi astăzi pomenirea ta. Dar noi, mulţumindu-ţi pentru mulţimea binefacerilor tale, îţi zicem:

  • Bucură-te, mustrător al celor ce defaimă dreapta credinţă,
  • Bucură-te, că pe cei mândri îi întorci spre pocăinţă,
  • Bucură-te, tainic povăţuitor al preoţilor,
  • Bucură-te, pavăză de nebiruit a creştinilor,
  • Bucură-te, dascăl priceput al jertfelniciei,
  • Bucură-te, învăţătorule neobosit al evlaviei,
  • Bucură-te, că rugăciuni stăruitoare ai înălţat,
  • Bucură-te, cel ce pe scara virtuților ai urcat,
  • Bucură-te, că prin iubirea aproapelui te-ai sfințit,
  • Bucură-te, că pentru slujirea lui Hristos te-ai nevoit,
  • Bucură-te, că Dumnezeu cu harul Sau te-a luminat,
  • Bucură-te, că, prin tine, Hristos la El ne-a chemat,
  • Bucură-te, Sfinte Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 13-lea:

O, Părinte Ilie, noule mărturisitor al lui Hristos, cădem către tine în rugăciune, ştiind că nimeni din cei ce aleargă la tine nu rămâne fără răspuns. Fii ocrotitor al nostru până în ceasul morţii noastre, ajută-ne să ducem o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, ferindu-ne de cursele vrăjmaşilor mântuirii noastre, ca să Îi cântăm în vecii vecilor Dumnezeului care te-a proslăvit: Aliluia!  (Acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul întâi: La ţine alergăm, sfinte, la vreme de ispita… şi Condacul întâi: Veniţi, iubitorilor de mucenici, să îl lăudăm…

Apoi se citeşte această

Rugăciune:

O, Sfinte Ilie, mare făcătorule de minuni, la tine alergăm acum, ca la un grabnic ajutător. Vezi puţinătatea credinţei noastre, vezi slăbiciunile şi neputinţele noastre. Nu ne lăsa să fim biruiti de lucrarea puterilor drăceşti, care caută să ne piardă în fel şi chip. De la începuturile Bisericii, mulţi înaintemergatori ai Antihristului s-au arătat, răspândind rătăcirile lor şi pierzându-i pe cei slabi în credinţă. Iar în vremea noastră numărul lor s-a înmulţit, şi, din pricina lor, bisericile se golesc şi oamenii îşi pierd sufletele, alegând căile pierzării. Avem nevoie de ocrotirea ta, sfinte, să rezistăm ispitelor din fiecare zi. Avem nevoie de mijlocirea ta, sfinte, ca să nu pierdem ajutorul dumnezeiesc.

  • Roagă-te lui Dumnezeu pentru toate familiile binecredincioase, pentru toţi părinţii creştini şi copiii lor.
  • Roagă-te pentru toţi preoţii Bisericii dreptslavitoare, să mărturisească adevărul fără teamă.
  • Roagă-te pentru ierarhii de pretutindeni, să păstorească turmele lor cu frică de Dumnezeu.
  • Roagă-te, Sfinte Ilie, pentru toţi monahii şi toate monahiile, să le dăruiască Dumnezeu darurile Sale pentru rugăciunile tale.

Ne rugăm ţie şi tuturor noilor mucenici şi mărturisitori, nu uitaţi în rugăciunile voastre neamul românesc, care este încercat parcă mai mult ca niciodată. Feriţi-l de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, prin darul pe care l-aţi primit de la Dumnezeu. Ajutaţi-ne, sfinţilor, şi acum şi în vremea încercării credinţei noastre. Să nu ne lepădam de Hristos, oricât de grele vor fi încercările prin care vom trece. Iar dacă vom cădea, să ne ridicăm degrabă prin mijlocirile voastre. Şi prin pocăinţă să ne smerim, cerându-I Bunului Dumnezeu să ne schimbe viaţă şi să ne primească la sfârşitul vieţii noastre în împărăţia Sa cea cerească, unde acum Îl lăudaţi împreună cu toţi îngerii şi sfinţii. Amin.

O pravilă de rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Dimitrie al Rostovului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

sfantul_ierarh_dimitrie_mitropolitul_rostovului1

„Un oarecare stareţ dintre Părinţii purtători de Dumnezeu, stând la rugăciune şi fiind în răpire, a auzit glasul Domnului nostru Iisus Hristos, Care grăia cu Preacurata şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica Sa, zicându-i:
„Maică, spune-mi, care sunt cele mai mari dureri pe care le-ai răbdat pentru Mine, trăind în lume?
Şi a zis Preasfântă:
„Fiule şi Dumnezeul meu! Cele mai mari cinci dureri pe care le-am răbdat pentru Tine au fost acestea:
prima, când am auzit de la Simion Proorocul că vei fi omorât;
a doua – când, căutându-te în Ierusalim, trei zile nu Te-am văzut;
a treia – când am auzit că ai fost prins şi legat de către iudei;
a patra – când Te-am văzut răstignit pe Cruce, între tâlhari;
a cincea – când te-am văzut pus în mormânt.”
Şi a zis Domnul către dânsa:
„Îți spun, Maică, dacă cineva va pomeni zi de zi fiecare durere a ta, rostind totodată rugăciunea Mea, adică ”Tatăl nostru” şi heritirisirea îngerească, adică:
„Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”,
pentru cea dintâi durere îi voi da cunoaşterea păcatelor sale şi căinţă pentru ele;
pentru a două îi voi da iertarea tuturor păcatelor;
pentru a treia îi voi da înapoia virtuţile sale, pe care le-a pierdut prin păcate;
pentru a patra îl voi hrăni în ceasul morţii lui cu Trupul şi Sângele Meu cele Dumnezeieşti;
pentru a cincea Mă voi arată lui, Însumi când va fi să moară şi voi primi sufletul lui în viaţă veşnică. Amin „

00001182

Insuflat de vedenia acelui stareţ purtător de Dumnezeu , Sfântul Dimitrie al Rostovului a alcătuit următoarea pravilă de rugăciune.

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, Care nu m-ai pierdut pe mine, păcătosul, cu fărădelegile mele, ci până acum rabzi păcatele mele! (metanie)

Învredniceşte-ne , Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Dăruieşte-mi, Doamne, să nu Te mânii pe Tine, Ziditorul meu, nici cu cuvântul, nici cu lucrul, nici cu gândul, ci toate faptele, vorbele şi gândurile mele să fie spre slava preasfânt numelui Tău. (metanie)

Dumnezeule , milostiv fii mie, păcătosului, în toată viaţă mea, la ieşirea mea din această viaţă şi după sfârşitul meu nu mă părăsi. (metanie).

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte-mă pe mine, cela ce am murit cu sufletul şi cu mintea. Primeşte-mă pe mine, păcătosul, curvarul, spurcatul cu sufletul şi cu trupul. Alungă-l pe neruşinatul diavol şi nu întoarce faţa Ta de la mine, nu grăi, Stăpâne : ” Nu ştiu cine eşti!”, ci ia aminte la glasul rugăciunii mele; mântuieşte-mă ca Cela ce ai mulţime de îndurări şi nu voiești moartea păcătosului.

Nu mă voi lasă, Ziditorul meu, până când nu mă vei ascultă şi nu-mi vei da iertare de toate păcatele mele. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, cu mijlocirile cinstitelor cereşti şi netrupești puteri, ale sfântului slăvitului meu înger păzitor, ale Prorocului, Înaintemergatorului şi Botezătorului Tău Ioan, ale de Dumnezeu grăitorilor Apostoli, ale Sfinţilor şi bunilor biruitori Mucenici, ale cuviosilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri şi ale tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-mă şi mântuieşte-mă pe mine, păcătosul. Amin.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlinești, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curățește pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori, cu semnul crucii şi metanie mică).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea întâia

O, Maică Preamilostivă, Fecioară Marie! Eu, păcătosul şi netrebnicul robul tău, pomenind durerea pe care ai răbdat-o când ai auzit de la Simeon Proorocul despre nemilostiva ucidere a Fiului Tău şi Domnului nostru Iisus Hristos, aduc ţie această rugăciune şi arhanghelicească heterisire: primeşte-le în cinstea şi pomenirea durerilor tale şi roagă-L pe Fiul tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos, să îmi dea cunoaşterea păcatelor mele şi căinţă pentru ele. (metanie)

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea a doua

O, de Dumnezeu fericită şi preanevinovată Fecioară Marie, primeşte de la mine, păcătosul şi netrebnicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când L-ai uitat în Templu pe Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos şi nu L-ai văzut trei zile, roagă-L şi cere iertarea şi lăsarea tuturor păcatelor mele, ceea ce eşti una binecuvântată. (metanie )

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea a treia

O, Maică a Luminii, preabinecuvântată Fecioară de Dumnezeu Născătoare! Primeşte de la mine, ticălosul şi nevrednicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când ai auzit că Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, a fost prins şi legat. Pe Acesta roagă-L să-mi înapoieze virtuţile pe care le-am pierdut prin păcat, căasă te măresc, Preacurată, în veci. (metanie)

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea patra

O, Izvor al milostivirii, Fecioară de Dumnezeu Născătoare! Primeşte de la mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când L-ai văzut pe Fiul tău, Domnul nostru Iisus Hristos, pe cruce între tâlhari. Pe acesta roagă-L, Stăpâna, să îmi dea darul milostivirii Sale în ceasul morții mele şi să mă hrănească cu Trupul şi Sângele Său cele Dumnezeieşti, ca să te slăvesc, Apărătoare, în veci . ( metanie )

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea a cincea

O, Nădejdea mea, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare! Primeşte de la mine, ticălosul şi nevrednicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când L-ai văzut pe Fiul tău , Domnul nostru Iisus Hristos, pus în mormânt. Pe Acesta roagă-L, Stăpână, să mi Se arate mie în ceasul morţii mele şi să primească sufletul meu în viața veşnică. Amin

O, preamilostivă Fecioară, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, turturea iubitoare de fii, a cerului şi al pământului singură stăpânitoare Împărăteasă, ceea ce îi primeşti cu dragoste pe toţi cei ce se roagă ţie, mângâierea celor necăjiţi !

Primeşte de la mine, păcătosul şi netrebnicul robul tău, această încincită rugă, prin care pomenesc bucuriile tale pământeşti şi cereşti, cu umilinţă strigând către tine unele ca acestea:

Bucură-te, că fără de sămânţă ai zămislit în pântece pe Hristos, Dumnezeul nostru.

Bucură-te, că în pântece L-ai purtat fără de durere.

Bucură-te, că ai născut prin minunată iconomie.

Bucură-te, că ai primit de la magii – împăraţi daruri şi închinare.

Bucură-te, că între învăţătorii Templului L-ai aflat pe Fiul tău.

Bucură-te, că Cel născut din tine preaslăvit S-a sculat din morţi.

Bucură-te, că L-ai văzut înălțându-se pe Ziditorul tău, la Care însăţi te-ai înălţat cu sufletul şi cu trupul.

Bucură-te pentru fecioria ta, ceea ce eşti mai slăvită fără de asemănare decât îngerii şi decât toţi sfinții.

Bucură-te, că în apropierea Preasfintei Treimi străluceşti.

Bucură-te, Făcătoarea noastră de pace.

Bucură-te, Stăpânitoare ce porunceşti tuturor puterilor cereşti.

Bucură-te, că mai mult decât toţi ai îndrăznire către Fiul şi Dumnezeul tău.

Bucură-te, milostivă Maică a tuturor celor ce aleargă la tine.

Bucură-te, că veselia ta nu se sfârşeşte în veci! Şi mie, nevrednicului, după nemincinoasă făgăduinţă a ta, în ziua ieșirii mele din trup arată-te milostivă, ca să ajung, călăuzit fiind de tine, în Ierusalimul cel de Sus, unde cu slavă împărățeşti cu Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Tatăl şi cu Preasfântul Duh în vecii cei nesfârşiţi. Amin.

Din buze întinate, din inima pângărită, din limba necurată, din suflet spurcat, primeşte, Doamnă Împărăteasă, această laudă, Bucuria mea. Primeşte-o cum au fost primiţi cei doi oboli ai văduvei şi dăruieşte-mi să îţi aduc dar vrednic de bunătatea ta.

O, Stăpâna mea, Preacurată Fecioara, cerească Împărăteasa! După cum voiesti învaţă-mă ce se cuvine să-ţi grăiesc ţie, Maica lui Dumnezeu, singura scăpare şi mângâiere a păcătoşilor.

Bucură-te, Stăpână, ca şi eu, robul tău, mult gresit, să strig cu bucurie către tine, Prealăudată Maică a lui Hristos Dumnezeul nostru . Amin.

La preasfântă icoană ta căutând, te văd că şi cum ai fi de faţă şi căzând cu credinţă la tine, mă închin ţie ca unei Născătoare de Dumnezeu, te cinstesc şi mă rog ţie cu lacrimi : acoperă-mă cu acoperământul tău, că tu ai dat intrare neamului omenesc în Împărăţia cerurilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născatoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu- Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat de Născătoare de Dumnezeu, te mărim!

Slavă şi mulţumită Domnului pentru toate!

Sursa: Fragment preluat din cartea: „Calea împărătească – Învăţături şi pravile de rugăciune”, autor Sfântul Dimitrie al Rostovului

Pravilă de rugăciune de la un pustnic bătrân

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

crw_3541

Îţi mulţumim Doamne pentru toate binefacerile Tale, pe care ni le-ai făcut şi ni le faci nouă!

o metanie

Îţi mulţumim Doamne pentru toate suferinţele şi patimile Tale, şi pentru tot ce-ai lucrat pentru mântuirea noastră!

o metanie

Îţi mulţumim Doamne pentru bunătăţile pe care ni le-ai dat nouă şi pentru că nu ne-ai pierdut din cauza  fărădelegilor noastre!

o metanie

Iartă Doamne păcatele şi greşelile fraţilor şi surorilor şi a tuturor celor pe care îi pomenesc în rugăciunile mele!

o metanie

Iartă Doamne păcatele şi greşelile fraţilor, surorilor şi ale tuturor celor care mă pomenesc în rugăciunile lor şi se gândesc la mântuirea sufletului meu şi a familiei mele!

o metanie

Ascultă Doamne smeritele noastre rugăciuni, ale celor ce cerem Milostivirii Tale, ce ştii că ne sunt nouă de trebuinţă sufletului şi trupului şi dăruieşte robilor Tăi ce-i pomenesc în rugăciunile mele!

o metanie

Dă-le lor şi nouă iertare păcatelor şi izbăvire de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Măreşte credinţa, nădejdea şi dragostea în sufletul nostru, primeşte-ne în pocăinţă şi revarsă peste noi toţi Harul Tău. Trimite pe Sfinţii Tăi Îngeri Doamne, să ne înveţe a lucra cu stăruinţă orice faptă bună, pentru a ne păzi de tot păcatul şi sminteala, pentru a ne ţine pe toţi uniţi în legătura păcii, a dragostei şi a ascultării de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă şi de conducătorii ei cei duhovniceşti, care se ostenesc a ne arăta căile Tale!

o metanie

Scrie Doamne şi numele nostru în Cartea Vieţii Tale, şi fereşte-ne de ceasul încercărilor. Ajută-ne Doamne să sfârşim cu bine viaţa aceasta, dăruindu-ne sfarşit uşor şi fără dureri şi îngeri milostivi care să ne întărească şi să călătorească cu noi la Împărăţia Ta!

o metanie

Apără şi păzeşte Doamne, pe părinţii noştri cei duhovniceşti, pe Prea Fericitul Părintele nostru Patriarh (…), Sfântul Sinod cu toţi episcopii noştri, toată preoţimea, diaconimea, pe misionarii creştini, care se ostenesc în propovăduirea Evangheliei, pe călugări şi călugăriţe, monahi şi monahii pe pustnicii şi sihaştrii din peşteri şi crăpăturile pămantului şi pe tot Clerul Bisericii Tale Creştine Ortodoxe!

 o metanie

Miluiește Doamne – pe toţi cei ce sunt bolnavi (…), pe cei călătoresc pe uscat, pe apă și prin aer, pe văduve şi pe orfani, pe bătrâni şi pe copii, pe toţi cei care sunt în războaie, în cutremure, incendii, inundații și secete, în arșița frigului, în suferinţă şi necazuri, în lipsuri şi dureri, după mare mila Ta!

o metanie

Iartă Doamne pe toţi vrăjmaşii, rău voitorii şi clevetitorii noştri, pe toţi cei care caută să ne împileze şi să ne facă rău şi să aducă vină nedreaptă asupra noastră. Smereşte-i pe ei Doamne ca să cunoască că Tu eşti Apărătorul nostru (deşi suntem şi noi păcătoşi) şi ne păzeşte de răutatea lor!

o metanie

Iartă Doamne păcatele părinţilor care ne-au născut (…), naşilor care ne-au botezat/cununat (…), finilor noștri, bunicilor, moșilor și strămoșilor noștri și a întregii noastre familii, învăţătorilor care ne-au învăţat carte şi la toţi miluitorii, ajutătorii, găzduitorii şi la toţi binefăcătorii noştri, la tot neamul nostru cel creştinesc, căruia îi trebuie mila şi ajutorul Tău şi la cei vii şi la cei adormiți!

o metanie

Iartă-i Doamne şi Părintelui meu duhovnic (…), păcatele, datoriile, obligaţiile şi orice făgăduinţă ce a făcut înaintea Ta, şi n-a putut-o îndeplini. Dăruieşte-i dezlegare şi iertare de orice greşeală. Primeşte-i osteneala ce face pentru noi, şi ascultă smeritele noastre rugăciuni, învrednicindu-ne de viaţă veşnică şi fericită, unde este lumina Ta! Amin.

o metanie

Iartă-i Doamne, pe toţi prietenii și cunoscuții cu care am viețuit și viețuiesc în lumea aceasta şi s-au smintit din cauza mea, cu care am adus hulă împotriva Duhului Sfânt, am făcut păcate de moarte şi păcate strigătoare la cer şi pe cei vii şi pe cei care între timp au adormit!

o metanie

Iartă Doamne, păcatele la toți adormiții din neamurile noastre, bunicii, moşii şi strămoşii noştri, părinții, frații și surorile, cu tot neamul nostru cel adormit și pe cei pe care-i pomenesc în rugăciunile mele! (aici se pomenesc morţii…)

o metanie

Iartă Doamne, şi sufletele cele botezate în numele Tău, Prea Sfântă Treime, care au murit nepregătiți şi se află în iad, şi n-au fost vrăjmaşi ai Tăi, iar aici pe pământ nu au pe nimeni să se roage pentru ei, miluieşte-i Doamne, după mare mila Ta!

o metanie

Doamne Sfinte Împărate

Varsă-ţi marea bunătate

Peste noi cei umiliţi

În puteri ne întăreşte

De păcate ne fereşte,

Fă-ne Doamne fericiţi!

AMIN

Cenaclul Monokeros editia 49 – Despre vindecare #4 – Conștiința – Alex Amarfei

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Dr.  Alexandru – Theodor Amarfei

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa – 12 iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

icoana-maicii-domnului-prodromita

Troparul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururi Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm, mulţumind. Căci printr-însa dăruieşti celor credincioşi cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea

Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit;
Bucură-te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit;
Bucură-te, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită;
Bucură-te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost;
Bucură-te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat;
Bucură-te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat;
Bucură-te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit;
Bucură-te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit;
Bucură-te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire;
Bucură-te, a nădejdii sale neclintită răsplătire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea

Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska atunci când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească, şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”, şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat;
Bucură-te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat;
Bucură-te, că bolnavul luând agheasmă s-a vindecat;
Bucură-te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat;
Bucură-te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut;
Bucură-te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut;
Bucură-te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit;
Bucură-te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit;
Bucură-te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici;
Bucură-te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci;
Bucură-te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor;
Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii apostolilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea

Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie, şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi:
Bucură-te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată;
Bucură-te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată;
Bucură-te, că împreună cu icoana ta ai călătorit;
Bucură-te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit;
Bucură-te, că după plecarea icoanei ele nu se împuţinau;
Bucură-te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau;
Bucură-te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare;
Bucură-te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare;
Bucură-te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor;
Bucură-te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor;
Bucură-te, Fecioară, a Împărăţiei cerurilor mireasmă;
Bucură-te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea

S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Şi ajungând la icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat:
Bucură-te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit;
Bucură-te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit;
Bucură-te, că prin icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit;
Bucură-te, că în casa învăţătorului puţin credincios să fie dusă nu ai primit;
Bucură-te, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit;
Bucură-te, că mai potrivit să vină închinătorul la icoană au socotit;
Bucură-te, că a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea ta;
Bucură-te, că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia icoana;
Bucură-te, că până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut;
Bucură-te, că împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfăcut;
Bucură-te, că de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au înspăimântat;
Bucură-te, că l-ai smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea

În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană, şi, pocăindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă:
Bucură-te, că risipind tu cursele diavoleşti agonisim folos;
Bucură-te, că nu ai răbdat hulele zugravului necredincios;
Bucură-te, că prin schimbarea feţei tale din icoană l-ai mustrat;
Bucură-te, că pricepându-şi greşeala minunile tale le-a trâmbiţat;
Bucură-te, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor;
Bucură-te, că ai venit în apărarea credincioşilor;
Bucură-te, că din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit;
Bucură-te, că nu pierderea, ci înţelepţirea lui ai dorit;
Bucură-te, a hulitorilor chemare la pocăinţă;
Bucură-te, a binecredincioşilor slăvită biruinţă;
Bucură-te, că celor ispitiţi de necredinţă le ajuţi;
Bucură-te, că cei ce vestesc minunile tale îţi sunt bineplăcuţi;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea

Pentru a lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi Îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te lăudăm pe tine, care eşti nădejdea celor deznădăjduiţi:
Bucură-te, că vestea minunilor tale şi printre evrei s-a răspândit;
Bucură-te, că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit;
Bucură-te, că ai primit rugăciunea ei deznădăjduită;
Bucură-te, că ai vrut să lepede credinţa ei cea greşită;
Bucură-te, că viaţa i-ai salvat în ceasul de pe urmă;
Bucură-te, că prin tine a intrat în a Bunului Păstor turmă;
Bucură-te, că împreună cu copiii ei a primit botezul;
Bucură-te, că datorită ţie peste casa ei a strălucit harul;
Bucură-te, că dreapta credinţă prin tine se întăreşte;
Bucură-te, că gura păgânilor care nu se închină icoanei tale amuţeşte;
Bucură-te, spre Biserica lui Hristos far călăuzitor;
Bucură-te, ceea ce calci şerpii rătăcirilor şi eresurilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea

Din rânduială dumnezeiască a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul voia să păstreze icoana în ţara în care s-a făcut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului, şi ei I-au cântat Celui ce îi păzise în călătorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ai binecuvântat prin venirea ta schitul athonit şi, aşezând-o pe ea nu departe de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător, i-ai acoperit cu sfântul tău acoperământ pe toţi cei ce au venit să se închine ţie, monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare;
Bucură-te, că obştile athonite cinstesc icoanele tale de minuni făcătoare;
Bucură-te, că din numele date icoanelor tale cunoaştem lucrarea lor;
Bucură-te, că prin icoana Portăriţa eşti Poartă a mănăstirii ivirilor;
Bucură-te, că icoana Dulcea sărutare e cununa Filotheiului;
Bucură-te, că eşti Călăuzitoarea obştii Xenofontului;
Bucură-te, Împărăteasa tuturor, lauda Vatopedului;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a închinătorilor Dochiarului;
Bucură-te, că în icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vădit;
Bucură-te, a Marii Lavre podoabă, că Sfântul Ioan Cucuzel glasul ţi l-a auzit;
Bucură-te, că în faţa icoanei ţi-au cerut ajutor stareţii Pantocratorului;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea

Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, cântându-I Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

„Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”, s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice. Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale, îţi zicem cu umilinţă:
Bucură-te, că schimnicului i-ai ascultat cererile;
Bucură-te, că degrabă i-au încetat suferinţele;
Bucură-te, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit;
Bucură-te, că având sufletul împăcat s-a săvârşit;
Bucură-te, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat;
Bucură-te, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat;
Bucură-te, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi;
Bucură-te, că dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim;
Bucură-te, că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim;
Bucură-te, a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire;
Bucură-te, a treptelor căii împărăteşti propovăduire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 10-lea

Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa:
Bucură-te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit;
Bucură-te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit;
Bucură-te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta;
Bucură-te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala;
Bucură-te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării;
Bucură-te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării;
Bucură-te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare;
Bucură-te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare;
Bucură-te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea;
Bucură-te, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta;
Bucură-te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat;
Bucură-te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 11-lea

Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală: „Dacă icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje, a lepădat îndoiala şi I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Credem mijlocirii tale, Maică Sfântă, că aşa cum ai purtat de grijă praznicului tău, la fel porţi de grijă şi acum, dând cele de trebuinţă nu numai monahilor, ci şi mirenilor care se roagă ţie cu credinţă:
Bucură-te, că peştii de la praznic milostivirea ta au vădit;
Bucură-te, că mulţimea darurilor tale o au închipuit;
Bucură-te, a flămânzilor îndestulătoare;
Bucură-te, a lipsurilor noastre curmare;
Bucură-te, mângâiere a celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, îmbrăcăminte şi acoperământ celor goi;
Bucură-te, cunună a celor care duc crucea necazurilor;
Bucură-te, încurajare a celor aflaţi la capătul puterilor;
Bucură-te, că ne înveţi să rânduim toate cu chibzuinţă;
Bucură-te, că sărmanilor le dai cele de trebuinţă;
Bucură-te, iconoamă a schiturilor şi a mănăstirilor;
Bucură-te, chivernisitoare a caselor creştinilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 12-lea

Pictându-se în schitul prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune uimindu-se, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nu numai icoana Prodromiţei a primit dumnezeiesc dar, ci şi cele făcute după izvodul ei, spre bucuria credincioşilor. Şi vestea despre ele s-a răspândit în lumea întreagă, şi chiar în casele creştinilor au fost aşezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, căreia mulţimile îi aduc laude ca acestea:
Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioşilor;
Bucură-te, că minunile le însemnezi pe tablele inimilor;
Bucură-te, predanie scumpă a rugăciunii şi nevoinţei;
Bucură-te, praznic neîncetat, candelă nestinsă a credinţei;
Bucură-te, a celor ce aleargă la tine nădejde neruşinată;
Bucură-te, ceresc omofor şi milostivire neîmpuţinată;
Bucură-te, frumuseţe de nespus şi a sufletului dulceaţă;
Bucură-te, rug aprins care încălzeşti inimile de gheaţă;
Bucură-te, pridvor al Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, scară a darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pregustare a bucuriilor mult râvnite;
Bucură-te, Împărăteasă a bisericilor athonite;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 13-lea

O, Maică Preacurată, ocroteşte-i pe toţi cei care cu cununi de laudă împodobesc icoana ta, prodromiţilor arată-le calea mântuirii, pe închinători acoperă-i cu harul tău, pe cei care din locuri îndepărtate aleargă spre icoană ajută-i şi casa lor fereşte-o de relele întâmplări, ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi…, Condacul 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri…,

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

şi această

Rugăciune către Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

O, Fecioară Preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul că „Muntele Athosului l-am ales, din toate părţile pământului, şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor şi pustnicilor”, şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, împăcare a noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit noul praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te laudă şi dăruieşti cererile tuturor celor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormita noastră păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstească înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale.

O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul drept-credincios care ţi se închină. Ocroteşte obştea părinţilor prodromiţi şi pe toţi închinătorii care aleargă la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta şi cu rugăciunea ta învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în lăcaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, Maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul – 24 iunie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

149311_nastereasfioaninaintemergatorul

Troparul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea:

Proorocule şi Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat, întru slăvită şi cinstită naşterea ta şi Întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se împodobeşte acum Biserica cu harul Duhului şi se luminează şi se înfrumuseţează ziua naşterii Înaintemergătorului, cu veselie cinstind şi lăudând.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduitorul darului şi cel mai luminos decât Luceafărul, pe Soarele slavei l-a vestit astăzi şi strălucirea Lui care avea să se arate, mai înainte o a propovăduit acum marginilor tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Noaptea necredinţei de pe pământ se goneşte, întru naşterea ta, Înaintemergătorule şi razele harului la marginile lumii se revarsă, că tu vesteşti pe Soarele cel Neapus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoştinţa zămislirii tale o a arătat naşterea celei sterpe, Preacurată, mai înainte vestind şi însemnând naşterea ta cea fără de sămânţă, că rod din pântece neroditor a adus.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi…

0624nativityofjohn

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glasul ieşirii tale din cea stearpă, dezlegând legătura glasului părintesc, slăvite, ai propovăduit limpede acum dumnezeieştile mai înainte însemnări ale pogorârii lui Hristos, celei mai presus de minte.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din cea stearpă neroditoare răsărind vestitorul bunei rodiri celei întru Hristos, a tăiat cu securea propovăduirii neînţelepţirea cea stearpă şi neroditoare a iudeilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Razele harului celui nou au strălucit astăzi luminat întru naşterea ta, Înaintemergătorule şi vorbele întunecate cele de demult şi chipurile Scripturii celei umbroase a trece au început.119857_nasterea-ioan-botezatorul

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegat-a naşterea ta, Fecioară, legătura osândirii omeneşti şi printr-însa ne-a adunat pe noi cu harul, binecuvântând pe toţi, cei ce te cinstim pe tine, de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 4-a. Irmos: Sfatul cel neurmat…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râurile îşi gătesc curgerile şi Iordanul mai înainte îşi împodobeşte apele, văzând astăzi născut din cea stearpă pe sluga Stăpânului său.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darurile bunătăţii Făcătorului se arată de sus, răsărind Luceafărul pe pământ şi propovăduind strălucirea şi venirea Lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trâmbiţa cea cu mare glas, Sfântul Ioan, astăzi se naşte pe pământ din cea stearpă şi vesteşte oamenilor pe Domnul, Împăratul, Cel Ce S-a născut în chip de negrăit din cea Curată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, ca pe Ceea ce eşti Plinirea chipurilor şi asemănărilor celor din umbră, Preacurată, toţi proorocii te laudă cu glasuri, mai înainte vestind tuturor slăvirile şi minunile tale.

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se întăreşte firea, cea care slăbise mai înainte, spre rodirea de fii a celor buni, din pântece sterp născându-te tu şi celor muritori se propovăduieşte viaţa, întru naşterea ta, preamărite Înaintemergătorule.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făclia cea nestinsă din cea stearpă ieşind, a vestit pe Soarele slavei, Cel Ce avea să răsară din Fecioară, Care pe toţi oamenii a luminat cu lumina pogorârii Sale prin har.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Se leagă limbile cele mult grăitoare ale necredinţei, iar buzele credincioşilor se lărgesc spre slava şi cântarea Domnului tuturor, Înaintemergătorul aceasta pe pământ astăzi vestind-o şi limpede mai înainte propovăduind-o.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu graiuri prooroceşti Elisabeta slava ta, Preacurată, slăvind, măririle naşterii tale celei dumnezeieşti, bucurându-se, le-a propovăduit în chip vădit, că tu eşti Veselia tuturor şi Lauda.

Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sabie cu două ascuţişuri, naşterea ta, Înaintemergătorule, vrăjmaşul cel oştitor a luat, că tu ai propovăduit omorârea lui şi învierea oamenilor.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiasca bogăţie din dumnezeiasca înălţime s-a arătat spre toate în chip luminat, a moştenirii fieşti şi a darului oamenilor, născându-se astăzi propovăduitorul lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Miruri cu bună mireasmă pustia izvorăşte cu înţelegere, vestirile cele din naşterea ta, din cea stearpă prelăudate, luând din Mirul Cel Nedeşertat Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscându-te pe tine numai, Stăpână, a fi Maică a lui Dumnezeu, mai înainte a săltat dumnezeiescul Înaintemergătorul în pântecele maicii sale, Curată şi slăvirile tale mai înainte le-a propovăduit.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naşte şi el este plinirea a toată proorocia. Că pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, Prooroc Propovăduitor, împreună şi Înaintemergător.

Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce a făcut toate cu Duhul ca un Domn şi Făcătora toate, din maică stearpă rod a adus astăzi pe Înaintemergătorul şi cu firea omenească cea neroditoare va rodi cele dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum a înviat cu naşterea ta pântecele maicii tale cel omorât de viaţă Dătătorul Hristos, aşa prin propovăduirea ta a sculat şi a întărit, Înaintemergătorule, nădejdile oamenilor cele omorâte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai presus decât soarele pe tine dumnezeiesc luminător pustiul primindu-te, prealăudate, frumos prin tine se luminează şi se împodobeşte şi împreună cu toate, binecuvântează pe Domnul şi Dumnezeu în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Drepţii de demult căutau, Preacurată, a vedea slava ta pe care o vedem noi şi cu credinţă te cinstim pe tine şi strigăm, Preaslăvită: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Stăpână.

Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii în dreapta credinţă…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prieten şi apostol al Făcătorului şi Propovăduitor şi Botezător şi dumnezeiesc Înaintemergător, Mărturisitor şi Învăţător, Mijlocitor şi Înger şi Slujitor şi Rugător al nostru a fi, prealăudate, din cea stearpă ai ieşit, acestea mai înainte însemnându-le cu cuvintele şi cu faptele.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Deschisu-s-au visteriile darurilor Legii Noi, Înaintemergătorule al lui Hristos şi obişnuinţa jertfelor celor de demult întru naşterea ta s-a oprit şi a încetat, iar poporul cel nou cântă şi preaînalţă pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca nişte flori frumoase ale dumnezeiescului Cuvânt împletind cu laude cunună, ţie astăzi o aducem, Înaintemergătorule prealăudate şi cu mulţumită strigăm lui Hristos, Dătătorului de cununi: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legătura amuţirii mai înainte s-a dezlegat Fecioară, prin naşterea ta şi buzele s-au deschis spre lauda Celui Născut al tău, ale noastre celor ce te lăudăm pe tine şi strigăm către Dânsul: pe Domnul lăudati-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.Irmos: Tot neamul pământesc…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Porţile dumnezeieştii lumini astăzi încep a se deschide şi mai înainte se vesteşte închiderea cămărilor întunericului; că Propovăduitorul şi Înaintemergătorul lui Hristos la lumina vieţii ieşind, acestea le-a propovăduit şi prin glasul părintesc le-a întărit.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ploaia cea înţelegătoare, cea din norul şi rădăcina cea neumedă, Înaintemergătorul, tuturor a propovăduit că urmează să vină curgerea cea cerească a izvorului păcii, spre înnoirea firii omeneşti întru Duhul, ca să înmulţească rodurile harului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un cer cu stele se luminează şi se împodobeşte Biserica astăzi, cu dumnezeieştile haruri ale Înaintemergătorului şi laudă naşterea lui, slăvind şi lăudând pe Domnul tuturor, ca pe un solitor al darurilor celor mai bune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Apa vieţii, Domnul, din tine a izvorât Dumnezeiască Mireasă şi ne-a spălat şi ne-a sfinţit pe noi cei ce L-am primit pe Dânsul cu credinţă şi moştenitori împărăţiei Sale ne-a arătat pe noi, cei ce lăudăm bunătatea Lui şi pe tine cu dragoste fierbinte te slăvim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei, a răsărit nouă fiul lui Zaharia şi a dezlegat amuţirea părintelui său şi tuturor popoarelor cu îndrăznire multă a strigat: îndreptaţi căile Domnului, pentru că Acesta va slobozi şi va mântui pe cei ce aleargă la dânsul. Pe Acesta pe care L-ai propovăduit, Sfinte Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti de înfricoşătoare Taina naşterii tale, cum Cel Ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un Om s-a ţinut şi a luat început Cel mai înainte de veci şi cu lapte s-a hrănit, Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita bunătate; şi pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te slăvesc.

Canon la vreme de boală către Maica Domnului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

264939ch

Canon mângâietor către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la toată boala

Facere a Părintelui nostru purtător de Dumnezeu, Ioan al Evhaitelor
Al cărui acrostih

Bolile mele tămăduiește-le, Fecioară, ale monahului Ioan

3746364 (1)

Cântarea I, glas plagal 4

Irmosul:

«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii și despărțind marea. Și pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (se repetă după fiecare strofă)

Neputințele mele și bolile, tămăduiește-le, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce, cu patimile Lui, a purtat neputințele și bolile tuturor și pe Cel ce vindecă betejunile.

Ceea ce ai născut, Stăpână, fără dureri, durerile mele și cumplitele chinuri și pătimirile cele mai groaznice care mă apasă și mă încolțesc din toate părțile, ușurează, ridică povara și prin cercetarea ta tămăduiește-mă.

Întoarce-mi jalea bolii mele în bucuria însănătoșirii, rupe sacul cel întunecat al răului meu obicei, Fecioară, și încinge-mă cu bucuria strălucită a deprinderii celei bune și de veselie umple-mă.

Cuptorul învăpăiat al patimilor a aprins scânteile arzătoare ale bolilor celor stricătoare și mă arde cu cărbunii înfocați prin cele mai cumplite arsuri, dar dacă mă vei răcori tu, Stăpână, răcoarea ta va fi mie vindecare.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Doamne, Cel ce ai făcut acoperământul bolții cerești și ai întemeiat Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, Cel ce ești marginea doririlor și întărirea credincioșilor, Unule Iubitorule de oameni».

Fecioară, tu ai născut pe Dumnezeu cel minunat întru sfinți pentru aceea minunate fă milele tale cu mine, Preasfântă cinstită, și pe mine cel deja mort din pricina durerilor nesuferite, viază-mă, rogu-mă.

Pe patul durerii zăcând îndurerat, pe tine te chem, Fecioară, pleacă urechea ta spre mine, grăbește să mă mântuiești, grăbește să mă scoți din focul care acum arde mocnit inima mea.

Pe fiul cel cu minte pruncească, pe tânărul cel fără de rânduială, cu toiagul pedepsindu-l, părintele cel iubitor îl înțelepțește, știu, Iubitorule de oameni, ci pe mine cel bătut după vrednicie, iarăși mă miluiește prin ceea ce Te-a născut.

Liman tare și ancoră sfântă și nădejde nezdruncinată, Stăpână, te-am dobândit, pentru aceea pe mine, cel învălurit de valurile ispitelor, îndreptează-mă spre limanul cel liniștit al sănătății.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

„Tu, Doamne, ești tăria mea, Tu și puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părintești și ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine, slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni”.

Tu ai izvorât izvorul Tămăduirilor, uscând adâncul cel fără fund al bolilor, dăruind în dar putere celor ce bolesc, sănătate celor ce rău pătimesc, pentru aceea pe mine cel covârșit de cumplite boli și de amare neputințe mă tămăduiește.

Ca să povestesc minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, și faptele tale minunate și să mărturisesc între fiii oamenilor minunile tale, cu totul lăudată, caută cu milostivire la mine, cel bolnav, și sănătate desăvârșită dăruiește-mi.

Slobozire celor bolnavi fiind și sănătate la îndemână și vindecare, schimbare și răcorire celor cheltuiți în deznădejdi, în nenorociri și în necazuri, în cele mai amarnice chinuri și dureri neîmblânzite, îndură-te, Stăpână.

Cel ce ai purtat slăbiciunea firii omenești, Hristoase, pentru bunătatea Ta, slăbiciunile mele cele multe și bolile cu milostivire vindecă-le, mult Milostive, având pe Preacurata Maica lui Dumnezeu înduplecându-Te la aceasta, pe ceea ce curat Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel ce ești lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaș pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

Cu stropirea îndurărilor tale, spălând întinăciunea bolii mele, dă-mi mie, Stăpână, să mă bucur de curata sănătate, căci viața mea câte puțin se cheltuiește și nu-mi este mie nădejde de mântuire.

În durere anii mei se scurg și în suspinuri viața mea se sfârșește, a slăbit puterea trupului meu, Stăpână. Căci s-au tulburat oasele mele de-atâta zăcut, pentru aceea miluiește-mă.

Pe tine ocrotitoare caldă și ajutor grabnic în necazuri te-am agonisit, Fecioară, la sprijinul tău alerg, ușurează-mi amarele chinuri și nesuferitele dureri și cumplita suferință.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Adâncul păcatelor cel mai de jos m-a înconjurat, ci precum pe Proorocul Iona, scoate, Doamne, din stricăciune viața mea».

Mai mare vâlvătaie decât cea a cuptorului Babilonului, mai arzătoare văpaie a încins materia păcatelor mele, care mă arde și mă topește și întețește înlăuntrul inimii arșițe mistuitoare.

Nor luminos picurător de har, Fecioară, plouă asupra mea râuri de vindecări care să-mi topească fierbințeala arșițelor mele mistuitoare, răcorește-mă, rogu-mă și dă-mi mie să mă întorc iarăși la sănătatea dintâi.

Izvor de apă vie, îndulcește apa amară și nestătătoare a durerilor și chinurilor și viforul patimilor trupului care cumplit mă înviforează, îmblânzește-l, domolește-l, oprește-l, stinge-l și inima o înseninează.

Adoarme răstimpul durerilor și arșițelor, prin neadormita ta rugăciune, Fecioară, și fă să înceteze frigurile puternice, neîncetate și sălbatice ale acestora, căci și oasele mele s-au zdrobit.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală, și în rouă focul l-au prefăcut strigând: Bine ești cuvântat  în veci, Doamne Dumnezeule».

Toată așteptarea, toată nădejdea mântuirii la tine o arunc, pentru aceea, întoarce-mă din patul de boală, Stăpână, la sănătatea mea.

Râu de vindecare izvorăște-mi și cuptorul clocotitor, Fecioară, al arșițelor puternice stinge-l până în sfârșit. Căci tu ai izvorât izvorul vieții dumnezeiești, râul cel dulce.

A ridicat văpaie fără de sfârșit multa bilă rea, care a făcut cenușă umezeala cea după fire, uscând precum lemnul nenorocita mea inimă.

Singura bucurie a celor întristați, fiindcă și eu sunt necăjit, grabnic auzi-mă, ia aminte la sufletul meu și nu-ți întoarce fața milei tale de la mine, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«De șapte ori nebunește a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul și Mântuitorul tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L popoare preaînălțați-L întru toți vecii».

Nou paralitic sunt, mort însuflețit, pe jumătate mort, zăcând jos, sunt aruncat la pat. Și mi s-a făcut patul mormânt, Stăpână, mie celui slăbănogit de mâini și de picioare. Dar dacă vrei, numai prin cuvânt poți să mă mântuiești ca singură Maică a lui Dumnezeu și Fecioară Preacurată.

Înviforat cumplit de boli nevindecate, de cumplite neputințe, și patimi una după alta fără de vindecare, am ancorat ca la un țărm liniștit la limanul cel lin al milei tale, Fecioară. Potolește valul durerilor mele și fă să înceteze valurile muncilor.

Bucură-te, izvor al bunătății, noianul bunătății, adânc al iubirii de oameni și al milei, fă minunată bunătatea ta și asupra mea și slobozește-mă degrab, cu picătura milostivirii tale, din cea mai de pe urmă boală care mă stăpânește și mă vlăguiește.

Râu al harului, scăldătoare a vindecărilor, potir nesecat al bucuriei și al veseliei, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vindecă-mă și pe mine, cel ce zac aruncat pe patul durerii, ca o povară neînsuflețită și amestecă mie băutura mângâietoare a sănătății.

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Spăimântatu-s-a de aceasta cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup și pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te măresc».

Vindecă-mă pe mine cel ce bolesc din chinuri cumplite, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără de sămânță, pe Cel ce vindecă numai cu voia bolile trupului și ale sufletului, pentru ca, petrecând în sănătate, să te laud pe tine cu bucurie și să te cinstesc cu veselie și să te măresc cu voioșie.

Maică a Creatorului a toate, plăsmuiește-mă din nou pe mine, cel cu totul zdrobit, și pe mine cel aruncat și zdrobit în țărână, ca o bună, ridică-mă, căci toate le poți ca ceea ce ai născut, Fecioară, pe Stăpânul Cel puternic în putere și toate câte voiești pe toate le poți.

Îndreptarea celor căzuți și neputincioși, tăria și sănătatea și vindecarea, îndreaptă-mă, Fecioară, și pe mine, cel neputinicos și cu adevărat mult păcătos și căzut cu trupul, cu sufletul și cu duhul. Învrednicește-mă de sănătate, Fecioară, și mântuire dobândește pentru mine.

Slobozirea cea mai grabnică a celor bolnavi, mângâiere gata celor bolnavi, răcorire a celor ce rău pătimesc în nenorociri, caută cu milostivire la slăbiciunea mea și la multa mea rea pătimire și ia aminte la mine cu iubire de oameni și cu ochiul tău cel blând, Fecioară.

(Sfântul Ioan Mavropous, Mitropolitul Evhaitelor, Canoane de mângâiere la Domnul nostru Iisus Hristos și la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, Editura Doxologia, 2015)

Rugăciune la vreme de furtună și inundații

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

crw_3541

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne pierde pe noi, nevrednicii întru mânia Ta cu revărsarea ploilor necontenite şi cu răscoală mare de ape. Ci porunceşte norilor să se împrăştie, şi razelor soarelui să strălucească pe pământ, spre înmulţirea şi adunarea roadelor acestuia, şi spre pacea a toată făptură, ca având noi îndestularea şi paza milei Tale, să facem îndreptare vieţii noastre şi să proslăvim preasfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea de căință a Părintelui Daniil Sandu Tudor (martirizat în zarca Aiudului)

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

chipul-real-al-Mantuitorului

Dumnezeule cel prea bun, izvorul bunătăţii, adâncul milostivirii: Ziditorul, Răscumpărătorul şi Mântuitorul meu; Ţie, celui ce ştii tainele cele ascunse şi carele cercetezi inimile şi rărunchii, îţi mărturisesc păcatele mele şi aduc înaintea ochiului tău celui a toate văzător, în auzul tuturor îngerilor şi arhanghelilor fărădelegile mele. Greşit-am, Domnul meu şi Ziditorule cu mintea, cu sufletul şi cu trupul.

Cu acestea te-am întristat pe Tine Domnul meu. Iată ranele şi bubele şi stâlciturile mele, o Doftorule cel îndurat! Iată poverile mele cele grele, o prea bunule Doamne! Iată ruşinea şi goliciunea mea, o Judecătorule cel îndelung răbdător! Cu aceste fapte ale mele am întristat, am mâniat şi am întărâtat bunătatea Ta; cu acestea am spurcat chipul Tău, am batjocorit pe Duhul Sfânt şi am îndepărtat de la mine pe îngerul meu Păzitor; cu acestea sângele tău cel prea scump, vărsat pentru mine, l-am călcat şi întru nimic l-am socotit; cu acestea am pierdut frumuseţea sufletului, m-am desgolit de harul Tău, şi m-am făcut peştera tâlharilor, locaş dracilor şi patimilor; cu acestea am pângărit Biserica cea răscumpărată cu sângele Tău, spurcându-mi tot trupul meu, mădularele mele făcându-le mădulare ale curviei, întinându-mi sufletul cu gânduri spurcate, hulitoare, trufaşe, urâte, desfrânate; unindu-mă cu acestea, îndulcindu-mă cu ele, cu acestea m-am făcut bucurie dracilor, plâns îngerilor şi mi-a murit sufletul şi zace ca şi într-un mormânt în obişnuinţele sale cele rele, acoperit cu ţărâna nesimţirii şi având prăvălită deasupra, lespedea de piatră a învârtoşirii. Iată, Doamne, fărădelegile mele, care s-au înălţat mai presus de capul meu, şi s-au înmulţit mai mult decât perii capului meu şi sunt mai multe la număr decât nisipul mării.

Mărturisindu-le pe acestea, singur mă mustru pe mine, mă osândesc şi vinovat mă fac, nu numai de acestea pe care le-am pomenit, ci şi de acelea pe care nu le ţin minte şi de acelea pe care nu le pricep că sunt păcate şi pe care nu le pot mărturisi, toate acestea le arunc în milostivirea Ta cea prea mare, Dumnezeule cel întru tot milostiv şi fără de răutate.

După atâtea de multe fapte de ale mele ruşinoase, după atât de mare întunecare şi nebunie a minţii mele, după căderile atât de cumplite şi nesimţite, abia venindu-mi în fire, am privit din adâncul deznădejdii mele spre marea Ta milostivire nebiruită de toate păcatele omeneşti şi am cunoscut, că nu vrei moartea păcătosului, ci cu îndurare aştepţi întoarcerea lui şi numai pentru cei păcătoşi ţi-ai vărsat sângele Tău fără cruţare, ca să-i chemi pe ei la pocăinţă. Pricepându-le acestea, eu ticălosul, care am întrecut păcatele lumii întregi, al doilea diavol prin faptele mele cele rele, urmaş al lui Iuda, părtaşi răstignitorilor, eu cel ticălos şi fără de lege, marea cea nemărginită a tuturor urâciunilor, eu spurcatul, prăpastia cea fără fund a tuturor necurăţiilor, lucrător neruşinat al oricărui rău, alerg şi cad către Tine cel prea milostiv şi întru tot îndurat, strigând cu pocăinţă întru durerea inimii mele: Greşit-am, Părinte, la cer şi înaintea Ta, greşit-am şi fărădelege am făcut, am fost călcător al poruncilor Tale, greşit-am, cum n-a greşit altul cândva; nu sunt vrednic a deschide buzele mele înaintea Ta, fiind până acum vrăjmaşul Tău. Ci rog bunătatea Ta şi rugăciune aduc nerăutăţii Tale: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Miluieşte, iartă şi curăţeşte, căci la Tine este curăţirea. Doamne dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Ştiu, că vrei ca toţi să se mântuiască; mântuieşte-mă deci şi pe mine, căci poţi, toate câte voieşti; pleacă-te, Doamne, spre îndurare, adu-ţi aminte de milele Tale cele de demult şi de îndurările Tale, şi iartă păcatele mele, nu pomeni faptele mele cele rele, nu intra la judecată cu robul Tău, nu-mi răsplăti mie după faptele mele, nu cu iuţimea Ta să mă mustri pe mine, nici cu mânia Ta să mă cerţi. Deschide-mi uşile bunătăţii Tale, deschide-mi uşile pocăinţei, întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştiinţă mă chiamă, ridică pe cel căzut, caută pe cel rătăcit, află pe cel pierdut, vindecă pe cel rănit, înviază pe cel mort. Doamne, Dumnezeul puterilor! Întoarce-mă, arată faţa Ta şi mântuit voi fi; luminează faţa Ta peste robul Tău. Până când, Doamne mă vei uita până în sfârşit, până când vei întoarce faţa Ta de către mine; Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, dar nu întoarce faţa Ta de la mine, că mă necăjesc, degrab mă auzi. Ştiu că nu sunt vrednic de iubirea de oameni şi de îndurarea Ta, ci vrednic sunt de toate muncile pe care le are iadul, vrednic sunt de viermele cel neadormit, de scrâşnirea dinţilor, de focul cel nestins, pregătit diavolului şi îngerilor lui. Vrednic sunt de tartar, de care şi însuşi Satana se cutremură. Însă pe cât de mare este mărirea Ta, pe atâta este şi milostivirea Ta, şi nu este păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta nu mă deznădăjduiesc, ci nădăjduiesc spre bunătatea Ta cea nesecată, care neîncetat se revarsă neîmpuţinat peste toţi şi spre negrăita Ta milostivire; nădăjduiesc întru Tine, Doamne, şi nădăjduiesc, ca să nu mă ruşinez în veac. Nădejdea mea eşti Tu Doamne, iar nădejdea nu ruşinează. Nu mă ruşina pe mine, Doamne, la înfricoşătoarea judecata Ta, înaintea a miilor de zeci de mii ale puterilor cereşti şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Din inimă îmi pare rău că te-am mâniat pe tine Ziditorul meu şi am întristat prin răutăţile mele veşnica şi nesfârşita bunătate; şi pe Care trebuia să-L iubesc neîncetat şi ale cărui porunci trebuia să le păzesc, pe acesta urându-l, m-am dedat la păcate nenumărate; pe Care trebuia să-l doresc cu osârdie, la aceasta abia m-am gândit cândva şi pe acesta L-am nesocotit; de care trebuia cu dulceaţă să mă satur, pe Acela L-am amărât şi L-am lepădat; de Cine trebuia să mă lipsesc, de Acela m-am despărţit; pentru Care numai trebuia să trăiesc, pentru acela am murit, şi trăiesc pentru păcat, desfătări şi patimi; de Care trebuia să mă tem şi pe care trebuia să-L cinstesc, pe acesta L-am obijduit şi L-am necinstit şi în fraţii cei mai mici şi în mine însumi, cu totul spurcându-mă cu faptele, cu cuvintele şi cu gândurile; pe Care trebuia să-L mulţumesc şi să-L slavoslovescneîncetat, petrecând lângă El, de la Acesta m-am întors şi am alergat pe căile răzvrătite şi m-am lenevit să deschid buzele mele spre slava numelui Lui celui prea sfânt. O, dorirea mea! O, Dumnezeul meu cel milostiv. Să nu te mânii până în sfârşit pe mine păcătosul. Acum iată de toate acestea îmi pare rău cu durere şi nu voi înceta să-mi pară rău. O, dacă niciodată nu Te-aş fi mâniat pe Tine, Dumnezeul meu! O, dacă mai întâi aş fi fost socotit printre cei morţi, decât să te întărât pe Tine, Domnul meu cel bun! Pentru ce m-am născut, pentru ce am crescut, pentru ce mai trăiesc până acum, dacă Te mânii greu pe Tine Stăpânul meu? Să se desfacă acum inima de durere, să cadă şi să se risipească împietrirea mea prin părere de rău, să mă topesc cu totul ca ceara, prin arderea lăuntrică, căci am pierdut pe Dumnezeul meu, am căzut din harul Lui, am batjocorit bunătatea Lui, înstrăinatu-m-am de dragostea Lui, am părăsit slava Lui şi m-am depărtat de cercetarea Lui cea milostivă. Să scoată ochii mei zi şi noapte izvoare de apă pentru aceasta, întrucât n-am păzit legea Ta, întrucât mult m-am abătut, mult am greşit înaintea Ta; pentru aceasta s-a tulburat inima mea, întrucât nu tremură astfel de muncă, nici nu se tânguieşte de căderea din bunătăţile cele cereşti, după cum se topeşte de aceasta că Te-am mâniat pe Tine Cel cu totul bun, cu totul dulce, cu totul iubit, cu totul dorit, despre acestea nu voi înceta să-mi pară rău de acum şi până în veac. Să piară întru dureri viaţa mea, şi anii mei întru suspinuri, să slăbească întru dureri sufletul meu şi oasele mele să se tulbure despre aceasta, că L-am întristat greu pe Dumnezeul meu, pe Ziditorul meu, pe Stăpânul meu, pe Răscumpărătorul meu. Şi ce voi face? Ştiu că Tu eşti bun, Dumnezeul meu, milosârd eşti Tu, Ziditorul meu, milostiv şi îndurat eşti Tu, Răscumpărătorul meu, atât de milostiv, că şi sufletul Tău nu L-ai cruţat, ci L-ai pus pentru noi păcătoşii, şi nu după fărădelegile noastre ne faci nouă, nici după păcatele noastre ne răsplăteşti nouă.

Iată ce voi face: mă voi apropia de preacuratele Tale picioare, mă voi închina şi voi plânge înaintea Ta, Domnului celui ce m-ai făcut pe mine. Eu, adâncul păcatelor, mă arunc în adâncul milostivirii Tale, Dumnezeul meu! şi Te rog povăţuieste-mă pe mine spre o adevărată pocăinţă, şi mă adu la simţire pe mine cel nesimţit şi împietrit. Căci ai primit pe mulţi păcătoşi care s-au pocăit: pe David, pe Manasie, pe Iosia, pe vameş, pe desfrânata, pe fiul cel curvar, pe tâlharul, pe Petru, pe Saul, pe Fotinia, pe Taisia, pe Pelaghia, pe Maria Egipteanca; nu mă lepăda pe mine care i-am întrecut pe aceia cu păcatele, căci n-ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Cheamă-mă şi pe mine cel mai păcătos dintre toţi, deşi nici un bine n-am făcut înaintea Ta, ci dă-mi după harul tău să pun început bun, şi mă învredniceşte, Doamne, să Te iubesc pe Tine precum am iubit cândva păcatul, şi să slujesc Ţie fără lenevire, precum am slujit mai înainte lui Satana celui înşelător. Dar mai ales să-ţi slujesc Ţie Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos în toate zilele vieţii mele, dacă-mi vei da harul Tău spre ajutor.

Mă minunez cu adevărat de multă îndelung răbdarea Ta, o întru tot milostive! Căci în timpul când se săvârşeau fărădelegile mele, n-ai adus asupra mea judecata Ta cea dreaptă, nici m-ai mustrat pe mine cu iuţimea Ta, nici cu mânia Ta m-ai pedepsit pe mine, nici m-ai lovit cu fulgerul dintru înălţime, nici ai poruncit pământului să se deschidă şi să mă acopere de viu în iad, şi n-ai îngăduit nici unui fel de moarte năprasnică să mă răpească; şi pe când eu mă miram de toate acestea, am cunoscut, că nemăsurata Ta milostivire aşteaptă cu îndelungă răbdare şi cu îndurare pocăinţa mea şi îndreptarea vieţii mele celei spurcate şi mă lasă fără de pedeapsă, ca să-mi vin în fire şi să cunosc toate fărădelegile mele şi să părăsesc planurile mele cele rele. Acestea le-am cunoscut acum şi cu pocăinţa am alergat la Tine nu de la sine singur, ci Tu m-ai povăţuit şi m-ai adus la Tine. Şi pentru ce ai făcut aceasta, şi ce Te-a îndemnat spre o astfel de milostivire, şi ce nevoie ai avut ca să mă chemi? Nu ştiu; aceasta numai ştiu, că sunt păcătos şi fără de nici un răspuns, şi vrăjmaşul Tău am fost până acum, şi încă nu sunt îndreptat; dar întrucât Tu însuţi m-ai chemat şi m-ai adus înaintea Ta şi curăţeşte fărădelegile mele cele multe, spală fărădelegile şi urâciunile mele, stropeşte-mă ca isopul îndurării Tale, albeşte-mă mai vârtos decât zăpada, ca să nu stau spurcat şi întinat înaintea Ta. Mai bine mi-ar fi fost mie să fiu ascuns undeva în sânurile întunecoase ale pământului, decât înaintea măreţiei slavei Tale celei neapropiate într-atâta ruşine să stau dezgolit, atât de ruşinos şi întinat de atâtea spurcăciuni păcătoase, privind asupra mea Heruvimii şi Serafimii cei ce-ţi stau înainte. Însă nu este nicăieri nici un loc care ar putea să mă ascundă în faţa ochilor Tăi mai luminoşi decât soarele.

Mă mir şi mă nedumiresc despre acestea, cum de nu te îngreţoşezi de spurcăciunile mele atât de urâte, şi-mi îngădui să stau înaintea Ta şi cu îndrăzneală, ba şi mai mult zic, cu neruşinare a vorbi? Cum de nu te scârbeşti a privi necurăţia inimii şi urâciunea sufletului meu? Cum de cei ce stau înaintea feţii Tale, oprindu-mă pe neaşteptate cu armele de foc, nu mă depărtează şi nu mă alungă dela faţa Ta? Cum, scârbindu-se de mine, de nu mă aruncă legat de întunericul cel mai din afară? Însă nu vrea nerăutatea Ta şi bunătatea Ta cea fără de margini ca să fie acestea; căci multă, multă cu adevărat este mila Ta, mai înaltă decât cerurile, mai adâncă decât bezna iadului, mai largă decât pământul tot şi marea este bunătatea Ta, care nu voieşte moartea mea, ci aşteaptă întoarcerea şi se bucură de pocăinţa păcătosului. Mare este mila Ta, Doamne, când îndelung mă rabzi pe mine, care de multe ori ţi-am făgăduit să mă căiesc, şi iarăşi în aceleaşi, ba şi mai cumplite cad, de multe ori. Ţi-am făgăduit pocăinţă şi cu jurăminte, aceasta am întărit-o, însă am minţit eu pătimaşul. Mă căiesc tremurând, nu cumva, Doamne, mă vei lovi, şi peste un ceas iarăşi aceleaşi le fac. Iar Tu încă tot te milostiveşti spre mine şi nu mă pierzi pe mine cu fărădelegile mele.

Slavă îndelung răbdării Tale, slavă milostivirii Tale, slavă bunătăţii Tale, slavă mulţimei îndurărilor Tale, slavă mulţimei multe a bunătăţii Tale, slavă feţii Tale celei milostive, înaintea căreia stând acum, Domnul meu, îţi aduc ţie nevoinţa şi gândul meu sădit întru mine în nădejdea ajutorului Tău. De acum, din această zi, din acest ceas, din această clipă, după puterea mea să-mi îndrept viaţa mea cea rea şi ticăloasă, iar de păcatele trecute să mă îndurerez şi-o să-mi pară rău până la moarte, iar de cele viitoare cu toată grija mă voi păzi cu ajutorul Tău. Ştii, Domnul meu, că urăsc faptele mele cele netrebnice şi pe mine însumi pentru ele, şi viaţa mea cea întru tot spurcată o urăsc şi nu vreau mai mult să Te întărât cu ele pe Tine, Dumnezeul meu cel bun; decât numai Tu, Doamne, dă-mi ajutor, căci fără de ajutorul Tău cel atotputernic şi har nici într-un chip nu voi putea părăsi faptele mele cele rele şi obiceiul meu cel păcătos, şi nici o faptă bună a face; căci fără de Tine nimic nu pot face. Am voinţă a mă căi; dacă Tu, Dumnezeule, mă vei ajuta, poţi să mă curăţeşti. Doamne, ajută-mi şi mă voi mântui.

Cred, Doamne, bunătăţii Tale, ajută-mi necredinţei mele, cred că eşti aproape de toţi cei ce Te cheamă în adevăr. Cu adevărat, cu adevărat vreau cu toată inima să mă întorc întru pocăinţă către Tine, Dumnezeul meu. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte, Doamne, ca să-mi ajuţi mie, grăbeşte. Amin.

Sursa: https://cuibuldelut.wordpress.com/2012/03/