Canon de rugăciune la vreme de necazuri

septembrie 11, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Cântarea 1:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adeveritu-s-au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne-ai şi învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu, văzând credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.

Cântarea a 3-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le-a primit? Să nu fie.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Întăreşte-ne, Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Luminează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem
priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

L-a biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre.

Cântarea a 4-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi, şi ne aşteaptă osânda veşnică.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Doamne, Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii în pustie, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate lipsurile noastre.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar numai unul a ştiut să aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească pentru ele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale, de care
s-au folosit cele trei fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele de trebuinţă.

Cântarea a 5-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: „Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi, şi veţi fi urâţi de toţi, pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creştine, alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta-credinţă şi ai jertfit idolilor, dar maica ta şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos, şi pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce-i pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei, şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi.

Cântarea a 6-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit
aleşilor Tăi.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de cinste în curţile Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste.

Cântarea a 7-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine poate zice că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dumnezeu.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei, asemănându-ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-au mântuit.

Cântarea a 8-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai binevestit: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi bine le va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Miluieşte-ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit entru noi, după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o! Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte-ne!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară Preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.

Cântarea a 9-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus Sfântul Apostol Iacov, care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.”

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim.

Apoi se face otpustul.

Canon de rugăciune la început de an bisericesc – 1 Septembrie

septembrie 2, 2015septembrie 1, 2018 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul Începutului de an bisericesc, sau al Indictionului, glasul al 2-lea:

A toată făptura Ziditorule, Cel Ce timpurile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace poporul şi ţara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ne mântuieşte pe noi.

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Să cântăm toate popoarele, Celui Ce a scăpat pe Israel din robia cea amară a lui Faraon şi cu picioarele neudate prin adâncul mării l-a povăţuit, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Toţi lui Hristos, Cuvântului Celui Ipostatic, prin Care s-au alcătuit toate şi prin Care se păzesc neclintite, ca Unuia care din Dumnezeu-Tatăl, Lumina Cea fără de început, S-a născut, cântare de biruinţă să-I cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Să cântăm toţi lui Hristos, Celui Ce, cu bunăvoinţa Tatălui, S-a arătat din Fecioară şi a propovăduit anul cel primit Domnului, spre mântuirea noastră, cântare de biruinţă, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

În Nazaret venind Dătătorul Legii, în zilele sâmbetelor a învăţat, descoperind iudeilor venirea Sa cea de negrăit, prin care ca un Milostiv, mântuieşte poporul nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toţi credincioşii lăudăm, pe Preaminunata Fecioară, care a Răsărit lumii pe Hristos şi de bucuria vieţii veşnice toate le-a umplut. Pe aceea pururea să o lăudăm că s-a Preamărit.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Întăreşte-mă pe mine, Hristoase, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale şi mă luminează cu lumina feţei Tale. Că nu este sfânt, fără numai Tu, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Întăreşte, Bunule, ca o vie roditoare, Biserica Ta, Atotputernice, pe care cu dragoste ai sădit-o pe pământ cu dreapta Ta şi o păzeşte pe ea.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Pe cei ce cu credinţă Te laudă pe Tine, Stăpânul tuturor, învredniceşte-i a petrece anul acesta cu fapte duhovniceşti, bineplăcute Ţie, Ziditorului.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Lină petrecere a anului dă-mi mie, Hristoase Îndurate şi mă luminează cu cuvintele Tale cele Dumnezeieşti, pe care le grăiai iudeilor în sâmbete.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pururea te mărim pe tine ca pe Ceea ce numai tu ai primit, mai presus de fire, Darul Cel mai presus de om, pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce Neschimbat S-a sălăşluit în pântecele tău.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Am cunoscut, Atotputernice, iconomia Ta şi cu frică Te-am preaslăvit pe Tine, Mântuitorule.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Începerea anului ca o pârgă de prinos, îţi aducem Ţie, Mântuitorule, noi poporul Tău şi cu cântări îngereşti Te slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Învredniceşte, ca un Iubitor de oameni, pe cei ce au început anul, a-l săvârşi spre plăcere Ţie, Hristoase.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Atotţiitorule, Unule, Doamne, înconjurările anului liniştindu-le, dăruieşte lumii pacea Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe un liman al sufletelor noastre şi neclintită nădejde, pe Născătoarea de Dumnezeu toţi să o lăudăm.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cel Ce eşti împreună fără de început cu Tatăl şi Mântuitorul sufletelor noastre; pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cel Ce toate le umpli de bunătate, Hristoase, dăruieşte robilor Tăi anul ce se începe de mult bine întocmit, bine roditor şi încununat cu binecuvântări.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Curgerea anului arat-o nouă schimbare spre cele mai bune şi paşnică tocmire dă-ne nouă celor ce Te mărturisim pe Tine, Cuvântul lui Dumnezeu, Care Te-ai asemănat oamenilor.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Pe pământ ai venit Cel Ce eşti împreună fără de început cu tatăl, vestind celor robiţi iertare şi orbilor vedere, de la Tatăl, Cel Ce eşti mai presus de vremi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nădejdea noastră, Născătoare de Dumnezeu Preacurată şi dorul nostru spre tine îl punem; Milostiv fă nouă, Fecioară, pe Cel pe Care L-ai născut.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Pe proorocul l-ai scăpat din chit, Iubitorule de oameni şi pe mine, Te rog, scoate-mă din adâncul păcatelor.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Viaţă bineplăcută Ţie a începe, cu începerea anului ne învredniceşte pe noi, Stăpâne.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Părtaşi legii Tale şi plini de zile duhovniceşti arată-ne pe noi cei ce Te lăudăm pe Tine, Mult Îndurate Mântuitorule.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe cei ce scapă la tine te rugăm izbăveşte-i de toată îngrozirea, Ceea ce ai născut pe Hristos, Dumnezeul nostru.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Cel Ce locuieşti întru cei de sus, Hristoase Împărate, Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute şi Ziditorule, Cel Ce zilele şi nopţile, timpurile şi anii ai făcut, binecuvântează acum cununa anului, fereşte şi păzeşte în pace pe cei binecredincioşi, ţara aceasta şi pe poporul tău, Mult Îndurate.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii în dreaptă credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat, ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Începând anul, pârgă de cântări lui Hristos, Cel Ce împărăţeşte cu Împărăţie fără de sfârşit, noi, cei binecredincioşi, cu bună credinţă cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cel Ce eşti mai înaintea veacurilor şi în veci Domn, pe cei ce-Ţi cântă Ţie, Hristoase, Izvorul bunătăţilor, umple cu darurile Tale cele bune anul acesta, Dumnezeul părinţilor, Cel Ce eşti binecuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca nişte robi Ţie, Stăpânului, spre rugăciune pe Preacurata Maica Ta aducem, Hristoase, ca să mântuieşti de toată primejdia, pe poporul Tău, Bunule, pe cei ce-Ţi cântă: Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Cel Ce a izbăvit în cuptor pe tinerii cei cuvântători de Dumnezeu şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, în răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-Lşi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Ca unui începător al mântuirii, Hristoase, începătură de an aduce Ţie cinstita Biserică, cântând: Lăudaţi şi Preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Pe Ziditorul, Cel Ce din nefiinţă toate le-a zidit cu înţelepciune negrăită şi poartă curgerea vremilor după voia Sa, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Lui Dumnezeu, Celui Ce toate le chiverniseşte şi vremurile preface spre trebuinţa oamenilor cea de multe felurit să-I cântăm: Lăudaţi-L şi Preaînălţaţi-L în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, Maica lui Dumnezeu Fecioară Preacurată, în înconjurările anilor şi în curgerea vremilor te lăudăm, ca pe Născătoarea de Dumnezeu şi izbăvitoarea tuturor.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Chipul naşterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum, te rugăm, să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea, Înţelepciunea Cea Adevărată şi Ipostatică, Care împreună ţii şi chiverniseşti toate cu înţelepciune şi această vreme de acum o tocmeşte robilor tăi în aşezare lină.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Toate lucrările Tale, Doamne, cerurile, pământul şi lumina, marea, apele şi toate izvoarele, soarele şi luna, întunericul şi stelele, focul şi oamenii şi dobitoacele, împreună cu îngerii Te laudă pe Tine.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Unule, Cel Ce eşti mai înainte de veci, ca un Făcător al veacurilor şi Care împărăteşti, o Dumnezeire în Trei Ipostasuri Neamestecată, prin rugăciunile Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, anul acesta roditor arată-l moştenirii Tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mântuitorule a toate şi Atotţiitorule, Ziditorule al făpturii şi Îndreptătorule, pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut pe Tine fără de sămânţă, pace lumii Tale dăruieşte, păzind Biserica întotdeauna neclintită.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Ca la Stăpânul a toate şi Dătătorul bunătăţilor, la Tine cădem cu credinţă, strigând cu dinadinsul: de a Ta bună milostivire fiind îmblânzit, Mântuitorule şi pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut şi ale tuturor celor ce au bineplăcut Ţie pururea, învredniceşte ca un Bun, pe cei ce Te cinstesc în două Firi şi Te măresc cu credinţă pe Tine.

Sursa: http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-la-inceput-de-bisericesc-al-indictionului

Canon de rugăciune la vreme de necazuri

septembrie 2, 2015mai 9, 2019 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Colaje6

Cântarea 1:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 3-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 4-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 5-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 6-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 7-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 8-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară Preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.

Cântarea a 9-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Rugăciune

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului – 2 Septembrie

septembrie 2, 2015septembrie 2, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul Sfântului Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ioan, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Celui ce a aruncat în mare…

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lui Hristos, Celui Ce a făcut să răsară în lume pe înţeleptul ierarh care a strălucit în dogmele dreptei credinţe, să-I cântăm, că S-a preamărit în veci.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ce a strălucit în lume cu lumina dreptei credinţe şi a gonit negura necredinţei, pe Marele Ioan să-l lăudăm credincioşii ca pe un ierarh.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce stai înaintea Împăratului Celui Neapropiat, roagă-te împreună cu îngerii, Fericite Ioan, Sfinţite Propovăduitorule, să se dea iertare celor ce săvârşesc pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Singura care ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, fără început şi mai presus de cuvânt, L-ai născut cu trup, Prealăudată roagă-te neîncetat să ne mântuim noi de primejdii.

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cu cuvântul…

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin înfrânare şi prin rugăciune neîncetată ai intrat, părinte, în cetatea cea aleasă a bunătăţii, purtătorule de Dumnezeu, unde te îndulceşti de pârâul desfătării.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, Cuvioase Ierarhe Ioan, Preaînţelepte, roagă-te să se mântuiască cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un învăţător al dogmelor dreptei credinţe şi ca un îndreptător adevărat de cuvinte, înţelepte, ai primit cunună de biruinţă împotriva eresurilor, cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un Cer şi Scaun al lui Dumnezeu, toţi te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, căci din tine a răsărit Iisus Hristos, Cel Ce este Adevărul.

Irmosul:

Cel Ce ai întărit cu cuvântul cerurile şi pământul l-ai întemeiat pe ape multe, întăreşte-mă către cântarea slăvirii Tale, Doamne.

Cântarea a 4-a. Irmos: Tăinuit văzând proorocul…

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe înţeleptul ierarh în cântări toţi să-l lăudăm, zicând: purtătorule de Dumnezeu, roagă-te neîncetat Domnului să ne mântuim.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un săditor al dogmelor credinţei şi înţelept ierarh avându-te pe tine, preafericite părinte, cu cântări şi cu laude te mărim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ierarhe al Domnului, cel ce eşti începător celor hrăniţi în credinţă, cu laude şi cu cântări mărim sfântă şi cinstită pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă Neispitită de nuntă, care fără de sămânţă ai născut pe Hristos Dumnezeul nostru, roagă-te Lui neîncetat să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 5-a. Irmos: Din noaptea necunoştinţei…

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un păstor te-ai uns cu mirul credinţei, de Dumnezeu înţelepţite; pentru aceea, ca pe un ierarh, cu toţii te lăudăm, cuvioase.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce eşti următor Apostolilor, cugetătorule de Dumnezeu, de-a pururea pomenite, cu osteneli şi cu privegheri ai stat mai mare poporului cel dreptcredincios al Bisericii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Asemănându-te râvnitorului Ilie şi lui Moise, văzătorului de Dumnezeu, Ierarhe Ioan, ai ruşinat pe mai marii eresurilor, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Împărăteasă şi ca pe Singura care a născut pe Împăratul tuturor, veniţi toţi împreună cu îngerii să cinstim pe cea Binecuvântată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Precum ai izbăvit…

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieşti dogme împodobind mărirea Bisericii, Fericite Ioan, ai gonit toate eresurile.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-ai cu frumuseţea dogmelor tale ca un luminător al dreptei credinţe, fiind învăţător a toată lumea, purtătorule de Dumnezeu şi prin cuvântul lui Dumnezeu ai întunecat eresurile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De cuvânt şi de limbă slujindu-te în loc de cuţit, cuvioase, ai tăiat toate învăţăturile cele nedrepte; şi în faţa tuturor ai mărit pe Preasfânta Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce Te-ai născut din Fecioară şi ai luminat lumea, Hristoase Dumnezeule, Te rog izbăveşte-mă şi pe mine de greşelile mele, ca un Iubitor de oameni şi îndreptează viaţa mea.

Irmosul:

Precum ai izbăvit pe proorocul din adâncul cel mai de dedesubt, Hristoase Dumnezeule, Te rog, izbăveşte-mă şi pe mine de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni şi îndreptează viaţa mea.

Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai întemeiat pământul….

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ai arătat pe pământ luminător pe binecredinciosul şi înţeleptul ierarh, binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ai făcut pe Marele Ioan păstor adevărat al turmei Tale; Binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Zburdările trupului biruindu-le, părinte, strigai lui Hristos: Binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce Te-ai născut din Fecioară pentru noi şi ai mântuit lumea de vrăjmaşi; Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Domnul, Cel Ce S-a mărit…

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănându-te lui Moise, de trei ori fericite şi în nor primind legea cea de înţeles a darului, ierarhe, strigi: lăudaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păstorindu-ţi poporul, ierarhe, ai nimicit rătăcirea Egiptului şi fugind din Babilonul patimilor, ai aflat locaş Sionul cel de sus, întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca unul ce eşti uns cu mirul preoţiei, Sfinte Ierarhe Ioan, grăitorule de cele sfinte, slujeşti cele Dumnezeieşti celor ce sunt întăriţi în cuvântul şi în lucrarea dreptei credinţe, preasfinţite. Pentru aceea, lauzi pe Treimea Cea de o Fiinţă, întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei şi întru dânsa a înnoit pe Adam cel vechi, în chip minunat şi mai presus de cuvânt, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.

Pe Domnul, Cel Ce S-a preamărit în Muntele cel Sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moise Taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei…

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelepte Ioan, cel ce prin nepătimire şi prin credinţă, prin dragoste şi prin nădejde ne-ai arătat nouă cuvinte de viaţă veşnică, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai păstorit poporul cinstitei Biserici cu toiagul Sfântului Duh şi ai gonit eresurile cele vrăjmaşe lui Dumnezeu, ierarhe, cu toţii te lăudăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe a unui luminător şi ierarh al Bisericii, cu cântări şi cu laude cinstim fără încetare racla moaştelor tale, Fericite Părinte Ioan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Râul nestricăciunii cel de-a pururea Viu; Bucură-te, Norul Soarelui Cel cu totul Luminos; Bucură-te, Căruţă a toată Dumnezeirea; Bucură-te, Sicriul Sfinţeniei.

Irmosul:

Naşterea pururea Fecio rei, ce s-a arătat mai înainte, dătătorul de Lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Vas dumnezeiesc al înfrânării, avere nerăpită a dreptei credinţe te-ai arătat, Fericite Ioan, luminându-ţi viaţa cu nepătimirea şi revărsându-ţi milostenia către cei lipsiţi, cuvioase părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Dumnezeiesc Cort te-ai făcut Cuvântului, Însăţi Preacurată Maică Fecioară, cu curăţia întrecând pe îngeri. Curăţeşte-mă dar cu rugăciunile tale, cu apele cele Dumnezeieşti, pe mine care mai mult decât toţi m-am spurcat cu păcatele trupului, dându-mi, Preacurată, mare milă.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Mieluşeaua Cea Neispitită de nuntă, Fecioara Maica Cuvântului cea fără prihană, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a odrăslit din pântecele ei fără de dureri, ca o Maică tânguindu-se, striga: vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din patimi necinstite?

Sursa: http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-ierarh-ioan-postitorul-patriarhul-constantinopolului

Acatistul Sfântului Alexandru, Patriarhul Constantinopolului – 30 August

august 30, 2015august 10, 2019 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Condac 1:

Noi, turma ta, prin vitejia ta, ierarhe, izbăvindu-ne de mărirea idolească a celor necredincioși, mulțumim ție și cântăm cântare pentru biruință. Celui ce a doborât pe Arie și, cu totul, a legat limba filosofului, grăim: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Icos 1:

Arătatu-te-ai din tinerețe cinstitor de Dumnezeu, că cuvântului Evangheliei urmând, ai părăsit părinții și rudele și ai poftit viața cea mai bună, luând jugul Domnului; pentru unele ca acestea grăim ție:
Bucură-te, ierarhe sfinte, omule ceresc;
Bucură-te, fericite și îngere pământesc;
Bucură-te, că în lume mărirea nu te-a amăgit;
Bucură-te, că acum în cer te-ai sălășluit;
Bucură-te, că smerenia te-a adus la cele înalte;
Bucură-te, că ai supus cu totul pe eretici;
Bucură-te, cel ce ți-ai păzit trupul de patimi;
Bucură-te, că de tine demonii au fost biruiți;
Bucura-te, vița cea bună cu rod Dumnezeiesc;
Bucură-te, cel ce hrănești cu cuvânt duhovnicesc;
Bucură-te, că din obște ai fost ales păstor;
Bucură-te, că prin tine noi ne-am păzit de erezie;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 2:

Auzit-am, Alexandre, de învățăturile tale și m-am minunat, căci tu te arătai a fi om prea neînvățat și, mai pe urmă, pe mulți ai rușinat în sobor cu cuvintele tale, pe care i-ai și învățat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Vrând a merge la întâiul Sobor din Niceea, după porunca Patriarhului, te-ai pregătit prin rugăciune către Dumnezeu, împodobindu-te cu fapte bune, și – Duhul Sfânt fiind cu tine – te-ai înfățișat. Pentru aceasta auzi de la noi:
Bucură-te, părinte, că ești iubit de Mitrofan;
Bucură-te, Diadohe, la al său din urmă an;
Bucură-te, că în Niceea ai biruit la Sobor;
Bucură-te, sfinte, că ai fost de uimire tuturor;
Bucură-te, că ai fost cu duhul mai presus de om;
Bucură-te, că mulțime de oameni ai adus la credință;
Bucură-te, gură sfântă vorbitoare de adevăr;
Bucură-te, înțelepciune ce despici firul de păr;
Bucură-te, preaiubitul arhiereilor mari;
Bucură-te, următorul celor tari în credință;
Bucură-te, că acum petreci cu cei ce slăvesc pe Dumnezeu;
Bucură-te, că în veci cu dânșii te vei veseli;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 3:

Te-ai arătat în lume păstor bun, Alexandre, spre mustrarea fărădelegilor, că tu ai rușinat pe Arie cel orbit de erezie și voiești a curăți de pe pământ toate învățăturile lui cele nedrepte, ca turma ta să o luminezi, părinte; pentru aceea cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Arătatu-te-ai tare mustrător ereziei nebunului Arie, și îngrozindu-l pe el, i-ai zis să nu mai cârtească împotriva Fiului lui Dumnezeu. Pentru aceea și noi, ca unui viteaz nebiruit grăim către tine:
Bucură-te, istețime de minte care toate le întreci;
Bucură-te, surpătorul capetelor cu minți seci;
Bucură-te, ajutorul conducătorilor creștini;
Bucură-te, surpătorul celor plini de erezie;
Bucură-te, întărirea dogmei celor credincioși;
Bucură-te, doborârea vorbei celor mincinoși;
Bucură-te, că prin tine creștinii mult s-au întărit;
Bucură-te, că slăvirea idolilor ai surpat;
Bucură-te, cel ce ai smuls neghina dintre oameni;
Bucură-te, că prin tine toate relele s-au scurs;
Bucură-te, cel ce ai hrănit lumea cu cuvântul;
Bucură-te, că acum de noi toți ești preamărit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 4:

O, întru tot lăudate, Ierarhe Alexandre, toiagul cel tare al bătrâneților, întreaga înțelepciune a povățuirii tinerilor, povățuitorul pruncilor, laudă a tot poporul și cununa Bisericii, pe tine te lăudăm cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Ca să arăți a ta mare și fierbinte credință ce ai către Fiul lui Dumnezeu, nu te-ai împotrivit poruncii împăratului, când ți s-a poruncit să te întreci cu filosoful pentru dogmele cele propovăduite de apostoli; pentru aceea și noi grăim ție:
Bucură-te, slujitorul cel gata pentru Hristos;
Bucură-te, ascultătorul conducătorului credincios;
Bucură-te, cel ce urmezi dogmelor apostolești;
Bucură-te, surpătorul măririi celei idolești;
Bucură-te, luptătorul cu Arie cel stricat;
Bucură-te, că pe dânsul în Sobor l-ai rușinat;
Bucură-te, păzitorule al legii celei creștinești;
Bucură-te, că ai putut cu darul să legi gurile cele potrivnice;
Bucură-te, rugătorule fierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, fericite, de minuni făcător;
Bucură-te, că prin tine ne închinam Sfintei Treimi;
Bucură-te, totdeauna strigăm ție, părinte;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 5:

Către sobor mergând oarecând urâtul Arie, cu îngâmfare și cu mândrie mare, a socotit a răzvrăti Biserica lui Hristos, iar tu, sfinte, l-ai făcut a rămâne rușinat și pe popor ai învățat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5:

Mergând tu, Alexandre, de la Sobor, ai venit către Mitrofan, părintele tău și, stând înaintea lui cu smerenie, ai zis: Duhul Domnului peste mine în ziua necazului meu, că am biruit pe Arie cel rău credincios, iar sfântul părinte a zis către tine unele ca acestea:
Bucură-te, preafericite, păstorule cuvios;
Bucură-te, minunate slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că pe tine din pruncie te-am iubit;
Bucură-te, totdeauna alesule preaiubit;
Bucură-te, că în lume ești de credincioși prealăudat;
Bucură-te, că al tău nume de toți este preamărit;
Bucură-te, următorul și ascultătorul meu;
Bucură-te, păzitorul credinței lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în Biserică povața ta în veci va sta;
Bucură-te, că dintr-însa toți creștinii vor gusta;
Bucură-te, că prin tine mulțimea s-a mântuit;
Bucură-te, totdeauna, că Duhul Sfânt te-a umbrit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 6:

Minunată s-a arătat viața ta pe pământ, Alexandre, că din vremea tinereților tale ai iubit pe Domnul mai mult decât orice pe lume, pentru aceea ai fost preamărit, încredințându-ți-se poporul creștinesc care grăia către Domnul: Aliluia!

Icos 6:

De împresurările diavolești ai izbăvit pe oameni, părinte, cu rugăciunile tale și cu râurile sudorilor tale ai stins mulțimea zeilor păgâni, iar acum, dăruindu-ne vindecări neputințelor noastre, ierarhe, grăim ca unui păstor bun:
Bucură-te, luminarea care pe toți luminezi;
Bucură-te, cel ce lumea către Hristos îndreptezi;
Bucură-te, izgonirea patimilor de mulți ani;
Bucură-te, tu, balsamul și doctorul fără bani;
Bucură-te, stingătorul dogmelor păgânești;
Bucură-te, temeinicirea credinței creștinești;
Bucură-te, cel ce cu hrană preasfințită ne-ai păscut;
Bucură-te, că prin tine pe Hristos am cunoscut;
Bucură-te, cel ce nouă ne-ai vestit Treimea Sfântă;
Bucură-te, că adevărul prin tine s-a întărit;
Bucură-te, că pentru acestea ne auzi pe noi preamărindu-te;
Bucură-te, că în ceruri cu toți drepții locuiești;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 7:

Având vicleană cunoștință Arie, a început a propovădui învățături fără de Dumnezeu și, intrând în turma ta ca un lup, a vrut să răpească, spurcata fiară, că și până la împăratul s-a dus cu vicleșug, amăgindu-l, dar tu, cu rugăciunile tale, l-ai gonit și ai învățat pe toți să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Și mai înainte împotrivindu-te lui Arie, celui de trei ori blestemat, ai rușinat învățăturile lui fără de Dumnezeu; dar a doua oară la Sobor l-ai înfruntat și, doborându-l de tot, l-ai rușinat, și l-ai surpat cu rugăciunile tale, pentru aceea, ca unui viteaz și ierarh, grăim:
Bucură-te, ierarhe, înțeleptule păstor;
Bucură-te, preasfințite, bunule învățător;
Bucură-te, mare arhiereu al Bizanțului;
Bucură-te, învățătorul dogmelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, tâlcuire a celor cu greu de priceput;
Bucură-te, că prin tine calea cea dreaptă s-a început;
Bucură-te, stricătorul ereziei păgânești;
Bucură-te, vestitorul adevărului ceresc;
Bucură-te, cel ce lesne pe Arie l-ai biruit;
Bucură-te, că prin tine de erezie ne-am izbăvit;
Bucură-te, întărirea Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul legii poporului credincios;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 8:

Minune dumnezeiască ai arătat, fericite, celui ce a alergat la tine cu căldură, de tot necazul și năvălirea izbăvind pe cei ce cu neîndoită nădejde și cu credință cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Ca cel ce cu îndrăzneală păzești turma lui Hristos de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, și pe cei ce scapă sub adăpostirea ta îi aperi de năvălirea lor, Alexandre preafericite, și pe noi, care suntem înviforați de gânduri și de lucruri necuvioase, izbăvește-ne ca să grăim ție:
Bucură-te, ierarhe și păstorule ales;
Bucură-te, învățătorul cel cu cuvânt de înțeles;
Bucură-te, păzitorule al turmei celei creștinești;
Bucură-te, gonitorul năvălirii vrăjmașe;
Bucură-te, cârmuirea Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, ajutătorul poporului creștinesc;
Bucură-te, cel ce îndată alergi să ne fii de folos;
Bucură-te, cel ce stând în ceruri, pentru noi mijlocești;
Bucură-te, mângâierea celor triști și necăjiți;
Bucură-te, scutul celor deznădăjduiți;
Bucură-te, preasfințite, iubitul lui Dumnezeu;
Bucură-te, cuvioase, dulce părintele meu;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 9:

Nu nu pricepem de unde să începem a-ți aduce laudă ție, părinte, și ce cântare îți vom cânta?! Sau cu ce cunună te vom încununa?! Că, aducându-ne aminte de smerenia și de faptele tale cele minunate, ne spăimântăm! Și, cu nedumerire preamărindu-te, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Văzând Stăpânul a tot neamul omenesc pierzându-se cu erezia nebuniei lui Arie, te-a trimis pe tine mustrător al învățăturilor lui eretice, iar tu, părinte, ca pe un urât l-ai lepădat, stingându-l cu totul de pe fața pământului, de aceea, pentru unele ca acestea, grăim ție:
Bucură-te, Alexandre, luptătorule îndrăzneț;
Bucură-te, pierzătorul lui Arie cel semeț;
Bucură-te, că ai stins clevetirea filosofului;
Bucură-te, că ai învins cu totul pe eretici;
Bucură-te, îngrădirea gurilor care hulesc;
Bucură-te, rușinarea tuturor celor care clevetesc;
Bucură-te, adevărat slăvitor al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, îndreptător al credinței celei sfinte;
Bucură-te, apărarea dogmelor apostolești;
Bucură-te, gonitorul închinării păgânești;
Bucură-te, bucuria poporului creștinesc;
Bucură-te, că toți cei din obștea creștinilor se fălesc cu tine;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 10:

Auzit-am pe înșiși ereticii grăind și pe filosofi spunând tuturor minunile tale pe care le-ai făcut cu dânșii, părinte și, în unire intrând, am preamărit puterea cea dată ție de la Dumnezeu, că tu, ca un bun păstor, degrab alergi către cei ce te roagă pe tine și pentru toți te rogi lui Dumnezeu Stăpânului, cântându-I: Aliluia!

Icos 10:

Izbăvește-ne, părinte, cu rugăciunile tale, ca și pe turma ta, de erezia lui Arie; auzi-ne, preacuvioase, precum ascultând pe împăratul, ai rușinat pe filosoful cel mincinos; dă-ne mâna de ajutor, Sfinte Alexandre, precum ai dat și părinților la sobor împotriva lui Arie, nouă celor ce grăim:
Bucură-te, ierarhe, bunul nostru sprijinitor;
Bucură-te, cel ce nouă ești mare învățător;
Bucură-te, preasfințite, vasul cel ales și sfânt;
Bucură-te, că îți cântă laude toți credincioșii;
Bucură-te, sprijinirea conducătorilor creștini;
Bucură-te, mângâierea celor plini de necazuri;
Bucură-te, rugătorul cel cald către Dumnezeu;
Bucură-te, mângâierea prea întristatului nostru suflet;
Bucură-te, cuvioase părinte, mielul cel blând;
Bucură-te, luminarea relelor mele gânduri;
Bucură-te, bunul nostru apărător fierbinte;
Bucură-te, cel ce ajuți tuturor creștinilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre

Condac 11:

Tu ești păstorul cel bun, Alexandre ierarhe, care turma ta ai povățuit-o către pășune duhovnicească și din izvorul raiului ai adăpat-o pe dânsa, învățând-o să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11:

Pom al raiului fiind, fericite, cu stâlpări de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, învrednicește-ne și pe noi a ne adăposti sub umbra aceluia, ca să grăim ție așa:
Bucură-te, cel ce ți-ai pus sufletul tău pentru noi;
Bucură-te, cuvioase, cel ce ne umbrești de rău;
Bucură-te, cel ce turma ta o păzești și o adăpostești;
Bucură-te, cel ce și acum grabnic ne ajuți pe noi;
Bucură-te, că acum te-ai învrednicit de cele înalte;
Bucură-te, că Stăpânul sufletul ți-a îndulcit;
Bucură-te, bucuria cereștilor heruvimi;
Bucură-te, veselia îngerilor și serafimilor;
Bucură-te, cel ce privești veșnic preasfințitul rai;
Bucură-te, că într-însul luminat te preamărești;
Bucură-te, grăim ție, ierarhe al lui Hristos;
Bucură-te, și trimite credincioșilor folos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 12:

Mintea ta cea întru tot cinstită pe Arie cel stricat la minte l-a rușinat și, prin înțelepciune, ai surpat mulțimea zeilor păgâni; rugămu-te, surpă și acum pe toți vrăjmașii și împotrivitorii bunilor conducători, că bucurându-ne să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Cu inima ne-am spăimântat, cu sufletul ne-am cutremurat de faptele tale cele minunate, Ierarhe Alexandre, de aceea, dezlegându-ne limba, pe cât ne pricepem, grăim către tine așa:
Bucură-te, Ierarhe Alexandre, păstorul cel minunat;
Bucură-te, cel ce în lume lucruri preamărite ai lucrat;
Bucură-te, înțelepte, cel cu Duh dumnezeiesc;
Bucură-te, gură sfântă, cu cuvânt ritoricesc;
Bucură-te, că prin tine Arie a fost biruit;
Bucură-te, că ai nimicit erezia cea rea;
Bucură-te, că păgânii de tine s-au rușinat;
Bucură-te, că în lume vei fi veșnic lăudat;
Bucură-te, că credința prin tine a înflorit;
Bucură-te, că prin trudă ai adus rod însutit;
Bucură-te, că acum te-a încununat Hristos;
Bucură-te, totdeauna îți grăim ție neîncetat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condac 13:

O, păstorule prea bun, cu umilință dintru adâncul inimii ne rugăm: auzi-ne pe noi care, aducând această puțină rugăciune din învăpăierea sufletelor noastre, cădem către tine; fii mijlocitor către Prea-milostivul Dumnezeu ca să stingă cugetele viclene ale vrăjmașilor noștri și să ne izbăvească de toată nevoia și necazul care tulbură odihna și liniștea vieții noastre, iar noi, lăudându-L pe Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1.

Icos 1:

Condac 1:

Acatistul Sfinților Mucenici Adrian și Natalia 26 August

august 26, 2015august 26, 2015 / multumesc2014 / 4 comentarii

Credința cea mântuitoare comoară nerăpită ai socotit-o, de trei ori fericite, păgânătatea cea părintească părăsind-o și, urmând Stăpânului, te-ai îmbogățit cu darurile cele dumnezeiești. Adriane mărite, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac 1:

Aleșilor slujitori ai lui Dumnezeu și prealăudați mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui ați disprețuit deșertăciunea lumească, punându-vă viața ca o jertfă curată, dorind să primiți mai degrabă chinuri, decât să vă lepădați de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste vă lăudăm sfinților Adrian și Natalie. Deci, ca cei ce stați lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugați-vă pentru cei ce cu credință și evlavie vă implorăm, și cu mulțumire vă cântăm așa: Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos.

Icos 1:

Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea întunecată a soțului tău și să o întoarcă spre cunoașterea Făcătorului și Stăpânului tău, până când au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut și plin de curaj a suferit chinuri și chiar moartea. Admirând râvna și dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm așa:
Bucurați-vă lumini ale dragostei Dumnezeiești;
Bucurați-vă stâlpi neclătiți de relele păgânești;
Bucurați-vă, că ați purtat crucea drept și cu răbdare;
Bucurați-vă că cu aceasta ați învins pe demon și vicleniile sale;
Bucurați-vă că de Domnul voi ați fost încununați;
Bucurați-vă că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugați;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici al lui Hristos!

Condac 2:

Văzând Domnul curăția inimii tale, preacinstite Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dară gata să primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizându-ți ușile împărăției Sale, pentru rugăciunile soției tale; împreună cu care ai cântat lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia!

Icos 2:

Înțelegerea adevăratei cunoștinți de Dumnezeu, ți-a umplut sufletul Adriane, când, ca notar, scriai numele sfinților mucenici, osândiți la chinuri și moarte pentru numele Domnului; când ai întrebat pe servii lui Hristos, ce răsplată au să primească ei de la Domnul în împărăția Sa, pentru martirajul lor, iar ei au răspuns că, limba nu poate spune și mintea nu poate cuprinde, ce a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Îndată ai părăsit religia cea păgânească și din toată inima ai strigat: „Și eu sunt creștin!”. Lăudând întoarcerea ta către Soarele Dreptății, te rugăm primește, împreună cu soția ta, sfânta Natalia, de la noi păcătoșii laudele acestea:
Bucurați-vă ai adevăratului Dumnezeu sfinți slujitori;
Bucurați-vă ai voiei Lui sfinte buni împlinitori;
Bucurați-vă că în locul frumuseții pe Hristos L-ați iubit;
Bucurați-vă că iubirea conjugală, Lui o ați dăruit;
Bucurați-vă că ne ziceți, să nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus;
Bucurați-vă că-n neputințe, să urcăm ne ajutați nespus;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați si neînvinși mucenici al lui Hristos!

Condac 3:

Întărit cu putere de Sus ai mers fericite la nevoințe si chinuri dorind să mori pentru Domnul și Mântuitorul tău. Soția ta, Natalia, cu rugăciuni și îndemnuri îți ajuta să ridici crucea rânduită de Domnul și să primești cununa nestricăciunii, pregătită ție în ceruri și cu îndrăzneală să cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Având să te prezinți la nelegiuita judecată a lui Maximian, ai fost închis în temniță, unde cu ceilalți mucenici, ai petrecut toată noaptea în rugăciuni, cântări și sfătuiri duhovnicești. Soția ta, disprețuind iubirea firească și neputința femeiască, în tot chipul te convingea să nu părăsești credința în Hristos, ci să rămâi până la sfârșit un mărturisitor neclintit al numelui Domnului, netemându-te de moarte. De aceea, ca adevăraților ostași ai lui Hristos, cu bucurie sufletească vă cântăm:
Bucurați-vă curajoși râvnitori ai credinței celei adevărate;
Bucurați-vă neînfricați mustrători ai credințelor deșarte;
Bucurați-vă că cu răbdarea ca cu o armă v-ați îmbrăcat;
Bucurați-vă că Crucea ca pe un scut puternic în mâini ați luat;
Bucurați-vă că chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat;
Bucurați-vă că prin voi numele Domnului e binecuvântat;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos!

Condac 4:

Viforul îndoielii și al fricii de la inima ta ai gonit, slăvite Adriane și spre nevoința mucenicească te-a întărit fericită soția ta Natalia, toată noaptea vorbind despre răsplata viitoare ce a pregătit-o Dumnezeu celor ce își pun viața pentru El, spunându-ți astfel: „Fericit ești domnul meu, că ai aflat comoara cea neprețuită, mărgăritarul cel preascump – pe Hristos Domnul!” Nu te mai întoarce iar la bezna idolească, ci rămâi credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cântându-I din toata inima: Aliluia!

Icos 4:

Auzind Natalia, fiind acasă, că te-ai întors din temniță și gândindu-se că te-ai înfricoșat de chinuri și te-ai lepădat de Hristos, plângea amarnic și, întâmpinându-te în ușa casei, te dojenea că te-ai lepădat de credință. Dar tu, bucurându-te în duh și mai tare intărindu-te în suferință, cu lacrimi i-ai povestit ei, că nu numai nu te-ai lepădat de Hristos, ci voiești mai mult să suferi pentru Numele Său sfânt. Mirându-ne de o așa înaltă dragoste creștinească, cu umilință vă cântăm:
Bucurați-vă că chipul adevăratei însoțiri creștinesti ne-ați arătat;
Bucurați-vă că iubire cerească în inimile voastre ați purtat;
Bucurați-vă că cu lepădare de sine pe noi ne însuflețiți;
Bucurați-vă că în toate, voia lui Dumnezeu, să o vedem ne cerșiți;
Bucurați-vă că ne-ați învățat să părăsim cele de jos-trecătoare;
Bucurați-vă că ne sfătuiți să cugetăm la cele de Sus-viitoare;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos!

Condac 5:

Minunată milă și dragoste ai arătat Natalie, când împreună cu soțul tău, ați căzut la picioarele celor întemnițați pentru numele lui Hristos, și sfintele lor rane ungându-le și sărutându-le, aducându-le alinare și ușurare, cu inimă smerită, înălțând lui Dumnezeu cântare îngerească: Aliluia!

Icos 5:

Văzând chinuitorul pe sfinții întemnițați împreună cu tine, că sunt atât de torturați, încât n-ar mai putea să sufere alte chinuri și mai groaznice, a poruncit să te ducă pe tine, Adriane, la judecată și să te sfătuiască să te lepezi de Hristos, ori de nu, să fii supus și la mai grele chinuri, însă, întărit fiind cu putere de Sus și mângâiat de fericita ta soție, ai rămas statornic împotriva ispitirilor vrăjmașului. De aceea pentru suferința cea pentru Hristos, vă fericim împreună cu sfânta Natalia și cu bucurie vă cântăm:
Bucurați-vă purtători de biruință, ai Celui Preaînalt slujitori;
Bucurați-vă puternici ai credinței în Hristos mărturisitori;
Bucurați-vă mustrători îndrăzneți ai rătăcirii idolești;
Bucurați-vă neînfricați propovăduitori ai slavei Dumnezeiești;
Bucurați-vă că de mânia lui Maximian nu v-ați înfricoșat;
Bucurați-vă că răutatea și cruzimea lui o ați desconsiderat;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici al lui Hristos!

Condac 6:

Propovăduitor și retor te-ai arătat Adriane, în fața judecății împărătești, mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, care a făcut cerul și pământul, iar rătăcirea diavolească o ai defăimat, și pentru acestă mărturisire și defăimare ai suferit groaznice bătăi și chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia!

Icos 6:

Lumina slavei cerești a strălucit pe fața ta înțelepte pătimitorule, când, fiind bătut în mod barbar peste pântece, de îți curgeau măruntaiele, dar nu încetai să slăvești pe Hristos în fața poporului și să mărturisești Numele Lui. Iar fericita Natalia, văzând rabdarea și bărbăția ta, se ruga ca să nu slăbească sufletul tău, ci să rămâi până la sfârșit slujitor credincios al lui Hristos. Amândurora, noi vă cântăm așa:
Bucurați-vă că sfinte lăcașuri ale Duhului Sfânt ați fost;
Bucurați-vă vase slăvite ale Harului lui Hristos;
Bucurați-vă că-n suflet și trup, v-a pătruns Dumnezeiasca Lumină;
Bucurați-vă că Împăratul-Hristos v-a dat înțelepciunea divină;
Bucurați-vă că cu puterea Dumnezeirii Lui ați fost întăriți;
Bucurați-vă că fără de frica, ați primit să fiți munciți;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos.

Condac 7:

Vrând prigonitorul împărat să te cheme din nou la judecată, fericite Adriane, te-a închis în temniță cu ceilalți mucenici, unde a venit Natalia și, fericindu-te, te întărea zicând: „Fericit ești domnul meu, că te-ai învrednicit de starea sfinților mucenici ai lui Hristos, și cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Noua tortură a născocit chinuitorul, poruncind ostașilor să interzică intrarea femeilor, la cei întemnițați, care veneau să-i mângâie și să le ușureze chinurile. Atunci și ție, fericită Natalie, ți s-a interzis să-l vizitezi și să-l servești pe soțul tău; dar disprețuind porunca împărătească, îmbrăcată în haine bărbătești, veneai la închisoare, ca și mai înainte și pe soțul tău îl întăreai ca, bărbătește să meargă la chinuri și moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie vă lăudăm, cântându-vă acestea:
Bucurați-vă a slujitorilor lui Hristos, podoabă luminoasă.
Bucurați-vă, a mărturisitorilor Lui, frumusete aleasă.
Bucurați-vă că ne-ați arătat calea îngustă, pe care voi v-ați pornit.
Bucurați-vă că pe dânsa ați ajuns la limanul liniștit.
Bucurați-vă că acuma în slavă și veșnică fericire vă aflați.
Bucurați-vă că cu rugile voastre, de nenorociri ne apărați.
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos.

Condac 8:

Priveliște stranie și strașnică a fost în temniță, unde erai închis cu ceilalți, Adriane, când după porunca tiranului chinuitor, au vrut să-ți zdrobească fluierele picioarelor. Atunci soția ta ți-a ridicat picioarele și le-a pus pe nicovală, ca să fie zdrobite de mâinile chinuitorilor, ca mai curând să te unești cu Domnul și Mântuitorul tău, căruia Îi vei cânta: Aliluia!

Icos 8:

Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai răbdat până la fericită adormirea ta, când curatul tău suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de mult ai suferit, încât și mâna ți-a fost tăiată. Cinstind cu credință sfârșitul tău mucenicesc, ție și sfintei Natalia, vă cântăm acestea:
Bucurați-vă că chinuri sufletești, pentru Hristos ați răbdat;
Bucurați-vă că pe aripile iubirii spre Dumnezeu ați zburat;
Bucurați-vă, că ca vulturii spre Soarele Dreptății v-ați ridicat;
Bucurați-vă că din valea plângerii, spre Lumina v-ați înălțat;
Bucurați-vă că-n ceata mucenicilor, prin chinuri ați intrat;
Bucurați-vă, că cu toti sfinții, imne lui Dumnezeu ați cântat;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos!

Condac 9:

Toată mândria chinuitorului tiran a fost rușinată, când o ploaie puternică a stins flacăra focului, și n-a lăsat să ardă osemintele mucenicilor lui Hristos, ba încă și cetatea a inundat-o cu apă, și lumea necredincioasă a fost înfricoșată cu tunete și fulgere, iar fericita Natalia, plină de bucurie, cânta lui Hristos, Cel ce toate le iconomisește: Aliluia!

Icos 9:

Retorica pământească nu-i în stare să laude îndeajuns nevoințele voastre sfinților mucenici Adrian și Natalia, căci unul părăsind slava pământească, și-a pus sufletul său pentru credința în Hristos, iar cealaltă, învingând neputința firească, bărbătește s-a luptat, întărindu-și soțul în chinurile lui și bucurându-se de fericitul lui sfârșit. Faptele bune ale voastre, neștiind cu vrednicie a le prețui, cu dragoste vă cântăm acestea:
Bucurați-vă că Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri ați dus;
Bucurați-vă că greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a răpus;
Bucurați-vă că patimile Domnului, voi înșivă le-ați imitat;
Bucurați-vă, că patimi și pofte, cu voie le-ați crucificat;
Bucurați-vă că pildă de dragoste și blândețe v-ați arătat;
Bucurați-vă că sarcina unul altuia să purtăm ne-ați învățat;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos!

Condac 10:

Vrând să izbăvească trupurile sfinților mucenici de batjocură și dispreț, a venit un oarecare binecredincios bărbat cu soția sa la Natalia și ceilalți frați creștini și i-a rugat să le dea sfintele moaște ca să le ducă în Bizanț, până când va trece prigoana lui Maximian-păgânul. Creștinii din cetatea Nicomodiei, le-a ascultat rugămintea și le-a încredințat această comoară de mare preț, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Ca și cu un zid, suntem înconjurați cu rugăciunile voastre sfinților Adrian și Natalie, căci în orice năpaste și nenorocire, totdeauna ne ajutați, cu atât mai mult când cu dragoste vă serbăm amintirea, slăvind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeul nostru. Fiind noi păziți de sfintele voastre rugăciuni, vă lăudăm cu acestea:
Bucurați-vă că în dragoste, sunteți grabnicii noștri ajutători;
Bucurați-vă bunii noștri mijlocitori și învățători;
Bucurați-vă că pentru noi la Dumnezeu mereu vă rugați;
Bucurați-vă, ca să trăim plăcut lui Dumnezeu ne învățați;
Bucurați-vă prieteni îngăduitori, ce-n necaz pildă ne dați;
Bucurați-vă că pe culmile inocenței și curăției ne ridicați;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos!

Condac 11:

Cântare lui Dumnezeu din toată inima ai adus, fericită Natalie, când te-a scăpat din mâna tribunului, ce voia să te ia în căsătorie. Tu ca o soție credincioasă soțului tău –mucenicul lui Hristos, Adrian, n-ai voit să te recăsătorești, ci, rugându-te te-ai dus cu corabia la Bizanț, unde a fost dus trupul sfântului soțului tău. Ajungând în cetatea aceea ai cântat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11:

Far luminos a devenit corabia cu care ai călătorit pe mare, având ca un mărgăritar de preț – mâna soțului tău, cu a căruia rugăciuni ai scăpat de urmărirea tribunului și ai ajuns cu bine la Bizanț, cu sufletul plin de bucurie, sărutând trupul fericitului domnului tău, cu adâncă umilință ți-ai dat duhul în mâinile Domnului. Slăvind plecarea ta la Domnul, împreună cu sfântul Adrian, vă cântăm acestea:
Bucurați-vă soți fericiți, în viață și moarte nedespărțiți;
Bucurați-vă prieteni ai Domnului, ce lângă Tronu-I-L slăviți;
Bucurați-vă că de vederea Feții Lui pururea vă îndulciți;
Bucurați-vă că fericirea veșnică, pe totdeauna o primiți;
Bucurați-vă că în locașul celor drepți la odihnă vă aflați;
Bucurați-vă că moaștele cele sfinte, spre vindecare ni le lăsați;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos!

Condac 12:

Vase pline cu har s-au arătat cinstitele voastre moaște, dăruite nouă de Hristos-Domnul, pe dânsele cinstindu-le, cu rugăciunile voastre sfinților mucenici ai lui Hristos, căpătăm dezlegarea păcatelor, din toată inima cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Cântând cinstitele voastre patimi și fericita adormire, prin care v-ați urcat la cele de Sus cu toți sfinții din veac bineplăcuți lui Dumnezeu, vă lăudăm preaslăviți mucenici ai lui Hristos, Adrian și Natalie, și vă rugăm sârguincios, să ne pomeniți neîncetat la Tronul Slavei, pe cei ce vă fericim așa:
Bucurați-vă ostași răbdători de chinuri și purtători de biruință;
Bucurați-vă aleși luptători pentru adevărata credință;
Bucurați-vă luminători aprinși ai virtuții creștinești;
Bucurați-vă cărbuni aprinși ai dragostei Dumnezeiești;
Bucurați-vă cuplu, ce întăriți legăturile căsătorești;
Bucurați-vă că ați fost încununați cu bunurile cele cerești;
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos!

Condac 13:

O, sfinților mucenici ai lui Hristos, Adrian și Natalie, fericiți soți și purtători de chinuri străluciți. Auziți-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică, rugați-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru Iisus Hristos, să ne dăruiască nouă tuturora: pace în familie, sănătate trupească și sufletească, mântuirea sufletului, ca întotdeauna să-I cântăm Lui: Aliluia. (de trei ori)

Apoi Icosul I și Condacul 1.

Icos 1:

Condac 1:

Aleșilor slujitori ai lui Dumnezeu și prealăudați mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui ați disprețuit deșertăciunea lumească, punându-vâ viața ca o jertfă curată, dorind să primiți mai degrabă chinuri, decât să vă lepădați de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste vă lăudăm sfinților Adrian și Natalie. Deci, ca cei ce stați lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugați-vă pentru cei ce cu credință și evlavie vă implorăm, și cu mulțumire vă cântăm așa: Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos.

Rugăciune către Sfinții Mucenici Adrian și Natalia

O, sfinţită pereche, Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia, fericiţilor soţi şi vitejilor pătimitori! Auziţi-ne pe noi, care ne rugăm vouă cu lacrimi, şi trimiteţi asupra noastră toate cele de trebuinţă sufletelor şi trupurilor noastre, şi rugaţi-L pe Hristos Dumnezeu să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa, Sfinţilor Mucenici primiţi glasul rugăciunii noastre, şi izbăviţi-ne cu mijlocirile voastre de foamete, de molimă de cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de năvălirea celor de alt neam şi de războiul cel dintre noi, de moartea năprasnică şi de toate nevoile, necazurile şi bolile, ca pururea fiind întăriţi cu rugăciunile voastre sa preaslăvim pe Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună şi Celui Fără de început al Său Părinte şi Preasfântului Duh, în vecii vecilor. Amin

Sursa: http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfintilor-mucenici-adrian-natalia

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august26.htm

Acatistul Maicii Domnului la icoana de la Mănăstirea Nicula – (15 august şi 8 septembrie)

august 16, 2015august 16, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

CONDACUL 1

Veniţi toţi credincioşii să alcătuim buchet de laude Maicii Cuvântului, din gânduri luminate dăruite de fiecare credincios, care cu evlavie poartă în suflet amintirea minunilor Ei şi aduce Stăpânului cu mulţumire cântarea de: Aliluia!

ICOSUL 1

Ca o lună preafrumoasă străluceşti în pământul românesc, veghindu-ne neîncetat în noaptea acestui veac plin de încercări, acoperind cu rugăciunile Tale mulţimea păcatelor noastre şi strălucind cu razele darurilor tale gândurile credincioşilor, spre a-Ţi aduce cântări de laude ca acestea :

Bucură-te, cununa darurilor Soarelui dreptăţii;

Bucură-te, oglindă a frumuseţii Treimii;

Bucură-te, scară nesfârşită a înţelepciunii îngereşti;

Bucură-te, că păzeşti cu rugăciunea Ta pământul românesc;

Bucură-te, că asculţi cu blândeţe glasurile inimilor smerite;

Bucură-te, râu al binecuvântărilor dumnezeieşti;

Bucură-te, că nu-Ţi întorci faţa dinspre rănile sufletelor noastre;

Bucură-te, că te-am câştigat călăuzitoare pe calea Adevărului;

Bucură-te, icoană a Treimii neînchipuită de gând omenesc;

Bucură-te, că străluceşti cu curăţia mai presus decât îngerii;

Bucură-te, că alungi viforul întristării din sufletele încercate;

Bucură-te, că te-am dobândit ca mare dar întru apărarea ţării noastre;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 2

Ca un alt apostol Luca, zugravul cel iscusit cu evlavie Te-a închipuit împreună cu Pruncul Cel dumnezeiesc în icoana, pe care împodobindu-o cu florile gândurilor sale smerite a binecuvântat-o spre a fi nouă liman de scăpare, iar îngerilor comoară a Luminii pe care aceştia o înconjoară neîncetat cu cântări de: Aliluia!

ICOSUL 2

În castelul guvernatorului Transilvaniei ai poposit, dar dragostea Ta cea nemărginită de maică nu a suferit să fie departe de fii cei rătăciţi, dar din toate colţurile lumii înălţau către Tine cântări de laudă, cerând sprijinire în necazuri:

Bucură-te, scară de aur ce uneşti cerul cu pământul;

Bucură-te, că numai Tu Te-ai făcut tron Înţelepciunii;

Bucură-te, că rudenia pământească nu o ai uitat;

Bucură-te, carte în care s-au scris tainele Împărăţiei;

Bucură-te, izvor de rugăciune adăpând pământul însetat;

Bucură-te, că nu Te întorci dinspre rugăciunile noastre;

Bucură-te, cămară slujitoare tainei mai presus de minte;

Bucură-te, că întunericul castelului nu te-a oprit a veghea lumea;

Bucură-te, pământ întru care s-au ascuns comorile Cuvântului;

Bucură-te, glasul cel de bucurie al celor miluiţi prin Tine;

Bucură-te, că îndulceşti amărăciunea necazurilor noastre;

Bucură-te, că prefaci în bucurie întristarea noastră;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios !

CONDACUL 3

Nobilul Ioan dăruit-a icoana Ta, Preacurată, mănăstirii Nicula, pe care ai binecuvântat-o ca izvor de rugăciune ce se revarsă neîncetat, străbătând veacurile; acesta udă acum şi pajiştea sufletelor noastre ce însetează a răsări sub lumina purtării de grijă a Ziditorului florile cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 3

Vremurile de grea încercare s-au abătut şi asupra pământului românesc, însă Tu, Maică Preacurată, ai rămas neclintită întru rugăciune, mângâind sufletele cele ce se primejduiau de mânia valurilor ispitelor; şi acum, în ceasul grelelor frământări aprinde candela inimii noastre cu focul rugăciunii Tale, ca întru lumina înţelepciunii să-Ţi împletim cununi de laude ca acestea :

Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii în pustiul lumii;

Bucură-te, munte ce ne suie la înălţimi duhovniceşti;

Bucură-te, uşă a pocăinţei deschisă cu cheia rugăciunii;

Bucură-te, templu luminat de Soarele Cel veşnic;

Bucură-te, bucuria celor depărtaţi de valurile grijilor lumeşti;

Bucură-te, mângâierea sufletelor rănite de păcat;

Bucură-te, scară a înţelepciunii celor încercaţi;

Bucură-te, că umpli pajiştea sufletului de trilurile rugăciunii;

Bucură-te, focul ce aprinde rugul inimii;

Bucură-te, carte preasfinţită a Cuvântului;

Bucură-te, nor luminos ce înfrumuseţează cerul inimii;

Bucură-te, trâmbiţa ce ne trezeşte din somnul păcatului;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 4

Deşi ai fost luată din mănăstirea pe care o păzeai, razele ocrotirii Tale nu au încetat să răsară asupra ei, chemând pe toţi cei ce se nevoiau pe calea mântuirii către Răsăritul Cel de sus în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 4

Caută cu milă Stăpână, spre inimile celor ce Te cinstesc cu dragoste, şi purtându-ne întru puternicele Tale rugăciuni, înfăţişează-ne înaintea scaunului lui Hristos vrednici de milostivirea Sa, ca să-I aducem slavă şi mulţumire, iar pe Tine să Te cinstim cu cântări de laude ca acestea:

Bucură-te, izvor de milă nemăsurată;

Bucură-te, odihna inimilor de patimi chinuite;

Bucură-te, soare al rugăciunii luminând sufletele;

Bucură-te, acoperământ minunat al iubirii cereşti;

Bucură-te, icoana laudelor îngereşti;

Bucură-te, cartea nescrisă a Înţelepciunii;

Bucură-te, râul cel dulce curgător al minunilor;

Bucură-te, cărare sfinţită de gânduri smerite;

Bucură-te, podoabă a neamului românesc;

Bucură-te, că ne slobozeşti din legăturile patimilor;

Bucură-te, adiere a miresmei darurilor duhovniceşti;

Bucură-te, vas de aur al nectarului iubirii;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 5

Soarele s-a îmbrăcat în veşmânt negru la moartea Cuvântului pe cruce, iar Tu, Curată, nu ai suferit să vezi sufletele noastre acoperite cu vălul întristării, ci în mănăstirea Ta Te-ai întors, fiind întâmpinată de toată suflarea îngerească şi omenească cu cântări de: Aliluia!

ICOSUL 5

La cine cădem întru rugăciune când povara necazurilor cumplit ne apasă, către cine cu sfială înălţăm gândurile noastre smerite, cine poate pricepe fără de cuvinte durerea sufletelor noastre, fără numai Tu, Maică a Domnului şi Maica noastră duhovnicească? Nepricepându-ne a pune în cuvinte dorirea noastră de izbăvire în necazuri, numai Te încununăm cu smerite laude ca acestea:

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în suferinţă;

Bucură-te, acoperământ nebiruit al celor prigoniţi;

Bucură-te, surparea grabnică a vrăjmaşilor noştri nevăzuţi;

Bucură-te, înălţarea celor cu inimă smerită;

Bucură-te, binecuvântarea nevoitorilor pe calea rugăciunii;

Bucură-te, risipirea necazurilor noastre;

Bucură-te, bucuria moştenitorilor Împărăţiei;

Bucură-te, oglinda îngerească a virtuţilor;

Bucură-te, că întristarea Evei ai dezlegat prin naşterea Ta;

Bucură-te, că strici legăturile patimilor noastre;

Bucură-te, înfrumuseţarea cu virtuţi a sufletelor smerite;

Bucură-te, că ne porţi deasupra valurilor păcatelor;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 6

Pe Taborul inimii Tu ne-ai întins mână de ajutor, descoperindu-ne chemarea noastră la desăvârşire, iar noi cu nădejde în puterea rugăciunii Tale Te urmăm pe calea cea anevoioasă a despătimirii noastre, strigând Domnului cu credinţă şi dragoste: Aliluia!

ICOSUL 6

Spre Tine ridic ochii inimii mele, Fecioară, nu mă trece cu vederea pe mine, cel cumplit chinuit de povara neputinţelor mele, ci ca o Bună, dezleagă legăturile patimilor mele, ca să salt cu duhul, aducându-Ţi cu îngerii podoabe strălucite de cuvinte ca acestea:

Bucură-te, blândeţe ce încălzeşte sufletele noastre;

Bucură-te, veselia ce îndulceşte masa îngerească;

Bucură-te, pacea ce luminează cetatea sufletelor;

Bucură-te, făclie a rugăciunii nestinsă de viforul păcatelor noastre;

Bucură-te, comoară de daruri agonisită de cei săraci cu duhul;

Bucură-te, risipirea lacrimilor celor întristaţi;

Bucură-te, izvorul milei neîmpuţinate a celor milostivi;

Bucură-te, raza mângâierii celor blânzi;

Bucură-te, hrană îndestulată celor flămânzi;

Bucură-te, apa rugăciunii celor însetaţi de Cuvânt;

Bucură-te, icoană zugrăvită în inimile smerite;

Bucură-te, cămară de scăpare a celor prigoniţi;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 7

În braţele Tale S-a odihnit Cel acoperit de aripile heruvimilor pe Care Tu neîncetat L-ai purtat în gândul Tău, zburând la înălţimile serafimilor spre a Te îndulci de cântările neîncetate de: Aliluia!

ICOSUL 7

Cununa tuturor darurilor porţi ca Una Singură Care Te-ai învrednicit a odihni în cămara trupului Tău pe Cel Neîncăput în ceruri; pe Acesta roagă-L Fericită, să ne arate şi pe noi cei întinaţi de păcate multe temple luminate ale Duhului strălucite de raza iubitoare a Treimii, Care binevoieşte a primi Tu din gurile noastre laude ca acestea:

Bucură-te, izvor de daruri sădit de mâna dumnezeiască;

Bucură-te, pământ din care a răsărit Spicul mântuirii;

Bucură-te, mângâierea neamului omenesc;

Bucură-te, cămară preasfinţită a Împăratului păcii;

Bucură-te, acoperământ al Luminii la care scăpăm;

Bucură-te, pod al întâlnirilor dumnezeieşti;

Bucură-te, pecetea nestricată a iubirii rugătoare;

Bucură-te, cer întru care stăpâneşte Soarele dreptăţii;

Bucură-te, altar plin de tămâia rugăciunii;

Bucură-te, flacără nestinsă a dorului dumnezeiesc;

Bucură-te, sămânţă a rugăciunii încolţind în inimile curate;

Bucură-te, altar plin de tămâia rugăciunii;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 8

Nu se pricepe mintea noastră neputincioasă a-Ţi ţese laude din gândurile noastre sărace, dar Tu, ştiind neputinţa noastră, Preacurată, învaţă-ne a aduce Ziditorului cu îngerii cântarea de: Aliluia!

ICOSUL 8

Lacrimile Tale din rugăciune ni le-ai dat ca pe un dar nepreţuit al dragostei Tale pentru neamul nostru; noi, nevrednicii, fiind lipsiţi şi de lacrimile cele de pocăinţă pentru păcatele noastre, cădem înaintea Ta cu umilinţă: nu ne lăsa pe noi să pierim, ci mijloceşte-ne iertare, primind nevrednicele noastre stâlpări de cinstire:

Bucură-te, ploaie a rugăciunii ce speli păcatele noastre;

Bucură-te, că abaţi de la noi dreapta mânie dumnezeiască;

Bucură-te, căci depărtezi de la noi cursele ispitelor;

Bucură-te, că înmoi pământul sterp al inimilor noastre;

Bucură-te, poarta mântuirii credincioşilor;

Bucură-te, trăsnet al rugăciunii nimicind pe vrăjmaşii nevăzuţi;

Bucură-te, cununa rugăciunilor credincioşilor;

Bucură-te, calea sfinţită a iubitorilor de înţelepciune;

Bucură-te, scară prin care ajungem la înălţimi duhovniceşti;

Bucură-te, văl al tăcerii acoperind mintea noastră;

Bucură-te, carte a rugăciunii neîncetate;

Bucură-te, chemarea tuturor la limanul pocăinţei;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 9

Pom înţelegător al Raiului fiind, cu roadele rugăciunii Tale hrăneşti pe cei flămânzi de mântuire, alungând blestemul Evei, care gustând din rodul neascultării, amărăciunea morţii în lume a sădit; iar noi, Îţi culegem din pământul sufletului roadele cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 9

Ca un rai înţelegător Te înfăţişezi înaintea privirii sufletului Sfinţilor celor luminaţi de raza Duhului; iar noi, cei orbiţi duhovniceşte de mulţimea păcatelor noastre, deşi nu Te vedem, cu evlavie Îţi aducem cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, rai oglindit în inimile credincioşilor;

Bucură-te, frumuseţe ce umbreşte orice cuvânt;

Bucură-te, cer tainic luminat de stelele virtuţilor;

Bucură-te, scară a împăcării cu Dumnezeu;

Bucură-te, pacea nestricată a sufletelor credincioase;

Bucură-te, mireasma rugăciunii smerite;

Bucură-te, trandafir ce împodobeşte grădina inimilor noastre;

Bucură-te, crin ce umple mintea de mireasma smeritei cugetări;

Bucură-te, ocean nesecat de milostivire;

Bucură-te, cămara de scăpare a celor osteniţi de păcat;

Bucură-te, icoană împodobită de gânduri luminate;

Bucură-te, pământ adăpat cu ploaia iubirii cereşti;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 10

De frumuseţea darurilor Tale mirându-se Sfântul Arhanghel Gavriil, Te-a împodobit cu dumnezeiescul cuvânt al tainei celei din veac ascunse, pe care primindu-l în inima Ta ai cântat Înţelepciunii negrăite: Aliluia!

ICOSUL 10

Pe serafimi îi întreci întru frumuseţea cea prealuminată şi înţelepciunea heruvimilor o covârşeşti, arătându-Te rază preasfinţită a Treimii Care aduci pentru noi jertfa rugăciunii, ascultând smeritele noastre laude :

Bucură-te, icoana privirilor îngereşti;

Bucură-te, oglindă a fecioriei;

Bucură-te, cămară sfinţită de lumina rugăciunii;

Bucură-te, zidul cel nesurpat al Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, templu zidit din pietrele virtuţilor;

Bucură-te, binecuvântarea celor cu inimă smerită;

Bucură-te, Evanghelie nescrisă a tainelor Cuvântului;

Bucură-te, soare preastrălucit al darurilor Duhului;

Bucură-te, povăţuitoarea tuturor pe calea desăvârşirii;

Bucură-te, legătura văzută a iubirii dumnezeieşti;

Bucură-te, pom duhovnicesc plin de roadele Duhului;

Bucură-te, cântec ce îndulceşte inimile curate;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 11

Cu lumina rugăciunii Tale acoperă-ne pe noi, cei ce suntem chinuiţi de întunericul păcatelor noastre şi pe calea poruncilor dumnezeieşti povăţuieşte pe cei ce cântă Domnului: Aliluia!

ICOSUL 11

Văzând răstignit gol pe Cruce pe Cel Ce trup a luat din Tine, Te-ai îmbrăcat cu vălul întristării şi cu suspinurile Tale ca şi cu nişte sărutări dăruite celor morţi L-ai acoperit; primind acum suspinurile celor ce cad înaintea icoanei Tale cu sufletul gol de orice virtute, nu-Ţi întoarce privirea dinspre laudele noastre:

Bucură-te, că moartea Fiului Tău viaţă ne-a izvorât;

Bucură-te, mirul mângâierii sufletelor întristate;

Bucură-te, răbdarea noastră întru ispite;

Bucură-te, învierea sufletelor omorâte de păcat;

Bucură-te, că ne ajuţi să ne răstignim patimile;

Bucură-te, poartă sfinţită a Adevărului;

Bucură-te, luna cea preafrumoasă veghind neîncetat pământul;

Bucură-te, cărarea cea sfinţită a rugăciunii;

Bucură-te, cămară a tainelor mai presus de minte;

Bucură-te, cununa îngerească a slavei veşnice;

Bucură-te, izvor nesecat al rugăciunii curate;

Bucură-te, poartă nedeschisă nici de mâini îngereşti;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 12

Cetele îngereşti înconjoară icoana Ta cu evlavie şi dragoste şi cu făcliile laudelor aprinse, iar noi, credincioşii, pământ fiind şi lesne supuşi păcatului, cădem cu credinţă înaintea Ta cerând să ne mijloceşti iertare şi mântuire, iar lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

ICOSUL 12

Deschide-ne nouă uşa pocăinţei, Preafericită, Ceea Ce Te-ai făcut Uşă Cuvântului prin Care ni s-au deschis nouă iarăşi uşile Raiului; deschide şi uşa sufletului meu, cea încuiată prin păcat spre primirea gândurilor luminoase, care mă îndeamnă a-Ţi cânta Ţie:

Bucură-te, podoaba lumii îngereşti;

Bucură-te, comoară ascunsă în pământul românesc;

Bucură-te, mulţumirea neîncetată a glasurilor credincioşilor;

Bucură-te, oglinda frumuseţii mai presus de privirea gândului;

Bucură-te, cărarea sfinţeniei alese;

Bucură-te, lauda cea nerăpită a fecioarelor înţelepte;

Bucură-te, scară prin care ne suim la înălţimea pocăinţei;

Bucură-te, icoană gânditoare a Înţelepciunii;

Bucură-te, trandafir al darurilor Treimii;

Bucură-te, privighetoare a rugăciunii pe ramurile gândurilor omeneşti;

Bucură-te, privelişte a Împărăţiei cereşti;

Bucură-te, casă cerească a Treimii;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 13

O, Împărăteasă Prealăudată şi Maica Cuvântului, Ceea Ce păzeşti neamul românesc cu zidul rugăciunii Tale neîncetate, întăreşte-ne pe noi pe piatra pocăinţei, ca primind iertarea nedreptăţilor noastre de la Fiul Tău, să ne întraripăm sufletele cu neîncetate cântări de: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1 și Condacul 1.

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

O, Preacurată, Bucuria inimilor smerite şi Binecuvântarea creştinilor, Râul cel nesecat al darurilor dumnezeieşti, adapă-ne din destul pe noi, cei ce pururea alunecăm în groapa neputinţelor noastre. Sub acoperământul rugăciunilor Tale păzeşti pe robii Tăi cei neputincioşi, care aleargă cu dragoste la limanul mijlocirii Tale. Vezi, Preacurată, mulţimea păcatelor noastre, care ca nişte fiare necruţătoare au sfâşiat sufletul nostru. Dar vezi-ne şi credinţa în puterea rugăciunilor Tale, şi nu ne lăsa pe noi să cădem în adâncul deznădăjduirii. Întinde-ne grabnică mână de ajutor, ridicând povara ispitelor noastre şi îndreptându-ne întru pace către pământul pocăinţei.

Cu adevărat ne-ai fost dăruită Apărătoare nebiruită a acestei ţări, pururea surpând uneltirile vrăjmaşilor şi primind pe cei necăjiţi în biserica Ta spre mângâiere. Şi acum Te rugăm, pe cei ce călătoresc pe marea vieţii îndreptează-i spre limanul cel bun al mântuirii, pe cei gârboviţi de boală îi îndreptează, dăruindu-le sănătate, pântecele cele neroditoare arată-le aducătoare de prunci binecuvântaţi, furtuna întristării abate de la robii Tăi, pe cei însetaţi de vieţuire curată îi întăreşte şi îi sprijineşte neîncetat, celor din nevoi fii grabnică ajutătoare şi pe noi, pe toţi, ne păzeşte netulburaţi sub aripile rugăciunii Tale neîncetate.

O, Preabinecuvântată, nu ne pricepem noi a-Ţi împleti cunună de laude vrednică de frumuseţea desăvârşirii Tale, dar ştiind neputinţa noastră nu cere de la noi cele ce covârşesc şi măsura înţelepciunii îngereşti. Dă-ne însă Tu, ca o milostivă, pace sufletelor şi sănătate trupurilor cuprinse de boli cumplite, Biserica lui Hristos o întăreşte întru păstrarea neschimbată a testamentului dreptei credinţei, ca aducându-Ţi Ţie mulţumire, să slăvim pe Dumnezeul Cel în Treime închinat, Cel pururea iubitor de oameni şi mult milostiv. Amin.

Propunere de Acatist: Mihaela Bratu

Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni – 16 August

august 16, 2015august 16, 2025 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul, glasul al 3-lea

Voia Tatălui Mântuitorul răstignindu-Se a împlinit-o, rămânând întru dragostea Tatălui, ci pe Acesta urmând Brâncovenilor și slava lumii călcând-o, Slăviților voia tatălui mucenicește ați împlinit cu care încununându-vă Stăpânului a toate pomeniți-ne.

Condac 1:

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Icos 1:

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 2:

Luminați fiind dintru înălțime, ați primit a pătimi și a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El să fiți și proslăviți; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care ați mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!

Icos 2:

Din fragedă pruncie ai înțeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este începutul înțelepciunii” și te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieștilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnești Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea în frică și în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriți. De aceea de la noi acum auziți:
Bucurați-vă, că dumnezeiasca pronie din neființă în această lume v-a adus;
Bucurați-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toții l-ați pus;
Bucurați-vă, căci dulceața cea negrăită a Sfintelor Scripturi ați aflat;
Bucurați-vă, căci cu osârdie, ziua și noaptea, din izvoarele lor v-ați adăpat;
Bucurați-vă, căci cunoștiinței faptă cea bună ați adus;
Bucurați-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;
Bucurați-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieți bine le-ați chivernisit;
Bucurați-vă, căci călătoria ați săvârșit și la limanul ceresc ați sosit;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 3:

Nu ai voit domnie și stăpânire pământească, fericite Constantine, știindu-te domn în casa și pe moșia ta, ci mai vârtos ai dorit să domnești, prin sfinte nevoințe și sfinte virtuți, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, și acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi și cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icos 3:

Silit ai fost de sfatul cel mare al Țării Românești să primești a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oști și de vrăjmași, blândețea și înțelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiți suntem noi că ți-ai tăiat voia ta și ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând și tu întru sine-ți: „eu și neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne îndemnați pe toți cu dorire a vă striga:
Bucură-te, noule Moise al Țării Valahiei și a ei propășire;
Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzești bună sporire;
Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oștean;
Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ștefan;
Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;
Bucură-te, micule Matei, dar desăvârșitule la minte;
Bucurați-vă, podoabe neprețuite ale Țării Românești;
Bucurați-vă, mărgăritare și binecuvântari ale orașului București;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 4:

Lăcașuri ale Sfântului Duh ați ajuns prin mucenicie, căci și voi mult ați ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, și tipărind cărți cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!

Icos 4:

Întunericul necredinței și al neștiinței ai izgonit, și lumina cunoștiinței dumnezeiești a strălucit peste țară, căci, ca și Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparnițe au ieșit sfinte cărți, comori de vindecări, bucuria creștinilor evlavioși, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:
Bucurați-vă, iubitorilor de sfinte lăcașuri și altare;
Bucurați-vă, ctitori de mănăstiri și dăruitori de odoare;
Bucurați-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;
Bucurați-vă, cărțile Sfântului Ierarh Antim în țară lumina sporesc;
Bucurați-vă, căci voi tipărirea primei Biblii în română ați continuat;
Bucurați-vă, căci apoi Psaltirea, cărți de slujbă și zidire sufletească ne-ați dat;
Bucurați-vă, căci cărțile voastre și până astăzi se doresc;
Bucurați-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toți o blagoslovesc.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 5:

Făclii luminătoare pentru Țările Române și pentru toată Ortodoxia s-au arătat tiparnițele înființate sau restaurate de voi la Snagov și Bucuresti, Râmnicu Vâlcea și Târgoviște, Buzău, Tiflis, și Alep, făcând pe creștinii romani și greci, iviri și arabi, să cânte cu toții într-un glas: Aliluia!

Icos 5:

Slavă nepieritoare ți-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, și după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creștinătăți ortodoxe, căci cine a năzuit către tine și l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminții, și popoare îți cântă ție, Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, și împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:
Bucurați-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;
Bucurați-vă, căci ne sunteți tăria, slava și bucuria;
Bucurați-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul și pământul uniți;
Bucurați-vă, că pentru țara voastră și întreaga lume mijlociți;
Bucurați-vă, că romani și greci cu graiuri alese vă heretisesc;
Bucurați-vă, că iviri și arabi din inimi recunoscătoare vă mulțumesc;
Bucurați-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe țări a însemnat;
Bucurați-vă, că roade cerești ați cules după ce cu lacrimi ați semănat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 6:

Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcașuri? Căci unde nu ați zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolnițe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părțile miluite de voi, orașe și sate Românești, mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca și din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării grecești și de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai și Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!

Icos 6:

Precum Binecredinciosul voievod Ștefan cel Sfânt în Moldova, și voi multe și alese lăcașuri de închinăciune ați ridicat, preafericiților, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine ați înmulțit talanții voștri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârșit l-ați înălțat, pentru care auziți:
Bucurați-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaș luminat în Bucuresti i-ați clădit;
Bucurați-vă, că și Mitropoliei muntene frumoasă clopotniță i-ați zidit;
Bucurați-vă, strigă vouă mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat, și Viforita;
Bucurați-vă și vă veseliți, vă spun cele de la Brâncoveni, Bistrița-Vâlcea, și Arnota;
Bucurați-vă, tainic șoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia și Sadova;
Bucurați-vă, auziți dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul și Tismana;
Bucurați-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraș, Șcheilor din Brașov și Ocna Sibiului;
Bucurați-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgoviște, de la Mogoșoaia și Potlogi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 7:

Crăiasa ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaș de îngropare pentru tine și tot neamul tău, minunatule voievod Constantin, dă măsura dărniciei și râvnei de care ai fost și tu mistuit pentru înfrumusețarea casei lui Dumnezeu, Sfânta Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusețe și armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Piatra cea mare a mormântului ce ți-ai gătit în biserica cea mare de aici și azi suspină după moaștele voastre sfinte, căci mănăstirea din Halki și biserica Sfântului Gheorghe din București au primit această comoară de neprețuit. Dar duhul, rugăciunea, și urmele pașilor voștri sunt pretutindeni la Hurezi și în schiturile ce ați ridicat închipuindu-le în semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie vă lăudăm, grăind:
Bucurați-vă, ai marilor împărați bizantini adevărați următori;
Bucurați-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;
Bucurați-vă, că șapte ani la dânsa, cu osteneală și fără preget s-a trudit;
Bucurați-vă, căci meșterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatra v-a izvodit;
Bucurați-vă, v-a strigat dintru înălțime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;
Bucurați-vă, vă șoptește Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ștefan;
Bucurați-vă, auziți și de la schitul patronat de Apostolii Sfinți;
Bucurați-vă, fericiți sunteți voi, feciori domnești și ai voștri părinți;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 8:

Nu a răbdat mai mult vrăjmașul neamului omenesc, tatăl minciunii și ucigașul de oameni, multa voastră lucrare săvârsită spre slava lui Dumnezeu Cel închinat în Treime și spre folosul întregii creștinătăți dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă. Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii, și vegheri, vă găteați pentru ziua încununării, și să primiți întâi paharul pătimirii, Domnului cântând: Aliluia!

Icos 8:

Mulți vrăjmași văzuți și nevăzuți a stârnit satana asupra voastră, ploaie de pâre, minciuni, și viclenii învolburând mințile hainului sultan Ahmet și sălbaticului său vizir Gin Ali pașa. Voi însă, îmbrăcându-vă în platoșa dreptății și într-armându-vă cu armele luminii, prin smerită pocăință vă întăreați, pentru care auziți de la noi așa:
Bucurați-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se pornește;
Bucurați-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbește;
Bucurați-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneați;
Bucurați-vă, căci pentru aceasta veți fi și mărturisitori neînfricați;
Bucurați-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduși, l-ați înfruntat;
Bucurați-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-ați aruncat;
Bucurați-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;
Bucurați-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 9:

Ritorii cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind și crescuți în desfătări, ați putut merge cu neclintită hotărâre și pe calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăție. Acestea sunt minunile credinței noastre săvârșite în fiii luminii, ascultării, și jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinții Săi pentru aceasta împreună să-I cântăm: Aliluia!

Icos 9:

În Sfânta și Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecățile Sale înfricoșate și neajunse minților noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgânești asupra casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar și jale neostoită toți locuitorii Bucureștiului, ba chiar și pietrele din drumul vostru, văzându-vă urcați în care și duși spre Țarigrad, sub pază aspră, spre înfricoșata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi către voi:
Bucurați-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Îl urmați;
Bucurați-vă, că de Împaratul împăraților ați hotărât să nu vă lepădați;
Bucurați-vă, cu toții, domn, feciori, și gineri, că spre mărturisirea lui Hristos ați pornit;
Bucurați-vă, că dintre voi, șase cununa și slava mucenicească au dobândit;
Bucurați-vă și pentru mult îndurerata doamnă Maria, care pe voi vă însoțește;
Bucurați-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârșește;
Bucurați-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;
Bucurați-vă, că veșnica răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei ați luat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 10:

Ajunși în cetatea Sfântului Împărat Constantin, ați fost aruncați în înfricoșata temniță Șapte Turnuri. În bezna și frigul ce îndurați înlănțuiți, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite, harul Lui vă lumina, vă încălzea și vă întărea, învățându-vă să multumiți fierbinte lui Dumnezeu pentru toate și să-I cântați: Aliluia!

Icos 10:

Cine va putea spune mulțimea caznelor și a chinurilor la care ați fost supuși vreme de aproape patru luni, prin care ați covârșit chiar și pe mulți dintre mucenicii cei din vechime. Îngerilor și oamenilor v-ați făcut priveliște înfricoșată și de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel curățit de șapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în viață și după moarte, vă fericim zicând:
Bucurați-vă, că în temnița întunecată și umedă ați fost închiși;
Bucurați-vă, că în lanțuri și cătușe v-au dat ai voștri pârâși;
Bucurați-vă, că ați sângerat cumplit, strujiți ca mucenicii de odinioară;
Bucurați-vă, căci cu clește roșit în foc v-au ars pe piept și la subțioară;
Bucurați-vă, că tari ca diamantul ați rămas voi în ortodoxie;
Bucurați-vă, că ați crezut cu neclintire în viața veacului ce va să fie;
Bucurați-vă, că Mântuitorul Hristos și Preacurata Sa Maică din înălțime vă priveau;
Bucurați-vă, că toți sfinții și toate puterile cerești pentru voi se rugau;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 11:

Ziua împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai 60 de ani de viață, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porțile cele grele ale temniței deschizându-le, ați fost aduși înaintea cruntului sultan, a curții sale, și a călăului cu iataganul scos, pentru ultima și cea mai grea înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toții, cântați în inimile voastre: Aliluia!

Icos 11:

Istoviți de chinuri și suferințe, în grele lanțuri ferecați, cu capete descoperite, cu picioare goale și numai în cămăși, au stat vitejii mărturisitori în fața păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le făgădui viața dacă se vor lăsa de legea lor și vor trece la legea turcească. Răspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creștinească nu ne lăsăm; în ea ne-am născut și am trăit, în ea voim să murim”. Apoi către copiii săi zise: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai ramas decât sufletele; să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea drept este ca acum să auziți:
Bucurați-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-ați plecat;
Bucurați-vă, căci îngerii cu cununi cerești de voi s-au apropiat;
Bucurați-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugati;
Bucurați-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârșire le spălați;
Bucurați-vă, oșteni viteji și nebiruiți ai Împăratului Ceresc;
Bucurați-vă, că vicleanul șarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;
Bucurați-vă, că la momiri și îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed ați defăimat;
Bucurați-vă, că pentru legea cea nouă, a darului și a iubirii lui Hristos ați răbdat și de El v-ați încununat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 12:

De a și șovăit Mateiaș pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său părinte, singur mergând și-a așezat capul pe butuc, râvnind cu dorire prealuminatei cete a sfinților mucenici, în care va cânta în veci de veci Sfintei, Celei de o ființă, și nedespărțitei Treimi: Aliluia!

Icos 12:

Cădeau ca spicele sub secera capetele copiilor domnești și al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiașe de lacrimi pentru nespusă durere vremelnică și apropiata fericire veșnică. Dar în inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele proorocești: „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie, aducem vouă aceste cântări de laudă:
Bucurați-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea, și iadul ați biruit;
Bucurați-vă, că puitorul de nevoințe Hristos întru cele cerești v-a primit;
Bucurați-vă, că se îngrozesc tiranii și răucredincioșii privindu-vă sau amintindu-și de voi;
Bucurați-vă, rugători bineprimiți pentru țară, neam, Ortodoxie, și sărmanii de noi;
Bucurați-vă, ocrotitori ai Bucureștiului și mijlocitori pentru toată suflarea românească;
Bucurați-vă, solitori pentru ea, ca înțelepciune de sus și milă bogată să dobândească;
Bucurați-vă, și nu ne lăsați să ne lepădăm de sfânta credință prin viața păgână;
Bucurați-vă, învingătorilor, și cereți îndurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 13:

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care ați biruit și v-ați încununat, căutați dintru înălțimea fericitei și nesfârșitei vieți cerești către noi, cei împovărați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și primind puțina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociți de la Dumnezeul milei și al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veșnice ca, mântuiți fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în negrăită bucurie a Împărăției Sale: Aliluia!

Apoi se zice iarași Icosul întâi: Întregind lanțul de aur al noilor martiri… și Condacul întâi: Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude…

Icos 1:

Condac 1:

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoară sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților, și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiti și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine ca de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin

Sursa: doxologia.ro

Acatistul Adormirii Maicii Domnului – 15 august

august 15, 2015august 15, 2020 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul Adormirii Maicii Domnului, glasul 1:

Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Icosul 1

Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 2-lea

Marii ierarhi Dionisie, tainicul ceresc, Ierotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiasca arhierie, văzând ceata Apostolilor, adusă cu voia ta pe nori de la marginea lumii, la preacinstită adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Toată făptura cea înţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, Care, în mâinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţă fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa:
Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;
Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;
Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;
Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;
Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în lăcaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;
Bucură-te, stăpâna îngerilor şi a arhanghelilor;
Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;
Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;
Bucură-te, întru tot bună şi dătătoarea tuturor bunătăţilor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de Sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita adormire a Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă, şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul, plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer, şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

A înţeles astfel ucenicul că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea, bucurându-se pentru adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa:
Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;
Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti, şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău din văzduh, ca o adeverire, spre mărturie;
Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;
Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai-marii puterilor îngereşti;
Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;
Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;
Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;
Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;
Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;
Bucură-te, împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 4-lea

Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase având în sine evreul Atonie şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu Apostoli ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvântului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa:
Bucură-te, ceea ce ai luat buna vestire, pentru mergerea ta la Împărăţia cea de Sus;
Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea preacinstită;
Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamărită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;
Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;
Bucură-te, că ai dat lui vindecare;
Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;
Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;
Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine;
Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 5-lea

Sfinţii Apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume, împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinte a lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa:
Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărăţeşte peste toate;
Bucură-te, ceea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;
Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos;
Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe;
Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;
Bucură-te, crinul cel neveştejit, care a înflorit nemurirea;
Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului Părinte David;
Bucură-te, psaltire şi alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;
Bucură-te, chivot însufleţit al sfinţeniei Domnului;
Bucură-te, viaţă care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;
Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 6-lea

Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină, şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin buna înţelepciune a predicii Apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie:
Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită;
Bucură-te, preabună şi preaîndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;
Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;
Bucură-te, că, prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;
Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;
Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;
Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiasca slavă cerească;
Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;
Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa celor ce împărăţesc după Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, Doamna şi Stăpâna celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 7-lea

Pe toţi cei ce vor să intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine, Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, care cu cinste serbăm adormirea ta, primeşte să cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;
Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti;
Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;
Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata Apostolilor la înmormântarea ta;
Bucură-te, căci, cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;
Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;
Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor;
Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;
Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;
Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;
Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 8-lea

Ca pe un soare întru cele de sus ştiindu-te pe tine, Stăpână aleasă, suită de Fiul tău la frumuseţile cele mai presus de fire şi la bunătăţile cele nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta Lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, în cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:
Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;
Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împărătească a Atotţiitorului;
Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;
Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;
Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;
Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la tronul Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu, şi serbează preacinstită adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu, cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, începutul cel deplin al Legii şi al profeţilor;
Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Valaam;
Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;
Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preînchipuită de Ghedeon;
Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul Legii, Moise;
Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;
Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;
Bucură-te, uşă pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;
Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;
Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;
Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise ale tuturor profeţiilor;
Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de Sus, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-Se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică a Împărăţiei, împreună cu Dânsul, fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, auzi de la toţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie:
Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;
Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;
Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruie uneltirile duşmanilor;
Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;
Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;
Bucură-te, împrăştierea ereticilor;
Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;
Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;
Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;
Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;
Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioşi;
Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vieţuit;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 11-lea

Toată cântarea cetelor îngereşti laudă adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, Stăpână Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând lui Dumnezeu, Celui ce, după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă, celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, făclia cea nestricată a focului celui nematerialnic;
Bucură-te, aurora cea netrecătoare a luminii celei neînserate;
Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptăţii;
Bucură-te, lumină ce luminezi în întuneric;
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt;
Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină;
Bucură-te, Maica Luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;
Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce la Judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;
Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;
Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 12-lea

Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o Începătoriile şi Căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi Heruvimii, Serafimii şi Domniile, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând întru tot cinstita ta adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri, Împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:
Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;
Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;
Bucură-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită;
Bucură-te, că şezi întru slava Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;
Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;
Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;
Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată a Împăratului cerului şi al pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstită adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou Icosul 1: Îngerul întâistătător din cer a fost trimis…, Condacul 1: Celei alese dintre toate neamurile…,

Icosul 1

Condacul 1

şi această

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

123876.jpg-635x436

Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul

palermo-martorana-adormirea-maicii-domnului-600x3721

Imaginea: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Sfânta Mănăstire Nicula, care are hramul Adormirea Maicii Domnului – 15 august

Acatistul Sfântului Nifon – 11 august

august 11, 2015august 11, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Textul acestui Acatist a fost alcătuit de Comisia Liturgică şi Teologică a Arhiepiscopiei Târgoviştei, sub conducerea Înalt Prea Sfinţitului Părinte dr. Nifon, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei, revizuit de Prea Sfinţitul Ioachim Băcăoanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, corectat şi îndreptat de Prea Sfinţitul Irineu Slătineanul, secretarul comisiei speciale pentru canonizarea Sfinţilor Români.

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Pe vrednicul păstor, Sfântul Nifon al Constantinopolului, Ierarhul cel minunat la Bisericii lui Hristos, cel ce, ca un luceafăr prea luminos a strălucit cu înţelepciunea şi cu smerenia pe toate laturile Ortodoxiei, să-l lăudăm după cuviinţă, ca pe un mărgăritar de mult preţ al Bisericii neamului românesc, zicându-i cu evlavie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Icosul 1

Din tinereţile tale, Harul Duhului Sfânt te-a călăuzit să-ţi înfrumuseţezi viaţa şi lucrarea rugăciunii după poruncile Evangheliei lui Hristos. Drept aceea, cu multă dragoste şi râvnă, luând crucea pe umeri, ai urmat Stăpânului Mântuitor, pentru care faptă te lăudăm, zicând:

Bucură-te, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, floare duhovnicească a ţinutului Dalmaţiei;
Bucură-te, mângâierea evlavioşilor tăi părinţi;
Bucură-te, purtătorul numelui Sfântului Nicolae, ocrotitorul tău;
Bucură-te, cel ce ai crescut în dreapta credinţă;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău s-a făcut sălaş al Duhului;
Bucură-te, mlădiţă bună altoită în Hristos;
Bucură-te, că din tinereţe ai iubit frumuseţile ortodoxiei;
Bucură-te, că luând Crucea ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a cuprins inima ta;
Bucură-te, minte luminată şi înţelepţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, următor al predaniilor Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 2-lea

Pătruns fiind de iubirea lui Hristos, încă din fragedă vârstă ai părăsit grija cea lumească şi îmbrăţişând viaţa smerită a monahilor, ai fost îmbrăcat în chip îngeresc. Pentru aceasta, ai mulţumit totdeauna lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ca o floare, care se deschide rodului, Sfinte Părinte Nifon, alegând să mergi pe calea virtuţilor, ţi-ai deschis sufletul spre lumina învierii, făcându-l să crească întru roadele Duhului Sfânt. De aceea, ca un purtător de Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, mugur al sfinţeniei udat de apa vieţii;
Bucură-te, cămară care ţine roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, iconom al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, râvnitor pentru casa Domnului;
Bucură-te, îndreptător al credinţei şi chip al blândeţelor;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu şi slugă credincioasă;
Bucură-te, smerit ascultător în mănăstirile Athosului;
Bucură-te, ucenic al pustnicului Antonie;
Bucură-te, următor şi împlinitor al pravilelor călugăreşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai hrănit sufletul cu înţelepciunea;
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina învierii lui Hristos;
Bucură-te, lucrătorul virtuţilor mântuitoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 3-lea

Cunoscând mai marii cetăţii Tesalonicului înţelepciunea şi viaţa ta îmbunătăţită, după trecerea la cele veşnice a mitropolitului lor, te-au chemat să fii întâistătător, păstor şi învăţător. Drept aceea, întru smerenie, ai primit această înaltă chemare, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Îndreptător credinţei şi pildă de înţelepciune te-ai arătat păstoriţilor tăi, în cetatea Sfântului Dimitrie izvărâtorul de mir, Sfinte Ierarhe Nifon, vrednicule de laudă, căci învăţătura şi faptele tale au uimit chiar şi pe cei necredincioşi, numele tău făcându-se cunoscut în toate părţile Ortodoxiei. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt,
Bucură-te, sârguincios slujitor al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, înţelept luminător al credincioşilor ortodocşi;
Bucură-te, blândeţe şi tărie duhovnicească drept călăuzitoare;
Bucură-te, păstorul cel bun al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, învăţător şi tâlcuitor iscusit al Sfintelor Scripturi;
Bucură-te, luptător neînfricat împotriva nedreptăţilor;
Bucură-te, povăţuitorul monahilor şi sfătuitorul pustnicilor;
Bucură-te, stâncă neclătinată de zbuciumul lumesc;
Bucură-te, reazemul celor osteniţi şi ajutorul sărmanilor;
Bucură-te, bun chivernisitor al lucrurilor bisericeşti;
Bucură-te, iubitorule de pace şi dreptate pe pământ;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 4-lea

Ca o făclie purtătoare de lumină din lumina Prea Sfintei Treimi s-a arătat slujirea ta arhierească în întunericului necunoştinţei, căci ca nimeni altul, între ierarhii timpului tău, te-ai ostenit a conduce neamurile către lumina învăţăturii Mântuitorului Hristos. Drept aceea, învăţând şi sfinţind pe cei binecredincioşi, mulţumeai pururea lui Dumnezeu pentru darurile pe care le-ai primit, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Fericite Ierarhe Nifon, numele tău şi faptele tale sfinte fiind cunoscute în toată Ortodoxia, Bunul Dumnezeu a binevoit ca să fii chemat la înalta slujire de patriarh al Constantinopolului, drept aceea, ca păstor al păstorilor şi vrednic şezător pe scaunul apostolesc te lăudăm zicând:

Bucură-te, următorul Sfinţilor Apostoli;
Bucură-te, fericit luminător al sfintei Ortodoxii;
Bucură-te, trimis al lui Hristos să păstoreşti Biserica Sa;
Bucură-te, propovăduitor şi cinstitor evlavios al Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, văpaie de rugăciune care arde spinii eresurilor;
Bucură-te, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii;
Bucură-te, semănătorul cuvântului Evangheliei;
Bucură-te, glasul duhului vieţii în Biserica sfintei Înţelepciuni;
Bucură-te, unsul lui Hristos şi purtător de har dumnezeiesc;
Bucură-te, potir în care s-a turnat înţelepciunea cerească;
Bucură-te, învăţător, conducător al sfinţilor credincioşi;
Bucură-te, patriarh prea înţelept al Constantinopolului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 5-lea

Uneltirile şi vrăjmăşiile oamenilor răuvoitori te-au făcut să părăseşti scaunul apostolesc, suferind prigoană şi necazuri pe nedrept. Dar toate acestea le-ai răbdat şi le-ai biruit cu puterea rugăciunii către Hristos, cel ce a suferit împreună cu tine şi care niciodată nu te-a părăsit, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cunoscută fiind viaţa ta curată şi plină de virtuţi, voievodul Radu cel Mare te-a chemat să fii povăţuitor al credincioşilor din Ţara Românească. Pentru aceasta înţelegând chemarea lui Dumnezeu pentru Grădina Maicii Domnului, Sfinte Părinte Nifon, ai primit să fii păstor strămoşilor noştri, care bucurându-se ţi-au cântat unele ca acestea:

Bucură-te, Sfinte Ierarhe binevenit în Ţara Românească;
Bucură-te, slujitor smerit în Biserica poporului român;
Bucură-te, învăţător statornic al dogmelor ortodoxe;
Bucură-te, organizator iscusit al vieţii bisericeşti;
Bucură-te, îţi aduc mulţumire credincioşii din episcopiile Buzăului şi Râmnicului, înfiinţate de tine;
Bucură-te, povăţuitor blând al poporului binecredincios;
Bucură-te, podoabă de mult preţ a Ortodoxiei româneşti;
Bucură-te, prieten al voievozilor şi al domnitorilor credincioşi;
Bucură-te, părinte duhovnicesc al monahilor români;
Bucură-te, fericit rugător al plaiurilor străbune;
Bucură-te, apostol între apostolii neamului românesc;
Bucură-te, fericit povăţuitor al preoţilor şi călugărilor evlavioşi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 6-lea

Alergat-au la tine, ca la un păstor şi învăţător preaînţelept, clerul şi poporul cel iubitor de Hristos. Iar tu, Părinte, pe toţi i-ai povăţuit să aibă credinţă în Dumnezeu şi să ţină neschimbate dogmele şi Sfintele Tradiţii ale Bisericii drept măritoare, ca împreună cu îngerii să cânte cu vrednicie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nu te-ai cruţat, Părinte, să mustri cu asprime pe cei fără de lege care se îndepărtaseră de la poruncile lui Dumnezeu, pentru care ai suferit izgonire de la slujirea sfântă a Bisericii. Însă cu credinţă în Dumnezeu, retrăgându-te în singurătatea Muntelui Athos, te-ai rugat pentru cei ce te-au prigonit pe nedrept, drept aceia noi, minunându-ne de răbdarea ta, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, Sfinte Ierarhe plin de răbdare şi iubire;
Bucură-te, că n-ai suferit călcarea poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, descoperitorul minciunii şi surpătorul intrigilor;
Bucură-te, luptător vrednic împotriva uneltirilor diavoleşti;
Bucură-te, Ierarhe mai puternic decât ameninţările omeneşti;
Bucură-te, că nimic nu te-a despărţit de adevărul dumnezeiesc;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai avut povăţuitor întru toate;
Bucură-te, străjer credincios şi statornic al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, sabie care taie înşelăcinea şi viclenia oamenilor;
Bucură-te, scut de apărare pentru cei nedreptăţiţi;
Bucură-te, liman celor aflaţi în primejdii şi necazuri;
Bucură-te, luceafăr răsărit în vremea prigonirilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 7-lea

Mustrat fiind de cuget şi temându-se să nu vină peste el mânia lui Dumnezeu pentru fapta sa, Radu cel Mare a voit să te readucă, Sfinte Nifon, în Ţara Românească; însă tu, Părinte, mistuit fiind de dorul rugăciunii neîncetate şi al liniştei, ai rămas în viaţa pustnicească mulţumind lui Dumnezeu şi cântându-I: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ierarh plăcut lui Dumnezeu şi făclie duhovnicească, exemplu al rugăciunii curate şi vistierie neîmpuţinată de sfaturi ziditoare te-ai arătat, Sfinte Părinte, călugărilor şi pustnicilor Muntelui Athos, la care cu toţii alergau şi te cinsteau ca pe un călăuzitor duhovnicesc care revarsă roadele dragostei lui Hristos, zicând:

Bucură-te, ancoră tare şi nemişcată a dreptei credinţe;
Bucură-te, înger în trup, plin de lumină cerească;
Bucură-te, suflet înmiresmat de mireasma Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel ce ai fost învrednicit de darul rugăciunii inimii;
Bucură-te, mângâietorul şi povăţuitorul monahilor ascultători;
Bucură-te, cămară în care locuieşte Hristos;
Bucură-te, lauda vieţuitorilor Muntelui Athos;
Bucură-te, purtător de lumină necreată;
Bucură-te, cel prin ale cărui rugăciuni ispitele diavoleşti se risipesc;
Bucură-te, curăţitorul patimilor şi al răutăţilor omeneşti;
Bucură-te, defăimătorul lenevirii şi al vicleşugului;
Bucură-te, nădejdea celor greu ispitiţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 8-lea

Credinţa cea dreaptă păzind şi calea vieţii pământeşti săvârşind, Sfinte, Dumnezeu te-a mutat de la cele vremelnice la cele nepieritoare. Drept aceea, Împăratul slavei, Hristos Mântuirorul nostru, te-a încununat şi te-a aşezat în ceata marilor dascăli ai lumii şi ierarhi, împreună cu care cânţi neîncetat în ceruri Prea Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Dobândind Împărăţia cerurilor, Sfinte Ierarhe Nifon, te bucuri de răsplata veşnicelor bunătăţi ale Stăpânului tuturor, Hristos Dumnezeu, Cel ce te-a întărit în toate ostenelile tale din Biserica Sa. Iar noi în Biserica slavei Sale cu bucurie îţi aducem unele ca acestea:

Bucură-te, prietene al Mântuitorului şi casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu sfinţii şi locuitorule cu îngerii;
Bucură-te, Patriarh al Bisericii aşezat de Hristos în ceata ierarhilor;
Bucură-te, văzătorule al feţei celei nevăzute a lui Dumnezeu;
Bucură-te, lauda cuvioşilor şi bucuria mucenilor;
Bucură-te, lumina aprinsă din focul dumnezeirii;
Bucură-te, chip ajuns la măsura asemănării cu Dumnezeu;
Bucură-te, piatra tăiată din piatra Hristos;
Bucură-te, candelă veşnic aprinsă în Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, luceafăr strălucitor în lumina cea negrăită;
Bucură-te, cel ce urci din slavă în slavă în Dumnezeu;
Bucură-te, că Hristos Se oglindeşte în chipul tău;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 9-lea

După mutarea ta la cele veşnice, nu după multă vreme, monahii mănăstirii Dionisiu, unde te-ai săvârşit întru Domnul, Sfinte Părinte, au scos sfintele tale moaşte care s-au arătat pline de putere dumnezeiască şi izvorâtoare de tămăduiri, pe care le-au aşezat cu evlavie spre închinare, mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Fericitul Voievod Neagoe Basarab, ucenicul tău, auzind că sfintele tale moaşte au fost preamărite de Dumnezeu, cu osârdie a trimis solie să le aducă în Ţara Românească pentru a ridica blestemul înaintaşilor săi. Drept aceea, sfintele tale moaşte, fiind aşezate pe mormântul voievodului Radu cel Mare şi, după multe rugăciuni şi privegheri, toţi au cunoscut că ai iertat de cel ce te-a prigonit. Iar noi minunându-ne de o rânduială ca aceasta, zicem:

Bucură-te, următorul în iertare al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, blândeţe şi tărie duhovnicească drept călăuzitoare;
Bucură-te, semn al dragostei trimis de Dumnezeu credincioşilor;
Bucură-te, casa împăcării şi pacea oamenilor;
Bucură-te, bun îndrumător şi povăţuitor al fericitului Voievod Neagoe Basarab;
Bucură-te, că prin sfintele tale moaşte aduci pace şi linişte în sufletele noastre;
Bucură-te, că te rogi lui Hristos pentru neamul românesc;
Bucură-te, tămăduitorul bolilor nevindecate;
Bucură-te, împodobitorul duhovnicesc al catedralei Craiovei cu creştetul tău;
Bucură-te, că Biserica Olteniei se bucură de grija şi ajutorul tău;
Bucură-te, îţi aduc credincioşii şi monahii care poartă numele tău;
Bucură-te, lumină pentru neamuri şi bucurie pentru popoarele ortodoxe;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 10-lea

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii săi, zicea oarecând în glas de rugăciune proorocul David, că pe tine, Sfinte Ierarhe, cel ales dintre fiii oamenilor, te-a chemat să fii Ierarh cinstit şi preţuit de preoţi, monahi şi credincioşi, pentru care cu toţii veselindu-ne duhovniceşte ne uimim de strălucirea ta pe care ai primit-o de la Dumnezeu, unde, împreună cu îngerii cânţi Prea Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Fiind aşezat de Dumnezeu în ceruri în ceata ierarhilor şi odihnindu-te de ostenelile tale în lumina cea negrăită a Prea Sfintei Treimi nu uita, Părinte Sfinte, pe cei ce cinstesc cu evlavie, aici pe pământ, sfântă pomenirea ta şi întru bucuria inimii îţi cântă:

Bucură-te, rugătorule neîncetat la Dumnezeu pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, Sfinte, cinstit între sfinţii neamului românesc;
Bucură-te, foc al Ortodoxiei şi stâlp al Bisericii strămoşeşti;
Bucură-te, icoana ierahilor şi a preoţilor cucernici;
Bucură-te, pacea călugărilor şi liniştea sihaştrilor;
Bucură-te, sfetnic de lumină pentru toţi credincioşii;
Bucură-te, călăuza celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, uşă deschisă către sfânta spovedanie;
Bucură-te, povăţuitor către Sfânta Împărtăşanie;
Bucură-te, izvor duhovnicesc care adăpi spre viaţa veşnică;
Bucură-te, liman duhovnicesc în care se odihnesc cei asupriţi pentru dreptate;
Bucură-te, îndulcirea celor ce-ţi cer ajutorul în necazuri şi întristări;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 11-lea

Cu ce cuvinte te vom lăuda pe tine, Sfinte Ierarhe Nifon, cel ce te-ai asemănat pe pământ cu îngerii, vieţuind mai presus de om; propovăduitorul Evangheliei Mântuitorului Hristos, cinstitorul adevărat al Maicii lui Dumnezeu, cel ce ai fost întâi şezător pe scaunul apostolilor, frumuseţea mucenilor şi cuvioşilor, slujitor îndumnezeit de Duhul Sfânt, care cânţi neîncetat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Gura ta ce grabnică spre învăţătură, răsunând în urechile înţelenite de patimi, deşteaptă sufletele învârtoşate de păcate şi le face sârguincioase să înţeleagă tainele lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Sfinte Ierarhe Nifon, de Hristos cuvântătorule nu înceta să te rogi lui Hristos Dumnezeu să ne trezească şi pe noi la lucrarea faptelor bune, ca să te lăudăm zicând:

Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru cei ce se ostenesc în aspră nevoinţă;
Bucură-te, izbăvitorul de întristare şi dătătorul bucuriei;
Bucură-te, părinte pentru cei orfani şi oropsiţi;
Bucură-te, sprijinul bătrânilor şi reazemul săracilor;
Bucură-te, risipitorul furtunilor şi aducătorul de roadă pământului;
Bucură-te, înţelept povăţuitor al tinerilor;
Bucură-te, dezlegătorul blestemelor şi al farmecelor;
Bucură-te, călăuzitorul conducătorilor noştri pe calea adevărului;
Bucură-te, întruchiparea faptelor bune şi al virtuţilor;
Bucură-te, turnul din care se vede lumina lui Hristos;
Bucură-te, arhipăstor cinstit în toată Ortodoxia;
Bucură-te, apărător statornic al canoanelor şi dogmelor credinţei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 12-lea

Cel ce în ceruri străluceşti în ceata ierarhilor, iar pe pământ eşti podoaba poporului celui bine credincios, Sfinte de Dumnezeu înţelepţite Nifon, roagă pe Dumnezeu să ne dăruiască harul său pentru a ajunge şi noi la împlinirea virtuţilor ca împreună cu tine să-I cântăm cântarea sfântă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Harul Duhului Sfânt cere nouă de la Tatăl ceresc, Sfinte, ca să se reverse peste noi pentru a putea lupta împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Întinde mâna ta spre ajutorul nostru, împacă viaţa noastră, Părinte Ierarhe, ca să nu pierim în vâltoarea ispitelor ce ne împresoară, ci, bucurându-ne să-ţi zicem:

Bucură-te, râule al lui Dumnezeu cel plin de apele harului;
Bucură-te, vasului Duhului şi minte veghetoare;
Bucură-te, cunoscătorul teologiei şi al înaltei cugetări;
Bucură-te, icoană luminată de razele dumnezeirii;
Bucură-te, minte înţeleaptă şi gură de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, fulger care luminezi toate laturile Ortodoxiei;
Bucură-te, rugătorule înaintea Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, lauda şi darul Bisericii Ortodoxe Române;
Bucură-te, ocrotitorul Târgoviştei şi al Argeşului;
Bucură-te, bucuria poporului românesc ortodox;
Bucură-te, ajutorul nostru în ziua judecăţii;
Bucură-te, mijlocitorule pentru sufletele noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 13-lea

O, întru tot fericite, Sfinte Ierarhe Nifon, primeşte această puţină rugăciune ce ţi-o aducem din inimă curată; izbăveşte-ne de boli, de primejdii, de moarte năpraznică şi de toate ispitele diavoleşti. Roagă, Sfinte, pe Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veşnic, iertându-ne păcatele noastre, iar la sfârşitul vieţii noastre, să ne primească în Împărăţia Sa cerească unde toţi sfinţii se veselesc, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic din nou
Icosul 1: „Din tinereţile tale…” şi
Condacul 1: „Pe vrednicul păstor…”
şi otpustul

Sursa: Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Nifon al II-lea, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolit al Ţării Româneşti, Arhiepiscopia Târgoviştei, 2008, pp. 31-46.

Sursa: http://sfintiromani.ro

Canon de rugăciune la vreme de necazuri

august 9, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Cântarea 1:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 3-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 4-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 5-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 6-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 7-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 8-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară Preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.

Cântarea a 9-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului – 8 August

august 8, 2015august 8, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul Sfântului Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Emilian, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Începătoriile cetelor celor mai presus de lume împreună locuind, de Dumnezeu cugetătorule fericite şi de sus privind, părinte, învredniceşte de mântuire pe cei ce cu bucurie săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul unindu-te cu Stăpânul, de Dumnezeu cuprinsule şi cu luminile cele de acolo strălucind, toată prăznuirea cea cinstitoare de Dumnezeu ai luminat-o cu învăţăturile tale; ca un îndrumător de cele sfinte arătându-te, de Dumnezeu cugetătorule.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin fapta cea bună, ierarhe, ai făcut mintea ta stăpânitoare peste patimi, împărţind ca un drept judecător şi sufletului şi trupului cele cuviincioase amândurora, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vădit ocârmuind Biserica, te-ai arătat tăinuitor iscusit al celor mai presus de minte şi tare apărător al adevărului, astupând gurile şi zdrobind fălcile leilor, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Născut din pântecele tău, Preacurată, cu dreaptă credinţă Îl cunoaştem Unul în două Firi, Dumnezeu şi Om, mai presus de fire, având desăvârşit deosebirea amândurora.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugător de Dumnezeu cugetător înaintea lui Hristos te punem credincioşii pe tine, ca pe cel ce ai luptat cu vitejie pentru Dânsul şi ai cinstit chipul Lui şi ai păzit Legea propovaduirii celei cinstite şi credinţa cea de sus.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te tărie a mucenicilor, ai surpat pornirea celui rău credincios şi te-ai făcut zid neclintit şi neschimbat al Bisericii şi Dumnezeiesc Mijlocitor, tare mustrând pe cei fără minte, de Dumnezeu cugetătorule, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel preaviclean, care băuse din destul veninul eresului, a fost mustrat de cuvântul tău cel învăţător; căci cu lumina ta a fost gonit întunericul şi prin strălucirile înţelepciunii tale celei Dumnezeieşti s-a descurcat împletirea sfatului cel viclean.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Acum cu luminat glas pe tine din suflet te propovăduim cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de trup, Care, fiind Întrupat din tine, S-a sălăşluit întru noi, neprimind mutare sau amestecare, Preacurată.

Irmosul:

Tu Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa firii omeneşti şi după milostivire, Te-ai închipuit în ea, încinge-mă cu putere de sus, ca să grăiesc către Tine: Sfântă este Biserica cea Însufleţită, a Slavei Tale Celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a. Irmos: Munte pe tine cu darul…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin fapta cea bună unindu-te, Sfinte Emilian, cu Atotputernicul şi cu Cel Tare în războaie, ai putut surpa sprânceana păgânului, iar acum grăieşti: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te răbdător, când ai fost trimis în îndelungate izgoniri, ai suferit, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Emilian, arătându-te mai întâi arhiereu cu fapte bune şi sfinţit tăinuitor, de Dumnezeu purtătorule preaales.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai după Lege din pruncie sfinţit, pustniceşte strălucind, de trei ori Fericite Emilian şi fiind înconjurat cu Cuvântul Darului, sfinţite tăinuitorule, lui Dumnezeu grăiai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce este mai presus decât toată făptura, săvârşind pe pământ Taina Dumnezeieştii zidiri începătoare de viaţă şi mai presus de minte, a locuit în pântecele tău, cel Înfrumuseţat cu Strălucirile Fecioriei, Preacurată.

Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind păcii…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin Dumnezeiasca Sa cunoştinţă de mai înainte cunoscând Hristos bunăvoirea sufletului tău cel mare, vădit te-a împodobit cu mari virtuţi, înfrumuseţându-te cu haina preoţiei şi cu patimile cele muceniceşti, tăinuitorule de cele sfinte, preacinstite.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind Darul Duhului, ai izvorât ape de învăţături turmei lui Hristos, preafericite. Pentru aceasta, învăţându-ne prin tine a cinsti chipul Lui şi al tuturor sfinţilor, ruşinăm pe cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-ţi cugetarea trupului tău cu ostenelile cele pustniceşti, prin strălucirea Duhului ţi-ai înviat mintea. Pentru aceasta, prin amândouă strălucind, ierarhe, ai bine plăcut lui Dumnezeu, sfinţite mucenice, vrednicule de minune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfânta sfintelor, Fecioară Curată, ai născut pe Sfântul Sfinţilor, pe Hristos Mântuitorul, Care sfinţeşte pe toţi. Pentru aceasta, te mărturisim pe tine Împărăteasă şi Stăpână a tuturor şi Maică a Ziditorului făpturilor.

Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrând să opreşti întinderea ereziei, cu osârdie ai intrat în primejdii şi cu îndrăzneală ai ruşinat pe cei ce ţinea obiceiul necredinţei, începând întâi a grăi tu înaintea soborului celui de Dumnezeu înţelepţit.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Numai pe Hristos cu înflăcărare iubindu-L şi dorind a dobândi Dumnezeiasca Strălucire, ierarhe al Domnului, bine plăcutule al lui Dumnezeu, ai arătat tărie mucenicească, strălucind întâi cu postirea. Pentru aceasta, lămurit ai primit îndoite cununi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având cugetul tău sus, aproape de Dumnezeu şi strălucitor de Razele Cele Dumnezeieşti, cu înlesnire ai trecut marea vieţii; şi fiind ocârmuit de Sfântul Duh, te-ai adăpostit acum în limanurile cele cereşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Binevoind ca un Milostiv a mântui firea omenească cea rău stricată prin zavistia şarpelui, S-a Sălăşluit în pântecele tău şi S-a făcut Trup Neschimbat, aflându-te pe tine Singură Curată, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată.

Irmosul:

Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit păzind-o Nestricată. Că Cel Ce nu a pătimit stricăciune a păzit Nevătămată pe Ceea ce L-a născut.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Pe tine, cel ce te-ai arătat viteaz apărător al Treimii, te măreşte, cântându-te, Biserica, pentru care ai şi pătimit, Sfinte Mucenice Emilian. Pentru aceea cinstim pomenirea ta, căci ne izbăveşti de năpădirea cea păgânească pe noi, robii tăi.

Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine, cuptor înţelegător…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai fost, părinte, cu adevărat încuviinţată înfrumuseţare a ierarhilor; că, împărăţind peste patimi, te-ai arătat turn nesurpat şi zid al Bisericii, slăvind pe Dumnezeu Cel Preaslăvit, vrednicule de minune.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu praştia cuvintelor tale celor strălucitoare şi cu săgetăturile învăţăturilor surpând învăţăturile celor de alt neam, nou David te-ai arătat nouă, numind pe Dumnezeu Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminat ai stat înaintea divanului chinuitorului pentru Hristos; şi ca dintr-un izvor Dumnezeiesc, ai izvorât cuvintele, mărturisind tuturor închinarea la cinstitele icoane, lămurit ştiind că închinarea trece către întâia închipuire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu străină cuviinţă fecioreşte ai Născut pe Ziditorul tuturor, Cel Ce Se odihneşte pe scaun de Heruvimi, tu Singură Preafericită, prealăudată Fecioară, Maica Dumnezeului părinţilor noştri, Celui Lăudat şi Preaslăvit.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcorit…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu focul cel înţelegător ai ars toată materia cea uscăcioasă a eresului; şi prin chemare Dumnezeiască pe slujitorii cei necuraţi i-ai înjunghiat, ca Ilie, cu sabia Duhului. Iar acum, veselindu-te, cânţi: toată făptura să Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai plin de dar şi de Puterea Cea Dumnezeiască, de trei ori fericite; şi cu bună cuviinţă înfrumuseţându-te cu podoaba curăţiei, neschimbat ai ţinut dreapta credinţă, cu care, stând acum înaintea Stăpânului, cânţi: toată făptura să Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Priveşti de sus spre cântăreţii tăi, sfinţite părinte, de Dumnezeu înţelepţite, arătându-ne nouă cărarea cea dreaptă şi sfărâmând cu rugăciunile tale întărâtările eresurilor, ca să cântăm cu îndrăzneală şi să cinstim icoana Mântuitorului Hristos şi să ne închinăm Născătoarei de Dumnezeu şi tuturor sfinţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu este întinare în Frumuseţea ta, Fecioară, căci tu Singură, cea fără prihană, te-ai arătat din veac Preacurată, luminând lumea cu razele fecioriei şi cu lumina curăţiei. Pentru aceasta, lăudându-te, cântăm: toată făptura să Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.

Cuptorul cel răcorit a închipuit minunea cea mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să zicem: să Binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii tale…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflat-ai răsplătire ostenelilor tale, învrednicindu-te a locui acum, ca un mucenic şi Dumnezeiesc ierarh, împreună cu Oştile cele Dumnezeieşti, sfinţite mucenice, vrednicule de minune.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai împodobit cu cuvântul şi cu înţelepciunea dogmelor, alesule Mucenic Emilian. Pentru aceasta, a încununat Hristos cinstitul tău cap, preafericite. Pe Acela roagă-L pururea pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Porţile cele cereşti Stăpânul deschizându-le, a primit sufletul tău, Cuvioase Emilian, odihnindu-l ca un drept în locurile de odihnă. Iar acum petreci împrejurul Scaunului Împăratului tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, minunile tale cele mai presus de minte! Că tu, Fecioară, Singura Preacurată Stăpână, tuturor ai dat a înţelege minunea cea nouă a naşterii tale. Pentru aceea neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Irmosul:

Chipul naşterii tale celei Curate l-a arătat Rugul cel ce ardea nears. Iar acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Cu Dumnezeiescul Duh fiind luminat, cu îndrăzneală ai propovăduit dogmele Ortodoxiei, părinte şi pe împăratul cel fără de lege, care te-a trimis pe nedrept în închisori depărtate, l-ai ruşinat, Părinte cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 4-lea: Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

În Muntele Taborului Te-ai Schimbat la Faţă, Dumnezeule, între înţelepţii Ilie şi Moise, împreună fiind de faţă şi ucenicii Tăi: Iacov, Petru şi Ioan. Iar Petru acestea a zis Ţie: bine este să facem aici trei colibe: una lui Moise, una lui Ilie şi una Ţie, Stăpânului Hristos. Cel Ce atunci ai arătat acelora Lumina Ta, luminează şi sufletele noastre.

Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla – 7 August

august 7, 2015august 7, 2023 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Condac 1:

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Icos 1:

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;
Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 2:

La marea stăruință a părinților tăi te-ai căsătorit, dar prea scurtă vreme în căsătorie ai viețuit. Pe soțul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci, părăsind lumea, amândoi la viața monahicească v-ați dus și lui Dumnezeu ați cântat: Aliluia!

Icos 2:

La Mănăstirea Vărzărești, cu bătrâna stareță Paisia ai viețuit și pildă de ascultare tuturor călugărițelor ai fost, pentru care cu laudă te cinstim:
Bucură-te, Teodora, că prin ascultare și smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că și Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;
Bucură-te, că prin ascultare și tăierea voii muceniță te-ai arătat;
Bucură-te, că prin ascultare smerenie ai câștigat;
Bucură-te, că prin rugăciune și tăierea voii tale partea Mariei ai ales;
Bucură-te, că prin smerenie și ascultare roadele mântuirii ai cules;
Bucură-te, că ascultarea și rugăciunea ți-au fost bogăție;
Bucură-te, că, aceasta înțelegând-o, cununa lor sfântă ți-ai ales ție;
Bucură-te, că prin ascultare și rugăciune mintea ți-ai luminat;
Bucură-te, că, venind prigoana turcilor, la pustie cu stareța ta ai plecat;
Bucură-te, că pustia și liniștea v-au fost folositoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 3:

Ajungând în pustie cu stareța ta Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mângâiere, cu rugăciunea te întăreai și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 3:

După adormirea fericitei tale starețe Paisia, către locurile părintești ai socotit să vii și un loc de liniște în munții Neamțului ți-ai ales. Pentru care noi ne-vrednicii, cinstind a ta dorință, cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, că loc de liniște și de pustnicie ai căutat;
Bucură-te, că pentru aceasta starețului Varsanufie al Sihăstriei ai cerut sfat;
Bucură-te, că, după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat;
Bucură-te, că, acolo ajungând, cu lacrimi din inimă lui Dumnezeu ai mulțumit;
Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniștit;
Bucură-te, că în peștera cea de sub stâncă ai locuit;
Bucură-te, că acolo cu măcriș și verdețurile pustiei te-ai hrănit;
Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;
Bucură-te, că prin duhovnicești sfaturi te-a povățuit;
Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;
Bucură-te, că nevoința pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucură-te, că a iubitorilor de liniște ai fost vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 4:

Ziua și noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi și în meditațiile cele duhovnicești, din inimă suspinând, lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 4:

Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicești mai mult decât cu hrana trupului te întăreai și cu nădejdea veșnicelor bucurii în toată vremea te mângâiai. Pentru care și noi nevrednicii te lăudăm:
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câștigat;
Bucură-te, că pe treptele urcușului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;
Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;
Bucură-te, că și din îndumnezeirea cea după har ai gustat;
Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;
Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veșnicelor bunătăți îl mângâiai;
Bucură-te, că trupul tău cu puțină hrană îl hrăneai;
Bucură-te, că din verdețurile pustiei și din apă puțin gustai;
Bucură-te, că ochii minții pururea priveau bunătățile viitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 5:

Multe ispite și năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora. Dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit și pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulțumire: Aliluia!

Icos 5:

Având mintea luminată de Prea Sfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga și cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci prin darul lui Dumnezeu cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciunile cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care și noi cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, stâncă duhovnicească, pe care ispitele viclenilor draci nu au clintit-o;
Bucură-te, că, având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;
Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;
Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai;
Bucură-te, că frigul, foamea și singurătatea, pentru Hristos ai răbdat;
Bucură-te, că liniștea și rugăciunea pe tine te-au ajutat;
Bucură-te, că postirea și înfrânarea nu le-ai împuținat;
Bucură-te, că neîncetata rugăciune cu umilință tărie ți-a dat;
Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;
Bucură-te, că prin nevoințe duhovnicești ai sporit;
Bucură-te, că prin trezvia minții pururea ai fost rugătoare;
Bucură-te, că prin post și rugăciune sfinților sihaștri ai fost următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 6:

Șaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post și în rugăciune, răbdând cu bărbăție nevoințele pustniciei, și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 6:

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ți pesmeți și altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai și sfaturi duhovnicești îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care și noi, văzând a ta iscusință, te lăudăm:
Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucură-te, căci cu învățăturile Sfinților Părinți pe tine te-ai întărit;
Bucură-te, că învățăturile Sfinților Părinți în viață te-au călăuzit;
Bucură-te, că viața pustnicilor ai căutat;
Bucură-te, că învățăturile lor pe tine te-au luminat;
Bucură-te, că, prin rugăciune și citire, trezvia minții ai câștigat;
Bucură-te, că Mântuitorul, pururea te-ai rugat;
Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat;
Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;
Bucură-te, că în desăvârșire prin rugăciunile ei sporeai;
Bucură-te, că și rugăciunile sfinților pururea ai cerut;
Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 7:

Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veșnicelor bucurii și toate luptele și ispitele veacului de acum cu bărbăție de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, cântând cu mulțumire pentru toate lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Toate ispitele și luptele care de la lume, de la trup și de la diavol asupra ta au venit, cu darul și cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi și suspin, din adâncul inimii rugându-te, ai luat de la El îndurare, de aceea și noi cu smerenie te lăudăm:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga lui Hristos cea preaînțeleaptă;
Bucură-te, că, având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;
Bucură-te, slugă înțeleaptă care pururea Lui ai urmat;
Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că Hristos Iisus ți-a fost ție toată mângâierea;
Bucură-te, albină duhovnicească ce mierea Duhului Sfânt ai adunat;
Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului mare dulceață ai aflat;
Bucură-te, privighetoare duhovnicească, ce pururea lui Hristos ai cântat;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare, ce pururea pe Hristos ai lăudat;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a vieții pustnicești râvnitoare;
Bucură-te, a multor sihaștri vrednici următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 8:

Avut-ai pururea în minte Patericul și învățăturile celor ce în pustie au locuit și cu desăvârșirea s-au împodobit. De aceea și tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat și lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

Icos 8:

Ajuns-ai la adânci bătrâneți locuind în pustia Sihlei și duhovnicul tău, Pavel, trecând către Domnul, postit-ai patruzeci de zile pregătindu-te cu rugăciune pentru viața viitoare. De aceea și noi, înțelegând minunata nevoință, te lăudăm:
Bucură-te, căci cu îndelungă răbdare în pustia Sihlei ai viețuit;
Bucură-te, că, având candela rugăciunii aprinsă în inimă, așteptai pământescul sfârșit;
Bucură-te, că în credință roditoare Domnul te chema la Sine;
Bucură-te, că din inimă doreai să te sfârșești cu bine;
Bucură-te, că împărtășirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;
Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;
Bucură-te, că prin niște păsări pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că acele păsări, în trapeza Sihăstriei, pe geamul deschis intrau;
Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;
Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;
Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 9:

Văzând călugării din Sihăstria că păsările luau pâine de pe masă și zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau ca și cum i-ar aștepta. Și așa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia.

Icos 9:

Ajuns-au frații care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare și venind mai aproape lumina a dispărut și le-ai spus: „Părinților, aruncați-mi o haină”. Și unul din frați ți-a aruncat rasa sa ca să te îmbraci, iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta, glăsuim:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care în pustie ai îmbătrânit;
Bucură-te, că în mare sărăcie ai viețuit;
Bucură-te, că și hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că pe frații care la tine au venit i-ai rugat;
Bucură-te, că le-ai zis: Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat;
Bucură-te, că frații aceia, cu bucurie, la Sihăstria au alergat;
Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înștiințat;
Bucură-te, că el, auzind, foarte s-a bucurat;
Bucură-te, că, luând la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit și cuminecat;
Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 10:

Arătatu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii și frații Sihăstriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 10:

Îngropat-au cu mare evlavie părinții și frații Sihăstriei sfântul tău trup în peștera unde te-ai nevoit. Auzind, bine-credincioșii creștini la sfintele tale moaște alergau cu credință și evlavie închin-ndu-se și te lăudau, zicând așa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu viețuirea ta pustia Sihlei o ai sfințit;
Bucură-te, căci cu sfintele tale moaște pustia Sihlei o ai împodobit;
Bucură-te, că sfintele tale moaște multă vreme în pustia aceasta au luminat;
Bucură-te, căci prin pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;
Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuță de lemn s-a zidit;
Bucură-te, că această bisericuță cu hramul „Schimbării la Față” s-a sfințit;
Bucură-te, că de sute de ani creștinii spre peștera ta călătoresc;
Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucură-te, că și biserica Sfântului Ioan Botezătorul aproape de peștera ta s-a zidit;
Bucură-te, că în Schitul Sihla mulți călugări s-au nevoit;
Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare;
Bucură-te, sfântă, a nevoințelor pustnicești următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 11:

Toate cetele de monahi și monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora și, aducându-și aminte de nevoințele tale, cu credință laudă pe Dumnezeu, care pe tine te-a întărit a urma cuvioșilor părinți și a cânta Lui: Aliluia!

Icos 11:

Auzit-a vestea sfințeniei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ți-a fost soț, care venind la Sihla și aflând peștera ta, cu multe lacrimi și suspine, a început a zice către tine așa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinerețe pe Hristos ai iubit;
Bucură-te, că, părăsind lumea, în această pustie ai venit;
Bucură-te, că și pe mine la viață călugărească m-ai îndemnat;
Bucură-te, că sfatul și îndemnul tău le-am urmat;
Bucură-te, că pentru aceasta duhovnicește m-am bucurat;
Bucură-te, că după plecarea din lume înapoi nu te-ai mai uitat;
Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoință ai urmat;
Bucură-te, că în pace și sfințenie călătoria ai săvârșit;
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;
Bucură-te, maică, a vieții celei pustnicești râvnitoare;
Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 12:

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, și ți-a ajutat până în sfârșit a sluji Lui în pustnicească nevoință. Pentru care, în toată viața ta, din inimă I-ai cântat: Aliluia!

Icos 12:

Trecut-au sute de ani și numai stâncile de la Sihla cu peștera ta mărturisesc viețuirea cea pustnicească în care atâția ani ai viețuit. Și astăzi mulțime de monahi și monahii, precum și mare mulțime de credincioși aleargă cu sete duhovnicească să vadă peștera în care te-ai nevoit și să-ți ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor. Pentru care și noi pe tine te cinstim cu aceste smerite laude:
Bucură-te, Teodora, că nevoințele vieții pustnicești le-ai răbdat;
Bucură-te, că prin post și rugăciune în toată vremea te-ai înarmat;
Bucură-te, că până azi binecredincioșii creștini cu evlavie ție ți se închină;
Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;
Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău ai purtat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;
Bucură-te, că prin viețuirea ta ca o lumină ai strălucit;
Bucură-te, că fecioarelor celor înțelepte ai urmat;
Bucură-te, că numai fericirea cea veșnică ai căutat;
Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinitoare;
Bucură-te, că dreapta credință ai făcut-o roditoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 13:

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înțeleptelor fecioare și având îndrăzneală către Prea Înaltul nostru Mântuitor, adu-ți aminte și de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac, petrecând în lupte, în ispite și în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni să aflăm și noi milă și îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a cânta Lui în veci: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1: Îngerească râvnă… și Condacul 1: Veniți, toți cei iubitori…

Icos 1:

Condac 1:

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.

De aceea și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni, și te chemăm, roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin!

Acatistul schimbării la faţă a Domnului nostru Iisus Hristos – 6 august

august 6, 2015august 7, 2023 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, glasul al 7-lea:

Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătându-le ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Străluceşte şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

Condacul 1

Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

schimbarea_la_fata

Icosul 1

Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au înspăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina Întrupării Tale şi au cântat aşa:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Bun şi Puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului;
Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe noi în lăcaşurile raiului;
Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii pe noi, cei ce dormim în umbra morţii;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 2-lea

Văzând, Iubitorule de oameni, Doamne, că ucenicii Tăi nu sunt încă luminaţi şi nu pricep că Tu trebuie să mergi la Ierusalim şi acolo să pătimeşti multe şi să fii omorât, ai început de atunci să le spui că toate acestea trebuie să le rabzi de bunăvoie pentru mântuirea noastră. Totuşi, ei neputând înţelege dacă sunt de la Dumnezeu sau de la om, după şase zile ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi i-ai dus pe muntele Taborului, ca să le arăţi, înainte de Cruce, slava Ta dumnezeiască, ca şi în timpul pătimirilor Tale să-Ţi cânte: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelesul cel greu de pătruns al pătimirii Tale celei de bunăvoie neputând să-l înţeleagă ucenicii Tăi, Doamne, mai înainte de crucea Ta, ai dus pe trei dintre ucenicii Tăi într-un munte înalt, ca să vadă minunea înfricoşatei Tale Schimbări la Faţă şi dumnezeiasca Ta slavă, cea pururea fiitoare, ca atunci când Te vor vedea răstignit să înţeleagă că pătimirea Ta este de bunăvoie şi să-Ţi cânte aşa:
Iisuse, Care de jos ai urcat pe un munte înalt, urcă-ne şi pe noi întru cele de sus, ca să căutăm desfătarea întru cele înalte;
Iisuse, Care ai îndepărtat pe Petru şi pe fiii lui Zevedeu de mulţimea grijilor lumeşti, îndepărtează şi mintea noastră de lucrurile pământeşti, ca să învăţăm a ne feri de patimile cele josnice;
Iisuse, Care cu multă trudă ai dus pe prietenii Tăi la o înălţime preafrumoasă, învaţă-ne şi pe noi ca prin sudoare şi multă trudă să ne nevoim în toate zilele;
Iisuse, Care ai arătat ucenicilor, în tăcerea rugăciunii, Schimbarea Ta la Faţă, învredniceşte-ne acum şi pe noi, credincioşii Tăi, să ne luminăm cu dulceaţa cuvintelor Tale;
Iisuse, Care ai arătat trei martori ai slavei Tale în liniştea Taborului, dă-ne şi nouă, celor tăcuţi şi goi, să cugetăm totdeauna la slava Ta;
Iisuse, Care pentru numele Tău s-a veselit Taborul şi Ermonul, dă-ne şi nouă, ca prin chemarea preadulcelui Tău nume, să săvârşim urcare la cele înalte;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 3-lea

Aleşii Tăi Apostoli, îmbrăcaţi fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat în Tabor, ca să înveţe a cânta cele înalte şi să cugete la cele cereşti, iar nu la cele pământeşti. Îmbracă-ne, dar, şi pe noi cei căzuţi întru cele de jos şi biruiţi totdeauna de neputinţele trupului, cu puterea şi slava Ta, ca puterea Ta să lucreze în neputinţele noastre, şi să-Ţi cântăm Ţie cu dragoste: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Vrând ca înainte de Cruce, de pătimirea cea de bunăvoie, să descoperi în parte slava dumnezeirii Tale, Hristoase, Mântuitorul nostru, ai ales numai trei dintre muritori care să fie martorii acestei slave: pe Petru, care Te-a iubit mai mult decât toţi şi Te-a mărturisit, primul dintre toţi, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care, având nădejdea bunătăţilor viitoare, capul sub sabie şi-a plecat şi, astfel, a pus început mucenicilor Tăi, şi pe Ioan cel feciorelnic, care, mai mult decât toţi păstrând neprihănirea trupului şi a duhului, a primit har deosebit întru vederea unor negrăite descoperiri şi a slavei Tale dumnezeieşti. Împreună cu ei primeşte şi de la noi aceste cântări de laudă:
Iisuse, Cel ce de la Petru, mai înainte de Schimbarea la Faţă, ai primit mărturisirea, primeşte şi calda noastră mărturisire;
Iisuse, Cel ce aceluiaşi Petru, în Tabor, i-ai dat îndrăzneală să vorbească cu Tine, spune şi inimilor noastre celor paşnice şi bune;
Iisuse, Cel ce pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor înflăcărată, i-ai numit fiii Tunetului, nu ne birui cu tunetul mâniei Tale;
Iisuse, Cel ce aceloraşi ucenici nu le-ai îngăduit să coboare foc din cer asupra samaritenilor, stinge focul patimilor noastre lăuntrice;
Iisuse, ridică-ne împreună cu feciorelnicul Ioan în Taborul cel de sus, întru curăţia trupului şi a sufletului;
Iisuse, Cel ce ştiai că Iacob va bea întâiul Tău pahar, găteşte-ne şi nouă locuri în rai;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 4-lea

Furtună a fost arătarea dumnezeirii Tale în muntele Sinai, deoarece în tunete şi fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot aşa şi în Horeb a fost duh de tărie ce despica munţii; vijelie şi foc când Ilie proorocul a vrut să Te vadă. Totuşi nu în vijelie, nici în cutremur şi nici în foc nu a fost Domnul, ci în glas de adiere de vânt Ţi-ai arătat Faţa şi slava dumnezeirii Tale, precum şi în muntele Taborului ai şezut în faţa lor şi cu bucurie Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Moise şi Ilie în Tabor cuvintele Tale, că vei sfârşi la Ierusalim, s-au făcut martori la toată lumea, Doamne, că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl spre mântuirea oamenilor, aşa cum a mărturisit şi glasul Său din cer. Căci Moise a fost chemat din morţi, ca să mărturisească celor ţinuţi în iad venirea Ta în lume. Ilie însă a fost chemat din rai, ca să spună lui Enoh despre slava Ta, văzută în Schimbarea Ta la Faţă. Iar noi, mirându-ne de taina arătării proorocilor Tăi în Tabor, cu umilinţă îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai vrut ca văzătorul de Dumnezeu Moise să-Ţi privească Faţa Ta, arată-ne şi nouă, în veacul ce va să vie, dulceaţa cea dorită a Feţei Tale;
Iisuse, Cel ce de demult lui Moise i-ai arătat strălucirea slavei Tale, arată-ne şi nouă, întru Împărăţia Ta, Faţă către faţă, bunătatea cea nespusă a privirii Tale;
Iisuse, Cel ce în linişte şi în glas de adiere de vânt lin l-ai învăţat pe Ilie descoperirea Ta, învaţă-ne şi pe noi, în chip minunat şi în linişte, nepătimirea dumnezeiască;
Iisuse, Cel ce l-ai adus pe robul Tău Ilie în rai, în car de foc nearzător, ridică-ne şi pe noi, în chip minunat, la înălţimea desăvârşitei vieţuiri;
Iisuse, Cel ce de demult în multe chipuri ai grăit proorocilor, iar în Tabor le-ai vestit moartea Ta, hrăneşte cu cuvintele vieţii veşnice şi sufletele noastre cele flămânde;
Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai descoperit ucenicilor taina Schimbării Tale la Faţă, aprinde şi credinţa noastră cea rece cu adierile cele negrăite ale Duhului Sfânt;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 5-lea

Stelei celei izvorâtoare din Dumnezeu Te-ai asemănat prin strălucirea negrăită a Preacuratului Tău Trup, Dătătorule de Lumină, Doamne, când, apropiindu-Te de ucenicii Tăi care dormeau, ai înălţat Tatălui Tău, pe înălţimea muntelui, rugăciunea Ta de împăcare. Atunci s-a luminat Faţa Ta ca soarele şi îmbrăcămintea s-a făcut mai albă decât zăpada. Apostolii, trezindu-se, au văzut slava Ta, a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr, şi stând cu frică Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzându-Te Apostolii Tăi în Tabor, având chip de om şi Schimbându-Te la Faţă întru slava dumnezeiască şi vorbind cu Moise şi cu Ilie despre sfârşitul Tău, au înţeles puterea Ta cea pururea fiitoare şi dumnezeirea ascunsă sub acoperământul trupului, s-au înspăimântat auzind cele grăite şi s-au desfătat de vederea dumnezeieştii Tale slave. Dar numai atât au văzut cât a putut să încapă vederea ochilor trupeşti, iar noi împreună cu dânşii Îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai strălucit ucenicilor Tăi dumnezeiasca şi nespusa Ta slavă, străluceşte în inimile noastre Lumina Ta cea pururea fiitoare;
Iisuse, Cel ce ai împărtăşit pe întâistătătorii Legii şi harului cu lumina Ta cea mai presus de lume, prin acea împărtăşire adună mintea noastră ce rătăceşte pururea;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai dezgolit puţin fulgerul dumnezeirii Tale, ascuns în trup, dezvăluie căderile în păcat, ascunse în conştiinţa noastră cea ticăloasă;
Iisuse, Cel ce cu razele Luminii celei necreate ale Trupului Tău ai luminat muntele sfânt, luminează cu lumina poruncilor Tale şi sufletele noastre cele întunecate;
Iisuse, Cel ce prin Schimbarea la Faţă ai luminat marginile lumii, luminează-ne şi ne înfrumuseţează şi pe noi cei întunecaţi;
Iisuse, Cel ce prin strălucirea luminii Tale din Tabor ai curăţat precum zăpada pe ucenicii Tăi, curăţeşte-ne şi ne înnoieşte şi pe noi cei întunecaţi;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 6-lea

Văzând binecuvântata şi mântuitoarea Ta grăire, Hristoase, Dumnezeul nostru, împreună cu Moise şi cu Ilie pe muntele Taborului, ucenicii Tăi Petru, Iacob şi Ioan s-au bucurat foarte. Petru, având glasul plin de iubire dumnezeiască, a zis: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una”. Noi însă, nevrednicii, nu cutezăm a Te întreba, ci cu smerenie Te rugăm pentru milă şi cu glas tremurând Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nor luminos a strălucit în Tabor spre însemnare la toată lumea. Petru vorbea despre colibe, glasul Părintelui vestea descoperirea şi venirea Duhului Sfânt i-a umbrit pe Apostoli şi vârful muntelui l-a înconjurat. Aceştia şi mai mult s-au înfricoşat şi, intrând cu frică în nor, au simţit nepătrunsa Ta dumnezeire şi cu multă îndrăzneală Ţi-au cântat unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce pe Israel de demult în pustie l-ai condus cu stâlpul de nor, Însuţi şi acum arată-ne calea în Împărăţia Ta;
Iisuse, Cel ce pe Apostolii Tăi, în Tabor, cu nor luminos i-ai învăluit, acoperă-ne şi pe noi cu roua Duhului Tău Cel Sfânt;
Iisuse, Cel ce locuieşti în ceruri, în Biserica nefăcută de mâini, arată-ne şi nouă biserica dătătoare de lumină şi umbra preacurată a dumnezeirii Tale;
Iisuse, Cel ce nu ai vrut pe pământ corturi făcute de mâini, zideşte-ne cortul cel lăuntric, cu bun chip, al Duhului Sfânt, cu care să mergem la ceruri;
Iisuse, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, îmbracă-ne şi pe noi cei dezbrăcaţi cu haina ţesăturii dumnezeieşti a neprihănirii şi curăţiei;
Iisuse, Cel ce ai întins cerul ca o piele, îmbracă-ne şi pe noi cei răniţi în haina luminoasă ca zăpada a cereştii Tale frumuseţi;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 7-lea

Vrând să descopere taina cea din veac ascunsă a dumnezeirii Tale, Hristoase, Părintele Tău Ceresc, acum, iarăşi, precum la Iordan, în timpul Botezului, a vestit că Tu eşti Fiul Lui, şi astfel, cu glas, din nor, a mărturisit zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta să-L ascultaţi”. Iar Apostolii, înfricoşându-se, au căzut cu faţa la pământ, cântându-Ţi: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nouă şi preaslăvită descoperire s-a făcut în Tabor, Stăpâne Doamne, când Apostolii înşişi, văzători şi slugi, auzind glasul Părintelui şi tunet din nori, s-au înspăimântat şi o nouă revărsare de lumină deodată i-a luminat şi, privindu-se unul pe altul, s-au mirat şi, căzând cu faţa la pământ, Ţie, Stăpâne, închinându-se, Ţi-au adus aceste laude:
Iisuse, Cel ce eşti Chipul Prealuminat al Ipostasului Părintesc, schimbă viaţa noastră cea întunecată şi necurată;
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea slavei Părinteşti, luminează sufletele noastre cele căzute şi afundate în întuneric;
Iisuse, Cel ce eşti minunat şi înfricoşător în slava dumnezeirii Tale, înnoieşte vederea noastră cea duhovnicească stricată prin păcat;
Iisuse, Prealine, Cel ce eşti plin de iubire, prin strălucirea cea nespusă a Trupului Tău, toată necurăţia sufletelor noastre fă-o mai albă decât zăpada;
Iisuse, Lumină fără început, în Lumina Ta din Tabor arată-ne şi nouă Lumina Tatălui;
Iisuse, Lumina cea neschimbată în lumina cea nevăzută a Împărăţiei Tale, arată-ne şi nouă lumina Duhului;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 8-lea

În chip minunat şi străin, Ţi s-au arătat Moise şi Ilie în Tabor, Stăpâne Doamne, văzând închipuirea Ipostasului dumnezeiesc şi vorbind despre pătimirea Ta cea de bunăvoie ce îţi stătea înainte. Acoperindu-i pe ei norul cel luminos şi încetând glasul din cer, slava Domnului s-a luat de la ucenicii Tăi, iar ei Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul ai fost întru cele de sus, Cuvinte al lui Dumnezeu, când Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor, dar nici de cele de jos nu Te-ai despărţit. Iar când proorocii au plecat şi vederea dumnezeiască s-a sfârşit, Tu Te-ai apropiat de ucenicii Tăi, ce căzuseră de spaimă la pământ şi, atingându-i cu mâna le-ai zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi”. Iar ucenicii, deschizând ochii şi nevăzând pe nimeni, afară de Tine, s-au bucurat foarte şi, mulţumind lui Dumnezeu, Ţi-au cântat aşa:
Iisuse, Cel ce ai cuvintele vieţii veşnice, fii totdeauna cu noi în călătoria pământească;
Iisuse, Cel ce ne-ai săturat pe noi cu privirea dumnezeirii Tale, nu ne lăsa pe noi singuri întru slujirea Ta;
Iisuse, Cel ce mai înainte de Cruce ne-ai lămurit taina pătimirilor Tale de voie, dă-ne nouă totdeauna să ne amintim de pătimirea Ta;
Iisuse, Cel ce ne-ai arătat, mai înainte de moarte, slava Ta, dă-ne nouă să înţelegem totdeauna îndumnezeirea Trupului Tău;
Iisuse, Chipul cel neschimbat al Celui ce Este, înnoieşte în sufletele noastre privirea Chipului şi asemănării Tale;
Iisuse, Cel ce eşti pecetea cea asemenea Tatălui, însemnează în trupurile noastre bunătatea cea nespusă a Chipului Tău;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 9-lea

Toată firea s-a înfricoşat, văzând preaslăvita Schimbare la Faţă în Tabor, Hristoase Mântuitorule: îngerii stând nevăzut cu frică şi cu cutremur Ţi-au slujit Ţie, cerurile s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând slava Domnului. Muntele Tabor, care până atunci era întunecat şi fumegând, s-a acoperit cu un nor luminos, pentru că pe el au stat Preacuratele Tale picioare. Iar ucenicii Tăi, Doamne, neputând suferi să vadă Faţa Ta, au căzut la pământ, acoperindu-şi feţele, până când, sfârşindu-se vedenia, Tu Însuţi i-ai ridicat şi ei Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei deşerţi de înţelepciune, nefiind luminaţi de har, nu pot pricepe taina preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă. Pentru aceasta, când ai coborât cu ucenicii din munte, ai poruncit prietenilor Tai nimănui să nu spună din ceea ce au văzut, până când Fiul Omului nu Se va scula a treia zi din mormânt. Şi ei tăcând nu au spus nimănui nimic în acele zile, din cele ce au văzut şi au auzit, dar în inima lor Ţi-au cântat aşa:
Iisuse, Cel ce pe nor de foc ai fost purtat, izbăveşte-ne cu lumina Ta de toată întinăciunea sufletească;
Iisuse, Cel ce Te-ai îmbrăcat în întregul Adam, luminează firea noastră cea întunecată;
Iisuse, Cel ce ai desfătat pe ucenicii Tăi cu strălucirea dumnezeirii Tale, desfătează-ne şi pe noi totdeauna cu învăţăturile Tale;
Iisuse, Cel ce ai luminat pe ucenicii Tăi prin norul dătător de rouă, luminează-ne şi pe noi totdeauna cu razele preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă;
Iisuse, Cel ce ai sfinţit Taborul cu Preacuratele Tale picioare, îndreptează picioarele noastre spre a sluji Ţie pururea;
Iisuse, Cel ce cu nevinovatele Tale mâini ai arătat ucenicilor să urce în muntele Tău, îndreptează şi mâinile noastre în lucrarea faptelor celor bune;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor pentru noi, Doamne, ca să ne faci vrednici de slava Ta cerească şi să schimbi trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea slavei Tale la învierea cea de obşte şi în Împărăţia Ta cea veşnică, pe care ai gătit-o, de la facerea lumii, celor ce Te iubesc pe Tine, de care să ne învredniceşti şi pe noi, precum pe Moise şi pe Ilie i-ai învrednicit în Tabor să Te vadă Faţă către faţă şi să-Ţi cântăm cu toţi sfinţii cântarea veşnică: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveşnic, toate le-ai făcut spre mântuirea noastră. Pentru noi ai primit Preacuratul trup din Preasfânta Fecioară Maria şi ai venit în lumea aceasta având chip de rob. Tot aşa Te-ai Schimbat la Faţă pe muntele cel sfânt, ca să luminezi întunericul dinlăuntrul nostru, al celor ce stăm în întunericul şi în umbra morţii şi să ne faci pe noi, din fii ai mâniei, fiii Tăi preaiubiţi. Pentru aceasta cu mulţumire Îţi cântăm:
Iisuse, pe Tabor chipul robului l-ai schimbat, ca pe noi să ne faci din robi ai păcatului fiii lui Dumnezeu;
Iisuse, chiar trupul Tău l-ai dat la moarte, ca firea noastră cea căzută să o prefaci prin Tine;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat frumuseţea cea negrăită a Împărăţiei Tale, întăreşte în noi pacea şi adevărul Duhului Sfânt;
Iisuse, Cel ce prin strălucirea dumnezeiască a Trupului Tău toată făptură ai îndumnezeit-o, înnoieşte-ne şi pe noi prin îndumnezeirea trupului la a doua Ta venire;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat focul dumnezeirii Tale, arde cu foc nematerialnic şi păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce ai hrănit acolo cu preadulcele Tale cuvinte pe ucenicii Tăi, sfinţeşte şi sufletele noastre cele flămânde cu Sfintele Tale Taine;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilinţă aducem Ţie noi nevrednicii, pentru Schimbarea Ta la Faţă, şi strigăm: Dă-ne nouă, robilor Tăi, înălţimea vieţuirii cereşti şi strălucirea slavei dumnezeieşti celei pururi fiitoare, iar cu inimă curată învredniceşte-ne, în chip gândit, să ieşim la muntele Tău cel sfânt şi să vedem cu ochii minţii preaslăvita Schimbare la Faţă, ca să-Ţi cântăm în chip luminos: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Fiind Lumina Nepătrunsă şi Dătător de Lumină, Iisuse, Lumina cea pururea fiitoare şi fără de început, Lumina Ta ai adus-o în lume, pentru că ai urcat cu Preacuratul Tău Trup în muntele Taborului şi acolo ai arătat ucenicilor Tăi lumina cea necreată şi dumnezeiască şi chipul slavei Părinteşti. Acestei lumini, mai presus de fire, să ne faci şi pe noi părtaşi, ca să-Ţi cântăm din adâncul sufletului unele ca acestea:
Iisuse Hristoase, Lumina cea adevărată, întăreşte sufletele noastre, cu cugete bune, în toate zilele călătoriei noastre pământeşti;
Iisuse, Împărate, Lumina cea fără început, aprinde din nou făclia cea stinsă a sufletului până în ziua sfârşitului nostru;
Iisuse, Lumina Lină, Care dai viaţă, trimite sufletelor noastre lumină şi viaţă în ceasul cel înfricoşător al morţii noastre;
Iisuse, Lumina Sfântă, Care luminezi şi arzi, scoate-ne atunci din bezna întunericului;
Iisuse, Lumina Preadulce şi Preasfântă, însoţeşte-ne către lumina palatului Tău ceresc printre vămile amare ale văzduhului;
Iisuse, Lumina cea mai luminoasă decât orice soare, luminează-ne în strălucirea sfinţilor Tăi, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 12-lea

Dăruieşte-ne, Doamne Iisuse, harul Tău, pe care în Tabor l-ai dat aleşilor Tăi ucenici Petru, Iacob şi Ioan, şi ne primeşte pe noi ca şi pe aceia, ca îmbrăcaţi cu putere de sus şi luminaţi de Duhul Sfânt, având inima curată şi duhul înnoit, să urcăm în Taborul cel gândit, mergând din putere în putere, nevoindu-ne mai mult în post şi rugăciune şi petrecând întru neprihănire, să-Ţi cântăm cu vrednicie: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând Preacurata Schimbare la Faţă preaslăvim dumnezeiasca Ta slavă arătată în Tabor, ne închinăm dumnezeirii şi puterii Tale şi credem cu Petru că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi şi cântăm împreună cu Apostolii, din adâncul sufletului: bine este să fim noi aici împreună cu Tine. Pentru aceasta nu ne ruşina pe noi, cei neputincioşi şi învechiţi în trup, care credem întru Tine, ci ne acoperă cu lumina dumnezeieştii Tale străluciri pe cei ce cu dragoste Îţi cântăm:
Iisuse, Soarele cel neapus, Care ai răsărit în Tabor, luminează-ne cu dumnezeiasca Ta strălucire;
Iisuse, Lumina cea neajunsă, Care Te-ai arătat întru Schimbarea Ta la Faţă, încălzeşte-ne cu împărtăşirea harului Tău;
Iisuse, Biserica Veşnică a Ierusalimului Ceresc, sălăşluieşte-ne în cortul Tău dumnezeiesc;
Iisuse, Floarea cea binemirositoare a raiului, înmiresmează-ne şi pe noi cu aromatele sfinţeniei şi ale curăţiei;
Iisuse, Focul cel curăţitor, Care ai vrut să curăţeşti cerul şi pământul de orice întinăciune, curăţeşte-ne şi pe noi de toată întinăciunea trupului şi a duhului;
Iisuse, Piatra cea preţioasă, Care ai luminat Sionul cel de sus cu frumuseţe dumnezeiască, învredniceşte-ne şi pe noi să vedem această frumuseţe;
Iisuse, Dumnezeulcel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 13-lea

O, Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce în Tabor ai strălucit cu slava dumnezeiască, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit în muntele cel sfânt închinarea ucenicilor Tăi, aşa şi pe noi învredniceşte-ne să ne închinăm preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă, ca strălucind în lumina faptelor bune, să se lumineze prin Tine întunericul păcatului ce locuieşte în noi şi să ne arătăm vrednici moştenitori ai Împărăţiei Tale celei veşnice, unde cu toţi sfinţii să-Ţi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost…, Condacul 1: Alesule Voievod şi Împărat al slavei…,

Icosul 1

Condacul 1

Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-aucutremurat şi toţi pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

şi această

Rugăciune

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care locuieşti întru Lumina cea nepătrunsă, şi eşti Strălucire Slavei Tatălui şi Chip al Ipostasului Său! La plinirea vremii ai venit, Tu, pentru mila cea nespusă faţă de neamul omenesc cel căzut, Te-ai micşorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuşi, înainte de Cruce şi de pătimirea cea de bunăvoie, în muntele Taborului, Te-ai Schimbat la Faţă, întru slava Ta dumnezeiască, înaintea sfinţilor Tăi ucenici şi Apostoli, ca atunci când Te vor vedea răstignit şi dat morţii să priceapă că pătimirea este de bunăvoie şi dumnezeiască. Învredniceşte-ne şi pe noi, pe toţi, să prăznuim Preacurata Schimbare la Faţă cu inimă curată şi cu minte neîntinată, să urcăm în muntele Tău cel sfânt, în sălaşul sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreună cu sfinţii, Faţă către faţă, să vedem slava Ta, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale şi să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul) – 5 August

august 4, 2015august 8, 2021 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1:

Adunaţi-vă toţi iubitorii de Hristos, din Biserica Lui cea dreptmăritoare, la pomenirea Cuviosului Ioan Românul, care în Sfânta Mănăstire a Neamţului a fost călugărit şi în Sfânta Mănăstire Hozeva, din Ţara Sfântă, de Dumnezeu a fost proslăvit. Cu credinţă şi cu evlavie să-l cinstim şi aşa să-i cântăm: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Icosul 1:

Îngerească viaţă din copilărie dorind, de la fericita sa bunică credinţa a învăţat şi la toată fapta bună s-a deprins, pentru care şi noi, smeriţii, cu laude îl cinstim aşa:

Bucură-te, mlădiţă crescută din Buciumul Hristos;
Bucură-te, că la vremea cuvenită multora ai fost de folos;
Bucură-te, că la şcoala din Crăiniceni ai fost dat spre învăţătură;
Bucură-te, că şi acolo ai avut o purtare bună;
Bucură-te, că de jocurile copilăreşti şi tinereşti pururea ai fugit;
Bucură-te, că din copilărie obiceiurile cele bune ai iubit;
Bucură-te, că în sărbători şi duminici Sfintele Scripturi le citeai;
Bucură-te, că prin aceasta pe bunica ta o bucurai;
Bucură-te, că prin aceste citiri foarte pe ea o foloseai;
Bucură-te, că fericita ta bunică de mic dreapta credinţă te-a învăţat;
Bucură-te, că ea auzindu-te citind din sfintele cărţi, foarte se bucura;
Bucură-te, că şi pe alţi creştini cu citirea Sfintelor Scripturi i-ai luminat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

046-sf-ioan-iacob

Condacul al 2-lea:

Sfaturile fericitei tale bunici, care de la vârsta de şase luni te-a crescut şi dreapta credinţă te-a învăţat, foarte cu evlavie le-ai primit şi, după ce ai crescut, aducându-ţi aminte cu mare evlavie de sfaturile ei, în sfintele tale rugăciuni o pomeneai şi cu mulţumire lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Când aveai zece ani, fericita ta bunică s-a mutat către Dumnezeu şi tu ai rămas în grija unchiului tău şi fiindcă ai terminat clasele primare, unchiul tău te-a dat la gimnaziu şi apoi la liceu. Iar noi, pentru luminata ta minte, te lăudăm:

Bucură-te, că în şcolile ce ai urmat, unul dintre cei mai buni ai fost;
Bucură-te, că prin purtarea ta cea bună, multora ai fost de folos;
Bucură-te, că în toată vremea vieţii tale, ai fost blând şi credincios;
Bucură-te, căci chipul tău era întotdeauna luminos;
Bucură-te, că în duminici şi sărbători nelipsit de la biserică erai;
Bucură-te, că de distracţii şi obiceiuri lumeşti foarte te fereai;
Bucură-te, că prietenie cu cei evlavioşi aveai;
Bucură-te, că în inima ta focul dragostei de Hristos pururea îl aveai;
Bucură-te, că în timpul liber cu citirea sfintelor cărţi zăboveai;
Bucură-te, că natura foarte mult o iubeai;
Bucură-te, că de cântecul păsărilor din livezi te mângâiai;
Bucură-te, că văzând frumuseţile zidirii, pe Dumnezeu Îl lăudai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 3-lea:

După terminarea liceului de la Cernăuţi, bun povăţuitor pe arhimandritul Eugen ai câştigat, care stareţului Sfintei Mănăstiri Neamţu te-a recomandat, unde cu mare evlavie ai venit şi lui Dumnezeu din inimă ai mulţumit, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Episcopul Nicodim, stareţul Sfintei Mănăstiri Neamţu, cu toată bunăvoinţa te-a primit şi la ascultarea îngrijirii de bolnavi te-a rânduit. Iar tu cu mare dragoste ascultarea ai primit-o, pentru care şi noi, ne-vrednicii, te lăudăm:

Bucură-te, că ascultarea ta la bolniţă multora a fost de folos;
Bucură-te, că bolnavilor le slujeai cu dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că acolo la bolniţă peste un părinte duhovnicesc ai dat;
Bucură-te, că multe lucruri bune de la el ai învăţat;
Bucură-te, că acest părinte Iov se numea;
Bucură-te, că acest părinte duhovnicesc pe tine te călăuzea;
Bucură-te, că după câteva luni rasoforia ai primit;
Bucură-te, că după aceasta la biblioteca sfintei mănăstiri ai fost rânduit;
Bucură-te, că acolo multe cărţi sfinte ai citit;
Bucură-te, că din acea vreme cu arhimandritul Claudie te-ai întâlnit;
Bucură-te, că şi la bibliotecă fiind, de îngrijirea bolnavilor n-ai uitat;
Bucură-te, că şi la pravila bisericii totdeauna te-ai aflat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 4-lea:

Când te pregăteai de plecare la Mormântul Domnului ai fost luat în armată, şi acolo la îngrijirea bolnavilor ai fost rânduit, pentru care din toată inima lui Dumnezeu ai mulţumit, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Când ai fost eliberat din armată, te-ai întors în obştea Sfintei Mănăstiri Neamţu, unde ţi s-a dat iarăşi ascultarea la bibliotecă; pentru care şi noi te cinstim:

Bucură-te, fiule al ascultării şi următorul lui Hristos;
Bucură-te, că multora ai fost de folos;
Bucură-te, că în ascultare fiind, cu mintea la Hristos priveai;
Bucură-te, că din inimă lui Hristos te rugai;
Bucură-te, că prin ascultare smerenia ai câştigat;
Bucură-te, că prin ascultare şi smerenie către desăvârşire ai alergat;
Bucură-te, că şi profesor la şcoala monahală ai fost rânduit;
Bucură-te, că şi acolo cu pilda vieţii pe toţi i-ai folosit;
Bucură-te, căci smerenia ta la mulţi s-a arătat;
Bucură-te, că prin faptele tale cele bune mai mult decât prin cuvinte pe elevi i-ai învăţat;
Bucură-te, că blândeţe, smerenie şi dragoste faţă de elevi aveai;
Bucură-te, că toată fapta bună cu pilda vieţii pe toţi îi învăţai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 5-lea:

În Miercurea Sfintelor Patimi chipul îngeresc al călugăriei l-ai primit şi numele marelui Prooroc Ioan Botezătorul ţi s-a dat şi pentru buna rânduială a lui Dumnezeu ai mulţumit şi din inimă ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Fost-ai vizitat la mănăstire de preotul din satul tău, căruia i-ai spus hotărârea ta de a pleca în Ţara Sfântă pentru toată viaţa. Pentru această sfântă hotărâre, noi nevrednicii, te lăudăm:

Bucură-te, că hotărâre sfântă ai luat;
Bucură-te, că de Dumnezeu în Ţara Sfântă ai fost chemat;
Bucură-te, că Dumnezeu din copilărie te-a ales şi te-a îndrumat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu din copilărie şi din tinereţe ai urmat;
Bucură-te, că ajungând la Sfintele Locuri cu mare evlavie te-ai închinat;
Bucură-te, că la Mănăstirea Sfântului Sava te-ai închinoviat;
Bucură-te, că acolo mai multe ascultări ai primit;
Bucură-te, că tu cu mare dragoste şi sârguinţă le-ai împlinit;
Bucură-te, că pe bolnavii din sfânta mănăstire cu mare dragoste i-ai îngrijit;
Bucură-te, că paracliser şi clopotar ai fost rânduit;
Bucură-te, că foarte puţin noaptea dormeai;
Bucură-te, că masa o dată pe zi după-amiaza primeai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 6-lea:

În Mănăstirea Sfântul Sava în scurtă vreme limba greacă ai învăţat şi multe din cărţile Sfinţilor Părinţi ai citit, apoi ca îngrijitor al bolnavilor ai fost rânduit şi cu mare dragoste i-ai îngrijit şi lui Dumnezeu din toată inima I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Fost-ai în primejdie de moarte, Cuvioase Părinte Ioane, fiind atacat în Valea Cedrilor de nişte hoţi. Dar mila şi ajutorul lui Dumnezeu te-au scăpat cu viaţă, pentru care şi noi, nevrednicii, mulţumim lui Dumne-zeu, Care te-a ocrotit, şi zicem aşa:

Bucură-te, că îndurarea lui Dumnezeu din primejdie de moarte te-a salvat;
Bucură-te, că de moarte năprasnică ai scăpat;
Bucură-te, că de multe ori şi bolnav erai;
Bucură-te, că în toate ajutorul lui Dumnezeu îl cereai;
Bucură-te, că la linişte şi la pustie te-ai gândit;
Bucură-te, că luând blagoslovenie de la duhovnicul tău în pustia Qumran te-ai liniştit;
Bucură-te, că de acolo în peştera Calomona ai venit;
Bucură-te, că pe ucenicul Ioanichie l-ai dobândit;
Bucură-te, că acolo un an şi jumătate ai sihăstrit;
Bucură-te, că în această peşteră Acatistul Adormirii Maicii Domnului din limba greacă l-ai tradus;
Bucură-te, că bolile pe tine acolo aproape te-au distrus;
Bucură-te, că de acolo în vremea războiului ai plecat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 7-lea:

Din lagărul englez te-ai dus din nou la Mănăstirea Sfântul Sava, fiind iarăşi paraclisier şi îngrijitor de bolnavi, pe care cu mare dragoste şi milă i-ai îngrijit şi pentru toate mulţumind lui Dumnezeu, din inimă Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Cu înalta binecuvântare a patriarhului Ierusalimului, precum şi a patriarhului Nicodim al Bisericii Ortodoxe Române, ai fost hirotonit preot de preasfinţitul Victorin; pentru care şi noi, nevrednicii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, că numai de ascultare preoţia ai primit;
Bucură-te, că după aceea egumen la schitul românesc de la Iordan ai fost rânduit;
Bucură-te, că şi acolo multe lipsuri aveai;
Bucură-te, căci pentru acest lucru tu nu te plângeai;
Bucură-te, că din mila unui credincios hrană ai primit;
Bucură-te, că acolo cinci ani ai stăreţit;
Bucură-te, că după aceasta în pustia Hozeva cu ucenicul tău Ioanichie te-ai retras;
Bucură-te, că în Peştera Sfintei Ana ai rămas;
Bucură-te, că acolo şapte ani ai sihăstrit;
Bucură-te, că program de scris ţi-ai rânduit;
Bucură-te, că multe traduceri în româneşte din cărţile Sfinţilor Părinţi ai făcut;
Bucură-te, că şi în această sfântă peşteră multe nevoinţe ai răbdat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 8-lea:

Trăind în mare sărăcie, căldura soarelui răbdând şi umezeala peşterii suferind, toată noaptea în rugăciuni şi metanii o petreceai şi din inimă, cu lacrimi, lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

O dată pe zi hrană primeai, cu pesmeţi şi cu smochine te hrăneai, în sărbătorile mari Sfânta Liturghie în Peştera Sfintei Ana o săvârşeai şi acolo cu Preacuratele Taine te împărtăşeai. Pentru care şi noi, nevrednicii, cinstind viaţa ta cea pustnicească, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că o dată pe zi hrană primeai;
Bucură-te, că acolo în peşteră petrecând, cu gândul la cele cereşti pururea erai;
Bucură-te, că în peştera ta foarte rar pe cineva primeai;
Bucură-te, că faţă de dreapta credinţă mare râvnă aveai;
Bucură-te, că pe cei ce veneau la tine pururea frica de Dumnezeu îi învăţai;
Bucură-te, că celor ce veneau la tine din scrierile Sfinţilor Părinţi le citeai;
Bucură-te, că de mila şi dragostea Mântuitorului către oameni totdeauna vorbeai;
Bucură-te, că de înfricoşatele Patimi ale Domnului le aminteai;
Bucură-te, că de ceasul morţii aminte le aduceai;
Bucură-te, că la citirea Psaltirii zăboveai;
Bucură-te, că citirea dumnezeieştilor Scripturi ca pe o hrană duhovnicească o aveai;
Bucură-te, că în toate faptele bune Sfinţilor Părinţi te asemănai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 9-lea:

Voind Preaînduratul şi Preamilostivul Dumnezeu să te cheme la Sine, o boală grea ţi-a trimis, iar tu, cu-noscând că ţi-a venit ceasul plecării din această lume, cu Sfintele şi Preacuratele Taine te-ai împărtăşit şi din adâncul inimii tale ai chemat mila lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Auzind de adormirea ta stareţul Mănăstirii Hozeva, Preacuviosul Amfilohie, a venit cu câţiva călugări şi cele spre înmormântarea ta au rânduit, cântând aşa:

Bucură-te, ostaşul lui Hristos cel adevărat;
Bucură-te, că lupta cea bună te-ai luptat;
Bucură-te, că şi călătoria ta spre cer acum s-a terminat;
Bucură-te, că de la Dumnezeu cununa biruinţei ai luat;
Bucură-te, sluga lui Hristos care bine te-ai nevoit;
Bucură-te, că nevoinţele tale acum au luat sfârşit;
Bucură-te, că stareţul Amfilohie slujba înmormântării a început;
Bucură-te, că o mare minune s-a făcut;
Bucură-te, că păsărele în cârduri veneau;
Bucură-te, că ele cu glasuri jalnice lângă sicriul tău ciripeau;
Bucură-te, că păsărelele după tine plângeau;
Bucură-te, că în viaţa ta pe ele le-ai ajutat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 10-lea:

Trimis-a Preabunul Dumnezeu la înmormântarea ta mare mulţime de păsărele care zburau peste capetele celor ce erau acolo şi băteau din aripi deasupra sicriului tău. Acestea văzându-le cei adunaţi acolo, au cunoscut minunea şi lui Dumnezeu cântau: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Voind Preasfântul Dumnezeu să descopere sfintele tale moaşte, un arhimandrit grec din America, care a fost în tinereţe pustnic împreună cu tine în pustia Ruva, a auzit în vis glasul tău, care de trei ori i-a zis: „Dacă vrei să mă vezi, vino până la Peştera Sfintei Ana, din pustia Iordanului”. Acela, neştiind că te-ai mutat la Domnul, a venit să se închine la Mormântul Domnului, iar de acolo la Peştera Sfintei Ana, unde a rugat pe stareţul Amfilohie să-i arate mormântul tău. Luând deci blagoslovenie, au deschis mormântul şi văzând toţi buna-mireasmă care ieşea din trupul tău, închinându-se, cu mare bucurie au cântat:

Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, că Dumnezeu pe tine te-a mărit;
Bucură-te, că noi tocmai din America la tine am venit;
Bucură-te, că Dumnezeu spre folosul nostru şi al multora te-a proslăvit;
Bucură-te, că de această minune îndată mulţi au auzit;
Bucură-te, că douăzeci de ani după moartea ta Dumnezeu întru nestricăciune te-a păzit;
Bucură-te, că bună-mireasmă din sfintele tale moaşte foarte s-a răspândit;
Bucură-te, că nici hainele tale cu nimic nu s-au schimbat;
Bucură-te, că acest lucru pe toţi i-a spăimântat;
Bucură-te, că mulţi cu lacrimi în ochi către tine se rugau;
Bucură-te, că alţii cu mare glas pe Dumnezeu lăudau;
Bucură-te, că toţi de această minune s-au mirat;
Bucură-te, că şi călugării de la Mănăstirea Hozeva s-au spăimântat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 11-lea:

Stareţul Amfilohie împreună cu monahii de la Mănăstirea Hozeva au adus sfintele tale moaşte de la Peştera Sfintei Ana la mănăstirea lor. Pentru această preaslăvită minune au dat slavă Bunului Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Aşezat-au sicriul cu sfintele tale moaşte lângă sicriul Sfântului Gheorghe Hozevitul, ctitorul acestei mă-năstiri. Deschizând apoi sicriul şi văzându-te neatins de stricăciune, au simţit o bună-mireasmă şi cu toţii au slăvit pe Dumnezeu, zicând:

Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, slava monahilor din Mănăstirea Hozeva unde un timp te-ai nevoit;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte arată că eşti desăvârşit;
Bucură-te, că Dumnezeu, cu darul Său, sfintele tale moaşte le-a împodobit;
Bucură-te, că prin tine Dumnezeu pe pământ S-a preaslăvit;
Bucură-te, că Dumnezeu pe tine cu nestricăciune te-a cinstit;
Bucură-te, mlădiţă sfântă din neamul românesc;
Bucură-te, podoaba cinului călugăresc;
Bucură-te, că prin tine cinstirea sfinţilor iarăşi se dovedeşte;
Bucură-te, că prin tine minunea lui Dumnezeu întru sfinţi se adevereşte;
Bucură-te, că Dumnezeu prin tine, o minune a secolului nostru a arătat;
Bucură-te, sluga lui Dumnezeu cu slavă şi cu cinste încununat;
Bucură-te, că darul şi puterea lui Dumnezeu întru tine s-au arătat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 12-lea:

Patriarhul Benedict al Ierusalimului, auzind de minunea cu sfintele tale moaşte, a trimis trei arhierei la Sfânta Mănăstire Hozeva, pentru a le vedea şi a rândui unde să le aşeze. Făcându-se toate cu bună cuviinţă, au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Învăţat-ai, Preacuvioase Părinte Ioane, cât ai fost în viaţă, pe toţi monahii şi creştinii care veneau la tine să păstreze cu mare scumpătate dreapta credinţă întru Hristos, chiar cu preţul vieţii, şi multe manuscrise ai lăsat de mare folos sufletesc. Pentru care toţi cei drept-credincioşi cu mare evlavie te cinstim, zicând:

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu viaţa şi cu învăţătura pe mulţi i-ai luminat;
Bucură-te, a monahilor pildă de urmat;
Bucură-te, că multe suferinţe şi boli ai răbdat;
Bucură-te, că după douăzeci de ani de la adormirea ta, sfinţenia vieţii tale Dumnezeu a arătat;
Bucură-te, căci pentru aceasta mulţi pe Dumnezeu au lăudat;
Bucură-te, făclie duhovnicească în pământ ascunsă;
Bucură-te, făclie în sfeşnicul Bisericii de Dumnezeu pusă;
Bucură-te, că pe mulţi cu cuvântul şi cu pilda vieţii ai luminat;
Bucură-te, că adevărata credinţă pe toţi i-ai învăţat;
Bucură-te, că acum în ceata sfinţilor petrecere ai aflat;
Bucură-te, al Bisericii Ortodoxe fiu adevărat;
Bucură-te, ostaş duhovnicesc al Marelui Împărat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 13-lea:

O, Preacuvioase Părinte Ioane, care din neamul românesc ai răsărit şi în Ţara Sfântă Dumnezeu te-a proslăvit, numele marilor Prooroci Ilie şi Ioan Botezătorul în viaţă le-ai purtat şi lor după putinţă le-ai urmat. Roagă-te pururea pentru noi, nevrednicii, ca să aflăm milă în ziua Judecăţii de apoi şi împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zic
Icosul întâi: Îngerească viaţă… şi
Condacul întâi: Adunaţi-vă toţi iubitorii de Hristos…

şi îndată se spune această

RUGĂCIUNE

O, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din fragedă copilărie ai mers pe calea cea sfântă a desăvârşirii, iar Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu a binevoit să te proslăvească pe pământ şi în cer, te rugăm, auzi-ne şi pe noi, nevrednicii şi păcătoşii, care îndrăznim să venim cu toată evlavia şi umilinţa către tine, ca să te rogi Preabunului Dumnezeu, ca şi nouă să ne ajute cu mila şi cu îndurările Sale şi prin rugăciunile tale să mergem pe calea cea sfântă a poruncilor Lui şi din toată inima să ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila şi îndurarea lui Dumnezeu şi prin sfintele tale rugăciuni, să avem şi noi milă şi îndurare în ceasul morţii noastre şi în ziua Judecăţii de apoi. Amin.

Sursa: Acatistier, Acatiste alcătuite de Arhimandritul Cleopa Ilie, Ed. Mănăstirea Sihastria 2005, p. 215-229 Acatistul Sf. Ioan de la Neamţ.

Al doilea paraclis către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

iulie 29, 2015decembrie 30, 2024 / multumesc2014 / 2 comentarii

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Acest Paraclis se cîntă la vreme de întristare sufletească şi la orice întâmplare grea, fiind foarte folositor pentru tot creştinul.

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Visţierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh – Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

PreaSfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Stih: Sfinţit-a locaşul Său cel preaînalt; Dumnezeu este în mijlocul ei şi nu se va clinti.
Ceea ce eşti mai cinstită, Maică prealăudată, nu ne pricepem noi păcătoşii a te lăuda cum se cuvine, însă nepricepându-ne, strigăm ţie: Bucură-te Maica Soarelui Celui neapus, a ziditorului tuturor.

Stih: Și va pofti Împăratul frumusețea ta, că El este Domnul tău.

Ne rugăm ţie, ceea ce eşti cu totul lăudată, Stăpână a lumii, să ne izbăveşti pe noi din primejdiile noastre, precum ai izbăvit din surparea casei pe pruncul femeii, celei ce te cinstea pe tine.

Stih: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

Înviază-mă, Maica lui Dumnezeu, pe mine cel mort pentru fărădelegile mele, precum ai înviat pe pruncul evreicei, celei ce te-a chemat pe tine în ajutor.

Stih: Ascultă, fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.
Roagă pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, pe Care L-ai născut neştiind de nuntă – pentru o tăină ca aceasta, care s-a săvârşit întru tine, minunându-ne, strigăm: Bucură-te Maică pururea fecioară.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh; – Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe unul din Treime, Care S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, pe Acela L-ai născut, Maică Prealăudată, cu nespusă minune, prin umbrirea Sfântului Duh. Pentru aceasta cu glasul lui Gavriil strigăm ţie: Bucură-te cea prin care răsare bucuria, bucură-te cea prin care piere blestemul, Domnul este cu tine.

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă,

Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.

se cântă troparele acestea.

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostiveşte-te spre noi, grăbeşte, că pierim sub mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură, nădejde te-am câştigat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh – Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi nevrednicii. Că de n-ai fi stătut tu înainte, rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Ca iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale Mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucură-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de la păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu Duh Stăpânitor mă întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucură-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inimă infrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

CANONUL DE RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

Cântarea întâia

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Pe moartea ce se sălbăticise de demult, prin naşterea ta, Stăpână, ai surpat-o; pentru aceasta strigăm ţie: bucură-te mântuirea celor robiţi, bucură-te înnoirea tuturor, Stăpână.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!

Noi în tine ne lăudăm şi prin mijlocirea ta scăpăm din cursele cele de multe feluri ale diavolului, pentru aceasta strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu: bucură-te, caderea diavolilor şi întărirea noastră a credincioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Tatal a binevoit şi Fiul S-a pogorât, prin umbrirea Sfântului Duh, în pântecele Tău, preanevinovată, Stăpână a lumii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti folositoare tuturor celor ce sunt în nevoi şi a tuturor celor ce scapă sub acoperământul Tău, Stăpână.

Cântarea a treia

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Moisi proorocul de demult te-a închipuit pe tine, zicând: Rug însufleţit şi nears eşti, Fecioară, ceea ce ai în pântece Focul Dumnezeirii.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Fiul Tău ascultând rugăciunea ta, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, se milostiveşte spre sufletele noastre, ca un iubitor de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe unul din Treime ai născut, Maică prealăudată, cu nespusă minune, pe Care L-a lăudat adunarea pruncilor strigând: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ştiindu-te pe tine a fi Maică lui Dumnezeu, ne rugăm ţie să ne izbăveşti pe noi de greşelile noastre cele de voie şi cele fără de voie.

Cântarea a patra

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Cu strigare fără încetare, striga către tine bolnavul cel slăbănogit în boala cea fără de vindecare, pe care auzindu-l, l-ai vindecat, preanevinovată Stăpână.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Zapisul boierului celui ce scrisese cu sângele său, l-ai scos din mâna diavolului cu puterea ta cea Atot Stăpânitoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Auzind puterea ta cu care ai izbăvit pe mulţi din primejdii, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, strigăm către tine: Ceea ce ai născut pe Cel Slăvit în Treime, roagă-te să ne mântuiasca de partea cea de-a stânga.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu adevarat, Născătoare de Dumnezeu, tu eşti scăparea noastră din amărâtul păcat al lui Adam cel întâi zidit.

Cântarea a cincea

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte-mă, Maica lui Dumnezeu, precum ai miluit pe femeia aceea, căreia i se umflase tot trupul, că nu am altă nădejde sau ajutor afară de tine.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

S ă ştii, Doamna mea, că pentru păcatele mele te supăr şi pentru că s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu în tine şi pentru noi făcându-Se om, pentru aceea am năzuit la tine, eu, ticălosul, să mă miluieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stăpâna îngerilor, Maica săracilor şi ajutorul celor străini, la cunoştinţa ta, la ajutorul Tău şi la acoperământul Tău scap, ca să mă miluieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Milostiveşte-te spre mine, Maica lui Dumnezeu, precum te-ai milostivit spre cele două fecioare curate, trimiţându-le lor cununi din cer.

Cântarea a şasea

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te ceea ce eşti plină de bucurie, Marie, Domnul este cu tine, a strigat Aglaida şi a izgonit pe diavolul, care-i făcea supărare în tot ceasul.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Cu deadinsul strig către tine, Maica lui Dumnezeu, să mă miluieşti şi să mă acoperi sub acoperământul Tău, cand va şedea Fiul Tău pe scaunul cel înfricoşător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cântări întreite strigăm ţie: Bucură-te ceea ce ai născut Lumina lumii, bucură-te ceea ce ne mântuieşti de primejdiile noastre; bucură-te Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cum te vom lăuda, Maica lui Dumnezeu şi cu ce buze te vom săruta, sau cu ce ochi vom căuta la chipul Tău cel zugrăvit, fiind împilaţi cu necurăţeniile noastre, ci numai strigăm ţie: Miluieşte-ne, Maica milostivirii.

Condac

Partenie, pustnicul, cel ce mergea la muntele Sinai de se închina Sfântului Rug, aducându-şi aminte de minunea naşterii tale cea întru tot lăudată, striga către tine: bucură-te minunea cea de îngeri mult lăudată, Maica Făcătorului tuturor.

Icos

Spre nevoinţă să ne sârguim şi dezmierdările lumeşti toate să le urâm şi la Domnul pururea să ne gândim şi de Dânsul să ne lipim, ca să ne deschidă nouă uşa milostivirii Sale, precum a făcut demult şi cu alţi păcătoşi: a dat iertare tuturor păcatelor lor, slăbănogului pe care l-a vindecat sufleteşte şi trupeşte, vameşului căruia i-a dat iertare de păcate şi altora mulţi. Deci, să ne sârguim şi noi să-I aducem lacrimi vrednice de pocăinţă şi să-I strigăm Lui: Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care se roagă pentru noi, pe care o laudă îngerii în cer, şi noi pe pământ cu buze de tină strigăm către Dansa: Bucură-te minunea cea de îngeri mult lăudată, Maica Făcătorului tuturor.

Stihiri

Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi, Preasfânta Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi, că scârbele ne cuprind şi nu putem răbda săgetările diavolilor, acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi, mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii. Nădejdea şi ajutătoarea credincioşilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ci, cerând dar bun, primeşte dăruirea către cererea cea de folos.

Prefacerea celor scârbiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind, izbăveşte pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, singura folositoare a creştinilor.

Cântarea a şaptea

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Pe Mângâietorul tuturor născând, Maică prealăudată, curată ai rămas ca şi înainte de naştere, pentru aceasta strigăm: bucură-te Maică, care nu ştii de mire, pe tine te binecuvântăm întru toţi vecii.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Fecioară ai fost mai înainte de naştere şi în naştere iarăşi ai fost fecioară şi după naştere iarăşi fecioară ai rămas; pentru aceasta te binecuvântăm întru toţi vecii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învăluindu-ne în această lume şi căzând în noroiul păcatelor noastre, scăpând către tine, Stăpână, strigăm ţie: vino degrabă şi ne scoate pe noi din adâncul răutăţilor noastre, că pe tine te binecuvântăm întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

La tine este scăparea noastră şi în tine ne-am pus nădejdea, tu ne ajută nouă, că poţi toate câte le voieşti, Maica Făcătorului tuturor.

Cântarea a opta

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Pe Împărateasa cerului şi a pământului, care a născut neispitită de nuntă pe Hristos Fiul lui Dumnezeu, şi pe care o laudă oştile îngereşti, lăudaţi-o şi preaînălţaţi-o întru toţi vecii.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Daniil proorocul de demult a închipuit naşterea ta Preacurată Născătoare de Dumnezeu, că ai purtat în pântecele Tău pe Făcătorul cerului şi al pământului, pe Care născându-L ai rămas nestricată, pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care S-a pogorât în pântecele Tău prin umbrirea Sfântului Duh, L-ai născut fără de stricăciune, pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe tine, Maica lui Dumnezeu, folositoare te-am câştigat, ajutătoare te avem în primejdiile noastre pe tine, şi mântuire desăvârşită sufletelor, pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a noua

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Isaia, de demult, dănţuind a strigat: iată Fecioara în pântece va lua şi va naşte Fiu. Pentru aceasta strigăm ţie: bucură-te ceea ce ai purtat în pântecele Tău pe Cel mai înainte de toţi vecii, pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Proorocul David te-a lăudat oarecând în cartea Psalmilor, arătându-te Maică Făcătorului tuturor, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ce limbă omenească te va lăuda pe tine după vrednicie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? Pentru aceasta cu guri şi fără de tăcere strigăm ţie: Bucură-te ceea ce de îngeri eşti mult lăudată, Domnul este cu tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Roagă-te cu deadinsul către Milostivul Dumnezeu pentru noi păcătoşii, care greşim în tot ceasul, ca să ne fie nouă milostiv în ziua judecăţii.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvantul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Svetlina

S-a rugat, de demult către tine, Preacurată, Maria Egipteanca, pe care auzind-o ai învrednicit-o a vedea şi a săruta crucea Fiului Tău, pentru aceasta strigăm către tine: roagă-te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să Se milostivească spre noi, să nu ne osândească după păcatele noastre, ci să ne miluiască pe noi, ca un iubitor de oameni ( de 3 ori ).

Stihiri

Cu ce cununi de laudă vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, Care s-a arătat scaun cerescului Împărat, care se roagă pentru noi către Milostivul Dumnezeu şi ne izbăveşte din fărădelegile noastre? Deci către dânsa să strigăm: Bucură-te, Preacurată, că prin tine a fost cu noi Domnul puterilor, roagă-te cu dinadinsul să se mântuiasca sufletele noastre.

Cu ce podoabe de cântări vom lăuda pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce s-a învrednicit a fi împărăteasa a toate, care s-a arătat mai înaltă decât cerurile şi mai sfântă decât toţi sfinţii? Deci, către dânsa să strigăm: Roagă-te, Preacurată, cu toţi sfinţii, să se mântuiască sufletele noastre.

Cu ce flori duhovniceşti vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, care s-a arătat scară cerească, prin care am aflat lesne suire către Dumnezeu? Deci, toţi să ne adunăm şi să o lăudăm strigând: Bucură-te, Preacurată, prin care am aflat har, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, bucură-te nădejdea sufletelor noastre, prin care noi toţi ne mântuim.

Cu ce mângâietoare cântări vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii din ceruri cu cântări, fără încetare strigând: Bucură-te mărirea noastră, bucură-te mântuirea pământenilor, bucură-te ceea ce eşti scaun Împăratului nostru? Deci şi noi păcătoşii, să strigăm: roagă-te, Preacurată, către Cel pe care L-ai născut fără stricăciune, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh – Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veniţi toţi pamântenii să facem prăznuire Maicii lui Dumnezeu, cea care ne izbăveşte pe noi din mâinile diavolului, cel ce urăşte binele, precum a izbavit pe femeia care se ruga ei şi a înviat-o de şi-a spovedit păcatul. Vezi, dar, suflete al meu, pentru ce te leneveşti şi nu strigi către Maica lui Dumnezeu: Doamnă atot-stăpânitoare, ceea ce ai născut cu nespusă minune pe Domnul cel iubitor de oameni, pe Acela roaga-L să ne miluiască pe noi.

RUGĂCIUNE CĂTRE PREACURATA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

O, Preamilostivă Stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci primeşte această puţină rugăciune a mea, din buzele mele cele întinate şi o du Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră. Care pentru noi păcătoşii S-a răstignit şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi. Deşi fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totuşi tâlharii şi desfrânaţii, pe care Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit şi i-a miluit, îmi dau îndrăznire, şi cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis uşa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar şi pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul Tău? Milostiveşte-te deci şi spre mine, Doamna mea, că poţi toate câte le voieşti, iar pe cele ce le ceri de la Fiul Tău le şi iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare creştinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm şi te preaînălţăm în vecii vecilor. Amin.

Sursa: http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?cID=cat-rugaciuni-paraclise&rID=00002-AL_DOILEA_PARACLIS_CATRE_MAICA_DOMNULUI

Imagine: Icoana Maicii Domnului Odighitria de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, Egipt

Acatistul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon – 27 Iulie

iulie 27, 2015iulie 27, 2016 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Icosul 1

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;
Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;
Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;
Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;
Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;
Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;
Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 2-lea

De mic rămas fără mamă, Sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului Celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la Care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele Domnului; pentru aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;
Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;
Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;
Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;
Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;
Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;
Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;
Bucură-te, ostaş neînvins al lui Hristos;
Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;
Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;
Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 3-lea

Deşi cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Râvnă multă ai pus, Sfinte, ca să întorci de la închinarea la idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci, împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laude ca acestea:
Bucură-te, cercetător al durerilor;
Bucură-te, vindecător al orbilor;
Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;
Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;
Bucură-te, al sufletului tău vânător;
Bucură-te, al doctorilor doctor;
Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;
Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;
Bucură-te, lauda îngerilor;
Bucură-te, a păgânilor mirare;
Bucură-te, bucuria mamei tale;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 4-lea

Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, Sfinte, făcând să se îngrijoreze învăţătorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credinţă; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce ţi-ai împărţit moştenirea săracilor;
Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;
Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;
Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;
Bucură-te, cel ce împăratului ai fost împotrivitor;
Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;
Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;
Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;
Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;
Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;
Bucură-te, cel de la care moştenim frumoase pomeniri;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 5-lea

Cele ce pentru păgâni erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de preţ pentru ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Neînduplecat văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâşiat şi cu făclii ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor; de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:
Bucură-te, că ai dovedit împăratului puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;
Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;
Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;
Bucură-te, Sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;
Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;
Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;
Bucură-te, că Hristos în chipul lui Ermolae ţi S-a arătat;
Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;
Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;
Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;
Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 6-lea

Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, Sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd. Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Plumb mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu, viteazule Mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu păzise pe măritul Apostol Ioan. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, floarea nădejdilor către Dumnezeu;
Bucură-te, în boli şi în necazuri izbăvitorul nostru;
Bucură-te, pentru noi, păcătoşii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;
Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;
Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noştri;
Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;
Bucură-te, rouă ce inimile răcoreşti;
Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăveşti;
Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-şi găsesc alinare;
Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;
Bucură-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;
Bucură-te, cel ce cunună neveştejită ţi-ai pregătit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 7-lea

Zile de-a rândul ai fost chinuit, Sfinte, dar acestea mai multă răsplătire ţi-au adus şi mulţumirea mai mult ţi-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii şi să treacă la Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Piatră ţi-au legat de gât, Pantelimoane, şi în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor şi pe tine, şi piatra a făcut-o uşoară şi plutitoare, căci ai mers pe luciul apei, ieşind la mal. Deci şi noi bucurându-ne şi minunându-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce nu te înfricoşezi de chinuri, viteazule;
Bucură-te, cel înarmat cu bărbăţie şi credinţă, alesule;
Bucură-te, al puterii firii înfrângător;
Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;
Bucură-te, plutitor deasupra apelor;
Bucură-te, vieţuitor deasupra ispitelor;
Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;
Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi;
Bucură-te, mulţumirea celor îndureraţi;
Bucură-te, răspânditorule al credinţei;
Bucură-te, iubitorule al umilinţei;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 8-lea

Nici tinereţea, nici nevinovăţia şi nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îţi iscodeau alte pătimiri, crezând că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Neîncetat ai fost ispitit cu bunătăţi şi cinstiri lumeşti, dar ca pe nişte curse în calea către cer judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor şi neliniştiţi te-au privit, dorind să-ţi vadă trupul sfâşiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a închis; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce eşti cu nevinovăţie încununat;
Bucură-te, că pentru nevinovăţie la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;
Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;
Bucură-te, vieţuitor plin de fapte bune;
Bucură-te, cel ce bunătăţile lumeşti curse le socoteşti;
Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oştilor cereşti;
Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;
Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;
Bucură-te, că vrăjmaşii doreau să te piardă;
Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 9-lea

Văzând tăria ta, Sfinte, mulţi din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vânări de noi suflete, cu care şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Şi pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulţi necredincioşi şi vrăjitor socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci cu trei ostaşi te-au însoţit, Sfinte, spre a-l aduce împăratului care şi lui îi dorea sfârşitul. Deci pentru noua jertfă ce prin tine se pregăteşte grăim:
Bucură-te, propovăduitorul dumnezeieştii credinţe;
Bucură-te, cel ce înfrunţi mâniile aprinse;
Bucură-te, că pe roată ai fost chinuit;
Bucură-te, că de creştinătate eşti preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost socotit vrăjitor;
Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;
Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
Bucură-te, căci cu dascălul tău eşti pătimitor;
Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat s-au arătat;
Bucură-te, că la moartea lor pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;
Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 10-lea

Zadarnice au fost chinurile păgânilor, Sfinte, căci drumul ţi-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verşi tuturor celor ce cu credinţă vin la tine cu rugăciuni şi cu care cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minţii, că ai fost împins şi lovit ca un răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ţi se hotărâse tăierea capului, şi tu mai liniştit şi mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primeşte această laudă:
Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;
Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;
Bucură-te, că, în chinuri, Domnului slavă dădeai;
Bucură-te, că Împărăţia cerească cu dor o căutai;
Bucură-te, că numele din Pandoleon ţi-a fost schimbat;
Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;
Bucură-te, că după nume eşti multmiluitor;
Bucură-te, că după fapte eşti mult-îndurător;
Bucură-te, că faţa ca de înger ţi s-a făcut;
Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;
Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;
Bucură-te, că abia îndrăznind capul ţi-au tăiat;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 11-lea

Cu durere drept-credincioşii au privit sfârşitul tău, Pantelimoane; căci tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credinţe, miluitor al celor lipsiţi şi vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu încetezi a privi spre mulţimea ce te cheamă în rugăciuni şi, izbăvind-o de dureri, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Senin la suflet şi blând la chip ţi-ai primit sfârşitul, trecând astfel în Împărăţia cerească, unde eşti întâmpinat de Sfânta Treime şi aşezat de-a dreapta Sa, mărit de sfinţi şi de puterile cereşti, pentru care laudă ca aceasta îţi aducem:
Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;
Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredinţat;
Bucură-te, mult-plânsule de credincioşii pământului;
Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cereşti;
Bucură-te, a lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat bucurie;
Bucură-te, cu înaintaşii mucenici împreună-vieţuire;
Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;
Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;
Bucură-te, albină ce te-ai îmbogăţit în fapte bune;
Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cununi;
Bucură-te, piatră la temelia creştinătăţii;
Bucură-te, înfrângător al păgânătăţii;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 12-lea

Lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păstrat, mulţumindu-ţi sufletul, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ţi urmăm credinţa şi în ispite să ne înarmăm cu armele tale şi biruitori să mulţumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Şi după moarte ai săvârşit minuni, Pantelimoane, căci în loc de sânge lapte a curs din grumazul tău şi măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea tuturor, s-a umplut de roade; de aceea iarăşi auzi de la noi:
Bucură-te, bucuria Tatălui;
Bucură-te, lauda Fiului;
Bucură-te, desfătarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, izbăvitor de chinuri;
Bucură-te, doctor sufletesc şi trupesc;
Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;
Bucură-te, cel ce linişteşti sufletele;
Bucură-te, cel ce îmblânzeşti cugetele;
Bucură-te, cel ce scapi de urgia duşmanilor;
Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;
Bucură-te, cel ce primeşti gândurile şi puterile;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 13-lea

Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi apărător, celor în primejdii izbăvitor, celor învăluiţi în păcate scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate îmblânzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci suntem slabi şi istoviţi, Sfinte, şi astfel cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat…, Condacul 1: Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească…,

Icosul 1

Condacul 1

şi se face otpustul.

Imagine: Icoana Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon din Mănăstirea Sfânta Ecaterina

Sursa: doxologie.ro

Canon mângâietor către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la toată boala

iulie 26, 2015iulie 26, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Facere a Părintelui nostru purtător de Dumnezeu, Ioan al Evhaitelor
Al cărui acrostih

Bolile mele tămăduiește-le, Fecioară, ale monahului Ioan

Cântarea I, glas plagal 4

Irmosul:

«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii și despărțind marea. Și pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (se repetă după fiecare strofă)

Neputințele mele și bolile, tămăduiește-le, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce, cu patimile Lui, a purtat neputințele și bolile tuturor și pe Cel ce vindecă betejunile.

Ceea ce ai născut, Stăpână, fără dureri, durerile mele și cumplitele chinuri și pătimirile cele mai groaznice care mă apasă și mă încolțesc din toate părțile, ușurează, ridică povara și prin cercetarea ta tămăduiește-mă.

Întoarce-mi jalea bolii mele în bucuria însănătoșirii, rupe sacul cel întunecat al răului meu obicei, Fecioară, și încinge-mă cu bucuria strălucită a deprinderii celei bune și de veselie umple-mă.

Cuptorul învăpăiat al patimilor a aprins scânteile arzătoare ale bolilor celor stricătoare și mă arde cu cărbunii înfocați prin cele mai cumplite arsuri, dar dacă mă vei răcori tu, Stăpână, răcoarea ta va fi mie vindecare.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Doamne, Cel ce ai făcut acoperământul bolții cerești și ai întemeiat Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, Cel ce ești marginea doririlor și întărirea credincioșilor, Unule Iubitorule de oameni».

Fecioară, tu ai născut pe Dumnezeu cel minunat întru sfinți pentru aceea minunate fă milele tale cu mine, Preasfântă cinstită, și pe mine cel deja mort din pricina durerilor nesuferite, viază-mă, rogu-mă.

Pe patul durerii zăcând îndurerat, pe tine te chem, Fecioară, pleacă urechea ta spre mine, grăbește să mă mântuiești, grăbește să mă scoți din focul care acum arde mocnit inima mea.

Pe fiul cel cu minte pruncească, pe tânărul cel fără de rânduială, cu toiagul pedepsindu-l, părintele cel iubitor îl înțelepțește, știu, Iubitorule de oameni, ci pe mine cel bătut după vrednicie, iarăși mă miluiește prin ceea ce Te-a născut.

Liman tare și ancoră sfântă și nădejde nezdruncinată, Stăpână, te-am dobândit, pentru aceea pe mine, cel învălurit de valurile ispitelor, îndreptează-mă spre limanul cel liniștit al sănătății.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

„Tu, Doamne, ești tăria mea, Tu și puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părintești și ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine, slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni”.

Tu ai izvorât izvorul Tămăduirilor, uscând adâncul cel fără fund al bolilor, dăruind în dar putere celor ce bolesc, sănătate celor ce rău pătimesc, pentru aceea pe mine cel covârșit de cumplite boli și de amare neputințe mă tămăduiește.

Ca să povestesc minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, și faptele tale minunate și să mărturisesc între fiii oamenilor minunile tale, cu totul lăudată, caută cu milostivire la mine, cel bolnav, și sănătate desăvârșită dăruiește-mi.

Slobozire celor bolnavi fiind și sănătate la îndemână și vindecare, schimbare și răcorire celor cheltuiți în deznădejdi, în nenorociri și în necazuri, în cele mai amarnice chinuri și dureri neîmblânzite, îndură-te, Stăpână.

Cel ce ai purtat slăbiciunea firii omenești, Hristoase, pentru bunătatea Ta, slăbiciunile mele cele multe și bolile cu milostivire vindecă-le, mult Milostive, având pe Preacurata Maica lui Dumnezeu înduplecându-Te la aceasta, pe ceea ce curat Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel ce ești lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaș pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

Cu stropirea îndurărilor tale, spălând întinăciunea bolii mele, dă-mi mie, Stăpână, să mă bucur de curata sănătate, căci viața mea câte puțin se cheltuiește și nu-mi este mie nădejde de mântuire.

În durere anii mei se scurg și în suspinuri viața mea se sfârșește, a slăbit puterea trupului meu, Stăpână. Căci s-au tulburat oasele mele de-atâta zăcut, pentru aceea miluiește-mă.

Pe tine ocrotitoare caldă și ajutor grabnic în necazuri te-am agonisit, Fecioară, la sprijinul tău alerg, ușurează-mi amarele chinuri și nesuferitele dureri și cumplita suferință.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Adâncul păcatelor cel mai de jos m-a înconjurat, ci precum pe Proorocul Iona, scoate, Doamne, din stricăciune viața mea».

Mai mare vâlvătaie decât cea a cuptorului Babilonului, mai arzătoare văpaie a încins materia păcatelor mele, care mă arde și mă topește și întețește înlăuntrul inimii arșițe mistuitoare.

Nor luminos picurător de har, Fecioară, plouă asupra mea râuri de vindecări care să-mi topească fierbințeala arșițelor mele mistuitoare, răcorește-mă, rogu-mă și dă-mi mie să mă întorc iarăși la sănătatea dintâi.

Izvor de apă vie, îndulcește apa amară și nestătătoare a durerilor și chinurilor și viforul patimilor trupului care cumplit mă înviforează, îmblânzește-l, domolește-l, oprește-l, stinge-l și inima o înseninează.

Adoarme răstimpul durerilor și arșițelor, prin neadormita ta rugăciune, Fecioară, și fă să înceteze frigurile puternice, neîncetate și sălbatice ale acestora, căci și oasele mele s-au zdrobit.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală, și în rouă focul l-au prefăcut strigând: Bine ești cuvântat în veci, Doamne Dumnezeule».

Toată așteptarea, toată nădejdea mântuirii la tine o arunc, pentru aceea, întoarce-mă din patul de boală, Stăpână, la sănătatea mea.

Râu de vindecare izvorăște-mi și cuptorul clocotitor, Fecioară, al arșițelor puternice stinge-l până în sfârșit. Căci tu ai izvorât izvorul vieții dumnezeiești, râul cel dulce.

A ridicat văpaie fără de sfârșit multa bilă rea, care a făcut cenușă umezeala cea după fire, uscând precum lemnul nenorocita mea inimă.

Singura bucurie a celor întristați, fiindcă și eu sunt necăjit, grabnic auzi-mă, ia aminte la sufletul meu și nu-ți întoarce fața milei tale de la mine, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«De șapte ori nebunește a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul și Mântuitorul tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L popoare preaînălțați-L întru toți vecii».

Nou paralitic sunt, mort însuflețit, pe jumătate mort, zăcând jos, sunt aruncat la pat. Și mi s-a făcut patul mormânt, Stăpână, mie celui slăbănogit de mâini și de picioare. Dar dacă vrei, numai prin cuvânt poți să mă mântuiești ca singură Maică a lui Dumnezeu și Fecioară Preacurată.

Înviforat cumplit de boli nevindecate, de cumplite neputințe, și patimi una după alta fără de vindecare, am ancorat ca la un țărm liniștit la limanul cel lin al milei tale, Fecioară. Potolește valul durerilor mele și fă să înceteze valurile muncilor.

Bucură-te, izvor al bunătății, noianul bunătății, adânc al iubirii de oameni și al milei, fă minunată bunătatea ta și asupra mea și slobozește-mă degrab, cu picătura milostivirii tale, din cea mai de pe urmă boală care mă stăpânește și mă vlăguiește.

Râu al harului, scăldătoare a vindecărilor, potir nesecat al bucuriei și al veseliei, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vindecă-mă și pe mine, cel ce zac aruncat pe patul durerii, ca o povară neînsuflețită și amestecă mie băutura mângâietoare a sănătății.

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Spăimântatu-s-a de aceasta cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup și pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te măresc».

Vindecă-mă pe mine cel ce bolesc din chinuri cumplite, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără de sămânță, pe Cel ce vindecă numai cu voia bolile trupului și ale sufletului, pentru ca, petrecând în sănătate, să te laud pe tine cu bucurie și să te cinstesc cu veselie și să te măresc cu voioșie.

Maică a Creatorului a toate, plăsmuiește-mă din nou pe mine, cel cu totul zdrobit, și pe mine cel aruncat și zdrobit în țărână, ca o bună, ridică-mă, căci toate le poți ca ceea ce ai născut, Fecioară, pe Stăpânul Cel puternic în putere și toate câte voiești pe toate le poți.

Îndreptarea celor căzuți și neputincioși, tăria și sănătatea și vindecarea, îndreaptă-mă, Fecioară, și pe mine, cel neputinicos și cu adevărat mult păcătos și căzut cu trupul, cu sufletul și cu duhul. Învrednicește-mă de sănătate, Fecioară, și mântuire dobândește pentru mine.

Slobozirea cea mai grabnică a celor bolnavi, mângâiere gata celor bolnavi, răcorire a celor ce rău pătimesc în nenorociri, caută cu milostivire la slăbiciunea mea și la multa mea rea pătimire și ia aminte la mine cu iubire de oameni și cu ochiul tău cel blând, Fecioară.

(Sfântul Ioan Mavropous, Mitropolitul Evhaitelor, Canoane de mângâiere la Domnul nostru Iisus Hristos și la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, Editura Doxologia, 2015)

Sursa: doxologia.ro

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Hristina – 24 Iulie

iulie 24, 2015iulie 24, 2016 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Hristina, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Hristina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te, purtătoare de chinuri, Prealăudată Hristina, care te-ai arătat muceniţă Mântuitorului nostru Hristos şi ai părăsit toată rătăcirea şi necredinţa cea părintească.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând pe vrăjmaşul surpat şi zăcând înaintea picioarelor pruncii purtătoare de chinuri, să dăm cu toţi laudă Mântuitorului, Cel Ce o a arătat pe ea purtătoare de biruinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorit-ai să vezi, podoaba cea frumoasă a Mirelui tău, curată; pentru aceea, te-ai înfrumuseţat pe tine luminat cu dumnezeieştile chinuri, ceea ce eşti purtătoare de chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislit-ai pe Cuvântul Tatălui Cel Unit cu trupul cel din tine după al Său Ipostas. De Acesta dorind Hristina, a câştigat lauda muceniciei.

sf-christina3

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-ţi ochii şi cugetul la cer, mărită, prin mijlocirea zidirilor ai cunoscut pe Ziditorul tău.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Credinţa în Dumnezeu o ai avut bogăţie nerăpită, pentru aceea ai părăsit sărăcia idolilor, cinstită fericită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, muceniţă, fiind cumplit legată de lemn şi suferind schingiuiri cântai laudă de mulţumire lui Hristos Făcătorului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Alinează-mi tulburarea cugetului, Curată Stăpână, încetează toată întristarea sufletului meu, Ceea ce ai născut pe Hristos Domnul.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndulcindu-te de dumnezeieştile priviri ale Mirelui tău, muceniţă cea cu numele lui Hristos şi uitându-te la frumuseţile Lui, te desfătai cu bătăile.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind legată pe roată, muceniţă ai strigat: Te măresc pe Tine, Doamne şi slăvesc numele Tău, al Celui Ce faci puternici pe cei ce Te doresc pe Tine.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lipitu-m-am de urma Ta, Hristoase, fiind rănită de dorirea dragostei Tale; ci arată-mă purtătoare de biruinţă, strigai, muceniţă, când erai supusă la chinuri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nesuferind dragostea ta cea către Hristos, Sfântă Muceniţă Hristina, ticălosul tău tată cel fără de Dumnezeu, cumplit te îngrozea cu felurite chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Slăvitul între prooroci Isaia, Toiag te-a numit odinioară, care ai odrăslit pe Domnul, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe una ce te-ai făcut înger în trup, muceniţă, îngerii cei cereşti te hrăneau pe tine cu hrană îngerească.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu te-ai lepădat de Piatra Vieţii, Muceniţă Hristina; pentru aceea, legându-te de piatră, vrăjmaşii te-au aruncat în apă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răpitu-te-ai către înălţime, zburând ca o turturea, cu aripile Dumnezeiescului Duh şi te-ai odihnit la Ziditorul tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înviază-mă pe mine cel ce sunt mort prin păcate, Fecioară Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa Cea fără de păcat.

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune scârbele mele; ca s-a umplut sufletul meu de răutați și «viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, «din stricăciune scoate-mă».

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndulcitu-ţi-s-a inima de dulceţile Doritorului tău Cel Preadulce, purtătoare de chinuri. Şi alergând către mirosul patimilor Lui, strigai: mă îndulcesc trăgându-mă de dorirea Ta, Împărate al tuturor şi pentru dragostea Ta sunt înjunghiată.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te tatăl tău, muceniţă, că iubeşti pe Tatăl Ceresc, a arătat către tine minte de închinător la idoli şi te-a supus la chinuri de multe feluri, că nu şi-a cunoscut păgânul hotarele firii sale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un crin şi ca un trandafir cu miros dulce ai înflorit în văile mucenicilor, picurând dar de mir făcut cu miresme şi ai înmiresmat inimile credincioşilor, Cinstită Muceniţă Hristina, cea cu numele lui Hristos, ceea ce eşti părtaşă Sfinţilor Îngeri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înţelegând grăitorii de Dumnezeu prooroci adâncimea Tainei tale, Fecioară, fiind luminaţi mai înainte de Dumnezeiescul Duh, prooroceşte au vestit de mai înainte că aveai să fii cu adevărat Maică a Stăpânului tuturor.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat…

Porumbiţă cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur şi către înălţimea cerurilor ai sosit, Cinstită Muceniţă Hristina. Pentru aceea, săvârşim, mărită, prăznuirea ta, închinându-ne cu credinţă raclei moaştelor tale, din care izvorăşte tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor şi trupurilor.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreunându-te cu focul cel vâlvâitor, lăudai pe Făcătorul de bine al tuturor, Care a răcorit inima ta, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să dobândeşti numai pe Dumnezeu, n-ai purtat grijă de mădularele care ardeau în văpaie, nu te-ai lepădat de Hristos, fecioară, ci cântai: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ploile sângiuirilor tale ai secat râurile nebuniei idoleşti; iar acum, revărsând noianuri de tămăduiri, potoleşti văpaia patimilor, fecioară muceniţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Dumnezeiasca ta Zămislire trecând peste legile firii, Fecioară, mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul, tiranul haldeilor l-a ars nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeiască ocârmuire nevătămată ai trecut marea cea cu valurile supărărilor şi ale chinurilor, înecând pe şarpe în adâncimea chinurilor tale, muceniţă. Pentru aceea, ai ajuns la limanurile fără de valuri ale Raiului, grăind: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorât-ai pe şarpele cel cumplit, cu lupte de viaţă; şi cu cântările rugăciunilor tale, ai adormit fiarele cele sălbatice şi ai rămas fără de vătămare de la ele, Sfântă Muceniţă Hristina, cântând Ziditorului: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu cuvânt viu ai sculat pe cel omorât de muşcăturile şerpilor celor otrăvitori, muceniţă purtătoare de chinuri, căci Dum nezeu, Cel Ce a ascultat rugăciunile Tale, Sfântă Hristina, a călcat moartea prin Dumnezeiasca Sa Îngropare, către Care neîncetat grăieşti: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Ajutătoare tare a credincioşilor, pururea Fecioară, mântuieşte-mă de înşelăciunea vicleanului balaur, care mă vrăjmăşeşte cumplit şi se sileşte să mă smerească. Că tu eşti Îndreptare Nerătăcită celor ce nădăjduiesc întru tine şi care cântă neîncetat: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori cuptorul chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbaviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminată şi strălucind cu podoabele muceniciei, te-ai învrednicit a vedea pe Mirele tău, Sfântă Hristina, Muceniţă mult Pătimitoare.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoasă este podoaba pe care ţi-a dăruit-o Hristos, Cel Ce întrece pe toţi cu frumuseţea şi te-a învrednicit de cămările cele cereşti.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreunatu-te-ai cu cetele celor fără de trup, mărită şi ai fost rânduită împreună cu adunarea nevoitorilor; roagă pentru noi pe Cel cu totul Îndurător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta, Muceniţă Hristina, luminând pe cei ce te cinstesc pe tine, mai luminată decât soarele s-a arătat cu razele darurilor Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iubitoare de bine, Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate şi cu rugăciunile tale mă izbăveşte de văpaia cea veşnică.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi, cei mântuiţi prin tine, cu cetele celor fără de trupuri slăvindu-te pe tine.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Ca un alabastru cu mir, sângele tău, cinstită, cu dragoste l-ai adus lui Hristos, Mirelui tău şi ai primit de la Dânsul răsplătire vrednică de laudă. Pentru aceea, ai luat darul tămăduirilor cu puterea Duhului şi ai izgonit toată tabăra demonilor, Muceniţă, Mărită Hristina.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Preasfântă Fecioară, Ceea ce eşti Nădejdea creştinilor, roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, împreună cu cetele cele de sus, ca să ne dea nouă iertare de păcate şi îndreptare vieţii tuturor, celor ce cu dragoste şi cu credinţă te preaslăvesc pururea.

SEDELNA: Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Mieluşeaua cea Neîntinată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort, Spânzurat pe lemn, tânguindu-se zicea, văitându-se ca o maică: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?

Sursa: doxologia.ro

Acatistul Sfintei Muceniţe Hristina (Cristina) – 24 Iulie

iulie 24, 2015iulie 24, 2025 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condacul 1

Mult pătimitoarei, prealăudatei Muceniţe Hristina, celei ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude, zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Icosul 1

Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea de guvernator;
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele Hristina;
Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;
Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;
Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;
Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;
Bucură-te, fecioară blândă şi curată;
Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te, că în credinţă erai nestrămutată;
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea

Vrând tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel mai înalt, dându-i slugi nenumărate şi zei de aur şi de argint, jertfe zilnice, însă neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Auzind tinerii cei de bun neam despre a ta frumuseţe, voiau a te lua spre însoţire, însă tatăl tău le spunea tuturor că „nu te vei însoţi cu nimeni, ci în feciorie vei petrece, spre a sluji zeilor toată viaţa, căci mult te-au iubit”, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că părintele tău trupesc prooroc a fost;
Bucură-te, că acesta voia să slujeşti zeilor celor neînsufleţiţi;
Bucură-te, că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor;
Bucură-te, că privind de la fereastră la luminătorii cei cereşti ai cunoscut pe Ziditorul;
Bucură-te, că, rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ţi Se descopere;
Bucură-te, că, petrecând în post şi rugăciune, Domnul ţi-a trimis pe îngerul Său;
Bucură-te, că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci;
Bucură-te, că „Mireasă a lui Hristos” te-a numit;
Bucură-te, că tainele credinţei ţi-a desluşit;
Bucură-te, că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei chinuitori ţi-a prevestit că vei fi muncită;
Bucură-te, ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită;
Bucură-te, că sufleteşte şi trupeşte te-ai simţit întărită;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea

Umplându-te de râvnă dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia, spre a te putea închina Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Venind tatăl tău să te cerceteze şi să se închine zeilor săi şi aflând cele săvârşite de tine, s-a umplut de mânie, ucigând cu sabia toate slugile, iar pe tine a început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu;
Bucură-te, că pe idolii cei de aur şi argint i-ai numit diavoli;
Bucură-te, că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie;
Bucură-te, că a poruncit să fii bătută fără cruţare;
Bucură-te, că apoi în temniţă te-a aruncat;
Bucură-te, că, înştiinţându-se despre aceasta, maica ta la tine a alergat;
Bucură-te, că prin vorbe bune încerca a te momi;
Bucură-te, că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa;
Bucură-te, că fiică şi închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit;
Bucură-te, că maica ta mult s-a mâhnit;
Bucură-te, că aceasta nici prin plângere, nici prin momeli nimic n-a sporit;
Bucură-te, căci credinţa ta era nestrămutată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea

Scoţându-te a doua zi la judecată, guvernatorul Urban, uitând dragostea cea firească pentru fiica sa, voia să te judece şi să te muncească ca pe o străină şi făcătoare de rele, iară mulţimea adunată la privelişte, minunându-se de frumuseţea ta, zicea: ,,Dumnezeule al roabei tale, Hristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar noi împreună cu muceniţa cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Stând mieluşeaua lui Hristos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece spre închinarea la idoli, însă nesporind, ci mai rău mâniindu-se, a poruncit să fie dată spre muncire, pentru care îţi aducem laude, zicând:
Bucură-te, cea tare în credinţă ca un diamant;
Bucură-te, că fiinţa întreagă Domnului ţi-ai închinat;
Bucură-te, că de stâlp au poruncit să fii legată;
Bucură-te, că ai fost cu fiare ascuţite zdrobită;
Bucură-te, că bucăţi de carne din trupul tău cădeau;
Bucură-te, că spre Mirele Hristos privirile pline de rugăciune îţi ridicai;
Bucură-te, că, dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne şi i-ai aruncat-o lui Urban în obraz;
Bucură-te, că acesta de şi o mai aprigă mânie s-a aprins;
Bucură-te, că ulei încins pe tine au turnat;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea

Învârtind roata deasupra focului, cu neputinţă este nouă a descrie pătimirile tale, vitează muceniţă, dar Bunul Dumnezeu te ţinea în viaţă, întărindu-te în chinuri, spre slava numelui Său şi spre ruşinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Fără de veste ieşind din foc o văpaie, a ars ca la o mie de păgâni ce erau împrejur, iar muceniţa întărită fiind de îngerii ce o înconjurau nevăzuţi de ochii mulţimii se veselea şi mai mult cu duhul în aprigele chinuri, pentru care şi noi îţi aducem laude, zicând:
Bucură-te, nebiruită răbdătoare de chinuri;
Bucură-te, că răbdarea ta pe chinuitori îi nimicea;
Bucură-te, că îngerii în juru-ţi stăteau şi te întăreau;
Bucură-te, că, nemaiştiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniţă;
Bucură-te, că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit;
Bucură-te, căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită;
Bucură-te, că, asemeni lui Hristos, bătăi peste obraz ai primit;
Bucură-te, că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit;
Bucură-te, că luminoasă ţi-ai adus crucea pe Golgota suferinţei;
Bucură-te, că niciodată n-ai slăbit cu cugetul;
Bucură-te, că uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi ai biruit;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea

Neştiind tatăl tău cărui chin să te mai supună, a poruncit să fii aruncată în mare. Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ţi-au legat o piatră mare de gât şi te-au aruncat în apă, nădăjduind că aşa vor sfârşi cu tine, iar tu cântai Celui ce te-a întărit în chinuri: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Trimis a fost îngerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei ca pe uscat, şi plină de bucurie fiind, ai socotit aceasta ca pe o sfântă baie a botezului tău, căci nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc deasupra ta şi pe Însuşi Hristos L-ai văzut, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că prin această muncă dorinţa de a fi botezată ţi-a fost împlinită;
Bucură-te, că înger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei;
Bucură-te, că de la Însuşi Hristos, Mirele tău, cuvinte de întărire ai primit;
Bucură-te, că Acesta faţă către faţă ţi-a vorbit;
Bucură-te, că de mare dar te-ai învrednicit;
Bucură-te, căci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei;
Bucură-te, că numai spre Cereasca Împărăţie priveai;
Bucură-te, că toate cele trecătoare le-ai socotit gunoaie;
Bucură-te, că pentru Hristos toate cu bucurie le răbdai;
Bucură-te, că şi alte munci mai grabnic voiai a le primi;
Bucură-te, că de la a ta dorinţă nimic nu te putea clinti;
Bucură-te, albină plină de mierea faptelor bune;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea

Ieşind la uscat şi înfăţişându-te înaintea tatălui tău, acesta s-a înspăimântat, dar n-a vrut să recunoască minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vrăji, fapt pentru care te-a aruncat din nou în temniţă, voind a te scoate a doua zi spre tăiere, iară tu cântai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Neputându-şi împlini gândul tatăl tău, fiind el însuşi tăiat peste noapte de secera morţii, a venit la conducerea cetăţii alt guvernator, pe nume Dion, care, scoţându-te la judecată, încerca prin înşelăciune a te întoarce de la gândul cel bun, dar neizbutind, a început a te chinui, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că Dion guvernatorul încerca a te îndupleca spre închinarea zeului Apolon;
Bucură-te, căci cu nimic nu te-a putut clinti;
Bucură-te, că a început a te bate fără milă;
Bucură-te, că strujită cu unghii de fier şi arsă din nou ai fost;
Bucură-te, că încingând o tigaie de fier a poruncit să fii aruncată într-însa;
Bucură-te, că ulei încins a poruncit să toarne peste tine;
Bucură-te, că după toate acestea statornică ai rămas în credinţă;
Bucură-te, că zeul Apolon a fost sfărâmat prin rugăciunea ta;
Bucură-te, că idolul căzând la pământ, a căzut şi slujitorul său Dion, zăcând mort;
Bucură-te, că împreună cu idolul s-a surpat şi capiştea;
Bucură-te, că din nou ai fost aruncată în temniţă;
Bucură-te, trandafir prin răni pururi înflorit;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea

Pătimirile tale nu au fost fără roade, deoarece poporul văzând nenumăratele minuni săvârşite cu tine, au crezut în Hristos ca la trei mii de suflete, slăvindu-L şi cântându-I cu tine: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Venind la stăpânire un alt guvernator plin de veninul răutăţii, pe nume Iulian, te-a scos din nou în privelişte, pregătindu-ţi nenumărate munci, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că guvernatorul a poruncit să ardă un cuptor vreme de trei zile;
Bucură-te, că în acesta te-a aruncat pe tine;
Bucură-te, că apoi a stat închis cinci zile;
Bucură-te, că, în cuptor fiind, aduceai slavă lui Dumnezeu, precum tinerii în Babilon oarecând;
Bucură-te, că îngerii erau cu tine răcorind cuptorul;
Bucură-te, că acolo petreceai ca într-o cămară de mult preţ;
Bucură-te, că, deschizând cuptorul după cinci zile, nevătămată te-au aflat;
Bucură-te, că toate acestea păgânii vrăji le-au socotit;
Bucură-te, că cei ce crezuseră în tine lui Dumnezeu Îi aduceau slavă;
Bucură-te, că nesocotitul Iulian mai rău s-a înfuriat;
Bucură-te, că alte chinuri se muncea să-ţi găsească;
Bucură-te, că, orbit de răutate fiind, nu putea cunoaşte minunile lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea

Chemând păgânul pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii care ştiau să farmece şerpii, le-a poruncit acestora să adune mulţime de şerpi, vipere şi scorpii şi să le dea drumul asupra muceniţei, ca să o omoare prin muşcăturile lor otrăvitoare. Dar mieluşeaua lui Hristos a rămas neînfricată şi a cântat bucurându-se: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Adunându-se mulţime de târâtoare, se încolăceau împrejurul trupului muceniţei, dar nici una n-a muşcat-o pe dânsa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au întors asupra fermecătorului ce le întărâta asupra Sfintei. Deci pentru atâta credinţă a minunatei fecioare şi noi îi cântăm:
Bucură-te, că mulţimea şerpilor nu te-a înspăimântat;
Bucură-te, că şi de data asta putere de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că, încolăcindu-se împrejurul tău, nu te-au vătămat;
Bucură-te, că asupra fermecătorului s-au năpustit;
Bucură-te, că prin muşcăturile lor otrăvitoare pe loc l-au omorât;
Bucură-te, că, fiindu-ţi milă de cei ce te înconjurau, ai poruncit tuturor şerpilor ca, în numele lui Iisus Hristos, să se retragă în locurile lor fără a vătăma pe cineva;
Bucură-te, că acestea ţi-au ascultat porunca întocmai;
Bucură-te, că, făcând rugăciune, pe fermecător l-ai înviat;
Bucură-te, că acesta s-a încreştinat;
Bucură-te, că mulţimea, văzând minunile, s-a întărit şi mai mult în credinţă;
Bucură-te, că mulţi s-au adăugat celor ce crezuseră în Hristos;
Bucură-te, că pe toţi îi învăţai tainele credinţei cu glas duios;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea

Văzând guvernatorul minunile săvârşite de tine, mai tare s-a umplut de mânie asupra ta şi a poruncit să ţi se taie feciorelnicul piept, din a cărui răni a curs lapte în loc de sânge, iar poporul, văzând una ca aceasta, cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Neştiind păgânul la ce chin să te mai supună, a poruncit să ţi se taie limba, însă, prin darul lui Dumnezeu, chiar după tăierea limbii vorbeai bine mărturisind adevărata credinţă, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că nici tăierea limbii nu te-a oprit de la mărturisire;
Bucură-te, că, apucând mădularul cel tăiat, l-ai aruncat în obrazul guvernatorului;
Bucură-te, că păgânul pe dată a orbit;
Bucură-te, că, văzându-se înfruntat şi ruşinat de tine, mai rău se tulbura;
Bucură-te, că, neştiind ce să-ţi mai facă, a poruncit să te dea la moarte;
Bucură-te, că auzind aceasta de nespusă bucurie te-ai umplut;
Bucură-te, că dorinţa de a te număra în ceata muceniţelor acum o simţeai aproape de înfăptuire;
Bucură-te, că împunsă fiind cu fiare ascuţite sfântul tău suflet Domnului l-ai dat;
Bucură-te, că sufletul tău de îngeri pe braţe a fost purtat;
Bucură-te, că cetele muceniceşti cu bucurie te-au întâmpinat;
Bucură-te, că veselie mare s-a făcut în cer şi pe pământ;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea

Împlinitu-s-a astfel proorocia că de la trei guvernatori vei pătimi până vei fi slobozită din temniţa trupului celui stricăcios, pentru numele Dumnezeului Celui în Treime închinat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Văzându-te mulţimile adunate la pătimirile tale, te slăveau pentru nenumăratele osteneli, crezând în Hristos, Cel ce ţi-a dat putere a trece prin toate, cântând unele ca acestea:
Bucură-te, frumoasă fecioară;
Bucură-te, tânără cu suflet bărbătesc;
Bucură-te, crinule răsărit între mărăcini;
Bucură-te, că bogăţiile lumii le-ai socotit gunoaie;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe toate le-ai defăimat;
Bucură-te, că numai pe Acela L-ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că de la hotărârea ta cea bună deloc nu te-ai clintit;
Bucură-te, că şi de părinţii cei trupeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe guvernatori în faţă i-ai mustrat;
Bucură-te, că nici o muncă nu te-a înfricoşat;
Bucură-te, că spre ceruri ca o porumbiţă ai zburat;
Bucură-te, că acolo odihnă ai aflat;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea

Un oarecare creştin a luat sfintele rămăşiţe pământeşti ale mult ostenitului tău trup şi le-a îngropat cu cinste la loc curat, cântând cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cine va lăuda îndeajuns dragostea, credinţa şi nădejdea ta neclintită în Mirele Hristos pentru Care ţi-ai ales a pătimi, însă aşa, nevrednici, îndrăznim a-ţi cânta unele ca acestea:
Bucură-te, că asemenea unui miel fără de glas ce merge spre junghiere, aşa spre pătimiri ai mers;
Bucură-te, că rugăciunea ta ca o tămâie cu bună mireasmă spre cer se ridică;
Bucură-te, că şi păgânii de răbdarea ta în pătimiri se minunau;
Bucură-te, că mulţi necredincioşi la credinţă au venit;
Bucură-te, că în staulul Bisericii multe oiţe rătăcite ai adus;
Bucură-te, că în pătimirile tale te bucuri nespus;
Bucură-te, mireasă neprihănită a Mirelui ceresc;
Bucură-te, ceea ce cunună cerească din mâna lui Hristos ai primit;
Bucură-te, caldă rugătoare pentru cei ce năzuiesc în ajutorul tău;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale de multe rele ne izbăvim;
Bucură-te, ajutătoarea noastră în vreme de nevoi;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră în ceasul judecăţii;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea

O, prealăudată şi mult pătimitoare Muceniţă Hristina, primeşte această puţină rugăciune a noastră şi mijloceşte la tronul lui Dumnezeu să ne ferească de ispite peste puterea noastră, să ne dăruiască sănătate, înţelepciune, răbdare, iertarea păcatelor şi ajutor în toate cele bune, spre a-I cânta împreună cu tine: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Condacul 1

Rugăciune către Sfânta Muceniţă Hristina

O, de trei ori fericită Muceniţă Hristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos, ajută-ne şi pe noi să primim cu dragoste şi înţelegere ispitele ce vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul chinurilor, ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieţii celei trecătoare asupra întâmplărilor ce se abat asupra noastră. Asemenea ţie, celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinţi şi cu post spre a ţi se descoperi tainele cele ascunse şi pentru a putea ajunge cu bine la limanurile cereşti, ajută-ne şi pe noi să ne putem ruga şi posti ca să ne simţim şi noi că trăim pentru şi în Dumnezeu şi să nu ne pierdem timpul în deşert. Mijloceşte înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala pe care ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie El, ca ajungând şi noi în cereasca Împărăţie să slăvim pururi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt şi pe tine, mijlocitoarea noastră. Amin.

xxx

Sfânta Mare Muceniță Hristina după martiriu a fost luată de către creștini și a fost îngropată cu cinste în catacombele din orașul Bolsena Italia la aproximativ 9 m adâncime. Mai târziu pe locul unde se afla mormântul ei a fost construită o biserică și sfintele ei moaște au fost scose spre închinare. Și în ziua de astăzi moaștele Sfintei Mari Mucenițe Hristina se află tot în Catedrala din orașul Bolsena (în imagini).

Cântarea 1:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Icosul 1

Din tinereţile tale, Harul Duhului Sfânt te-a călăuzit să-ţi înfrumuseţezi viaţa şi lucrarea rugăciunii după poruncile Evangheliei lui Hristos. Drept aceea, cu multă dragoste şi râvnă, luând crucea pe umeri, ai urmat Stăpânului Mântuitor, pentru care faptă te lăudăm, zicând:

Condacul al 2-lea

Pătruns fiind de iubirea lui Hristos, încă din fragedă vârstă ai părăsit grija cea lumească şi îmbrăţişând viaţa smerită a monahilor, ai fost îmbrăcat în chip îngeresc. Pentru aceasta, ai mulţumit totdeauna lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ca o floare, care se deschide rodului, Sfinte Părinte Nifon, alegând să mergi pe calea virtuţilor, ţi-ai deschis sufletul spre lumina învierii, făcându-l să crească întru roadele Duhului Sfânt. De aceea, ca un purtător de Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:

Condacul al 3-lea

Icosul al 3-lea

Condacul al 4-lea

Icosul al 4-lea

Fericite Ierarhe Nifon, numele tău şi faptele tale sfinte fiind cunoscute în toată Ortodoxia, Bunul Dumnezeu a binevoit ca să fii chemat la înalta slujire de patriarh al Constantinopolului, drept aceea, ca păstor al păstorilor şi vrednic şezător pe scaunul apostolesc te lăudăm zicând:

Condacul al 5-lea

Icosul al 5-lea

Condacul al 6-lea

Icosul al 6-lea

Condacul al 7-lea

Icosul al 7-lea

Condacul al 8-lea

Icosul al 8-lea

Dobândind Împărăţia cerurilor, Sfinte Ierarhe Nifon, te bucuri de răsplata veşnicelor bunătăţi ale Stăpânului tuturor, Hristos Dumnezeu, Cel ce te-a întărit în toate ostenelile tale din Biserica Sa. Iar noi în Biserica slavei Sale cu bucurie îţi aducem unele ca acestea:

Condacul al 9-lea

Icosul al 9-lea

Condacul al 10-lea

Icosul al 10-lea

Fiind aşezat de Dumnezeu în ceruri în ceata ierarhilor şi odihnindu-te de ostenelile tale în lumina cea negrăită a Prea Sfintei Treimi nu uita, Părinte Sfinte, pe cei ce cinstesc cu evlavie, aici pe pământ, sfântă pomenirea ta şi întru bucuria inimii îţi cântă:

Condacul al 11-lea

Icosul al 11-lea

Condacul al 12-lea

Icosul al 12-lea

Condacul al 13-lea

Apoi se zic din nou Icosul 1: „Din tinereţile tale…” şi Condacul 1: „Pe vrednicul păstor…” şi otpustul

Sursa: Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Nifon al II-lea, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolit al Ţării Româneşti, Arhiepiscopia Târgoviştei, 2008, pp. 31-46.

Sursa: http://sfintiromani.ro

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Apoi se zic din nou
Icosul 1: „Din tinereţile tale…” şi
Condacul 1: „Pe vrednicul păstor…”
şi otpustul