să vină o pace
peste toate capetele de om și capetele de floare
să vină o pace
peste inimi ca o pătură fleece plină de dragoste
să vină o pace care nu mai pleacă niciodată de la tine
să vină o pace cu care mă îmbrățișezi tare
și eu nu mai mișc 2 ore solare
să vină
și să vii
eu sunt aici
Alexandru Povarnă
am văzut un copac care creștea într-un om
cu tot cu păsări cu tot cu cuiburi
cu tot cu bucăți de cer și foc
și nu îl durea
nu mai plângea
mugurii frunzelor pot gâdila tălpile și omușorul din gât
spre deliciu spectatorilor
toți au curajul să râdă de alții
niciodată de ei
am văzut un copac care creștea într-un om
într-un pat dintr-un hotel
până a devenit obiectiv turistic
Alexandru Povarnă
este un frig în oasele mele
care face ca zilele caniculare să fie plăcute
chiar dorite
toți renunță pe străzi la hainele lor**
eu mă îmbrac în negru și zâmbesc
se derutează oamenii, traficul și zborurile avioanelor
urșii polari dansează pe ritm african
oamenii filmează fanatici
privește-mă în ochi și nu o să mai dormi
sau nu o să mă uiți
sau nu mai pleci.
Alexandru Povarnă
fiecare an are binecuvântările lui
fiecare zi merită un zâmbet matinal
fiecare om o planetă cu roșu, vânt și ploaie
nu știu unde merg, unde zbor
un colibri stă pe umăr și învață să cânte
*************
pas cu pas întâlnești oameni care te iubesc
cel mai iubit dintre zburători
când se mulțumește pentru dragoste? dimineața?
seara?
acum
mulțumesc!
Alexandru Povarnă
m-am căutat un timp
apoi un timp deloc
m-am găsit azi printre rugăciuni rătăcite în niște case de care nici nu știam
ei au știut
de mine
îi aud
m-am regăsit între cruci vechi
de lemn
de piatră
de prunci
de vădane
de frați
m-am văzut printre pământul umed dintre degetele copiilor
am simți cum mă așez
pe florile de castan și zac
așa mult îmi plac florile nevalorificate de castan
de care am râs împreună știind legătura
mentală pe care eu o fac din adolescență
cu aceste flori și marchizul de sade
m-am odihnit m-am regăsit m-am așezat
ce bine e să respiri din nou în țara asta a noastră așa cum e ea
Alexandru Povarnă
eram fericit pe mâna stângă
eram fericit pe mâna dreaptă
aveam o inimă liniștită uneori
alteori făceam depășiri pe serpentine ude și ușor alunecoase
era vânt era soare era ninsoare
eram în papuci și cerul îmi spăla picioarele
eram într-un tărâm îndepărtat cu leoparzi de zăpadă
care îți mângâie coapsa
eram soarele metalic
și muream și înviam și străluceam în fiecare oră
Alexandru Povarnă
m-am lipit de gresia din bucătărie cu superglu
mi-ai mai bătut câteva cuie
fixare sigură
stelele mor
caprele nasc
un abbuna m-a bătut cu frânghia umedă
pune fularul peste mine să dorm
mult mult mult
până într-o zi cu invazie de țânțari de mlaștină
mi-ai lovit operația cu ură…
am crezut că nasc fără să fiu femeie
în bucătărie totul rămâne secret
(pe mine m-a atins moartea
nimic altceva nu mă mai atinge acum
și nu mă mai sperie
și nu mă mai sensibilizează)
am fost un good boy
schimbat rapid într-un hardcore man
minunile se întâmplă chiar dacă nu te rogi pentru semne
mai ales când stai cuminte în bucătărie
Alexandru Povarnă
toți copacii erau înfloriți
aerul infestat de parfum de primăvară
am rupt câteva crengi albe de corcoduș
le-am înfipt în locul tuburilor de dren
așa se iese victorios din spital
indiferent
de zi-le-le
de la post-operator
Alex Povarnă
ai văzut vreodată un brad fără ramuri?
el crește spre cer cu setea fetei morgana de bărbați
toată forța pământului îl împinge către norii zgomotoși
urc mereu pe el: încă un pas sau doi sau trei.
de o vreme nu am mai coborât
și e tot mai frig aici sus
unde nu zboară nici soimii arctici
am lăsat adâncituri la fiecare pas
pentru un prieten bun care e singur de Crăciun
eu sunt unica lui povară
el îmi cântă prin scoarță colinde străvechi
într-un an vor veni toți prietenii
vor sta atârnați în adânciturile lui
va fi cel mai fericit brad fără ramuri
noi cele mai frumoase podoabe.
Alexandru Povarnă
Imagine: green-red-abstract-textured-painting-modern-art-strength-by-chakramoon-belinda-capol
se desfac foi de zid din tine
îți mărești pupilele până explodează ferestrele
strălucești toată când ești la volan și îți mângâi piciorul
dacă autostrada nu se termină noi unde oprim?
pielea ta e roșie de la prea multe curse ilegale
suntem tineri și vitezomani în case părăsite de orice suflet
Alexandru Povarnă
Vavu are nevoie de timp
are nevoie de timp ca noi toți zici tu
el are nevoie să își crească în burtă creatura
să o facă grasă, cu sâni tunați noaptea pe ascuns, glezne subțiri
și gene care zgârie asfaltul la fiecare clipire
slow, slow down until I will shoot Vavu!
anii 80-90 erau fără bestii, doar chiuvete și perdele
acum Vavu îți vrea vocea adânc în el să îi hrănești frumusețea
poți măcar să îl suni
ești un fel de lapte virtual ce curge din ureche în pântece
dacă pleci să îl iei cu tine are nevoie de o moașă care recită poezii
noaptea când se nasc zbieretele între blocuri
poftim o gumă să aibă respirația proaspătă când îi scoți pentru totdeauna
creatura cu paiete și ochi metalici.
Alexandru Povarnă
*acest poem se citește (de către poet, cititor, performer) făcând sport atât cât poate fizic
am primit cadou un trening: pentru sss…
nu râde nu râde nu râde babă vopsită
că-ți crap capul să scot creierul orb plimbat degeaba 80 de ani
crezi că e ușor să faci sport?
crezi că e ușor să nu dormi noaptea și să asculți muzică pe repeat
în așteptarea unei aripi de înger care să te biciuiască ?
crezi că e ușor să îți lași urmele pașilor în toate orașele Europei
ca să ți le strângă cu mătura și mașina de curățenie dimineața?
și eu unde sunt?
de ce nu mi-au lăsat urmele pașilor pe trotuar și străzi și scări
să încolțească când plouă cu lacrimi spermatoidizante
din ochi de femei-femei nu de femei-bărbat?
nu râde nu râde nuuu plânge femeie că nu vreau să îmi fie fertilizată urma
pantofului nou din seara aceasta
nu de tine, nu urma asta, nu seara asta.
plec. am plecat. sunt plecat!
Alexandru Povarnă
Dacă aș fi poet te-aș descrie cu flori și frunze,
dar sunt doar un bărbat care scrie texte erotico-descriptive.
Ce rost au diplomele pe care le ard cu o brichetă
când tu arzi la cuvinte scrise?
Cum să nu fiu erotic când o atingere de la distanță pe creierul tău te face să urli,
iar sânii tăi respiră numai aer din mijlocul uraganelor?
Dacă te-aș pune în cameră cu un taur
ai ieși cu coarnele lui puse coroană pe cap…
Ești cea mai tare femeie din oraș,
și eu… eu sunt doar un călător șarmant de pe cursele aeriene
care scrijelește cu un cui ruginit cuvinte fără noimă
pe toate ecranele disponibile.
Dacă stăm împreună hainele noastre sunt numai petice rupte,
căci eu sunt animal, iar tu cu mine animalică.
Leoaică? Nu aș zice…
Hienă care mușcă și fuge ca să fie urmărită…
până te ajung și te prind de gât,
te mușc până îmbătrânim și ne cad dinții.
Hai, iubito, să fii poezia mea fără reguli și să te mușc profund
până nu vine avionul și mă strigă la microfon stewardesa!
Alexandru Povarnă
Sursa: https://poetulzburator.wordpress.com/2016/04/04/poem-neregulat/
când explodezi
te adun din petale și lacrimi rămase pe mare
ochii sunt doi… veseli și strălucesc,
dar inima liberă până unde?
ești o vară continuă
și eu nisip ars, aproape sticlă.
în pălăria mea strâng toate săruturile
primite aseară și ieri și acum trei veri
pentru cămașa mea de fericire.
când explodezi… trăiesc!
Alexandru Povarnă
plouă, plouă continuu în orașul meu încărunțit
ambulanța strigă după o iubire proaspăt leșinată
mi-am pus masca de fier pe față
nu mai ajungi la suflet nici cu vreun pickamer
ești formidabilă
iar eu sunt un viitor om cu ochii veșnic închiși
ești formidabilă
iar eu nu știu decât să cânt pe coaste de femei
ești formidabilă
iar mie îmi plânge masca în tramvai
Domnișoară, te-aș droga cu o supradoză de iubire!
ești formidabilă
ca o poezie născută noaptea în liniște și frig
ești…
Alexandru Povarnă
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/femeia-este-extraordinara-creatia-lui-dumnezeu
Dacă ai fi cal
te-aș alerga până te-ai face femeie
și te-aș ține strâns în brațe;
strâns până ai fi lut,
pe care cu lacrimile mele
l-aș modela
și te-aș face o pasăre albă
pe care o arunc să zboare,
dar nu poate
căci o aripă e contopită
cu mâna mea.
Alexandru Povarnă
îmi dau cu gel pe păr, gene și sprâncene
cu gel, mult gel să arăt bine
icre negre lipite de buze,
am cei mai frumoși ochi din lume
trebuie să îți plac, să arăt bine
îmi vopsesc zilnic mașina
să arate bine pentru tine
asortată cu ochelarii de soare
dorm în cutie și mă îmbrac în cel mai bun plastic
azi fac patruzeci, dar arăt mai bine ca la două’ș’nouă
sunt ca un diamant care în fiecare zi îți descoperă o nouă lumină
să arăt bine pentru tine
sunt slab, slab, căci pielea arată mai bine lipită de oase
sunt bine, Bine, BINE…
și tu mă iubești cu tot cu kitsch călare pe scheletul motorizat de elefant
sunt mândru că sunt al tău… pentru că arăt bine!
Alexandru Povarnă
am mers prin zăpadă până mi s-au topit tălpile bocancilor
tu bei pastile să dormi fără mine
eu alerg kilometri prin toate orașele zilnic către tine
mai mult nu te găsesc decât te am
sunt alb tot pe banca albă
îmi amintesc cum…
te-aș săruta să îți treacă răceala
te-aș săruta de drag până obosim
te-aș săruta de la cafeaua de dimineață până se face noapte.
te-aș săruta… dar la dușul meu nu mai curgi tu!
Alexandru Povarnă
Imaginea: life-is-beautiful-aleksandar-budjevak
Mulțumesc 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.