ai văzut vreodată un brad fără ramuri?

el crește spre cer cu setea fetei morgana de bărbați

toată forța pământului îl împinge către norii zgomotoși

urc mereu pe el: încă un pas sau doi sau trei.

de o vreme nu am mai coborât

și e tot mai frig aici sus

unde nu zboară nici soimii arctici

am lăsat adâncituri la fiecare pas

pentru un prieten bun care e singur de Crăciun

eu sunt unica lui povară

el îmi cântă prin scoarță colinde străvechi

într-un an vor veni toți prietenii

vor sta atârnați în adânciturile lui

va fi cel mai fericit brad fără ramuri

noi cele mai frumoase podoabe.

Alexandru Povarnă

Imagine: green-red-abstract-textured-painting-modern-art-strength-by-chakramoon-belinda-capol