Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros
Cenaclul Monokeros. Ediția 57 – Omul fantă – Alexandru – Theodor Amarfei
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros, ediția a 57 – a – Coexistența omului cu boala – 1 – Alexandru Amarfei
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros, Ediția a 56 – a, ”Elegia oului, a IX – a” – Alexandru Amarfei
Interpretare în cheie hermeneutică a ”Elegiei oului, a noua” – Nichita Stănescu, din volumul ”11 elegii”– 1966
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
https://poeziisiversuri.com/nichita-stanescu/elegia-oului-a-noua-11-elegii-1966/
Cenaclul Monokeros Ediția a 54-a – Elegia a VII-a, Nichita Stănescu
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros, editia 53. Elegia a VI-a. Afazia – Alexandru Amarfei
dr Alexandru Theodor – Amarfei
Cenaclul monokeros editia 51 – Alex Amarfei
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros 47 – Dr. Alexandru Amarfei
Cenaclul Monokeros 43 – Dr. Alexandru Amarfei
Cenaclul Monokeros 32 – Dr. Alexandru Amarfei
Cenaclul Monokeros 30 – Dr. Alexandru Amarfei
Această ediție a Cenaclului Monokeros a avut loc în Biserica ”Cuibul cu barză”, amabilă gazdă fiind Părintele Daniil Iacșa, căruia-i mulțumim și-i sărutăm mâna, cu toată dragostea :)!
Cenaclul Monokeros 29 – Dr. Alexandru Amarfei
Cenaclul Monokeros 48 – Vindecarea 3
În 29.12,2016, la o dată ce evoca o alta, la care niște domnișoare minunate s-au născut, un tătic năzdrăvan își găsea timp și pentru prietenii lui, care-au fost fondul de rezistență al Cenaclului Monokeros. Aveți o mică mostră a ceea ce se întâmplă la aceste întâlniri:
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Imaginea: Mens sana in corpore (baro)sano :)!
Cenaclul Monokeros – Despre vindecare (Edițiile 45 – 48)
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros editia 40! – Psihologizare și Secularizare
A început – așa cum vedeți – în 17 nov.2012.
Am fost acolo de la prima ediție, am fost aproape la fiecare dintre cele care-au urmat. Doar când am fost plecată rău de tot din București sau când eram supărată pe Alex Amarfei, inițiatorul acestui Cenaclu, nu am fost prezentă la aceste întâlniri. Au trecut mulți omuleți pe-acolo – ar fi, poate, interesant ce s-a întâmplat cu fiecare, dac-a existat vreo schimbare în viața lor, în urma acestui impact cu Zăpă, cum îi spun eu. Pentru noi, cei care-am rămas alături de el, au existat aceste schimbări. Pentru mine, de pildă, a însemnat prima relație autentică de prietenie cu un bărbat. Am mulți prieteni, dar în general ne protejăm, nu ne spunem și cele neplăcute. În acest caz, fiți siguri că au fost spuse! Și n-am murit și culmea, am rămas prieteni, cred 🙂 ! Alții au experimentat schimbări totale ale concepțiilor, ale receptării lui Dumnezeu, iar unii chiar s-au retras din lumea aceasta strâmbă și înșelătoare. La scara unei vieți umane, a păși pe al IV-lea an înseamnă copilărie, dar pentru un eveniment cultural, deja înseamnă o tradiție. A XL-a ediție a avut loc în micuța, dar superba biserică „Sf. Stefan – Cuibul cu Barza”, unde am fost oaspeții minunatului, înțeleptului și atât de delicatului Părinte – Daniil Iacșa. Vă invit să ascultați înregistrarea, care este doar o mică parte din expunerea făcută de dl. doctor Alexandru Theodor Amarfei:
Alexandru Theodor Amarfei Cristina Olaru (Ghenof)
Cenaclul Monokeros, cum îl vad eu – Mihai Nistor
Week-end, un restaurant în inima oraşului, câţiva oameni la mese. Atmosfera ideală pentru câteva momente de relaxare după o săptămâna încordată. Intri în restaurant şi ceva pare să fie ieşit din peisajul comun. Un anume domn vorbeşte tare, mult şi uneori răspicat. Te gândeşti chiar să îi spui două vorbe, dar începi să prinzi o frază, o idee, un gând. Realizezi imediat că nu e o discuţie comună şi că omul acela are ceva de spus. Sau mai multe „ceva-uri”. Este Alex Amarfei, omul care a inițiat Cenaclul Monokeros. Ajunge la timp, sau chiar mai devreme, fiindcă şi câteva ore de polemici diverse sunt prea puţine, când chiar ai ce spune. Mergi (poate uşor timorat) la masă, te aşezi şi încerci să prinzi firul discuţiei. Poate fi orice: comunism, hermeneutică la Nichita Stănescu sau Ion Barbu, civilizaţii antice, politică actuală, chimie sofisticată, artă bizantină sau orice alt subiect propus de indiferent cine. Subiectele se întrepătrund, se completează unul pe celălalt şi discuţia ajunge întotdeauna undeva. Nu sunt vorbe goale, deşi se spune că vorba lungă e sărăcia omului.Dimpotrivă, de fiecare dată se ajunge la lucruri mari: conştiinţa, suflet, cine suntem cu adevărat, ce este vindecarea, cunoaşterea etc. Realizezi apoi că, deşi Alex pare să monopolizeze discuţia, în realitate discuţia este între toţi cei aflaţi la acea masă. Oricine poate interveni şi discuţia devine personală, fiind centrată pe întrebarea şi frământarea omului care a adus acea întrebare. Urmează o tema de gândire şi clasicul „întrebaţi-mă ceva greu!” :). Uneori, mintea poate fi aproape goală când ţi se spune „întreabă-mă ceva greu”, dar realizezi că există într-adevăr ceva ce ai dori să întrebi şi atunci se naşte o nouă discuţie. Realizezi că ai primit un indiciu, poate o cheie spre un nou orizont, pe care nu îl accesai, dar de care ai nevoie. Nu ţi se bagă nimic pe gât, ci mai degrabă seamănă cu o sămânţa plantată pe un teritoriu fertil, care, dacă va fi bine îngrijită, va creşte. După încheierea cenaclului, toată lumea merge acasă, dar discuţia va rodi mai departe, în orizontul vieţii fiecăruia. Este singurul cenaclu la care am văzut acest lucru, şi nu doar poezii , articole sau cântece recitate. Te întrebi când va fi următoarea ediţie (poate fi la 3 săptămâni sau la 2 luni distanţă) şi speri că filmarea să apară cât mai repede, fiindcă discuţia conţine mereu mai mult decât ce ai putut „prinde” în timpul cenaclului. Mai mult, îţi poţi da seama că, dacă te ocupi cu jocul de cuvinte, poţi scrie mai bine după acel cenaclu. Sau dacă ai psihologia ca viitoare profesie, realizezi că ai încă un indiciu despre ce este vindecarea şi cum poţi lucra cu un om. De acolo depinde de tine.
Mihai Nistor Dr. Alexandru Teodor Amarfei
Cenaclul Monokeros
A fost o perioadă din viața mea de ”feisbucistă” în care polemizam de zor, de multe ori lăsându-mi partenerii de conversație fără posibilitatea unei replici, pentru că simțeau la mine hotărârea de a mă lupta cu ei până la capăt! Al lor 🙂 ! Temele mele de încăierare erau: Ortodoxia, trăire și valori creștine, Dreapta politică, economia privată, abuzurile fundamentaliștilor islamiști, cultura, combaterea exagerărilor de la stânga sau de la dreapta față de Calea Domnească. Provenind din Moldova și bucurându-mă de o familie cu o bibliotecă clasică, având la loc de cinste clasicii ruși, iar apoi îndrăgostindu-mă de filmografia rusă, am crescut cu o mare admirație față de cultura lor, cu evlavie față de Sfinții ruși, dar – ca toată zona Moldovei – cu destulă animozitate istorică față de primitivismul soldaților ruși ce ne-au călcat meleagurile, ne-au ucis bărbații, ne-au violat fetele și femeile, ne-au luat și cenușa din vatră. Ne-au adus apoi comunismul – cel mai urât coșmar al Istoriei recente.
Am observat pe Facebook un domn – Dr. Alexandru Amarfei, care avea cam aceleași opinii, pe care le susținea chiar mai dur decât mine. Semnalizam prin Like concordanța acestor opinii. Când într-o zi, acest domn m-a invitat la Cenaclul Monokeros, inițiat de el. Am mai scris într-o altă postare cum a început pentru mine participarea la acest Cenaclu:
Toate edițiile au fost uimitoare: hermeneutică, o bogăție de informații, asocieri de idei inedite, poezii personale – prezentate și ”dez-incifrate”, ce-au devenit apoi materiale publicate în revista noastră -, o efervescență, o emulație culturală și spirituală, un mediu vesel, prietenos, deschis și spontan. Nu știu când ne-am împrietenit cu toții, dar acest lucru s-a întâmplat. De multe ori eram singura Doamnă 🙂 în grup, dar mă simțeam grozav.
Interpretările făcute de Alexandru cuprind o bogăție de sensuri, ba chiar resemnifică poezii din autori foarte cunoscuți și îndrăgiți. Dar prezentările pe teme alese de el sau cerute de noi sunt fastuoase, denotând și un bagaj cultural impresionat, însă, pentru a mai dilua elogiul, evoc gluma unui prieten comun: ”Dacă-l întrebi pe Alex cât e ceasul, începe să-ți povestească de la Platon” 🙂 .
Să vă evoc puțin atmosfera:
Dar, din păcate, doar de la Ediția a XXVIII-a am început să înregistrăm. Aveți aici un fragment din Show-ul lui Alex Amarfei 🙂 !
(Va urma)
Alex Amarfei Cristina Ghenof
Mulțumesc 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.