O, Maica lui Dumnezeu, sufăr! Dar, cui să cer ajutor? Unde să mă duc să-mi găsesc liniştea, dacă nu la tine, o Maica lui Dumnezeu! În acest azil totdeauna deschis necăjiţilor, în acest adânc plin de blândeţe şi de mângâiere. Numai în braţele tale de Mamă cerească, îndrăznesc să-mi sprijin fruntea mea obosită şi plină de durere, şi numai la sânul Tău găsesc odihna care m-a părăsit.

Cât sufăr de mult! Durerea mea tu o ştii; ea a devenit hrana zilelor şi nopţilor mele; ea chinuieşte toată fiinţa mea şi nici somnul nu se mai lipeşte de ochii mei, iar starea de slăbiciune în care mă găsesc, îmi ia puterea de a lupta contra desnădejdei care-mi tulbură duhul şi-mi întristează sufletul.

O, bună Stăpână, mângâie-mă precum o mamă îşi mângâie copilaşii; şterge cu dulcea Ta mână, lacrimile ce-mi izvorăsc din durere. Înţeleg că eu nu pot refuza să beau paharul du-rerii ce mi se întinde, când tu însăţi ai golit acest pahar pe drumul Golgotei, privind chinu-rile şi răstignirea Fiului Tău.

Ţie, deci, cu toate suferinţele ce mă zdrobesc, îţi strig: da, Maică, şi eu voi suferi fără să deznădăjduiesc, fiindcă şi Tu ai suferit la picioarele crucii Fiului Tău. Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Am venit la tine Maică, Să-mi plâng durerea din sufletul meu! Azi sunt necăjită, adu-mi liniște și pace în sufletului meu!

Preasfăntă Maică și Fecioară, Mamă bună și Milostivă, Schimbă plânsul meu întru bucurie şi suspinul meu întru veselie. Eu nu sunt decât om ne­pu­tincios. De aceea, ajută-mă, cu darul tău.

Trimite binecuvântările tale asupra mea și peste toate necazurile și peste toți cei care îmi vor rău, întoarce inima lor cu dragoste asupra mea. Alungă suferin­țele și neodihna ce-mi vin de la ei și ne împacă pe noi.

Auzi nevrednica mea rugăciune Preamilostivă Fecioară, și trimite harul și ajutorul Tău acolo unde mă vor întâmpina vrăjmașii cei văzuți și cei nevăzuți și fă să se ridice stâlpi în locul unde îi va întâlni pe ei puterea Ta.

Amin!