Măslinuță vreau, doar Una – Daniel Medvedov


• Povestiri amuzante despre fructe negre, care ar putea fi, și ar vrea să fie, de culoare roșie •
1-1431fe8d39
Madrid 2015
Într-o zi, o fetiță de cinci ani m-a întrebat: Ce este o măslină? Măslina este punctul cu care Dumnezeu a pus sfârșitul tuturor lucrurilor, chiar după ce le-a făcut. E ca și cum ar fi spus.- “Am spus!” Acesta este punctul de pe I, la numele său în limba spaniolă, limbă ce iubește nespus. La început, când Dumnezeu a văzut că această literă mare I, nu avea nici-un punct, a creat instantaneu o măslină și măslinul. Dacă doriți să puneți capăt la ceva, păi să mâncați și D-vstră o măslină, dar fără sâmbure, căci sâmburele e de semănat. Acest punct, a fost dat omului în pupila ochiului și pisicile aleargă nebune după o măslină, pentru că aceste fructe, măslinele, au ceva special, și doar pisicile știu asta. Ea, măslina, a fost creată la începutul vremurilor și numele ei secret este „Lună Nouă” – “New Moon” – spun englezii și americanii. Luna nouă este ca o măslină, toată neagră, prezentă, dar în același timp absentă, acolo, în cer, doar pentru câteva zile sau nopți, între stele și galaxii. Măslina este centrul invizibil al curcubeului, este cerneală, atramentum, tuș al caligrafilor și al scriitorilor. În interiorul său are, și ascunde o sămânță, un os, iar între carnea fructului și lumea exterioară există o pieliță neagră, fină, foarte subțire, și a cărei lucie strălucire reflectă această lume. În spaniolă cuvântul “măslină” este de origine aramaică, limba lui Hristos: “Zaytuna”, diminutiv de “zayta”. Înțeleptul Mohhyddin Ibn Arabi din Murcia, a trăit și a scris pe la anii 1200 e.n., ceea ce înseamnă acum aproximativ 800 de ani. În textul unde apare numele, Ibn Arabi face un joc de cuvinte cu cuvintele „discipol” și „om” (Fusas, p 13 / 49-50.) „Acesta fiind [” fiind integral, total, global „] este numit “om” și „locotenent” (Vicar), Khalifa. Se numește “Om” datorită naturii cuprinzătoare a constituției sale, care cuprinde toate nivelele realității. În plus, [el merită să fie numit om], deoarece Dumnezeu face ca elevul (insan) sa fie pentru ochi ca un instrument de viziune, sau de vedere. Dumnezeu vede toate creaturile Sale prin om și Îi este milă de ei toți.” Tradiția islamică consideră măslinul ca fiind centrul lumii, axa lumii. E imaginea Omului Universal. Printre popoarele mediteraneene, în ritualurile religioase doar uleiul de măsline virgin se putea utiliza. E de mare folos în medicină, la iluminat, și se bea ca medicament, căci poate fi și de uz intern. În limba română, am numit-o “măslină” și în greacă MĂSLINA este “Elaia”, atât pentru măsline cât și pentru pomul măslinului sălbatic. Trebuie să caut cum se spune “măslină” în limba chineză: am găsit – numele ei este KAN LAN și uleiul de măsline e numit KAN LAN YOU. Uleiul de măsline este Ulei sfânt. Calmează arsuri și luat în ajun produce energie vitală și aduce sănătate pentru cei slabi. Avicenna a declarat, în secolul al X-lea, că luat puțin dimineața, în ajun, elimină viermii intestinali, e bun la ficat pe care îl ajută în lupta sa de curățenie a toxinelor și previne pierderea părului. Ulei de măsline și rozmarin prăjit este un balsam binecuvântat. Cervantes știa, de asemenea, despre toate astea, atunci când scria următoarele:. . „Încearcă să-mi dai puțin ulei, puțin vin, sare, și rozmarin pentru a face acel balsam care aduce vindecarea.” 3 În faimoasa poveste arabă din 1251 – Kalila și Dimna – o antologie de fabule tradusă de Alfonso el Sabio, apare cuvântul arab “Zait”, ce înseamnă “ulei”. Alonso de Herrera, în lucrarea sa din 1513 – “Despre Agricultură”, scrie: “Deci, e foarte folositor acest copac, în fața căruia rămân ca fără de cuvinte căci e greu de spus tot adevărul despre el. Ce cămară e oare plină de bunuri, fără ulei? Multe medicamente sunt fabricate din uleiul de măsline. Ce unguent nu are oare uleiul de măsline? În câte feluri de mâncăruri lipsește oare uleiul de măsline? Care e oare cel mai puternic antidot împotriva otrăvurilor? Uleiul de măsline se aprinde la biserică; din noapte, face zi: căci alungă întunericul. Copacul are o lungă viață. Chiar dacă nu e îngrijit, după mulți ani pare același. Pe vremi străvechi avea onoarea de a fi folosit pentru coroanele conducătorilor. Cei care au obținut frumoasa victorie și au fost cei mai viteji în luptă, erau încoronați cu coroana de măslin; este de asemenea, un semn de pace, așa cum vom vedea în Geneză. A fost consacrat de romani lui Jupiter și zeiței Minerva, și printre greci, pomul perpetuu verde de măslin era pomul Athenei. Poate vă întrebați care este cel mai ciudat și curios cuvânt pentru un antidot: este un termen medieval celebru și se numește așa un elixir compus din trei sau mai multe ingrediente. E preparat de farmaciști și folosit din cele mai vechi timpuri. E alcătuit din mai multe ingrediente, în special din opiu și e folosit împotriva mușcăturilor animalelor veninoase. Vă veți întreba ce cuvânt straniu este acesta – TRIACA – provine din arabă [tiryaq] și “theriake” e grec, derivat din “Therion”, “feroce”, animale feroce, fiare. Este numit așa după un remediu a tot răul, căci cu înțelepciune și putere previne și alungă toate relele. Din numele grec al măslinei, Elaya, provine numele Eleusis, oraș sanctuar al zeiței Demeter, zeița bogăției și a vieții veșnice. Hercules avea un buzdugan din lemn de măslin. Măslinul este o metaforă pentru înțelepciune și fertilitate, printre greci: în templele lor ard opaițe cu ulei de măsline și în Odisea, eroii și zeii iși freacă corpul cu ulei de măsline pentru ași proteja frumusețea lor mortală și imortală, pentru a deveni nemuritori. Măslinul a fost o emblemă a victoriei la Jocurile Olimpice: o coroană de rămurele de măslin împodobea fruntea învingătorilor. E imaginea Păcii, dar trunchiul unui măslin lovit de fulger e un semn și augur de război. În Japonia, măslinul este asociat cu bunătatea și cu succesul la învățătură, atât la școală cât și în acțiunile și incursiunile militare. În India, este copacul păcii. Dacă există vrajbă în familie, prietenii vin în vizită cu o tavă plină de măsline pentru a domoli furiile naturii, căci așa potolesc setea de răzbunare a geniului unui râu învolburat, care dispare ca prin farmec dacă se oferă ramuri de măslin râului ce se revarsă, care revine așa, la matca lui. La fel la un uragan, pentru a-l îndepărta de o regiune, sau la un cutremur, pentru a-l domoli. Un om furios este potolit brusc cu o ramură de măslin și dacă mănâncă o măslină. Poți face asta, oare, atunci când ai chef, și-ți sare țandăra, să distrugi și să rupi tot ceea ce-ți cade între mâini? Măslinul și măslinele posedă incredibila putere de a calma și de a reduce la zero tot felul de probleme care tulbură cursul senin și natural al lucrurilor în fragilă noastră existență. Vă aduceți aminte că crucea lui Hristos a fost făcută din lemn de măslin? Acest lucru se datorează sentimentului de puritate, nemurire și înviere, pe care îl trezește măslinul printre creștini. Este o imaginea de pace și de speranță: după potop, porumbelul îi aduce lui Noe o ramură de măslin pentru a evoca sfârșitul mâniei lui Dumnezeu. Se spune că această ramură a ajuns la Noe din pomul care a crescut pe mormântul lui Adam. În Italia, frunze de măslin binecuvântate în Duminica Floriilor și împrăștiate prin foc, protejează de grindină câmpurile. În Veneția, măslinul îndepărtează trăsnetul și în Spania ramuri de măslin sunt agățate și atârnă pe veranda casei pentru a avea grijă de casă și de a o păzi de tot răul. În sudul Spaniei și în Africa de Nord, măslinul și măslinele au puterea de a promova fertilitatea și puterea sexuală a bărbaților. În Algeria se crede că ramurile de măslin fac să crească fertilitatea femeilor și, prin urmare, au obiceiul de a pune pe fiecare rochie împăturită, o ramură de măslin. În Corsica, în cazul în care o persoană dorește să știe dacă e vremea să se căsătorească în acel an, aruncă frunze de măslin în foc: în cazul în care frunzele se răsucesc învârtindu-se și ajung sa sară, vine nunta mai mult decât sigur, iar în cazul în care frunzele ard repede, fără a se mișca, e un semn negativ. Femeile italiene înțeleg același lucru în comportamentul unei rămurele de măslin, pe care au adunat- o fiind goale, dezbrăcate, și umezind-o cu salivă înainte de a o arunca în foc. Virgiliu spune că măslinul este Arborele Păcii: are efecte binefăcătoare de liniște și pace, atmosfera care trebuie să existe la căsătorii. Dacă ești femeie și ai un bărbat cam amărât, sau dacă ești bărbat și femeia ta este o vrăjitoare autoritară, îi pui sub pernă câteva frunze de măslin și apoi amândoi vă veți bucura de o viață în căsătorie, plină de o dulce prietenie de neconceput. Virtuțile medicinale ale măslinului sugerează folosirea frunzelor pentru febră: dacă copilul are călduri, deci o mare temperatură, trebuie să poarte la gât o rămurea împletită, ca un colier, plină de frunze de măslin pe care se scrie cu atramentum, sau cerneală, următoarele cuvinte:
CA, ÎMPĂRAT, A.
Ceea ce se mai face e a înfige, de de asemenea, un cuțit într-un câmp semănat cu măslini: astfel se va reduce febra. Negii dispar dacă atâtea frunze de măslin cât numărul negilor – se aruncă în vânt, – biet mai e cel cu negi. Sau, dacă vrei, vei freca fiecare protuberanță cu o măslină care provine de la un copac diferit, iar apoi le îngropi pe toate una lângă alta, într-un loc îndepărtat. Dacă muști de trei ori o măslină coaptă și apoi o arunci în apele unui râu, iți va trece durerea de dinți. Dacă ai o durere de cap, poți sa-ți pui pe frunte o frunză de măslin pe care o să scrii cu cerneală, tuș, sau atramentum, zgură neagra dintr-un ceaun – , cuvântul ATENA. Unii visează că mănâncă măsline coapte: e un semn de bucurie în familie. Acum, în cazul în care măslinele sunt încă verzi, și nu doar cele verzi, fiindcă există și alte tipuri de măsline, este un semn de neplăceri și de probleme care se apropie. Dacă cel care visează cu măsline e un bărbat îl așteaptă un fapt plin de bucurie. În cazul în care e o femeie tânără, o așteaptă o căsătorie bună. Dacă e o femeie căsătorită, vor veni mulți copii, vrând-nevrând. Se pare că, în anii bisecți, frunzele de măsline apar pe dos, deci în sens invers, și sunt, prin urmare, ani grei. Dar bandiții de bărbați au folosit aceste informații din moși strămoși pentru a-și convinge femeile că „cu capul în jos ” este, de asemenea, foarte bine și frumos (!): “Cum e an bisect, frumoaso, [Morena] Vezi? Frunzele de măslin sunt întoarse pe dos, cu susul în jos.”
Măslinul nu ar trebui să fie plantat, nici semănat, nici cultivat decât de o femeie curată și dreaptă, și castă, de o persoană așa, sau de un copil, care e de la sine curat, sau de Laetitia Casta, – ar spune fotografii de reviste de film: se pare că acest copac urăște desfrâul, astfel încât, dacă o așa numită, în limbaj popular -“curvă” – sau prostituată, seamănă cu propriile ei mâini un copac de măslin, se spune că acel pom nu va da măsline. Așa afirma Alonso Lopez de Corella, în cartea sa “Secrete ale Philosophiei”, din 1546. Eu spun că, dimpotrivă, dacă o astfel de femeie bună seamănă sau plantează un măslin, frunzele acestui copac plantat vor fi de aur. În plus, cine oare poate avea dreptul de a spune că asta sau altă cutare femeie, sau cealaltă din colț – este o “prostituată”? Măslinul este asociat cu semnele zodiacului numite Fecioara și Gemenii. După ce am citit și am mai recitit și noi toate acele lucruri, mă întreb cum i-aș putea oare eu explica acestei fetițe de cinci ani, care m-a întrebat cu inocență – “ce e o măslină” – și nu atât cât de minunate virtuți are măslina – ci altceva, mai greu de explicat, – ce este “curvă”? Femeia e ca o măslină, – când e coaptă, e matură. Iar bărbații sunt ca mere pădurețe. Cu ocazia traducerii acestui text, scris în spaniolă, am compus la fel următorul poem în onoarea măslinei:
A, A,
LINA
LINA LINA
Tu MĂSLINA
Ești Umbra,
Și ești LUMINA
Ești SOARE,
Și ești CUNUNA
Aromă ești,
Și FURTUNA
Potolită
Ca Frumoasa Adormită
Sulamită
Ești neagră
Arsă de Soare
Un odor printre odoare
 O eclipsă -ntr -un copac
Un suav surâs opac
Bilă negră de abac
Pentru că ai adunat
În viu corp rotund și mic
Mic și negru polonic
Neagră e Cerneala tare
Zgură neagră
Frunze verzi
Până când nu le mai vezi
Căci ulei se face totul
Căprioara are botul
Negru negru
Un cărbune
Ca și tine
De catran
Negru din Afganistan
Atramentum
Și Pictură
Ai jucat oare Blackjack?
Un cerc negru pot să fac
O ruletă ce se mișcă
Macină și se rotește
Uleiul se înmulțește
Picătura se zărește
O boabă ce se zdrobește
Picătură
Picătură
Picătură
S-a umplut până la gură
Putina mi s-a umplut
Pân-la urmă ce-am făcut?
Am băut ca doctorie
Uleiul
Și pe felie
De pâine eu îl tot pun
Mi se pare extrem de bun
În punctul negru și mat
O măslină
Am mâncat
Una
Una
Eu doar una
Măslinuță
ACEITUNA
Înăuntru
Că la inimă colea
E un țifru
Soarta mea

Dar Gonzalo de Berceo știe încă și mai bine, iar în cartea sa “Viața Sfintei Oria”, scrisă pe la începutul secolului al XIII-lea, scrie următoarele:
“Vido redor [văd împrejurul meu] la munte, o frumoasă vale, cu o pădure de măslini, încărcați toți, plini de măsline. Acolo ar putea trăi mulți oameni fără prea mari griji, Feriți-vă însă de capre, ale cărora bale, pot usca măslinul.”
La începutul lumii, Dumnezeu a creat atât măsline negre cât și roșii. Cele negre, văzând pe cele roșii, au întrebat pe Creator și I-au cerut următoarele: “Vrem să fim și noi așa!” Iar bunul Dumnezeu zise – “Ce credeți că sunt astea, oare?” – CIREȘE? Vreți sa fiți CIREȘE roșii? – Cele roșii să fie numite CIREȘE, și voi, cele negre, negre veți ajunge, dar după multe peripeții, și așa de negre veți ajunge că până și zgura neagră de la ceaune se va speria de voi. Și asta ca să nu vă mai băgați nasul unde nu vă fierbe oala, căci vă vine bine această culoare fără de culoare. Ca să nu vă mai simțiți atât de orfane, o să vă fac verzi, culoarea Adevărului. Privește o măslină, ridic-o între degete la înălțimea ochilor, și concentrează-ți privirea și gândurile în acest punct negru, iar apoi vei putea auzi Verbul, Cuvântul, muzica sferelor, muzica de pe Muntele Măslinilor. Știți că există un fel de măslină numită Oliva de la Reina, – adică Măslina Reginei? E de o mare calitate, mult mai voluminoasă decât măslinele obișnuite. și creste în Andaluzia. Mai sunt și altele, acelea verzi, măslinele dulci, măslinele-mușețel, măslina ascuțită sau cu cioc, care are doua țâțe, ce se termină într-un sfârc mic, care se lipește între dinți, măslina-cizmărița, măslina-zarzana, toate una, cum spun spaniolii – ACEITUNA. Dacă vrei să ajungi la măsline, vei veni târziu, adică vei întârzia, cum se spune în Spania, – “La ora măslinelor” – atunci când ajungi ultimul, la o nunta, sau la vreo serbare populara, sau la vreun spectacol. Fii mulțumit de a fi un bătrân morocănos și Măslinar, nume dat impurităților ce rămân la fundul putinei de ulei trecând uleiul prin diferite rafturi și straturi, fiind supus procesului de purificare. Ce mare alchimie e asta! Am trăit în munți timp de un an întreg, numai pe măsline negre păstrate în ulei, cu smochine uscate, brânza tare, struguri în stafide și prune uscate, pâine nedospită, – pită fără drojdie, uscată și tare, ceai verde chinezesc și un tip de ceai mai amar, cel japonez, și apoi alune și apă de izvor. Măslinele sunt esențiale pentru supraviețuire și post. Cu toate acestea, postul adevărat este a nu gândi, și asta e o sarcină mult mai grea decât a nu se hrăni și a nu mânca. De fapt a face post înseamnă a fi sobru cu mâncarea. În timp ce scriam acest text, mi-am amintit dintr-o dată că patul lui Ulise fusese cioplit de el însuși din trunchiul unui copac frumos, pentru a forma unul dintre cele patru picioare. Sigur că Odiseu a lăsat copacul cu rădăcinile la locul lor și în jurul lui a înălțat palatul. El era împăratul insulei ITACA. Este oare posibil să fi fost un măslin acel copac? M-am dus cu emoție la cartea mea iubită și am deschis-o cătinel, cătinel, căutând informația.Uite că la capitolul XXIII, găsesc locul unde se descrie cu de-amănuntul întâlnirea dintre Penelope și soțul ei, după atâția ani de așteptare: nu mai puțin de douăzeci de ani. Dar să lăsăm poetul să ne încânte cu cea mai frumoasa imagine pe care a avut-o vreodată în literatură iatacul iubiților:
Cu viclenie, îl pune la încercare Penelope pe acela care zicea că e soțul ei și îi întinde lui Ulise o abilă capcană: îi spune sclavei Eurycleia să “scoată patul și să-l așeze în sală, “sau pe coridor”, – acel pat “de neclintit” , “pe care l-a făcut Ulise”, – indicând cu aceasta faptul că acel pat “nu mai e atât de nemișcat și de neclintit din loc” cum se zicea și cum doar ei doi știau, bărbatul soț și femeia soție. “Hai Eurycleia, – hai, pregătește-i oaspetelui patul cioplit din iatacul nostru, acela, cel solid, pe care soțul meu l-a construit odată. Și odată ce vei așeza în sală patul, ai grijă să-i așezi și pături și cearceafuri mirositoare pentru a dormi – blănuri de urs să-i pui pe patul cioplit, pături și plăpumi îmbietoare.” Așa spuse ea, punând la încercare cu viclenie pe acela care era chiar soțul său. Atunci Ulise, se îndreptă iritat către soția lui credincioasă ..” “Femeia lui Dumnezeu, aceste cuvinte ce spui sunt dureroase pentru inima mea. Cine a mutat patul meu în altă parte? Ar fi greu, chiar și pentru cineva foarte priceput, nu spun că s-ar putea să fi venit vreun zeu personal și i-ar fi fost ușor să-l pună într-un alt loc, că oamenii, nici un muritor ce acuma trăiește, chiar dacă e în floarea vârstei, nici așa nu ar putea să schimbe ușor patul, sau să-l miște din loc, deoarece există un semn în acest pat cioplit, și chiar eu l-am pus acolo, eu și nimeni altul nu l-a construit. El a crescut așa în curte, fiindcă e un trunchi al unui mare și gros măslin cu frunze mari, robust și plin de flori înfloritoare, ca o înaltă columnă către cer. Am ridicat și am construit zidurile iatacului unde dormeam – în jurul acestui trunchi, – până când zidurile au fost finisate cu pietre groase, și acoperite cu un acoperiș bine pus și am adăugat uși puternice cu măiestrie cioplite și cu pricepere închise. Asta e, atunci când i-am tăiat ramurile și toată coroana de ramuri ale acestui măslin, am început să-l cioplesc cu artă, am început să tund cu grijă toate crengile, până la rădăcină, l-am lustruit bine și am aplicat vine de bronz și de cupru încrustat în lemnul trunchiului cu pricepere și îndemnare, și așa s-au făcut picioarele patului, iar apoi au fost făcute în spirală ca un melc. Am legat curele de piele de bivol, ca să-l termin și l-am decorat cu aur, argint și curele, cu fildeș și le-am întins în piele de bour, cu strălucitoare curele de o culoare măslinie. Acesta este semnul pe care vreau să mi se arate, eu nu știu dacă patul meu este încă intact, femeie, sau dacă ați pus deja un alt om în locul meu, și așa mi-ai tăiat și retezat rădăcina copacului. Așa a spus Ulise și ea a căzut în genunchi, a cedat, și inima sa a recunoscut semnele care au demonstrat în mod clar că acela era soțul său Odiseu, și plângând, Penelope a alergat la el și i-a aruncat brațele în jurul gâtului, i-a sărutat capul și a spus: „Nu fi supărat pe mine, Odiseu, cine altcineva e mai înțelept decât alți oameni. Zeii ne-au trimis nenorocire, ei ne-au invidiat bucuria noastră de tineri și au ajuns la pragul unei alte vârste. Prin urmare, nu te agita sau înfuria cu mine acum, deoarece la prima vedere nu puteam să te primesc cu dragoste.Căci inima mea tremura continuu în interiorul pieptului meu, de teamă că orice muritor poate să se apropie de mine și să mă înșele cu cuvintele sale, cu o mie de proiecte concepute rău și în avantajul lor. […] Dar acum, că mi-ai arătat semnalele secrete, e clar că patul nostru, care nu a fost văzut de nici un alt muritor, ci doar de tine și de mine, – și de o servitoare [Euryclea], Actoris, pe care tatăl meu mi-a dat-o când am venit aici, care a păzit ușile iatacului forjat – au convins inima mea, – și cu toate acestea, e greu de crezut.
„Deci, așa e” – zise el, și își ridică femeia mult dorită și amândoi îmbrățișați, el și a sa soție credincioasă.”
Urmează acum una dintre cele mai frumoase comparații homerice despre întâlnirea iubiților: Ca atunci când în zare apare pământul atât de dorit în ochii celor care înoată (pe care Poseidon vrea să-i distrugă, pe ei și corăbiile lor bine construite la Pont), valuri eoliene și puternice, de care puțini au reușit să scape de marea gri și acum înoată până a zări coasta – cu cruste de sare pe piele, vine la mal și ajunge după ce a trecut nenorocirea furtunii, – asa de binevenit a fost soțul Penelopei, care îl tot privea și se uita la el, îmbrățișându-l, înlănțuindu-l de gât cu brațele-i albe. „
(Homer, Odiseea, XXIII, 178-240, în frumoasa traducere a lui Jose Luis Calvo, Editora Nacional, Madrid, 1976)
Sunt bucuros. Copacul patului lui Ulise a fost un măslin. Semnificația acestui pasaj curios din Odisea este o problemă rezolvata care astăzi va salva cel puțin îndoielile acelora ce vor citi aceste cuvinte, cei ce doresc și cer să li se limpezească înțelesul acestor fraze ciudate.
Iubesc eu un singur om,
Sunt Femeia
Unitară
Numele l-am obținut
În cariera militară
La pariu, nu la băut
Câștigat și nu pierdut
Mi l-a dat Helmut Cel Mut
Pentru a obține un nume,
Sunt gata să merg acum
La Lună, la Liliput.
Am aici o ghicitoare
Ghicitoarele au tâlc
De nu știu ce să răspund
Eu rămân tăcut
Tac mâlc
Pentru mici copii e bine
Să vadă cine cu cine
Sunt neagră,
Sunt verde,
Sunt mare,
Sunt mică,
Sunt eu,
Soția lui nea Milică
Tot ce vreau eu să mănânc
E un sâmbure cu tâlc.
Ce sunt eu, oare?

P.S.

Cine dorește mai multe informații cu privire la textele homerice, poate să consulte textul meu numit – ‘1000 de motive pentru a citi, în ziua de azi, “Iliada”’, publicat în Almateria.
 Daniel Medvedov
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s