Rugăciune către Maica Domnului


Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, com. Frâncești, Vâlcea

Bucură-Te, Icoana vieţuirii îngereşti mai presus de minte, Lauda cea plină de bucurie a fecioarelor, Raiul cel înţelegător al tainelor Treimii, Raza Cea cerească a Soarelui înţelepciunii, Carte purtătoare a slovelor nemuririi, Râul bucuriei dumnezeieşti, Pecetea nestricată a înţelepciunii, Oglinda cerească întru care contemplăm darurile Duhului, Porumbiţă dulce grăitoare a gândurilor rugăciunii, Cămara cea cerească a Luminii, Cartea cea nescrisă de mână omenească, Făclia cea nestinsă a rugăciunii, Via cea bine roditoare a virtuţilor, Cununa cântărilor dumnezeieşti, Muntele cel preaslăvit al înţelepciunii, Marea cea nesecată a milostivirii, Testamentul cel nestricat al iubirii Cuvântului, Limanul doririlor duhovniceşti, Adierea cea tainică a curăţiei, Podoaba cea strălucită a îngerilor, Raiule al bucuriei celei veşnice, caută cu milostivire spre robii Tăi, cei ce pururea sunt chinuiţi de săgeţile patimilor.

Sufletul meu este pustiit de pocăinţă şi zac nemângâiat în pământul răutăţilor mele, dar, ca O Milostivă, vino în întâmpinarea mea şi cu darul Tău dă-mi tânguirea umilinţei.

Pe mine, cel ce m-am făcut vas a toată patima, curăţeşte-mă, Vasule al milostivirii, turnând picăturile rugăciunilor Tale şi untdelemnul înţelepciunii celei de sus.

Cu ce mulţumiri vom împodobi chipul rugăciunii către Tine ? Căci cu adevărat ai luat de la Eva vălul întristării prin bucuria naşterii Fiului Tău şi binecuvântare ai înflorit tuturor, prin stricarea blestemului morţii.

La Adormirea Ta de la marginile lumii ai adunat pe ucenicii cei iubiţi ai Fiului Tău, zugrăvind mai înainte icoana cea tăinuită în Biserica lui Hristos în care noii ucenici ai Săi aveau să Te înconjoare cu evlavie şi cu tămâia rugăciunii.

Pe noi, cei din urmă şi cei mai nevrednici dintre ucenicii Cuvântului, nu ne părăsi, nu-Ţi întoarce faţa cea milostivă dinspre noi, deşi Te supărăm în fiecare ceas prin slujirea faptelor morţii.

Cu toiagul înţelepciunii Tale povăţuieşte-ne la adevărul poruncilor Fiului Tău şi pe calea ascultării îndreptează paşii noştri, ca să nu fim răpiţi de lupii cei înţelegători din staulul Bisericii.

Ca Una Ce înconjori toată lumea, jertfindu-Te pentru noi în focul rugăciunii nemistuite, ca să aflăm iertarea Domnului, primeşte mulţumirile noastre, ale celor ce pururea Te mâhnim cu neîndreptarea noastră.

Făcutu-ne-am robi patimilor celor osânditoare şi când fulgerul mâniei este slobozit asupra noastră alergăm la acoperământul Tău ocrotitor, dar nu luăm în minte mâhnirea pricinuită Ţie, prin stăruinţa noastră în nepocăinţă.

Deci, mai vârtos decât slobozirea din necazuri cere pentru noi ajungere la limanul pocăinţei, ca să ne învrednicim a aduce Stăpânului roadele faptelor bune spre mântuire veşnică.

Păzeşte Biserica lui Hristos de săgeţile cele multe ale ereziilor şi turma Lui o îndreptează la limanul poruncilor dumnezeieşti.

Cu darul Tău dă-ne să punem începutul cel bun al pocăinţei, depărtându-ne de pricinile patimilor cele rele şi începând a sluji întru smerenie şi cu pocăinţă celui Ce ne-a chemat prin Tine la limanul desăvârşirii, căci Aceluia I Se cuvine toată slava şi închinăciunea, iar Ţie mulţumire neîncetată totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.