Bucură-Te, Comoara tuturor darurilor duhovniceşti, Floarea Cea bineînmiresmată din mijlocul Raiului, Adierea Cea tainică a miresmei curăţiei, Împodobitoarea creştinilor cu daruri preaslăvite, Cununa tuturor virtuţilor îngereşti, Muntele Cel sfânt întru Care S-a ascuns Înălţimea doririlor, Norul Cel purtător de lumină Care curăţeşte sufletele noastre cu picăturile rugăciunii, Masa Cea cerească a darurilor Înţelepciunii, Cărarea Cea cerească a alergătorilor spre limanul mântuirii, Lauda Cea neîncetată a glasurilor îngereşti, Podul împăcării lumii cu Dumnezeu, Pecetluirea testamentului mântuirii prin cuvânt smerit, Suirea minţii noastre în norii tainelor cereşti, Odihna celor istoviţi de întristare, Poarta Cea cerească prin Care intrăm în Împărăţia Vieţii, Pământul din Care a răsărit Spicul mântuirii, Oglinda bogăţiilor cereşti ale Înţelepciunii, Împărăteasa Cea prealăudată a cetelor îngereşti, Strălucirea curăţiei Cea mai presus de minte îngerească, cu totul fiind eu nepriceput întru cuvânt, mă înspăimântez de îndrăzneala mea de a-Ţi culege laude Ţie, Celei Ce prin naşterea Ta ai dezlegat blestemul Evei, sădind pe pământ pe Floarea Cea neculeasă de mână omenească şi smulgând rădăcinile răutăţii din pământul inimilor cu ridicarea mâinilor Tale la rugăciune.

Dar ca unul ce am trebuinţă de mijlocirea Ta către Domnul, îndrăznesc a mă apropia de Tine, aducându-Ţi firava făclie a sărăcăciosului meu cuvânt.

Ca O Blândă şi Milostivă Cercetătoare a celor necăjiţi, caută cu îngăduinţă şi spre mine, Stăpâna mea, şi îndreptează-mi gândurile mele pe cărarea pocăinţei.

Risipeşte cursele vrăjmaşilor nevăzuţi, întâmpinându-mă pe calea nevoinţei cu blândeţe şi insuflând gândului meu dorirea celor dumnezeieşti.

Ridică mintea mea cea stricată prin păcat la vederea răsplătirii celor ce bine s-au nevoit şi aprinde sufletul meu cu focul râvnei ca să încep a lucra faptele pocăinţei.

Ce răspuns voi da înaintea Dreptului Judecător, cum voi deschide gura ca să mărturisesc mulţimea păcatelor mele ? Căci iată şi mintea mea se arată neputincioasă în a cuprinde toate răutăţile pe care cu covârşire şi peste măsură le-am săvârşit.

Spurcatu-mi-am trupul şi sufletul cu mulţimea păcatelor şi am ajuns ca o casă surpată de năvala ispitelor.

Cu mânia cea dobitocească am întrecut fiarele cele necuvântătoare, vădind lipsa oricărui simţământ de dragoste din inima mea. Că nici animalele nu se pornesc cu răutate asupra celor ce le-au născut, iar eu încă şi minte având dată de la Ziditorul am întrecut în răutate şi necuvântătoarele.

În toată vremea m-am aflat cârtind împotriva greutăţii ascultărilor încredinţate şi, cu ură şi cu furtuna grăirii de rău, m-am năpustit asupra celor nevinovaţi, deci cum voi scăpa de osânda Ziditorului, eu, cel vinovat ?

În groapa lenevirii zăcând eu, cu prefăcuta neputinţă a trupului, m-am făcut nepăsător şi nebăgător de seamă la datoriile mele. În somnul păcatului mă aflu de prea mult timp, dar nici nu gândesc să mă trezesc vreodată, neîncetat întinându-mi haina sufletului cu noi păcate.

Apăsările bolilor nu le pot suferi, dar cu dulceaţa patimilor trupeşti însumi m-am otrăvit, eu, desfrânatul. Nu aflu cuvânt a mărturisi grozăvia faptelor mele celor rele, deci roagă-L pe Cuvântul Dumnezeu ca să scrie în cartea minţii mele cuvânt spre mărturisirea păcatului meu, ca fără de ruşine să mărturisesc alunecarea mea.

Mintea mea, ce s-a făcut sălaş a toată necurăţia gândurilor rele, întinând şi smeritele gânduri ale rugăciunii, o curăţeşte cu îndurarea Ta, Stăpână, şi de groaza focului celui veşnic mă izbăveşte, apucându-mă cu mâna Ta cea tare din mâna iadului.

Iată, Ceea Ce, ca şi Fiul Tău, nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, nu mă lăsa pe mine, cel ce nicioadată nu am făcut voia cea dumnezeiască, ci m-am aflat totdeauna pe cărarea pierzării.

Dă-mi cu darul Tău a pune începutul cel bun al pocăinţei, ca prin roua nevoinţei duhovniceşti să sting focul cel veşnic gătit mie pentru mulţimea păcatelor.

Risipeşte norii întristării şi cu lumina nădejdii de mântuire scoate-mă din întunericul patimilor mele.

Îngrădeşte toate părţile lumii cu rugăciunea Ta şi totdeauna sfarmă cursele vrăjmaşilor noştri nevăzuţi, ca sub acoperământul milei Tale să trecem pustiul acestei vieţi pământeşti şi să ajungem în lăcaşurile Împărăţiei, mărindu-Te pe Tine şi aducând veşnică închinăciune, laudă şi cinste Treimii, Celei de o fiinţă şi nedespărţite, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.