Psalmul 50

l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

CREZUL

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi;
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slava, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce, împreună cu Tatăl și cu Fiul, este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin!

Apoi se zic următoarele Condace și Icoase:

Condacul 1:

Pe Fântâna cea pururea curgătoare și viețuitoare, pe Izvorul cel dumnezeiesc carele izvorăște apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-L lăudăm cei ce cerem Lui dar, ca Cel ce izvorăște tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem apa cu credință și să zicem : „rugămu-ne, rourează-ne cu darul tău”, ca să strigăm ție : Bucură-te, ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Icosul 1:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut fără de sămânță pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca să Te slăvesc strigând către Izvorul tău unele ca acestea:
Bucură-te, ocean înțelegător care asemenea cu mările reverși minuni peste toată lumea;
Bucură-te, Siloame, al doilea care covârșești curgerile Nilului cu revărsarea darului;
Bucură-te, apă care izvorăști ca dintr-o piatră cu preaslăvire, și a Iordanului lucrare ai primit;
Bucură-te, mână de mântuire care te faci arătată spre trebuință celor ce cer bogata Ta apă cu adevărat îndestulătoare;
Bucură-te, Izvor din care curge toată bunătatea și îndestularea de tămăduire;
Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine;
Bucură-te, că tu tuturor le dai celor ce cer, întărire sufletelor și sănătate trupului;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 2-lea:

Stăpânul cerului și al pământului, lucruri minunate și prea slăvite a săvârșit întru Tine, Ceea ce ești cu totul fără prihană, pentru că de sus a picurat, arătat, ca o ploaie în pântecele Tău, dumnezeiască Mireasă, arătându-Te pe Tine Izvor de tămăduiri, care vindeci pe toți cei ce-Ți cântă: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Dumnezeiesc Izvor al raiului Fecioară și Maică cerească pe Tine Te numim după vrednicie, căci curgerea și darul Izvorului Tău a străbătut în cele patru părți ale pământului, care se acoperă pururea cu străine minuni, de apa ce se dă spre băutura tuturor celor ce cer. Pentru aceasta bucurându-ne toți creștinii, cu credință alergăm la Izvorul Tău, scoțând totdeauna apa, cu sfințenie și cu dulceață zicând:
Bucură-te, Izvorul curgător de tămăduiri;
Bucură-te, că în dar reverși din destul, bogate vindecări celor bolnavi;
Bucură-te, că pe orbi, ce aleargă la Tine, a vedea lămurit îi faci;
Bucură-te, că pe mulți șchiopi i-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai întărit;
Bucură-te, că prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai înviat.
Bucură-te, minune străină, acoperită pururi de slava celui Prea Înalt;
Bucură-te, că pe Tine Te numim Rai curgător;
Bucură-te, căci ca o ploaie pe pământ uscat căzând adapi sufletele cele însetate de viață;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 3-lea:

Puterile Tale cele mari și pline de minuni nedeșertate și mai presus de fire pe care tuturor le reverși, cine le va putea spune, o, Izvorule dătător de daruri; că nu numai că gonești bolile cele cumplite de la cei ce aleargă la Tine cu dragoste, ci și patimile cele sufletești le speli, curățindu-le, la toți cei ce-Ți cântă Ție: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Pe Norul cel ceresc cu cântări minunate să-L lăudăm credincioșii, care pe picătura Hristos, dătătorul de viață, pe pământ L-a plouat, pe Apa cea dumnezeiască și vie, cea săltătoare și izvorâtoare, fără de moarte, a dăruit-o nouă credincioșilor care cântăm:
Bucură-te, vasul băuturii celei dumnezeiești, Ceea ce după băutură niciodată nu se deșartă;
Bucură-te, Ceea ce alungi setea care topește sufletele;
Bucură-te că din pântecele minții cei ce beau înțelepțește, revarsă râuri dumnezeiești;
Bucură-te că tuturor le izvorăști darul din destul;
Bucură-te, Izvor de viață primitor care pururi izvorăște daruri;
Bucură-te, Fântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arată a fi slabă și neputincioasă;
Bucură-te, vedere orbilor;
Bucură-te, dumnezeiască curăție a celor leproși;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 4-lea:

Izvorăște-mi mie Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, darurile cuvântului, ca să laud Izvorul Tău, care izvorăște viață și dar credincioșilor, că Tu pe Cuvântul Cel dintr-un Ipostas L-ai izvorât nouă și locul cel de tămăduire, de obște, fă-l cu adevărat și gata îl arată tuturor celor ce-Ți cântă: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Biserica Ta, Preacurată Fecioară, se arată tuturor casă de doctorie mai presus de fire, că din moarte văzuta, ridică arătat pe credincioșii cei ce aleargă la Dânsa și tuturor izvorăști dulceață din destul. Pentru care și noi nevrednici cu cântări duhovnicești, veselindu-ne zicem:
Bucură-te, apa izvorului celui dătător de viață;
Bucură-te, norul care aduci ploaie de mântuire;
Bucură-te, vindecare a celor bolnavi;
Bucură-te, slobozirea celor din primejdii;
Bucură-te, răcoreala celor înfierbântați de arșita păcatelor;
Bucură-te, luminarea ochilor orbiți de neștiință;
Bucură-te, auzirea celor surzi;
Bucură-te, că pe cei ce zăceau în pat bolnavi, numai cu atingerea i-ai scăpat;
Bucură-te, loc de tămăduire sfințit cu adevărat;
Bucură-te, că ne izvorăști din ceruri daruri fără împuținare;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 5-lea:

Daruri din destul curg din Tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că izvorăști apă de tămăduiri din care se adapă sufletele credincioșilor celor însetați de viață și gonești arșița păcatelor celor ce-Ți zic: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Neamul omenesc, Te laudă pe Tine Preacinstită, că tuturor le izvorăști din ceruri daruri fără încetare, arătându-Te pe Tine izvor nemuritor, Dumnezeiască Mireasă, nouă celor ce-Ți aducem aceste cântări de laudă:
Bucură-te, izvorâtoarea apei lui Hristos, din care se adapă toată lumea;
Bucură-te, că Făcăorul tuturor întru Tine ca o picătură S-a pogorât arătat;
Bucură-te, că pe cel orb l-ai făcut a privi lumina;
Bucură-te, izvorule care ai dezlegat prin apă firea pietrei cea înfricoșată;
Bucură-te, curățirea leproșilor și sugrumarea diavolilor;
Bucură-te, că pe împărați i-ai făcut credincioși desăvârșiți;
Bucură-te, înțelepciunea celor simpli;
Bucură-te, bogăție de daruri a săracilor;
Bucură-te, că prin revărsarea apei, tămăduiri de multe feluri le-ai dăruit;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 6-lea:

Lucru cu adevărat necuprins și mai presus de fire este Cel ce s-a lucrat întru Tine, Născătoare de Dumnezeu, că apa izvorului Tău este tămăduirea bolilor celor de moarte aducătoare, care firea cu adevărat nu a văzut. Pentru care și noi cu umilință ne rugăm: nu ne trece cu vederea, grăbește ajutătoarea noastră grabnică și ne izbăvește din cursele vrăjmașilor ca să Te lăudam zicând așa: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Măririle minunilor Izvorului Tău Fecioară Preacurată, cine le va putea spune că Ceea ce cu adevărat ai înspăimântat gândul omenesc prin picăturile Izvorului Tău, de care povestesc limpede lâna și mana și Siloamul și piatra ceea ce a izvorât și pridvorul lui Solomon. Darul Tău, este mai presus de cuvânt și de gând; drept aceea și noi într-o unire de gânduri cântăm laudele acestea:
Bucură-te, Fecioară că din Tine se revarsă apa care vindecă patimile cele aducătoare de moarte;
Bucură-te, că din izvorul Tău a curs apa care a vindecat sânul femeii cel cuprins de cangrenă;
Bucură-te, grabnică vindecătoare a bolilor celor cumplite;
Bucură-te, că prin stropirea cu apă, credincioșii se sfințesc;
Bucură-te, Fântâna bucuriei celei neîncetate;
Bucură-te, izvorule al frumuseții celei negrăite;
Bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor;
Bucură-te, râul cel prea limpede care faci sănătoși pe cei credincioși;
Bucură-te, apa care dai tămăduiri celor bolnavi de felurite boli;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 7-lea:

Apa înțelepciunii și a vieții izvorând lumii, pe toți chemi Născătoare de Dumnezeu să scoată apele cele de mântuire și cu ea să stingă cărbunii înșelăciunii și ai necurăției; drept aceea și noi credem cuvintele Fiului Tău, Stăpână, Care a zis: „că în veci nu vor înseta, cei ce cu credință vor bea din ea” zicând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Pântece mai înainte sterp ai dezlegat arătat, cu curgerile izvorului Tau, că și nașteri dăruiești, ca Ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor, pentru care și noi bucurându-ne zicem:
Bucură-te, curgerea înțelepciunii care curățește necunoștința;
Bucură-te, amestecare care picură dumnezeiască dulceață inimii;
Bucură-te, paharul manei cel de viață turnător;
Bucură-te, baie de Dumnezeu izvorâtă
Bucură-te, Ceea ce izvorăști liniștea neputințelor;
Bucură-te, Ceea ce stingi văpaia bolilor;
Bucură-te, Ceea ce ai liniștit frigul și ai stins aprinderea înfocării;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 8-lea:

Minunile Tale cele neauzite Stăpână, fac pe toți credincioșii cei ce le aud a se minuna de apa izvorului Tău; pe cei muți și surzi ca și cum ar fi grăitori îi face, iar pe cei ce pătimesc cumplit, îi vindecă, și tămăduiește desăvârșit pe cei ce-Ți cântă cu credință ție: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Pe toate apele le covârșește Fecioară, Curată, apa izvorului Tău, care dăruiește arătat izbăvirea de boli cumplite și dă sufletelor toată sănătatea, ca Ceea ce se revarsă mai presus de fire tuturor celor ce cântă:
Bucură-te, că pe cei ce aleargă la Tine îi scoți din cuptorul patimilor;
Bucură-te, ușă prin care străbat razele luminii și luminează ochii trupești și sufletești;
Bucură-te, Ceea ce singura ești mângâierea pământenilor;
Bucură-te, izvor prea cinstit;
Bucură-te, că prin curgerea izvorului Tău, diavolii s-au înfricoșat;
Bucură-te, că pe Leon l-ai făcut călăuză orbului neștiutor spre al Tău izvor;
Bucură-te, că va fi împărat l-ai încredințat;
Bucură-te, că el spre mulțumire biserică în numele Tău a ridicat;
Bucură-te, că Tu dar făcător de minuni de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că pătimașii ce cu credință năzuiesc la izvorul Tău se tămăduiesc;
Bucură-te, vas de apă neîmpuținată și de boli vindecător;
Bucură-te, că izvorul Tău tuturor este îndeajuns îndestulător;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 9-lea:

Lumină tuturor mădularelor omenești făcându-Te Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care ai născut pe Făcătorul și Ziditorul tuturor și acum din amestecarea tinei și a apei ai luminat negrăit ochii orbului, cel ce se născuse orb și care nicicum nu vedea soarele cel dulce, care dobândind vederea și văzând lumina și marea minune izvorâtă din milostivirea Ta cea negrăită a zis: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Siloamul vindeca bolile, însă mai presus s-a arătat Prea Sfântă Stăpână izvorul Tău făcător de minuni, fiindcă acesta nu numai o dată într-un an și nu numai acei ce iau mai întâi, dobândesc sănătate, ci de-a pururea vindecă toată rana sufletească și trupească a celor ce cu bună credință și cu dragoste vin către Tine strigând:
Bucură-te, scăldatoarea în care se afundă toate durerile noastre sufletești și trupești;
Bucură-te, vas cu care primim bucuria și mântuirea;
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață;
Bucură-te, lemn care îndulcești apele cele amare ale mării lumești;
Bucură-te, Izvor nesecat al apei celei dătătoare de viață;
Bucură-te, Ceea ce îndulcești necazurile noastre cele amare;
Bucură-te, apă care curățești spurcăciunea păcatului;
Bucură-te, încetarea întristărilor noastre;
Bucură-te, vindecarea bolilor noastre;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 10-lea:

Vrând să vădești minunile cele de la izvorul Tău, ai poruncit Stapână lui Leon să ducă orbul în partea cea mai dinlăuntru a pădurii și să-i stingă setea cea trupească cu apă; iar cu tină să-i ungă ochii lui cei întunecați, pentru ca să cunoască puterea Ta și să nu fie tăinuit izvorul vindecărilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie. Pentru aceasta și noi nu tăinuim minunile și facerile Tale de bine către noi robii Tăi, ci cu mulțumire proslăvim pe Dumnezeu și cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Viața noastră pământească afundată fiind în tina păcatelor, sufletul de păcate îmbolnăvit, trupul de dureri chinuit, pentru că mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepsește. Către Tine dar alergăm Maica lui Dumnezeu și înaintea izvorului Tău cădem rugându-Te: spală tina păcatelor, vindecă sufletele îmbolnăvite și trupurile chinuite le îndreptează, iar noi cu bucurie să strigăm Ție:
Bucură-te, vindecarea patimilor sufletești;
Bucură-te, izbăvirea durerilor și chinurilor trupești;
Bucură-te, voința cea bună a lui Dumnezeu către noi cei păcătoși;
Bucură-te, adevărata îndreptare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lor;
Bucură-te, baie care speli cugetele noastre murdare de fărădelegi;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Izbăvitorul care în dar curață fărădelegile noastre;
Bucură-te, că prin Tine, după măsura credinței se dau vindecări;
Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veșnice;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 11-lea:

S-a înălțat apa izvorului Tău, Curată, mai presus de ceruri și de adâncurile pământului, aceasta fiind hrana sufletului, miere din piatră și dăruire de mană, slobozitoare de boală și mântuitoare, pentru aceasta mulțimea credincioșilor veselindu-se saltă cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Fântână izvoratoare de viață plină de daruri dumnezeiești s-a arătat nouă Prea cinstit Izvorul Tău, Stăpână, spre băutura, sfințirea și mângaierea noastră; iar noi cu dragoste cinstindu-l și cu credință îngenunchind înaintea lui strigăm Ție:
Bucură-te, chezășuitoarea mântuirii păcătoșilor;
Bucură-te, vindecarea a toate neputințele;
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunile credincioșilor Fiului Tău și Dumnezeului nostru;
Bucură-te, pământul făgăduinței din care ne izvorăsc toate bunătățile cerești și cele pământești;
Bucură-te, Ceea ce adapi brazdele pe care cresc mulțimea îndurărilor;
Bucură-te, Ceea ce ne povățuiesti pe noi către patria cerească;
Bucură-te, roua florilor celor neveștejite;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 12-lea:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, fă-ne vrednici de darurile Tale și te rugăm, treci cu vederea păcatele noastre, dând tămăduire celor ce cu credință se apropie de izvorul Tău și cer binecuvântare și iertare de păcate cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Nu cerem mai multă îndurare de la Tine Stăpână, decât precum Te-ai milostivit și ai dat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul Tău și au dobândit cele de folos, așa Te milostivește deci și spre noi, cei ce suntem cuprinși de faptele cele rele ca să Te slăvim pe tine, zicând unele ca acestea:
Bucură-te, nădejdea noastră în viață și după moarte;
Bucură-te, cununa cea slăvită a celor ce au credință și se luptă împotriva ispitelor;
Bucură-te, Ceea ce dai veșnica mântuire celor ce se ostenesc în viață călugărească;
Bucură-te, Ceea ce izbăvești omenirea din foametea sufletească și trupească;
Bucură-te, tare ajutătoare în războaie;
Bucură-te, Ceea ce ne păzești pe noi de năvălirea altor neamuri;
Bucură-te, păzitoarea celor ce călătoresc pe pământ, pe apă și în văzduh;
Bucură-te, că în orice vreme secetoasă cerem ajutorul Tău, pe care îl și dobândim;
Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății;
Bucură-te, că prin minunile Tale ai bucurat tot neamul creștinesc;
Bucură-te, Ceea ce ești Izvor de viață dătător!

Condacul al 13-lea:

O, întru tot cântată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Izvorul cel nedeșertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătății, nădejdea și mântuirea tuturor creștinilor, la Tine ridicăm ochii sufletelor și ai trupurilor noastre, către Tine tindem mâinile noastre cele slabe și din adâncul inimii strigăm Ție : Caută spre noi dintru înălțimea Ta cea sfântă, vezi credința și umilința sufletului nostru, ascultă rugăciunea noastră care o facem către Tine din inima noastră cea împietrită și depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea și toată întristarea ce vine asupra noastră, întru această vremelnică viață. Vindecă toate bolile și neputințele noastre cele sufletești și trupești, dăruiește-ne sănătate și cu rugăciunile Tale ne izbăvește de veșnica muncă ca să-Ți cântăm ție neîncetat: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Născătoare de Dumnezeu Fecioară…, Condacul 1: Pe Fântâna cea pururi curgătoare…, apoi această

   Rugăciune:
Prea Sfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ocrotitoarea neamului omenesc, căreia Stăpânul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a înfiat când era pe Crucea patimilor Sale, văzându-Te pe Tine Maica Sa și pe ucenicul pe care-l iubea, a zis: Femeie iată fiul Tău și ucenicului Fiule iată Mama ta, deci prin aceasta toti câți credem în patima Lui cea făcătoare de viață, cei care am fost atinși de veninul șarpelui și de acul morții și care prin „Rana Lui ne-am vindecat”, Ție ne-a încredințat Stăpânul ca să ne fii Maică, pentru că numai o maică adevărată poate să cunoască toate durerile și suferințele fiilor săi.
Tu Prea Sfântă Stăpână, care din neamul omenesc fiind știi câte suferințe au căzut asupra acestui neam, din pricina păcatelor lui; dăruitu-ne-ai Izvorul Tău cel dătător de multe vindecări pe care-l prăznuim astăzi.
Tu ai facut ca orbul să se rătăcească în căutarea izbăvirii, iar pe bunul și blândul Leon să-l găsească și să-i stingă setea cu apa izvorului Tău și prin spălare i-ai dăruit vederea.
Dar nu numai orbul s-a îndulcit de mila Ta, ci și Leon, pentru bunătatea inimii lui i-ai dăruit împărăția Bizanțului.
Lui Iustinian împăratul i-ai dăruit vindecare de boala lui cea fără de leac și tuturor celor ce au alergat cu credință le-ai dăruit izbăvire din multe feluri de boli, prin multele minuni date de Atotputernicul Dumnezeu prin mijlocirea Ta de Maică, pe care cine le va putea spune după vrednicie și ce grai le va putea grăi.
De aceea și noi acum cădem în genunchi în fața milostivirii Tale, ca uneia care cunoști cât de mare este slăbiciunea noastră, cât de groaznică ne este căderea, cât de departe suntem de adevărata cale a dreptății dumnezeiești; am căzut, ne-am depărtat, toți ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut.
Cine ne va ajuta, cine ne va ridica pe noi, dacă nu Tu care ești Maica noastră cea bună și milostivă, care totdeauna mijlocești la Fiul Tău și Dumnezeul nostru pentru iertarea păcatelor noastre celor multe, de aceea și acum în această zi în care prăznuim amintirea Izvorului Tău celui făcător de minuni; cădem la Tine și cu umilință ne rugăm, să mijlocești la Cel Atotputernic și Atotmilostiv, ca să trimită acestei ape Sfințite în această zi de praznic, darul Siloamului, puterea îngerului de la lacul Vitezda, și marea Ta milostivire de la izvorul cel arătat lui Leon, ca să curățească păcatele noastre și să tămăduiasca toată boala și toată neputința noastră cea sufletească și trupească, ca unde s-a înmulțit păcatul să prisosească harul și unde lipsește sănătatea să plinească această lipsă bogăția darurilor Izvorului Tău celui făcător de minuni.
Ca totdeauna binecuvântând pe Stăpânul și pe Tine mărindu-Te să ne învrednicim de împărăția Fiului Tău și Dumnezeului nostru, ca să strigăm Ție cu mulțumire miluiește-ne pe noi Împărăteasă a Izvorului tămăduirii.
Amin!

Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru Numele Tău.

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, Binecuvintează…
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!

Imaginea: Icoana Maicii Domnului Izvorul Tămăduirii de la Sf. Mănăstire Ghighiu