
Rugăciune către Maica Domnului – pentru iluminare



De câte ori vi s-a întâmplat să fiți în aria psihologiei și să simțiți că lucrați pe un teren complet abstract? Statistică, metodologia cercetării, bazele evaluării, psihofizică, comportamentalism, asociaționism, structuralism genetic. Presupunând că avem un pacient pe care trebuie să îl ajutăm să depășească un moment dificil, să treacă peste o anxietate, să îl ajutăm să se vindece de o anumită problemă etc., vine o întrebare foarte importantă: ce anume îmi pot spune toate cele de mai sus (plus multe altele pe care le-am lăsat deoparte) despre cazul meu? Răspunsul, desigur, variază (uneori, statistica poate oferi informații importante despre pacienții cu anumite probleme), DAR el niciodată nu va fi „acele de mai sus îmi vindecă pacientul”. Cu alte cuvinte, toate cele enumerate mai sus sunt n feluri de a descrie ceva despre om fără să ajungem la omul însuși, la cel pe care îl avem în față.Psihologia TREBUIE să înțeleagă omul așa cum vine el, dincolo de abstracțiile legate de propria persoană, dincolo de categoriile din care face parte sau nu – în fond, fiecare dintre noi face parte (și) din niște categorii.Fiecare om vine cu o anumită „configuratie” unică, cu o anumită atitudine față de sine, față de lume diferite, cu un nivel diferit de conștientizare a problemelor sale și a posibilităților sale etc. etc. Psihologia vindecării NU are voie să fie abstractă, altfel ea nu s-ar fi chemat psihologie, s-ar fi chemat robotică.Te-ai fi uitat pe un chart, ai fi scos datele x,y,z, le-ai fi aplicat într-un anumit algoritm și problema era rezolvată.Right. Nu spun prin asta că vreo arie ori o aplicație a psihologiei este complet inutilă.Spun însă că terapia TREBUIE să fie făcută în raport cu omul pe care îl avem în față, iar înțelegerea acelui om va însemna raportarea la el, și nu raportarea la niște teorii abstracte, CHIAR DACĂ acele teorii ne spun (sau ne pot spune) și ele câte ceva despre omul din fața noastră. Jung a înțeles bine lucrul ăsta și a dus psihologia mai departe de zona îngustă în care o plasase Freud, Alfred Adler a creat psihologia individuală, Frankl a vorbit despre sensul PERSONAL al vieții, Rogers a creat terapia centrată pe pacient.Avem câteva exemple despre ce înseamnă înțelegerea omului din fața noastră așa cum este el, cu particularitățile sale unice, fără însă a face abstracție de datele abstracte pe care ni le oferă statistica, teoriile cognitive și toate cele.
Mihai Nistor
https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/
Condacul 1
Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Icosul 1
Ca un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:
Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat
Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat
Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie
Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu
Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău
Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință
Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință
Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței
Bucură-te, rana și surparea necredinței
Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși
Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 2-lea
Viața ta sfântă și sfârșitul preafericit au fost neștiute de oameni, dar prin descoperirea sfintelor tale moaște, Preafericite Efrem, te-ai făcut cunoscut până la marginile pământului, îndemnându-i pe toți să laude dumnezeiasca iconomie și să cânte Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Dobândind noi cunoștința dumnezeiască a vieții tale întru Domnul, prin arătarea sfintelor tale oseminte, lăudăm pe Cel care te-a proslăvit prin mulțime mare de minuni, Preafericite Efrem. Prin ele, tu dăruiești mângâiere celor care îți cântă cu umilință:
Bucură-te, că lui Hristos-Dumnezeu Îi ești slujitor
Bucură-te, că al luminii nematerialnice ești văzător
Bucură-te, următor plin de sârg al nevoinței pustnicești
Bucură-te, fierbinte râvnitor al luptelor mucenicești
Bucură-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiască insuflare
Bucură-te, floare sfântă răspândind tainică înmiresmare
Bucură-te, înțelepte care ai lepădat deșertăciunea cea lumească
Bucură-te, căci în chip tainic ai văzut lumea cea cerească
Bucură-te, căci mulțime de înviforări ai potolit
Bucură-te, că dorirea cea bună a duhului ți-ai hrănit
Bucură-te, că prin dragostea ta sfântă pavăză ne ești
Bucură-te, că înșelăciunile diavolești tu le stârpești
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 3-lea
Prin sfintele tale arătări, ai descoperit celor ce te-au văzut, o, Sfinte Efrem, mucenice al Domnului, slava cea ascunsă pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu. Iar prin mulțimea minunilor umpli de nădejde pe toți cei ce strigă Domnului cu credință: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Ai strălucit odinioară pe colina neprihăniților, arătându-te plăcut lui Hristos prin sfântă viețuire, iar acum, Sfinte, sfințești cu sfintele tale moaște mănăstirea ta, care se veselește duhovnicește și îți strigă:
Bucură-te, luminător preastrălucit al isihiei
Bucură-te, chip al cumpătării și trezviei
Bucură-te, căci veselești mințile cele credincioase
Bucură-te, că amesteci cugetele inimilor necredincioase
Bucură-te, că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate
Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate
Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare
Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare
Bucură-te, far străluminat ce ne scoți la neclătit liman
Bucură-te, cel ce îndepărtezi săgetările celui viclean
Bucură-te, că mănăstirii tale îi ești bucurie roditoare
Bucură-te, cupă veșnic primitoare a Întreitului Soare
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 4-lea
Risipind tulburarea și aducând încredințare, te-ai arătat cinstitei egumene și i-ai descoperit în chip limpede că sfintele oseminte pe care le găsise erau ale tale. Iar ea, văzându-te, s-a umplut de dumnezeiască insuflare și a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Egumena, căreia i te-ai arătat, întru tot fericite, ți-a auzit glasul și te-a văzut că îi vorbeai, iar tu i-ai descoperit numele și chipul morții tale. Pentru aceasta, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Mare Mucenice din ceata călugărilor
Bucură-te, cel proslăvit întru soborul sfinților
Bucură-te, căci ai viețuit în chipul îngeresc
Bucură-te, că te-ai învrednicit de rodul cel ceresc
Bucură-te, cunună aurită a sfintei tale mănăstiri
Bucură-te, pom pururea neveștejit, plin de sfintele rodiri
Bucură-te, că pe colina neprihăniților ai viețuit întru nevoință
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu ți-a fost armă și iscusință
Bucură-te, că ai sfărâmat puterea celui pizmaș și dușmănos
Bucură-te, că te-ai împodobit cu frumusețea Domnului Hristos
Bucură-te, că sufletele întinate de păcat le curățești
Bucură-te, că mulțimea credincioșilor o veselești
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 5-lea
Prin uimitoare minuni și prin mulțimea arătărilor tale, tu descoperi tuturor, în vis ori în stare de trezie, slava pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu, Sfinte Părinte Efrem. Pentru aceasta, privind cu bucurie către slava ta, strigăm Celui care te-a înveșmântat în lumină: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Racla cu sfintele tale moaște revarsă tămăduiri, bucurie și sănătate celor care vin să se închine în sfântă mănăstirea ta și-ți cer stăruitor ajutorul, Sfinte Părinte Efrem. De aceea, copleșiți fiind de darurile tale care se revarsă atât de bogat, strigăm către tine cu credință:
Bucură-te, cel care ne ești izvor de tămăduire
Bucură-te, că suferinzilor le ești neîncetată izbăvire
Bucură-te, că te arăți celor ce dorm, dar și celor ce veghează
Bucură-te, că vii degrabă la cei ce după ajutorul tău însetează
Bucură-te, că tainic îi sfințești pe cei ce cheamă numele tău
Bucură-te, veselia negrăită a celor ce văd slava chipului tău
Bucură-te, că tu tămăduiești de bolile ce nu au vindecare
Bucură-te, că ne ridici poverile ce le purtăm prin drăceasca insuflare
Bucură-te, că prin pronia de sus, multor credincioși te-ai arătat
Bucură-te, că îi umpli de bucurie pe cei care ți s-au rugat
Bucură-te, căci cortului ceresc îi ești locuitor
Bucură-te, preafierbinte și minunat ocrotitor
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 6-lea
Cei care au dobândit facerile tale de bine s-au făcut solitori ai minunilor tale celor fără de număr și prin razele cuvintelor au întraripat sufletele tuturor credincioșilor. Pentru aceasta, Sfinte Părinte Efrem, mulțimile aleargă la sfântă mănăstirea ta și dobândesc har din belșug prin sfintele tale moaște, cântând Preasfântului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucind ca un alt soare, te-ai arătat și ți-ai făcut auzit glasul pogorât din Cer, pe colina neprihăniților. Neștiut fiind de către pământeni, te-ai făcut cunoscut acum Bisericii lui Hristos, prin descoperirea sfintelor tale moaște, făcându-i pe toți oamenii să îți aducă dulce cântare:
Bucură-te, stâlp al pătimirilor mucenicești
Bucură-te, viță a dreptarelor dumnezeiești
Bucură-te, sfeșnic al luminii lui Hristos
Bucură-te, cel nou arătat nouă, celor de jos
Bucură-te, scară nou zidită a Bisericii Mântuitorului
Bucură-te, că nevoința virtuților ți-a zugrăvit chipul teoforului
Bucură-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor mucenicești
Bucură-te, că tiranilor cugetului trupesc li te împotrivești
Bucură-te, că întru slava muceniciei ai suit calea cea cerească
Bucură-te, cel ce preamărești bunătatea dumnezeiască
Bucură-te, cel ce ți-ai vădit bărbăția sufletului
Bucură-te, tu, care abați turbarea vrăjmașului
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 7-lea
În sânurile pământului ai rămas ascuns vreme de mai multe veacuri, purtătorule de Dumnezeu, iar în anii din urmă te-ai arătat prin bunăvoirea Domnului, ca o comoară sfântă, Părinte Efrem, îmbogățindu-i cu harul tău pe cei care-I strigă lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Te-ai arătat ca un nou astru în Biserica lui Hristos, luminând-o cu dumnezeieștile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu râvnă mijlocirea ta cea caldă îi izbăvești din asuprirea întunecatelor patimi. Pentru aceea, și noi, Sfinte Părinte Efrem, îți strigăm fără de încetare:
Bucură-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcești
Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipești
Bucură-te, tămăduire minunată a celor aflați în grele pătimiri
Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovărați de multe ispitiri
Bucură-te, că ești purtător de Dumnezeu și sfinților următor
Bucură-te, atlet preaiscusit și mucenic al Împăratului tuturor
Bucură-te, că nevoința cu lupta mucenicească ai împreunat
Bucură-te, cel ce slava cea de sus ne-ai arătat
Bucură-te, că întunericul patimilor tu îl risipești
Bucură-te, că în inima drepților bucurie zămislești
Bucură-te, că sângeroșilor păgâni le-ai biruit nebunia
Bucură-te, că fără de strămutare ți-ai purtat mucenicia
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 8-lea
Harul pe care-l dăruiești, Preafericite Efrem, tuturor celor ce te cheamă în ajutor se revarsă asupra lor în chip preaminunat. Pentru aceasta, vestea minunilor tale s-a răspândit în toată Attica, iar noi, care alergăm cu grăbire la sfintele tale moaște, Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Întru totul luminat fiind de strălucirea dumnezeiască, nu te îndepărtezi nici o clipă de mănăstirea cea sfântă, Sfinte Mare Mucenice Efrem, arătându-te în felurite chipuri celor cu inima curată și dăruind har îmbelșugat celor ce cu râvnă îți cântă ție:
Bucură-te, slavă a călugăriei
Bucură-te, stâlp al Ortodoxiei
Bucură-te, curcubeu al luminii nezidite
Bucură-te, că ești părtaș al firii îndumnezeite
Bucură-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilință
Bucură-te, surâs de bucurie izvorât din aspră nevoință
Bucură-te, jertfă sfințită prin război până la sânge
Bucură-te, că prin tine nebunia necredinței se înfrânge
Bucură-te, viață înveșmântată cu monahicească haină
Bucură-te, mireasmă bună a viețuirii fără de prihană
Bucură-te, stea care pe colina neprihăniților răsare
Bucură-te, că în bezna vremurilor noastre ești precum un soare
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 9-lea
Tu dezlegi legăturile celor slăbănogi, îi tămăduiești pe cei îndrăciți și faci să înceteze mulțimea bolilor fără de leac. Pentru aceasta, atenienii, locuitorii din Pireu și din împrejurimi, se zoresc în număr mare spre mănăstirea ta, Părinte Efrem, lăudându-te pe tine și cântând Celui care te-a încununat: Aliluia!
Icosul al 9-lea
O, preaminunate Părinte Efrem, când tânăra cea evlavioasă te-a văzut strălucind cu o slavă care nu era din lumea aceasta și a auzit dumnezeieștile tale cuvinte, a mărturisit tuturor grija pe care tu o porți mănăstirii tale. Pentru acestea toate, după cuviință îți cântăm:
Bucură-te, slava călugărilor din vremea de acum
Bucură-te, că spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum
Bucură-te, că ocrotitor neobosit al mănăstirii tale ești
Bucură-te, căci cu Sfinții Îngeri dimpreună locuiești
Bucură-te, că i-ai tămăduit pe cei cuprinși de noianul durerii
Bucură-te, că pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul înfierii
Bucură-te, căci cu darul tău ai risipit groaznice dureri de cap
Bucură-te, că boala diabetului tot prin darul tău a încetat
Bucură-te, potir ceresc ce te pogori în revărsări de har
Bucură-te, nestemată dată firii omenești în dar
Bucură-te, Mare Mucenice, podoaba nevoitorilor
Bucură-te, icoană preaslăvită a cetei călugărilor
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 10-lea
Cuvioasele monahii te-au văzut în dumnezeiască vedenie ori în vis, preumblându-te prin locașul tău, Sfinte Părinte Efrem, și umplându-se ele de o mare bucurie, te-au ales drept sfântul lor ocrotitor. Pentru unele ca aceste daruri, dintru smerenia inimii strigă către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Adunând în sufletul tău mirul cel de taină dobândit întru adâncul smereniei, dăruiești mângâiere inimilor celor credincioși, iar din racla cu sfintele tale moaște răspândești minunată mireasmă tuturor celor care, cu capetele plecate, îți cântă cu evlavie:
Bucură-te, mir al smereniei preabinemirositor
Bucură-te, că turmei tale îi ești dumnezeiesc păstor
Bucură-te, Rai ce răspândește ale nestricăciunii bune-nmiresmări
Bucură-te, chiparos înalt al sfintei nepăsări
Bucură-te, că pe potrivnicul cu răstignirea ta l-ai biruit
Bucură-te, că prin chinurile mucenicești Hristos te-a proslăvit
Bucură-te, că moaștele tale în tainița pământului s-au aflat
Bucură-te, că din dumnezeiască poruncă tu te-ai arătat
Bucură-te, că întinăciunea sufletelor noastre tu o curățești
Bucură-te, că răutatea credincioșilor degrabă o pârjolești
Bucură-te, că tu în toată vremea dăruiești tămăduire
Bucură-te, că ne ocrotești fără de contenire
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 11-lea
Noroadele credincioșilor de pretutindeni L-au lăudat pe Domnul când au fost aflate sfintele tale moaște, căci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie, le-a ținut tăinuite în pământ și nestricate de curgerea atâtor ani. Pe acestea cinstindu-le, Sfinte Efrem, și noi ne închinăm înaintea Împăratului Vieții, zicând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Prin mijlocirea ta la tronul Mântuitorului Hristos, păzești mănăstirea de toată nevoia și necazul, dăruindu-i binecuvântarea ta, Părinte Efrem, căci iat-o alergând spre dobândirea darului tău și strigând cu umilință către tine:
Bucură-te, zidul nostru nesurpat
Bucură-te, al credincioșilor turn nestrămutat
Bucură-te, păzitorul de nădejde al mănăstirii tale
Bucură-te, căci pe copii îi ții sub ocrotirea trezviei tale
Bucură-te, sprijin nebiruit al monahiilor celor cu sârguință
Bucură-te, tainică slavă a maicilor iubitoare de nevoință
Bucură-te, cel ce cererile credincioșilor plinești
Bucură-te, că rugămințile copiilor tăi le primești
Bucură-te, că ne dăruiești toate bunătățile
Bucură-te, că alungi de la noi toate răutățile
Bucură-te, că pentru lumea întreagă te rogi neîncetat
Bucură-te, că prin tine mângâiere mare am aflat
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 12-lea
Din destul reverși daruri și belșug de veselie și de fericire dumnezeiască, Părinte Efrem, iar racla cu sfintele tale moaște veselește sufletele noastre și ne sfințește chiar și trupurile, nouă, celor sărmani, ce îndrăznim să grăim Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Lăudându-ți luptele în cântările noastre, Părinte Mucenice Efrem, slăvim darul de care te-ai învrednicit și, apropiindu-ne de sfintele tale moaște, îți cerem să ne ocrotești până în sfârșitul vieții noastre pământești. Iar pentru tainica ocrotire ce ne-o arăți în toată vremea, îți aducem această cântare:
Bucură-te, cel ce ești asemenea cu toți sfinții
Bucură-te, cel ce te numeri dimpreună cu mucenicii
Bucură-te, căci ai dobândit cununile netrecătoare
Bucură-te, că ai cuprins lumina Întreitului Soare
Bucură-te, apărător neprețuit al celor ce trăiesc în mănăstire
Bucură-te, temelia nou arătată Bisericii, vrednicule de cinstire
Bucură-te, că mulțimi de credincioși ai umplut de veselie
Bucură-te, că tu înalți sufletele, întărindu-le în curăție
Bucură-te, că tu mă slobozești de grijile pierzătoare
Bucură-te, că mă scoți din patimile cele stricătoare
Bucură-te, că la tronul lui Hristos ești mijlocire
Bucură-te, cel ce mă izbăvești dintru mâhnire
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 13-lea
O, de trei ori Preafericite Părinte, Sfinte Mucenice Efrem, împreună-locuitorule cu sfinții, roagă-L pe Hristos, dimpreună cu ei, să ne izbăvească din toate nevoile, făcându-ne părtași vieții celei veșnice, pe noi, cei ce-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zic din nou Icosul 1 și Condacul 1:
Icosul 1
Ca un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:
Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat
Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat
Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie
Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu
Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău
Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință
Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință
Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței
Bucură-te, rana și surparea necredinței
Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși
Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul 1
Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Rugăciune către Sfântul Mucenic Efrem
O, Sfinte Părinte Efrem, căzând înaintea ta cu umilință, ridicăm acum glasul nostru spre tine. Cum se cuvine oare să te numim: minunat următor al Domnului Hristos, mare nevoitor și pustnic, cuvios părinte, mare mucenic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, izvorâtor de mir, făcător de minuni, grabnic ajutător, mare tămăduitor de multe feluri de boli, slobozitor din multe necazuri și primejdii, mângâietor în deznădejde sau ajutător întru toate nevoile? Cu adevărat, toate aceste numiri le porți dintru darul Duhului Sfânt și de aceea te rugăm să nu ne treci cu vederea, ci degrabă venind întru întâmpinarea noastră, mijlocește-ne mare milă de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și fie ca prin puterea minunată a rugăciunilor și a predicilor tale să dobândim întărire în a purcede și noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciunea Ta ai zidit pe om din ţărână şi ai suflat în faţă lui suflare de viaţă şi, binecuvantandu-l, ai zis: creşteţi şi va înmulţiţi şi umpleţi pământul, iar la Cana Galileii, prin Unul-Născut Fiul Tău, ai binecuvântat nunta şi deci naşterea de fii, cu multă umilinţă rog marea Ta bunătate, ca neîncetat să reverşi harul Tău şi să Te milostiveşti asupra copiilor mei, pe care ai binevoit să mi-i dăruieşti. Umple-i de înţelepciune şi pricepere. Apară-i de toate cursele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Porunceşte îngerilor tăi ca totdeauna să le fie călăuze şi povăţuitori spre toate faptele cele bune, ca de-a pururea să Te poată laudă şi preamări în veci. Amin.
După obișnuitul început:
https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/
Troparul Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici, glasul al 5-lea:
Pe luceafărul nostru cel din Oltenia, cu închinare de taină, ca pe un părinte ales să-l slăvim acum noi, ucenicii lui; că înainte-văzător s-a făcut Sfântul Irodion, de boli pe toţi vindecându-i şi duhovnic dumnezeiesc s-a arătat în viaţa sa.
Condacul 1
Pe luceafărul din Lainici, pe Irodion cel cu numele de Apostol, toţi să-l lăudăm; că acesta, ajungând iscusit duhovnic, al Olteniei păstor s-a arătat strălucit, iar în munte a înmulţit pe ucenicii săi, care-i strigă: Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Icosul 1
Marele Ierarh Calinic de la Cernica părinte duhovnic te-a ales pe tine, Cuvioase Irodioane, şi povăţuitor al călugărilor te-a aşezat; că în tinereţea ta a văzut desăvârşirea vieţii tale cuvioase, pentru care îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, luceafărule din Lainici;
Bucură-te, păstorule cel bun;
Bucură-te, că te-ai împărtăşit din potirul veşniciei;
Bucură-te, inimă de părinte şi născător de fii ai luminii;
Bucură-te, fiu al plaiului oltean, primit ca frate la Cernica;
Bucură-te, că în Mănăstirea Lainici mare stareţ ai ajuns;
Bucură-te, că mulţi ucenici ai născut aici în Duhul Sfânt;
Bucură-te, vas al darului înainte vederii;
Bucură-te, purtătorule al crucii cu îndelungă răbdare;
Bucură-te, sprijin al celor neputincioşi;
Bucură-te, dezlegare prin har a zidirii înrobite;
Bucură-te, cuvânt cu dumnezeiască rodire;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 2-lea
Adeseori venea la tine Sfântul Calinic să primească sfat şi dezlegare, cu toate că erai mai tânăr decât el, dar sporirea ta duhovnicească, cu preţ de jertfă câştigată, făcea mai mult decât anii cei îndelungaţi. Pentru aceasta cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Ajungând ierarh în Oltenia, de Dumnezeu purtătorul Ierarh Calinic te-a chemat, Părinte Irodioane, să slujeşti ca stareţ şi te-a numit „Luceafăr al Lainiciului”. Pentru aceasta, împreună cu el îţi cântăm:
Bucură-te, desăvârşire în chipul îngeresc;
Bucură-te, smerenie de om ceresc;
Bucură-te, luminător al credincioşilor cel cu nume de apostol;
Bucură-te, prieten al Mirelui îmbrăcat în haina veacului viitor;
Bucură-te, următor al părinţilor pustiului;
Bucură-te, podoabă a ieromonahilor cu sfinţenie lucrată;
Bucură-te, pământ ce rodeşti însutit sămânţa Cuvântului;
Bucură-te, rod al Pomului Vieţii;
Bucură-te, înţelegere de taină a tainelor Scripturii;
Bucură-te, preoţie cuvioasă şi slujire îngerească;
Bucură-te, jertfă roditoare de înviere;
Bucură-te, făclia cea luminoasă a sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 3-lea
Fiind primit, Cuvioase Irodioane, în obştea Mănăstirii Cernica, stareţul tău, Sfântul Calinic, s-a minunat de viaţa ta îmbunătăţită, căci în osteneli călugăreşti haină de nuntă neîntinată ţi-ai alcătuit şi la Sfânta Liturghie cu cetele îngereşti neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Ca la un izvor de apă alergând fraţii în mănăstirea ta, obşte mare s-a întocmit, Cuvioase, iar tu, Sfinte, privind la ei, mulţumeai lui Dumnezeu, zicând: ,,Iată eu şi pruncii daţi mie de Dumnezeu”. Drept aceea, împreună cu ei strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, trâmbiţa Duhului Sfânt;
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina cea neînserată;
Bucură-te, vas ales al Preasfintei Treimi ce porţi Cuvântul cel necuprins;
Bucură-te, vieţuire îngerească într-un duh cu Sfântul Ierarh Calinic;
Bucură-te, chip îndumnezeit de fiu al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în rugăciune ai văzut lumea în dumnezeiasca lumină;
Bucură-te, veşmânt al înfrânării pătruns de razele Schimbării la Faţă;
Bucură-te, liturghisire a prefacerii de taină;
Bucură-te, canon al sihaştrilor, împreună vieţuitor cu îngerii;
Bucură-te, paraclis al mângâierii de sus;
Bucură-te, stăruitor în închinarea duhovnicească;
Bucură-te, zidirea înnoitoare a sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 4-lea
Având darul înaintevederii, n-ai primit, Sfinte Cuvioase, laptele femeii ce dădea celui rău făptura lui Dumnezeu, pentru că darul de jertfă numai cudragoste şi rugăciune curată se cuvine să-l aducem lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Părinte al călugărilor, îndemn şi lumină te arăţi credincioşilor, Cuvioase, şi tuturor celor care vin la tine cu credinţă. Pentru aceasta, închinându-ne icoanei şi sfintelor tale moaşte, primim luminare minţii şi inimii, pentru care strigăm aşa:
Bucură-te, iubitorule al liniştirii duhovniceşti;
Bucură-te, rugătorule neîncetat către Dumnezeu;
Bucură-te, făclia Duhului Sfânt care luminezi pe cei binecredincioşi;
Bucură-te, învăţătorule în tainele Scripturii;
Bucură-te, glăsuitorule al Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, mărgăritarul din ţarină aşezat în Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, temelie nesurpată de valurile lumii;
Bucură-te, pace dumnezeiască în vremuri de tulburare;
Bucură-te, proorocie luminată ce îndemni şi zideşti;
Bucură-te, lumină a monahilor evlavioşi;
Bucură-te, bucuria Sfântului Calinic de la Cernica;
Bucură-te, cel sfinţit de harul Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 5-lea
Săracilor te-ai făcut pâine hrănitoare, Preacuvioase, orfanilor tată, celor rătăciţi călăuzire, sărmanilor mângâiere, bolnavilor alinare şi tuturor părinte de Dumnezeu purtător, fericite, pentru aceasta acum împreună cu cetele cereşti cânţi neîncetat Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Smerit păstor şi dulce povăţuitor te-ai arătat în Biserica slavei lui Dumnezeu, Sfinte Cuvioase, fiind ridicat stareţ al monahilor prin chemare de sus şi aşezat în scaunul întâistătătorilor lavrei tale, de către Sfântul Ierarh Calinic. Pentru aceasta toţi, cunoscând viaţa ta asemenea îngerilor, se bucurau cântând unele ca acestea:
Bucură-te, lauda Mănăstirii Lainici;
Bucură-te, slava Olteniei;
Bucură-te, trup făcut altar de jertfă Domnului;
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu şi de oameni;
Bucură-te, iconom al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu şi părinte al oamenilor;
Bucură-te, doctor iscusit al bolilor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, ocrotitor neputincioşilor şi săracilor alinare;
Bucură-te, pom cu luminoasă roadă de mântuire;
Bucură-te, om ceresc şi înger pământesc;
Bucură-te, cale nerătăcită spre bucurie veşnică;
Bucură-te, că rugăciunea ta scară de la pământ la cer s-a făcut;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 6-lea
Mare apărător al celor asupriţi de duhurile necurate te-ai făcut, Sfinte Irodioane, căci prin rugăciunile tale pe diavoli numai cu cuvântul îi alungai şi pe cei cuprinşi de mrejele lor cu binecuvântarea îi dezlegai. Pentru aceasta şi noi, cunoscând puterea rugăciunilor tale, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Binecuvântare şi sfat primind de la tine Sfântul Ierarh Calinic, în drumul spre scaunul episcopal de la Râmnic a văzut mai înainte mutarea stareţului Nicandru. Pentru aceasta, deşi mâhnindu-se de despărţire, se bucura că te avea pe tine blând ajutător, drept aceea şi noi îţi cântăm împreună cu el:
Bucură-te, întărirea ierarhilor;
Bucură-te, dezlegătorule al păcătoşilor;
Bucură-te, mlădiţă a Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, aleasă alcătuire de pământ şi lumină;
Bucură-te, bărbatul doririlor dumnezeieşti;
Bucură-te, pustnic sfânt ce atragi pe oameni la iubirea lui Hristos;
Bucură-te, că permanent ai unit rugăciunea cu răsuflarea;
Bucură-te, întâmpinare de părinte a fiului risipitor;
Bucură-te, inimă în rugăciune, în care se odihneşte Dumnezeu;
Bucură-te, că sufletul şi inima ţi-au fost cuprinse de lumina negrăită;
Bucură-te, că prin cruce ai odrăslit floarea nestricăciunii;
Bucură-te, fiu iubit al Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 7-lea
De Dumnezeu Născătoarea te-a luminat şi te-a călăuzit în toată viaţa ta, Cuvioase Părinte, că tu pe toate sub Acoperământul ei le aduceai şi, la măsura Părinţilor de demult ajungând, cântai împreună cu Sfinţii lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
În Biserica din ceruri slujind acum, Sfinte Irodioane, Părinte, şi cu vrednicie locuind împreună cu Sfântul Calinic în lumina neînserată, te rugăm cu căldură, mijloceşte la Tatăl cel ceresc pentru sufletele noastre, să aflăm milă şi har în vremea judecăţii, ca să-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, întărirea celor slabi în credinţă;
Bucură-te, stâlp de foc şi nor luminos pe calea mântuirii;
Bucură-te, armă asupra duhurilor rele în viaţa sihăstrească;
Bucură-te, luminarea celor întunecaţi de patimi;
Bucură-te, curăţirea celor afundaţi în păcate;
Bucură-te, purtătorule al darurilor tainice;
Bucură-te, că reverşi daruri dumnezeieşti peste zidire;
Bucură-te, liman de mântuire al credincioşilor;
Bucură-te, măslin roditor care miluieşti pe cei ce te cheamă în ajutor;
Bucură-te, rai al virtuţilor şi călăuză spre Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, cale nerătăcită a celor ce se nevoiesc cu smerenie;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 8-lea
În chip de taină, proorocul David dumnezeiasca lege cu privegheri şi post a primit-o, iar tu, Cuvioase Irodioane, cu Trupul şi Sângele MântuitoruluiHristos împărtăşindu-te, darul proorocesc al Duhului l-ai primit; pentru aceasta cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Viaţa cea îmbunătăţită având din pruncie, Sfinte Cuvioase, duhovnic iscusit te-ai arătat şi cu credinţă şi evlavie Sfântului Calinic ai urmat. Drept aceea, fii nouă ajutător şi mijlocitor către Domnul, ca să aflăm de la El milă şi har şi cu veselie să-ţi cântăm:
Bucură-te, duhovnic binecuvântat sub candelă aprinsă;
Bucură-te, Părinte al celor ce caută înfierea dumnezeiască;
Bucură-te, vedere cu duhul a tainelor Împărăţiei;
Bucură-te, conştiinţă a descoperirilor minunate;
Bucură-te, închinare neîncetată, poartă către cer;
Bucură-te, făclie purtătoare de lumină a Bisericii;
Bucură-te, ajutător al preoţilor lui Hristos;
Bucură-te, ocrotitor al monahilor şi monahiilor în ispite şi prigoane;
Bucură-te, făclie aprinsă pentru cei credincioşi;
Bucură-te, că în smerenie ai ajuns la asemănarea Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că în alergarea ta ai ajuns la răsplata chemării de sus;
Bucură-te, jertfă primită şi bineplăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 9-lea
Vrednic fiind, Părinte, să stai înaintea Tronului dumnezeirii, te rugăm: revarsă har din cer peste noi, ca prin cuvântul tău Însuşi Dumnezeu să vorbească şi cu bucurie să strigăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ca o stea ai luminat pe sihaştri şi cu faptele credinţei ai strălucit pe pământ, petrecând împreună cu îngerii, Părinte. Şi pentru credinţa Evangheliei pe toţi într-un duh i-ai adunat, sfătuindu-i să vieţuiască în chip vrednic, Cuvioase. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, floarea ostenelilor sihăstreşti;
Bucură-te, îmbărbătare spre nevoinţă a mirenilor;
Bucură-te, priveghere în rugăciune cu cetele călugărilor;
Bucură-te, mulţumire adusă în numele Domnului cu soborul preoţilor;
Bucură-te, cunoaştere a iubirii lui Dumnezeu cea mai presus de cunoştinţă;
Bucură-te, ascultare de ucenic înaintea arhiereilor;
Bucură-te, că ţi-ai răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele;
Bucură-te, că te-ai asemănat în Duhul cu marii Părinţi ai Bisericii;
Bucură-te, că împreună cu ei ai dobândit răsplata vieţii cereşti;
Bucură-te, fiu şi moştenitor al Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, Părinte, prin care Hristos ia chip în cei chemaţi de El;
Bucură-te, primire prin credinţă a făgăduinţei Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 10-lea
Prin post şi rugăciune ai alungat, Părinte, lucrarea vrăjmaşă din sufletul şi din trupul tău, luând de la Dumnezeu cuvânt cu putere multă. Drept aceea, mulţimile de oameni, primind vindecare de la harul tău, cu mulţumire strigau: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Înger în trup arătându-te, ai primit să trăieşti ca sihastru în Mănăstirea Lainici, fericite Părinte. Şi cu puterea credinţei biruind patimile, mulţime de credincioşi ai adunat în jurul tău, care slăveau pe Dumnezeu, cântând:
Bucură-te, cuvântătorule cu putere Duhului Sfânt;
Bucură-te, mângâiere a dragostei şi păcii celei de Sus;
Bucură-te, că îmbrăţişezi pe toţi cu îmbrăţişare sfântă;
Bucură-te, gând roditor spre ascultarea lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai îmbogăţit cu sărăcia Fiului lui Dumnezeu înomenit;
Bucură-te, pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău;
Bucură-te, făptură nouă în Domnul;
Bucură-te, curăţie a dragostei duhovniceşti;
Bucură-te, purtătorule în trup a răstignirii lui Hristos;
Bucură-te, trup în care s-a arătat viaţa Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, suflet stăpânit de dragostea Preasfintei Treimi;
Bucură-te, că te-ai înnoit duhovniceşte, urcând din treaptă în treaptă;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 11-lea
Simţindu-ţi sfârşitul aproape, fraţii s-au strâns să asculte îndemnul tău cel din urmă. Deci văzând în duh cele de pe urmă ale lor, le-ai zis: „Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte la sfânta jertfă, pe care în pace să o aducem, cântând: Aliluia!”.
Icosul al 11-lea
Fericite Irodioane, sufletul tău suindu-se la cer împreună cu îngerii, trupul însă ni l-ai lăsat comoară nestricată în veac, pentru tămăduirea sufletelor şi trupurilor noastre. Drept aceea toţi credincioşii îţi cântă:
Bucură-te, văzătorule al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, mângâiere a monahilor şi a creştinilor;
Bucură-te, tăiere împrejur a inimii, în duh;
Bucură-te, roadă spre sfinţire;
Bucură-te, slujire întru înnoirea Duhului;
Bucură-te, împreună pătimire cu Hristos;
Bucură-te, preamărire împreună cu El;
Bucură-te, altar al numelui lui Iisus;
Bucură-te, biruitorule împotriva răului cu faptele bune;
Bucură-te, că te-ai liniştit în împlinirea voii dumnezeieşti;
Bucură-te, cuvântătorule în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt;
Bucură-te, împreună lucrător cu Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 12-lea
Maicii Domnului rugându-te, ai ţinut la piept Crucea Mântuitorului Hristos şi duhul ţi-ai dat în mâinile Stăpânului, iar nouă ne-ai lăsat trupul tău plin de sfinţenie care tămăduieşte bolile şi dezleagă legăturile nedezlegate, spre împărtăşirea celor ce cântă: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Astăzi, toată obştea sihaştrilor la harul de sus se adună şi la ospăţul Stăpânului pe Sfântul Irodion prăznuieşte, mărind cinstită adormirea sa şi cu veselie cântând:
Bucură-te, intrare întru bucuria Domnului;
Bucură-te, lăcaş al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, trup îmbrăcat în nemurire;
Bucură-te, prefacere din slavă în slavă;
Bucură-te, iubire desăvârşită care alungi frica;
Bucură-te, părtaş al dumnezeieştii firi;
Bucură-te, împărtăşire din sfinţenia Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, păzire fără de prihană întru venirea Domnului;
Bucură-te, milostivire spre lumea deznădăjduită;
Bucură-te, nume scris în cartea vieţii;
Bucură-te, fericită odihnire în duh de isihie;
Bucură-te, chip făcut icoană, de pururi închinare;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 13-lea
O, Cuvioase Părinte Irodioane, mare slujitor al harului lui Dumnezeu, primeşte de la noi această puţină rugăciune şi o du la Tronul Preasfintei Treimi, ca izbăvindu-ne din toate necazurile şi suferinţele să-ţi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice Icosul I şi Condacul 1:
Icosul 1
Marele Ierarh Calinic de la Cernica părinte duhovnic te-a ales pe tine, Cuvioase Irodioane, şi povăţuitor al călugărilor te-a aşezat; că în tinereţea ta a văzut desăvârşirea vieţii tale cuvioase, pentru care îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, luceafărule din Lainici;
Bucură-te, păstorule cel bun;
Bucură-te, că te-ai împărtăşit din potirul veşniciei;
Bucură-te, inimă de părinte şi născător de fii ai luminii;
Bucură-te, fiu al plaiului oltean, primit ca frate la Cernica;
Bucură-te, că în Mănăstirea Lainici mare stareţ ai ajuns;
Bucură-te, că mulţi ucenici ai născut aici în Duhul Sfânt;
Bucură-te, vas al darului înainte vederii;
Bucură-te, purtătorule al crucii cu îndelungă răbdare;
Bucură-te, sprijin al celor neputincioşi;
Bucură-te, dezlegare prin har a zidirii înrobite;
Bucură-te, cuvânt cu dumnezeiască rodire;
Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul 1
Pe luceafărul din Lainici, pe Irodion cel cu numele de Apostol, toţi să-l lăudăm; că acesta, ajungând iscusit duhovnic, al Olteniei păstor s-a arătat strălucit, iar în munte a înmulţit pe ucenicii săi, care-i strigă: Bucură-te, Sfinte Părinte Irodioane, de Dumnezeu înţelepţite!
Măiastră primire în tainica lume
Vibrații se-ndrumă, potecă se fac
O pâlnie cerne mișcarea ca vreascuri
Iar apa își varsă undele noi
În albia-nchisă ce caută nume
Electrice noduri pe stânca orbirii
Îndrumă spre negru bucăți nedesprinse
Spre rod de închegare, oglinda privește
Prin straturi tăcute, dansează reflexii
Și voci neatinse din sânul vorbirii
Pătrunde un vifor ca zgomot de carte
Prin spații și puncte, sădim o câmpie
Cu certitudini, sau poate cu certuri
Îi cerem semințe, ne cerne pe noi
Un spațiu se naște în fiece parte …..
Apusul cuprinde întinderea mată
Iar apa se mișcă în ritm de izvor
O aripă naște un zbor spre cealaltă
Adie din oase un crivăț de dor
Se pleacă spre munte câmpia înaltă
Mihai Nistor

E noapte, mi-am terminat treburile, mi-am luat cățelușul bolnăvior cu mine în dormitor ca să-l supraveghez, dar și pentru că așa se va simți iubit și ocrotit. Motanul fiicei mele tronează în mijlocul patului. M-am băgat în plapumă, după toaleta de seară, iar el s-a cuibărit în brațele mele, așa cum stau pe burtă, cu laptopul în față, încât trebuie să-i dau uneori coada la o parte, ca să scriu.
Am fost în seara asta la Ovidiu Brăzdău, la Cursul de Conștientizare. Îmi place omul ăsta, înțeleg ceea ce spune, pentru că accesează mai mereu ceva ce și eu am parcurs; mă interesează cursul, dar simt o apăsare și disconfort în timpul lui. Sunt un om care vorbește, comentează, are păreri, dar cumva mi se pare că sunt din alt film aici. Am lipsit de câteva ori, iar ieri am ajuns cu greu, pe o ploaie torențială.
Doar încăpățânarea mea berbecească mă face să duc până la capăt ceva ce mă face să sufăr, inclusiv fizic. Am mereu sentimentul că privirea mea, fixată asupra celui care vorbește nu e prea ok; că remarcile mele, care vin din spiritualitatea creștin ortodoxă sunt deplasate aici – dar înțeleg că sunt folosite concepte din diferite spiritualități, care au un conținut mai apropiat de ideea pe care dorește să ne-o transmită; mai simt că ceea ce spun pare că ar dori să atragă apreciere. Conștientizez, însă, că pot fi doar gândurile și temerile mele, izvorâte dintr-o dorință reală de a fi validată, vizibilă.
Am fost mulți ani destul de izolată și mi-a trebuit ceva timp și destui oameni care să mă facă să mă simt iarăși actualizată și că ceea ce spun sunt gânduri cuminți, adânc trecute prin cultura și experiența mea de până acum.
Simt apăsătoare tristețea de a fi destul de antipatică; chiar unii prieteni îmi spun că mă iubesc, deși sunt antipatică! Dar, în general sunt o ființă prietenoasă și relaționez foarte ușor, nu simt această respingere, sau nu-mi pasă.
De ce continui – totuși – să mă duc la curs, dacă simt toate astea? Pentru că este ceva în mine, care vrea să fie descoperit și în acest mediu de disconfort personal poate ieși la iveală. Dar de ce mai mult am lipsit decât am venit, de ce o ciudată sincronicitate mi-a adus evenimente pe care nu voiam să le ratez, la aceleași ore?
Oare pentru că fug de neplăcerea acelor conștientizări ce-ar putea să apară? Poate e aceeași facere cu dureri, pe care o întâlnești în terapie, când scormonești în adâncuri și privești cu ochii deschiși la tot ceea ce te-a afectat; poate că e ca la Constelațiile Familiale, pentru care mi-au trebuit ani, ca să am curajul de a mi le lucra. Era teama de ceea ce voi descoperi. Poate este ca la Sand Play, când am început – înciudată –cu un copăcel și fiind sigură că altceva nu mă atrage, dar apoi am alcătuit o poveste minunată în cutiuța fermecată.
Oare nu cumva doar fug de teama de a afla ceva nou, autentic despre mine, care mă va obliga la schimbări majore, la ieșirea din zona de confort? Și-atunci, încep să văd; gândurile mele acoperă alte gânduri. Înfășor îngrijorările mele, din sursă foarte apropiată, cu altele, care nu pot fi la fel de apăsătoare.
Îmi pleacă – mi-au plecat, deja – copiii la casele lor. Mai vin să mai mănânce uneori. Eu și soțul meu ne vom muta de asemenea. Nu am mai fost doar noi doi într-o casă dinainte de venirea copiilor. Simt o ușoară teamă de intimitatea aceasta, pe care nu am mai exersat-o de mult. Ne-am străduit să facem, cât de bine am putut, meseria de părinți, de gospodari, de soți, de gazde și ce-om mai fi fost. Și toate astea cu prezență 100%.
Am renunțat la carieră, la ani buni de muncă și învățătură, în lipsuri, frig și maratoane după cărți. Dar, a avut sens? Orice pot să îndur, dacă știu că are un rost, un sens! Ei sunt investiția mea cea mai mare, cea mai importantă, cum va fi în continuare viața lor? Copiii noștri au crescut; cu dragostea noastră un pic sufocantă pentru ei, cu grija permanentă față de ei și par niște adulți puternici și capabili să-și facă viața lor.
Oricum, de-aici încolo nu mai am ce să adaug; ce a fost de spus s-a spus, educația – cum m-am priceput – le-am făcut-o; principii de viață le-am sădit – sper ca sămânța să dea rod bogat.
Sună telefonul ca la camera de gardă, trebuie să fac mâncare, vine soțul meu o fuguță, mă duce să iau ceva de papa, fac cumpărături, vorbesc cu copiii un pic, stau cu ei la masă, dar în gând îmi scriu jurnalul – o idee brilliant!
Într-adevăr, am ales să fiu în situația de a nu mai evita și să forez în adâncuri și să admit, să recunosc de ce nu vreau să merg la cursul lui Ovidiu, deși eu i-am cerut să mă accepte – pentru că intuiam că va trebui să accesez adevărul personal. Un alt motiv pentru care am venit la curs este că uit și, în afară de suportul fiziologic, simt că mai e ceva, un motiv subtil, care-mi scapă, se ascunde. Mai e de lucrat pe șantierul ăsta.
Dar, să conștientizez unde sunt acum: o etapă importantă din viața noastră a luat sfârșit; puii noștri au zburat din cuib. Cu emoție și cu un pic de teamă voi privi cum vor ști să zboare. Apoi, mă voi întoarce și înspre mine, un personaj pe care nu l-am prea băgat în seamă, dar a venit vremea să nu mă mai ascund în spatele copiilor. Ceva va fi de făcut și cu viața mea.
Voi face curat, no problem; voi găti – absolutely – și-mi voi aștepta oricând copiii să vină la mami a lor! Dar și scăfârliei pe care mi-a dat-o bunul Dumnezeu voi să-i sporesc talanții, să-i extind ”fișa postului”.
Până acum am văzut că tot ce mi-am propus am făcut și încă foarte bine. Și tot mi-a rămas un grăunte de teamă de schimbare. Am însă încredere în bunul Dumnezeu, dar și în mine! În puterea și rezistența mea, în mintea asta uitucă, dar care face față oricărei sarcini, până la urmă; în hotărârea mea; în suplețea și adaptabilitatea mea; în simțul umorului (care mă mai și trădează, că m-apucă râsul când mi-e lumea mai dragă), în capacitatea de relaționare cu tinerii, cu copiii – cred că mi-ar umple inima de bucurie să lucrez cu ei!
Încă nu știu de unde să încep, Doamne, dar eu îmi fac partea mea și îmi conștientizez nevoia de a ieși între oameni, cu căldură și bucurie; Te rog Tu să mă ajuți să întâlnesc oamenii potriviți, cărora să le fie de folos ceea ce le pot eu oferi, iar ei să mă ajute să cresc ceea ce este – în potență – bun în mine, pentru ca la sfârșit să zâmbesc și să-Ți pot spune: a fost frumos, Boierule! Îți mulțumesc!
Cristina Olaru
Acest text va apărea într-o carte la Editura Ascendent. Este ideea Clarei Toma ca 200 de persoane să-și scrie jurnalul aceleiași zile, 30 aprilie. Cum propunerea a venit în cadrul Cursului de Conștientizare, condus de Lect. Dr. Ovidiu Brazdău, proiectul a surprins conștientizările noastre din acea zi :).

Cu umilinţa inimii şi cu evlavie venim noi, păcătoşii şi săracii, către tine, Sfântă slăvită fecioară şi Mare Muceniţă Irina, albina lui Hristos cea mult lucrătoare, care pe cuvintele Sfântului Duh, cele luminate şi mai dulci decât mierea şi fagurele, pe buzele tale le-ai purtat şi prin a lor dulceaţă şi lumină multe suflete ai îndulcit şi ai luminat; auzi-ne şi pe noi, nevrednicii, cei întristaţi şi apăsaţi de conştiinţa mulţimii păcatelor noastre, care, prin a noastră nesimţire şi lenevire, sporesc şi se întăresc, şi ca o rugină veche, prin obişnuinţă, cheltuiesc şi strică în toată vremea tăria şi frumuseţea sufletelor noastre. Şi de aceea, te rugăm pe tine, porumbiţa lui Hristos cea curată şi preablândă, care prin sfântă neprihănire ai zburat de pe pământ către acoperământul cerescului Vultur, nu ne uita pe noi cei nemernici şi cu totul neputincioşi, care ne zbatem, zăcând jos în această vale a plângerii şi a ispitirii, şi care îndrăznim a te pune pe tine mijlocitoare, sfântă fecioară, către Preabunul şi Preacuratul tău Mire, Hristos. Ia aminte la toţi cei care cu credinţă şi cu dragoste alergăm către tine la vreme de necaz şi de primejdii.
Ştim că tu ai mare îndrăzneală către Preabunul nostru Mântuitor, pentru a Cărui dragoste ţi-ai pus sufletul tău; de aceea credem fără de îndoire că la toată cererea spre folosul nostru vei fi ascultată de Preamilostivul Dumnezeu pe Care roagă-L să ne povăţuiască pe noi pe calea mântuirii şi să ne sprijinească cu darul Său la vreme de ispite şi de încercări şi să ne acopere cu a Sa milă de toate primejdiile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi. Să ne trimită frica Sa în inimile noastre, că prin ea să vieţuim cu trezvie şi cu luare aminte, spre a scăpa de veşnicele munci şi a dobândi bucuria cea necuprinsă de minte şi fără de margini şi să slăvim împreună cu tine, Sfântă fecioară, pe Dumnezeul nostru, Cel închinat în Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Regulile canonice pe care sunt datori a le împlini tinerii la nuntă creştină ortodoxă sunt douăsprezece la număr şi anume :
1. Cei doi tineri care vor să se cunune unul cu altul, să nu fie între ei nici un fel de rudenie trupească sau duhovnicească, adică din Sfântul Botez. Cununia între rude este oprită cu desăvârşire de Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe.
2. Părinţii celor doi tineri trebuie să se învoiască şi să se unească la căsătoria copiilor lor. Nunţile făcute fără voia părinţilor nu aduc bucurie copiilor şi sunt canonisite de Sfântul Vasile cel Mare în canoanele 38, 40 şi 42 ca şi desfrânarea, cu trei ani oprire de la Sfânta Împărtăşanie până la împăcarea celor doi tineri cu părinţii lor.
3. Cei doi tineri trebuie să se iubească şi să se învoiască a se căsători unul cu altul; căci de se căsătoresc fără voia lor, la îndemnul părinţilor sau pentru câştiguri materiale, această nuntă nu poate dăinui.
4. Logodirea celor doi tineri să se facă cu preot, după rânduiala Bisericii, cu cercetarea canonică cuvenită.
5. Tinerii logodiţi sunt datori să trăiască la părinţii lor până la cununia religioasă şi să-şi păzească cu sfinţenie fecioria, că de vor greşi mai înainte sunt canonisiti de Biserica că nişte desfrânaţi şi opriţi şapte ani de la Sfânta Împărtăşanie.
6. Mai înainte cu o săptămâna sau două de cununia religioasă cei doi tineri sunt datori să se spovedească la duhovnicul lor din copilărie sau la preotul satului, cu post şi rugăciuni şi, dacă au voie, să se pregătească pentru Sfânta Împărtăşanie.
7. Cununia religioasă se cuvine, după tradiţie, a se face dimineaţa, de obicei Duminica, mai înainte de începerea Sfintei Liturghii, iar naşii mirilor să fie creştini buni, capabili să înveţe şi să povăţuiască pe calea cea bună pe finii lor.
8. După slujba cununiei, cei doi tineri stau cu cununiile pe cap în mijlocul bisericii, înconjuraţi de credincioşi până la sfârşitul slujbei, iar preotul dă binecuvântare de Sfânta Liturghie şi se roagă împreună cu toţi cei de faţă pentru ajutorul celor încununaţi. Crezul şi Tatăl nostru este dator să le zică mirele.
9. Când preotul zice : ” Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să va apropiaţi ” , atunci cei doi miri se apropie de Sfântul Potir şi se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dacă au voie de la duhovnicul lor.
10. După terminarea Sfintei Liturghii cei doi miri sunt conduşi la casă mirelui de nuntaşi după vechea tradiţie ortodoxă, unde se aşează la masă, mănâncă şi se veselesc cu cucernicie şi bună rânduiala, întru slavă lui Dumnezeu, precum se cuvine creştinilor.
11. Dacă cei doi tineri s-au împărtăşit, se cuvine să fie în curăţenie până în seară zilei următoare, pentru cinstea Sfintelor Taine.
12. În toată vremea căsniciei, creştinii trebuie să nu se împreune Lunea, Miercurea, Vinerea, Sâmbătă şi Duminică, ci numai Marţea şi Joia, exceptând Sfintele Posturi, când este recomandată înfrânarea.
Această este regula canonică a celor ce se căsătoresc, rânduită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, pe care cei mai mulţi creştini o calcă în zilele noastre, spre a lor osândă ( După Hristoitia, Bunul Moral al creştinilor, cap. 26; pag. 67-69, de Sfântul Nicodim Aghioritul ) . Cei ce împlinesc aceste reguli creştine la căsătorie, primesc binecuvântare de la Dumnezeu şi duc viaţă liniştită în familie şi cu bună sporire în toate. Iar cei ce încalcă rânduiala Bisericii la căsătorie, duc viaţă cu multe ispite. După rânduiala Bisericii nu se fac cununii sâmbătă seară, spre ziua Sfintei Duminici. Unii fac nuntă cu scop de câştig, spre a dobândi daruri şi sume mari de bani, schimbând Taina Nunţii rânduită de Dumnezeu în rai, în prilej de desfrânare, de sminteală şi de câştig pierzător de suflete spre a lor osânda. Un alt mare păcat fac tinerii care se cununa numai de ochii lumii, nu pentru naştere de copii, ci spre plăcere trupească şi fac cununie şi petrecere în sfintele posturi, când nunţile sunt oprite.
Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?
Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i pe cei suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.
Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări. Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat. Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin.
Ziduri se izbesc de poartă, locuri ard în locul lor
Cheile-și adapă leul cu izvoare de hiat
Broasca zace-nfometată cu auz fin de izvor
Vântul nu își poartă suflul de pridvor apropiat
Iar metalicul din oase curge valuri de spătar
Ochi de viespe îți prepară turtureaua înjunghiată
Trupul serii, tremurândul, află setea de nectar
O năvalnică purtare se petrece înspumată
Dar în zori, când neființa își zidește armonia
Căutând în pribegirea armelor – o înghețare
Zămislește gândul fraged malul oastei pe câmpia
Munților; se lasă vreme și abis de tremurare
Mihai Nistor
Imagine: http://artindex.ro/2013/09/15/pictorul-ion-mihalache-sau-stadiul-de-nefiinta-al-lumii/
Doamne Iisuse Hristoase, Ziditorul lumii, învredniceşte-ne pe noi Împărăţiei Tale, că numai pe Tine singur, Stăpâne, Te-a dorit sufletul meu şi pentru numele Tău n-am socotit moartea şi chinurile. Deci, Iubitorule de oameni, să nu mă judeci pe mine nevrednic bunătăţilor tale, ci auzi-mă pe mine robul Tău şi primeşte această rugăciune a mea, şi care va chema numele meu şi va săvârşi pomenirea mea, a smeritului, fii lui ajutor, Doamne, şi nu-l părăsi pe el, ci umple-l pe el de tot binele şi dăruieşte-i milele Tale cele bogate. Şi cine va citi mucenicia nevoinţelor mele, blagosloveşte-l pe el, Doamne, şi toată averea lui, şi depărtează şi goneşte pentru numele robului Tău, Modest, de la toate animalele lui, toată vătămarea şi boala. Aşa, Stăpâne, caută din Sfânt lăcaşul Tău spre rugăciunea mea şi binecuvântează şi înmulţeşte animalele lui şi goneşte pentru numele robului Tău, Modest, de la toate animalele lui, toată vătămarea şi boala. Aşa, Stăpâne, caută din Sfânt lăcaşul Tău, spre rugăciunea mea şi binecuvântează şi înmulţeşte animalele lui, precum ai binecuvântat şi ai înmulţit turmele lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacob şi ale tuturor celor ce au slujit Ţie, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunile care se rostesc înainte de citirea Psaltirii
***
PSALMUL 1
Al lui David
1. Fericit bărbatul, care n‑a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n‑a șezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea.
3. Și va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa și frunza lui nu va cădea și toate câte va face vor spori.
4. Nu sunt așa necredincioșii, nu sunt așa! Ci ca praful ce‑l spulberă vântul de pe fața pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioșii la judecată, nici păcătoșii în sfatul drepților.
6. Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri.
PSALMUL 2
Al lui David
1. Pentru ce s‑au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni?
2. S‑au ridicat împărații pământului și căpeteniile s‑au adunat împreună împotriva Domnului și a unsului Său, zicând:
3. «Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor».
4. Cel ce locuiește în ceruri va râde de dânșii și Domnul îi va batjocori pe ei!
5. Atunci va grăi către ei întru urgia Lui și întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;
6. Iar eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
7. Domnul a zis către mine: «Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te‑am născut!
8. Cere de la Mine și‑Ți voi da neamurile moștenirea Ta și stăpânirea Ta, marginile pământului.
9. Le vei paște pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!».
10. Și acum, împărați, înțelegeți! Învățați‑vă toți, care judecați pământul!
11. Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur.
12. Luați învățătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiți toți cei ce nădăjduiesc în El.
PSALMUL 3
Al lui David
1. Doamne, cât s‑au înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți se scoală asupra mea;
2. Mulți zic sufletului meu: «Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!».
3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea și Cel ce înalți capul meu.
4. Cu glasul meu către Domnul am strigat și m‑a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5. Eu m‑am culcat și am adormit; sculatu‑m‑am, că Domnul mă va sprijini.
6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7. Scoală, Doamne, mântuiește‑mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert; dinții păcătoșilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.
Slavă…
PSALMUL 4
Al lui David
1. Când Te‑am chemat, m‑ai auzit, Dumnezeul dreptății mele! Întru necaz m‑ai desfătat! Milostivește‑Te spre mine și ascultă rugăciunea mea.
2. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna?
3. Să știți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.
4. Mâniați‑vă, dar nu greșiți; de cele ce ziceți în inimile voastre, întru așternuturile voastre vă căiți.
5. Jertfiți jertfa dreptății și nădăjduiți în Domnul.
6. Mulți zic: «Cine ne va arăta nouă cele bune?». Dar s‑a însemnat peste noi lumina feței Tale, Doamne!
7. Dat‑ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin și de untdelemn ce s‑a înmulțit.
8. Cu pace, așa mă voi culca și voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m‑ai așezat.
PSALMUL 5
Al lui David
1. Graiurile mele ascultă‑le, Doamne! Înțelege strigarea mea!
2. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne!
3. Dimineața vei auzi glasul meu; dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea.
4. Că Tu ești Dumnezeul meu, Care nu voiești fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce viclenește.
5. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât‑ai pe toți cei ce lucrează fărădelege.
6. Pierde‑vei pe toți cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaș și pe viclean îl urăște Domnul.
7. Iar eu, întru mulțimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina‑mă‑voi spre sfânt locașul Tău, întru frica Ta.
8. Doamne, povățuiește‑mă întru dreptatea Ta din pricina dușmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta.
9. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deșartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.
10. Judecă‑i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulțimea nelegiuirilor lor, alungă‑i pe ei, că Te‑au amărât, Doamne,
11. Și să se veselească toți cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura și le vei fi lor sălaș și se vor lăuda cu Tine toți cei ce iubesc numele Tău.
12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma buneivoiri ne‑ai încununat pe noi.
PSALMUL 6
Al lui David
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți.
2. Miluiește‑mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă‑mă, Doamne, că s‑au tulburat oasele mele;
3. Și sufletul meu s‑a tulburat foarte și Tu, Doamne, până când?
4. Întoarce‑Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuiește‑mă, pentru mila Ta.
5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine?
6. Ostenit‑am întru suspinul meu, spăla‑voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda.
7. Tulburatu‑s‑a de supărare ochiul meu, îmbătrânit‑am între toți vrăjmașii mei.
8. Depărtați‑vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
9. Auzit‑a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
10. Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab.
Slavă…
PSALMUL 7
Al lui David
1. Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuiește‑mă de toți cei ce mă prigonesc și mă izbăvește,
2. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.
3. Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,
4. De am răsplătit cu rău celor ce mi‑au făcut mie rău și de am jefuit pe vrăjmașii mei fără temei,
5. Să prigonească vrăjmașul sufletul meu și să‑l prindă, să calce la pământ viața mea și mărirea mea în țărână să o așeze.
6. Scoală‑Te, Doamne, întru mânia Ta, înalță‑Te până la hotarele vrăjmașilor mei; scoală‑Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit,
7. Și adunare de popoare Te va înconjura și peste ea la înălțime Te întoarce.
8. Domnul va judeca pe popoare; judecă‑mă, Doamne, după dreptatea mea și după nevinovăția mea.
9. Sfârșească‑se răutatea păcătoșilor și întărește pe cel drept, Cel ce cerci inimile și rărunchii, Dumnezeule drepte.
10. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuiește pe cei drepți la inimă.
11. Dumnezeu este judecător drept, tare și îndelungrăbdător și nu Se mânie în fiecare zi.
12. De nu vă veți întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l‑a încordat și l‑a pregătit.
13. Și în el a gătit unelte de moarte; săgețile Lui pentru cei ce ard le‑a lucrat.
14. Iată, a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia și a născut nelegiuirea.
15. Groapă a săpat și a adâncit‑o și va cădea în groapa pe care a făcut‑o.
16. Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui și pe creștetul lui silnicia lui să se coboare.
17. Lăuda‑voi pe Domnul după dreptatea Lui și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.
PSALMUL 8
Al lui David
1. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s‑a înălțat slava Ta mai presus de ceruri.
2. Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și pe răzbunător.
3. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele, pe care Tu le‑ai întemeiat, îmi zic:
4. Ce este omul că‑Ți amintești de el? Sau fiul omului, că‑l cercetezi pe el?
5. Micșoratu‑l‑ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l‑ai încununat pe el.
6. Pusu‑l‑ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le‑ai supus sub picioarele lui.
7. Oile și boii, toate; încă și dobitoacele câmpului;
8. Păsările cerului și peștii mării, cele ce străbat cărările mărilor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!
Slavă…
DUPĂ ÎNTÂIA CATISMĂ
Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…
Apoi troparele, glasul 1:
Întru fărădelegi fiind zămislit, eu, păcătosul, nu cutez a căuta la înălțimea cerului; dar, îndrăznind către iubirea Ta de oameni, strig Ție: Dumnezeule, milostiv fii mie și mă mântuiește!
De vreme ce dreptul abia se mântuiește, cum mă voi arăta eu, păcătosul, cel ce nu am purtat greutatea și zăduful zilei? Ci numără‑mă, Dumnezeule, cu cei din ceasul al unsprezecelea și mă mântuiește!
Slavă…
Brațele părintești grăbește a mi le deschide, că în păcate am cheltuit viața mea! Și căutând, Mântuitorule, la bogăția cea neîmpuținată a îndurărilor Tale, nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită, căci către Tine, Doamne, strig cu umilință: greșit‑am la cer și înaintea Ta!
Și acum…
Preasfântă Fecioară, nădejdea creștinilor, pe Dumnezeu, pe Care L‑ai născut mai presus de minte și de cuvânt, roagă‑L neîncetat, împreună cu puterile cele de sus, să ne dea iertare de păcate și îndreptarea vieții, nouă, tuturor, celor ce cu credință și cu dragoste te preamărim pururea.
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:
Stăpâne atotputernice și necuprins, Putere începătoare de lumină și nepătrunsă, Părintele Ființei celei ipostatice și Purcezătorul Duhului Tău Celui de o putere, Care pentru îndurările milostivirii și pentru negrăita bunătate nu ai trecut cu vederea firea omenească cea cuprinsă de întunericul păcatului, ci dumnezeieștile lumini ale sfintelor Tale învățături le‑ai strălucit în lume mai întâi prin lege și prin proroci, iar mai apoi prin Însuși Fiul Tău cel Unul‑Născut, Care ai binevoit să ne răsară nouă trupește și la strălucirea luminii Tale să ne povățuiască; fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre și ne dăruiește nouă, Doamne, cu inimă neadormită și trează să petrecem toată noaptea vieții acesteia așteptând venirea Fiului Tău și Dumnezeului nostru, Judecătorul tuturor, nu culcați și dormind, ci priveghind și cugetând la lucrarea poruncilor Tale să ne aflăm, și întru bucuria Lui împreună să intrăm, unde este glasul cel neîncetat al celor ce prăznuiesc și nespusa dulceață a celor ce privesc frumusețea feței Tale celei negrăite. Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui Celui fără de început, împreună și Unuia‑Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Condac 1:
Multnevoitorului al lui Hristos Marelui Mucenic Gheorghe, acum toți din suflet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mucenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cântăm: Bucură-te, purtătorule de biruință, mare mucenice Gheorghe!
Icos 1:
Înger întru nevoință cu adevărat te-ai arătat, purtătorule de biruință al lui Hristos Gheorghe; că materialnic și cu trup fiind, vitejește pentru credință ca un nematerialnic și fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta zicem ție unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;
Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;
Bucură-te, tânărule, veselule și preafrumosule;
Bucură-te, începătorule de nevoință al lui Hristos preaalesule;
Bucură-te, înger întrupat, care covârșești pe cei muritori;
Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;
Bucură-te, că întru nevoință în chipul soarelui te-ai arătat;
Bucură-te, că, după fel, ca un înger te-ai înfățișat;
Bucură-te, adevărata lucrare a darului;
Bucură-te, curată nelucrare a firii;
Bucură-te, prin care credința s-a înălțat;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a stricat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 2:
Vederile minții avându-le curățite, ai ales mai mult a pătimi pentru Ziditorul și împreună a muri cu El, decât a trăi și a avea câștigare vremelnică; pentru că ai dorit a te încununa cu cununa mucenicilor și a cânta Domnului: Aliluia!
Icos 2:
Gheorghe, de trei ori fericite, plugar al cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat după numire; iar necinstirii dezrădăcinător, toată înșelăciunea idolilor din rădăcină smulgând-o. Pentru aceasta, vrednic ești a auzi de la toți acestea:
Bucură-te, semănătorul copacilor dreptei credințe;
Bucură-te, tăietorul neghinelor înșelăciunii;
Bucură-te, că ai smuls spinii idolilor;
Bucură-te, că ai semănat holda credinței;
Bucură-te, că pomi cu veselitoare roade ai adus lui Hristos;
Bucură-te, că pe mulți ai adus mântuiți lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtătorule de grijă al sadurilor slujirii Treimii;
Bucură-te, tăietorul rădăcinilor credinței păgâne;
Bucură-te, cel ce ai arat pământul cel neroditor;
Bucură-te, cel ce l-ai arătat lui Dumnezeu roditor;
Bucură-te, prin care nedumnezeirea s-a pierdut;
Bucură-te, prin care cunoștința de Dumnezeu a răsărit;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 3:
Din înălțime putere primind, te-ai arătat viteaz oștean, nevoitorule, al nestricatului Împărat Iisus, de stricăciosul împărat netemându-te, ci, de Dumnezeu luminat fiind, Domnului cânți așa: Aliluia!
Icos 3:
Având, o, purtătorule de biruință, ca o mare pavăză credința lui Hristos în inimă, ca un leu râvnind, în mijlocul nevoinței bărbătește ai stat cu îndrăzneață cugetare. Pentru aceasta te binecuvântăm, zicând:
Bucură-te, începătorule de toată biruința al lui Dumnezeu;
Bucură-te, voievodule al lui Hristos;
Bucură-te, luptătorule nebiruit al credinței;
Bucură-te, de biruință purtătorule, mare nevoitorule al Duhului;
Bucură-te, prea tare David, care ai omorât pe Goliat;
Bucură-te, prea viteazule Samson, care ai biruit pe cei de alt neam;
Bucură-te, al dreptei credințe în lupte biruitorule;
Bucură-te, al relei credințe puternic cioplitorule;
Bucură-te, că ești îmbogățit cu inimă de fier;
Bucură-te, că te lauzi cu piept de diamant;
Bucură-te, viteazul Crucii cel biruitor;
Bucură-te, uriașul credincioșilor cel de cunună purtător;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 4:
Ziditorului cu râvnă râvnind, ca Ilie de demult, de sineți chemat, întru nevoințe ai intrat; că n-ai suferit a unge capul tău, sfinte, cu untdelemnul păcătoșilor. Pentru aceea, vrednicia de voievod ai aruncat-o lor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4:
Ale slujitorilor de idoli defăimătoare porunci cele scrise împotriva creștinilor și a lui Hristos auzindu-le, purtătorule de lupte, cu sufletul te-ai rănit ca un următor al lui Hristos; pentru aceea lumea și trupul disprețuind, auzi acestea:
Bucură-te, că pe stricăcioasa bogăție ai urât;
Bucură-te, că pe aceasta săracilor ai împărțit-o;
Bucură-te, împotriva îndulcirilor pământești, războitorule;
Bucură-te, decât bunătățile cele materialnice mai înaltule;
Bucură-te, că pe toată lumea cu picioarele ai călcat-o;
Bucură-te, că mărirea cea trecătoare ai disprețuit-o;
Bucură-te, că floarea tinereții cu vederea ai trecut-o;
Bucură-te, că de frumusețea trupului nu te-ai milostivit;
Bucură-te, că viața întru nimic nu ți-ai cruțat;
Bucură-te, al trupului vrăjmaș neîmpăcat;
Bucură-te, că ai avut neîmpătimirea de către toate;
Bucură-te, că ai luat biruința peste patimile tale;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 5:
Dumnezeiască iubire ai avut în inima ta, mucenice, și foc al dragostei celei către Hristos; de care înfierbântându-ți-se mintea, îndumnezeit cu totul și înfocat te-ai făcut; și pe toate acestea de față ca un vis le-ai socotit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5:
Către închinătorul de idoli, Dioclețian, zicea nevoitorul Gheorghe: Pentru ce întârzii, judecătorule, și nu-mi gătești în grăbă toate chinurile? Căci pe toate sunt gata a le primi pentru Ziditorul meu! De aceea auzi:
Bucură-te, nemăsurată iubire către Dumnezeu;
Bucură-te, înfocată dorință către Hristos;
Bucură-te, foc nestins al dragostei celei dumnezeiești;
Bucură-te, iubirea cea neîncetată a Stăpânului;
Bucură-te, că pe toate le-ai dat și pe Hristos L-ai cumpărat;
Bucură-te, că, pentru Dumnezeu, pe toate cele dureroase desfătări le-ai socotit;
Bucură-te, că prin dor dorul trupului ai biruit;
Bucură-te, că văpaia prin văpaie ai stins-o;
Bucură-te, primitorul bunei desfătări;
Bucură-te, cel ce duhovnicește iubeai și împreună asemenea erai iubit;
Bucură-te, cel ce de sineți cu totul te-ai înstrăinat;
Bucură-te, că de Hristos cu totul te-ai apropiat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 6:
Cu totul s-a spăimântat tiranul de preaminunata vitejie a ta, mucenice Gheorghe, și de cuvintele tale detunându-se, pește uimit și fără de glas s-a făcut, căci nu avea ce să zică, nici nu știa să cânte Domnului: Aliluia!
Icos 6:
Luminat, o, mucenice, în auzul tuturor în mijlocul luptei ai strigat: Unul este Dumnezeu-Treimea: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, și Hristos este Dumnezeu; pentru aceea te binecuvântăm pe tine, zicând:
Bucură-te, strălucite al Treimii propovăduitorule;
Bucură-te, al credinței vesel trâmbițătorule;
Bucură-te, privighetoare cu dulce glas și mult versuitoare;
Bucură-te, rândunea cântătoare și răsunătoare;
Bucură-te, buze în cer tunătoare ale Dumnezeirii lui Hristos;
Bucură-te, limbă de miere curgătoare a iconomiei lui Hristos;
Bucură-te, al cuvântării de Dumnezeu propovăduitorule;
Bucură-te, mărturisitor, împodobitor al credinței;
Bucură-te, a Părintelui sirenă strigătoare;
Bucură-te, psaltire a Duhului bine răsunătoare;
Bucură-te, prin care adevărul s-a arătat;
Bucură-te, prin care minciuna s-a înfruntat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 7:
Mari, după tot chipul, sunt felurile chinurilor pe care le-ai suferit, mucenice; căci, numai cugetând cineva la ele, i se frânge chiar inima. Dar tu pe acestea le-ai suferit, cu bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7:
Tânăr cu vârsta, dar bătrân cu mintea te-ai arătat, o, Mucenice Gheorghe; pentru aceea și chinurile cu bărbăție, ca și cum altul le-ar fi pătimit, le-ai suferit cu vitează cugetare; de aceea cântăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, că pântecele cu ascuțișul suliței ți-a fost împuns;
Bucură-te, că trupul cu vine de bou ți-a fost lovit;
Bucură-te, că peste gură cu multe toiege ai fost bătut;
Bucură-te, că mâinile cu lanțuri ți s-au legat;
Bucură-te, că pe roata cea cu ascuțișuri ai fost tras;
Bucură-te, că pieptul tău cu pietre a fost strivit;
Bucură-te, că încălțăminte înroșită în foc ai purtat;
Bucură-te, că în groapa cu var trei zile ai petrecut;
Bucură-te, că înveninătoare băuturi ai băut;
Bucură-te, că adeseori în temniță ai locuit;
Bucură-te, că ai fost pus în sulițe prea ascuțite;
Bucură-te, că ai luat sfârșitul prin sabie;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 8:
Cu totul străine și preamărite sunt toate minunile câte le-ai făcut, Mucenice Gheorghe, în luptele tale, și, după suferințe nenumărate, cu bărbăție mare și cu putere, dând laudă lui Dumnezeu, ai cântat: Aliluia!
Icos 8:
Purtătorule de chinuri, având în pieptul tău întreg pe Hristos, Cel ce este minunat între sfinți, prin Acesta lucrai minunile cele înfricoșătoare și mai presus de minte; de care noi, înspăimântându-ne, cu mirare zicem:
Bucură-te, cel ce vârfurile sulițelor ai nesocotit;
Bucură-te, cel ce chinul roții l-ai biruit;
Bucură-te, că te-ai arătat mai tare decât varul;
Bucură-te, că ai învins puterea veninului;
Bucură-te, că pe un mort de demult din mormânt l-ai ridicat;
Bucură-te, că pe boul lui Glicherie l-ai înviat;
Bucură-te, cel ce ai izbăvit un copil din Bulgaria;
Bucură-te, cel ce ai scăpat un copil din Creta;
Bucură-te, prin care copilul a biruit;
Bucură-te, de care neguțătorii s-au oprit;
Bucură-te, că stâlpul văduvei l-ai primit;
Bucură-te, că pe zeii elinilor i-ai surpat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 9:
Pe tine toată firea îngerilor văzându-te stând în mijlocul luptei, tânăr și puternic prin Hristos, singur luptându-te, plesnind cu mâinile te lăuda; și bucurându-se, pe Domnul slăvea, cântând: Aliluia!
Icos 9:
Mărturisitor al dogmelor credinței fiind, de trei ori fericite, și minuni multe săvârșind, pe tine văzându-te popoarele pe pământ, către credința dumnezeiască a lui Hristos se îndemnau, și se bucurau cu duhul, zicând ție unele ca acestea:
Bucură-te, priveliștea îngerilor;
Bucură-te, privirea oamenilor;
Bucură-te, îndulcirea puterilor cerești;
Bucură-te, veselia oamenilor pământești;
Bucură-te, că te-ai făcut mărire cerului și pământului;
Bucură-te, că bucurie ai adus îngerilor și oamenilor;
Bucură-te, desfătare frumoasă a lumii celei de sus;
Bucură-te, laudă dumnezeiască a lumii celei de jos;
Bucură-te, dulce strălucire a minților;
Bucură-te, dulce înfrumusețare a sufletelor;
Bucură-te, prin care Biserica se veselește;
Bucură-te, prin care toată lumea dănțuiește;
Bucură-te, purtătorile de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 10:
Ceata demonilor, văzându-te pe tine, mucenice, că i-ai biruit pe ei prin luptă, căderea lor cu suspin amar o plângeau și acestea ziceau: Cum purtătorul de trup pe cei fără de trup i-a biruit și lui Dumnezeu cântă: Aliluia!
Icos 10:
Toiag de biruință mare și atotputernic ai ridicat asupra amăgirii elinilor; pentru aceasta și purtător de biruință te numești, Mucenice Gheorghe, de care noi, minunându-ne spre laudă zicem ție unele ca acestea:
Bucură-te, pierzătorul demonilor;
Bucură-te, surpătorul elinilor;
Bucură-te, cel ce ai sfărâmat pe idolii cei neînsuflețiți;
Bucură-te, cel ce ai vădit meșteșugirile lor;
Bucură-te, că stăpâniri și începătorii ai înfruntat;
Bucură-te, căci cu vărsarea sângelui tău pe Leviatan l-ai înecat;
Bucură-te, cel ce focul amăgirii l-ai stins;
Bucură-te, cel ce lățirea politeismului ai stins;
Bucură-te, înfricoșătorule arzător al capiștilor;
Bucură-te, prea puternicule sfărâmător al idolilor;
Bucură-te, prin care satana suspină;
Bucură-te, prin care păgânismul oftează;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 11:
Cetele tuturor sfinților întâmpinau, o, mucenice, sfânt sufletul tău, când se suia la ceruri, și cu îngerii cântare de biruință lui Dumnezeu strigau, întru bucurie cântând împreună: Aliluia!
Icos 11:
Lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi o vezi nemijlocit, o, Gheorghe Mucenice, și te bucuri acum de bucuria cea adevărată, nesfârșită și negrăită, pentru chinurile ce le-ai suferit; pentru aceasta zicem ție:
Bucură-te, că te desfătezi în viața cea fără de moarte;
Bucură-te, că te împărtășești de Lumina cea negrăită;
Bucură-te, vorbitorule de nematerialnicii îngeri;
Bucură-te, cu toți sfinții împreună-petrecătorule;
Bucură-te, că împreună cu Hristos, Cel ce a pătimit mai înainte, ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu Cel ce S-a preaslăvit acum te-ai mărit;
Bucură-te, cel ce împărăția cerurilor ai dobândit;
Bucură-te, cel ce de veșnica mărire te-ai împărtășit;
Bucură-te, cel ce porți cununa cea neveștejită;
Bucură-te, cel ce ai luat după har îndumnezeirea;
Bucură-te, neîncetat-văzătorule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, dumnezeiescule împreună-moștenitor al lui Hristos;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 12:
Daruri ai luat, mucenicule, de la Dumnezeu, a vindeca patimile sufletelor și ale trupurilor; pentru aceasta, dă-le pe acestea și nouă slujitorilor Bisericii lui Hristos, celor ce de amândouă acestea suntem lipsiți, dar care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 12:
Cu cântări de psalmi serbând amintirea și luptele tale, mucenice, te lăudăm pe tine și te binecuvântăm din suflet, ca pe un fierbinte apărător al lumii, și cu cântările, ca și cu buzele, toți sărutându-te, zicem către tine:
Bucură-te, comoara cea nefurată a săracilor;
Bucură-te, al văduvelor mare apărătorule;
Bucură-te, în felurite împrejurări al credincioșilor binefăcătorule;
Bucură-te, doctor fără de plată al bolnavilor;
Bucură-te, că tuturor toate, pentru Hristos, te faci;
Bucură-te, că pe toată lumea din nevoi o scapi;
Bucură-te, grabnic al celor în nevoi ajutătorule;
Bucură-te, al întristărilor dulce mângâietorule;
Bucură-te, izvorule nesecat al minunilor;
Bucură-te, curgere neîncetată a darurilor;
Bucură-te, minunea Bisericii celei din Lida;
Bucură-te, rugătorule și mijlocitorule al tuturor;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 13:
O, Mucenice Gheorghe, nume dulce și scump tuturor credincioșilor, această scurtă laudă, ce o aducem ție, cu blândețe primește-o, și de tot felul de întâmplări ferește pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! Acest Condac se zice de trei ori.
Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Înger întru nevoință… și Condacul întâi: Multnevoitorule…
Icos 1:
Înger întru nevoință cu adevărat te-ai arătat, purtătorule de biruință al lui Hristos Gheorghe; că materialnic și cu trup fiind, vitejește pentru credință ca un nematerialnic și fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta zicem ție unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;
Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;
Bucură-te, tânărule, veselule și preafrumosule;
Bucură-te, începătorule de nevoință al lui Hristos preaalesule;
Bucură-te, înger întrupat, care covârșești pe cei muritori;
Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;
Bucură-te, că întru nevoință în chipul soarelui te-ai arătat;
Bucură-te, că, după fel, ca un înger te-ai înfățișat;
Bucură-te, adevărata lucrare a darului;
Bucură-te, curată nelucrare a firii;
Bucură-te, prin care credința s-a înălțat;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a stricat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 1:
Multnevoitorului al lui Hristos Marelui Mucenic Gheorghe, acum toți din suflet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mucenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cântăm: Bucură-te, purtătorule de biruință, mare mucenice Gheorghe!
http://sfgheorghepascani.iasi.mmb.ro/2191-biserica-sfantul-mare-mc-gheorghe-din-lodd-lida
OCTOIHUL SAU CANOANELE MAICII DOMNULUI , SE CITESC MEREU
SE INCEPE SAMBATA , SI SE CITESC SEARA DE SEARA , 8 SAPTAMANI .
„Şi să fie încredinţat cel ce le va citi în acest fel (Canoanele), că nu numai după moarte va dobândi mult folos, ci şi aici nu-l va lăsa Domnul şi Stăpâna să cadă în mari primejdii sau să se sfârşească cu rea moarte.” Amin.
Doamne, ajuta!
Cartea poate fi cumparata de Aici sau descarcata de canoanele-maicii-domnului sau de citit AICI
sursa: doxologia.ro ; https://preasfantafecioaramaria.wordpress.com/2013/11/03/despre-psaltirea-maicii-domnului-si-canoanele-maicii-domnului/
7. ”A zis către ei: „Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău.
8. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!””
Episodul în care un drept oferă pe cineva din casa sa spre necinste mai degrabă decât a necinsti tradiția ospitalității are recurențe în Biblie – incidentul cunoscut drept ”nelegiuirea din Ghibeea”, când evrei nelegiuiți din seminția lui Veniamin asediază un om în casa unde era adăpostit temporar, fiind în călătorie, gazda se oferă să își scoată fiica fecioară, mai degrabă ca ei să-și facă poftele cu ea decât să necinstească oaspeții, dar oaspetele le scoate pe propria concubină pe prag mai degrabă decât să sufere o fată fecioară. Acest incident, în care, ca să nu trădeze bunăvoința gazdei, un bărbat din Israel preferă să își vadă concubina violată până la moarte, un păcat groaznic, despre care bătrânii lui Israel, aflând, spun că nu s-a mai văzut o asemenea nelegiuire, prefigurează trădarea bisericii (siluirea ei…) de către arhiereii și bătrânii dintre farisei, saduchei și cărturarii templului. Mântuitorul, călător fără adăpost în lumea aceasta, este prins și dat celor fără de lege în vinerea mare. Conform descrierii, nelegiuirea din Ghibeea s-a produs într-o noapte de joi spre vineri. Seminția lui Veniamin este aproape stârpită în războiul care urmează, așa că bătrânii și căpeteniile îngăduie ca tinerii din trib să își ia femei dintre fecioarele unei ginte (Galaad) care nu răspunsese la apel când au fost făcute tragerile la sorți pentru recrutarea la război. Aceasta prefigurează intrarea în biserică a neamurilor prin propovăduirea Sfântului Apostol Pavel, israelit din seminția lui Veniamin. Aici (în cartea lui Lot) însă se pot vedea niște deosebiri care fac trimiteri la alt fel de simbolică. În episodul nelegiuirii ghibeoniților, aflăm de un om care locuia pe un deal înalt în Efraim, loc puțin cunoscut, a cărui concubină îl înșeală și, la început, el preferă ca ea să se întoarcă ”la tatăl său în Betleem”. Acesta este un antitip al Mântuitorului ascuns gândurilor oamenilor, chiar și între evrei. De aceea biserica veche nu-i este credincioasă, dar, după ceva timp în care o părăsise (robia Babilonului), el decide totuși să se împace cu ea. Pe drum, găzduiesc cinci zile la tatăl femeii, iar a șasea zi sunt surprinși de nelegiuiți în casa unui om cumsecade care-i adăpostise. La început, gazda se oferă să scoată pe fiica sa fecioară alături de concubina omului numai să nu pățească acesta o nelegiuire. Refuzând însă să expună pe cea neprihănită, călătorul scoate la cei nelegiuiți pe concubina lui, iar ei o violează până o rănesc de moarte. Simbolic vorbind, întrucât omul și femeia lui sunt ”un trup”, vedem aici pe farisei și mai marii templului trădând legea veche. Ei ucid trupul Mântuitorului, adăpostit vremelnic de legea veche, și prin aceasta golesc de taine, adică necinstesc ca printr-un viol, tot conținutul legii vechi. Parabola arată o dualitate a naturilor și voințelor în Iisus Hristos, prefigurând în forma unei pilde complicate taina teandriei. El abandonează răutății și morții corpul care nu putea menține legământul nestricat, întrucât avea sămânța morții, și prin aceasta legea veche, care e similară unei concubine (soție temporară, luată prin tocmeală) și lasă nestricată biserica nouă, născută din duhul ospeției, ca o fiică, deci rudă de sânge, nu prin învoială, cu oricine Îl primește. În episodul nelegiuirii asupra lui Lot și a îngerilor, avem două fete fecioare, fiicele lui Lot, iar siluirea nu se consumă. Înțelegem indirect că sodomitenii nu erau interesați de păcat după legile firii, adică, pe scurt, nu-i interesau femeile. Lot spune ceva important: ambele fete erau neprihănite, nu cunoscuseră bărbat. Chiar și cunoscând că pofta oamenilor Sodomei nu viza femei, să ne întrebăm cu teamă: câți din noi, ca să nu predea doi oaspeți unor tâlhari, și-ar oferi fetele fecioare acestora? Fiicele lui Lot semnifică din nou mai multe realități suprapuse. Mai întâi, ele reprezintă chinurile la care se supunea dreptul Lot pentru nelegiuirile cetății, preferând să poarte asupra lui o vină oribilă, aceea de a-și fi abandonat propriii copii întinării și morții, decât să consimtă să sufere alți nevinovați. Din punct de vedere interior, fiicele lui Lot sunt felul cum omul înaintat în viața după duh sacrifică fără cârtire atât cele de-a stânga cât și cele de-a dreapta. Trupește, aceasta ar reprezenta abandonarea emisferelor creierului, cea rațională și cea intuitivă, așa încât sufletul, chiar lucrând vreo dreptate după trup, să nu se miște spre trup. Pe plan sufletesc, ele sunt contemplarea și fapta animate de Duh (dreptul, chiar făptuind și contemplând cu neprihănire, nu se socoate superior altora prin nimic – rugămintea lui Lot este să nu se facă un rău, altfel el numește pe nelegiuiți ”frații mei”). În viața duhului însă, fiicele lui Lot sunt dobândirea preoției ascunse, sacrificiul celor feciorelnici cu duhul, și oferirea lor de către Lot prefigurează minunile (lucrările peste fire) și dezvăluirile aduse de Mântuitorul nelegiuiților din viața Sa istorică și nouă tuturor, în dorința fierbinte de a ne întoarce de la calea nelegiuită la cea dreaptă. Ele mai reprezintă și semnul că niciun om care încearcă să salveze pe cineva din nelegiuiri adânci nu poate cruța nimic și nu poate numi de la sine nimic al său drept sau bun. Nici nu poate cârti în fața întinării și nedreptății, pe scurt, singurul ajutor în asemenea împrejurări nu vine de la noi, nici de la oameni. În acest sens, Lot și cele două fiice oferite ca schimb pentru a nu fi întinați oaspeții sunt pe de o parte chip al coborârii la iad al Mântuitorului cu ambele naturi ale sale cu totul neprihănite, dar și o prefigurare a unei vindecări în cea mai mare parte dincolo de gândirea omenească: prin înomenirea Sa, și prin completa golire de Sine, Mântuitorul ia asupra Lui lipsurile și necazurile provocate lumii îngerilor buni de căderea celor răi. El împlinește în Sine și prin Sine (prin lucrările suprafirești ale Sale ca Dumnezeu și Fiu al omului) atât cele ale dregătoriei adamice primare rămasă în decădere după păcatul protopărinților, cât și bunele vestiri și lucrările netrupești ale lumii îngerilor. De aceea este numit ”înger de mare sfat, sfetnic luminat”. Aceasta este necuprinsa Lui bunătate și delicatețe: în miezul celor mai mari nelegiuiri, El deschide sufletul unui drept, ca ultim obstacol înaintea pierzaniei nedrepților, și pune acolo daruri care să producă o cât de mică oprire celor care se rostogolesc pe pantele răutății. Pe pământ se golește de Sine și de roadele Sale. În iad, propovăduiește ”duhurilor neascultătoare”. În cer, arată îngerilor cum suferă cele de nesuferit, ia asupra Sa cele de neluat, schimbă toate căile nedreptății în porți spre dreptate. Mai putem spune că fiicele lui Lot prefigurează propovăduirea de dinainte de eshaton prin neprihăniții Enoh și Ilie, două suflete atât de curate încât, așa cum o fecioară e neatinsă de mire, ei au rămas neatinși de moarte, căpetenii ale cetei neprihăniților cu duhul. Atunci când lumea în adâncul necurățeniei va suspina că și-a pierdut modelele, că mântuirea nu mai e cu putință, vor veni învățători ai pocăinței cei care au fost atât de desăvârșiți, în ciuda păcatului strămoșesc, că moartea nici nu îi poate atinge. Ei singuri se dau pe sine jertfă, urmând exemplului Mântuitorului. Deosebim aici și un răspuns indirect dat rugăciunii lui Avraam și nedumeririi multora: cum Dumnezeu, ființa iubirii fără margini, osândește la iad? Iata însă că cei care se osândesc pe sine la iad, deși un drept le spune ”mai degrabă făceți-vă poftele cu fiicele mele”, nu ezită și nu au îndoieli. Iadul este al celor care au plecat din lume într-o stare (într-un ipostas) prielnic iadului prin propria lor decizie. În acest sens părinții bisericii au spus că iadul este mai întâi o stare, nu un loc. Avem o paralelă între două rude: Avraam și Lot. Avraam roagă pe Dumnezeu să nu pedepsească pe cei drepți pentru păcatele celor nedrepți și merge până acolo încât se târguie cu Dumnezeu bucățică după bucățică încercând să facă mai ușoară judecata celor puși în pericol de propriile fapte. Lot adăpostește pe îngeri (lucrările și chipurile tainice ale Lui Dumnezeu) ca și Avraam și se roagă de nelegiuiți să se întoarcă de la hotărârile lor ticăloase. Avraam oferă ca jerfă pe fiul său Isaac, Lot – pe cele două fiice. Fiicele lui Lot sunt cele de sprijin, lucrările și suporturile din cele necunoscute rațiunii omenești înlăuntrul bisericii luptătoare, pentru judecățile tainice ale Lui Dumnezeu, lucrări și viziuni care se descoperă doar rațiunii luminată de biserica triumfătoare. Ele sunt semințe ascunse în firea umană decăzută, aparent nevrednică de har, pentru lucrări și descoperiri mântuitoare neînțelese omului. Ele sunt și dovada că, așa cum spune ortodoxia, binele este întrucâtva indelebil în persoana umană. Deși s-au umilit să privească nelegiuire după nelegiuire, deși au deznădăjduit și consimțit ele însele la răutăți după aceea, deși au zămislit aparent spițe de oameni nelegiuiți, în realitate ele sunt părți importante în iconomia mântuirii. Traseul lor ulterior simbolizează cele două naturi ale Lui Hristos lucrând în ascuns și pe termene foarte lungi, mult dincolo de capacitatea umană de a observa în istorie, iconomia mântuirii între neamuri.
9. ”Iar ei au zis către el: „Pleacă de aici! Eşti un venetic şi acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora iţi vom face!”” Şi repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă uşa. O nouă treaptă și din păcate ultima a decăderii sodomitenilor. Așa cum demonii strigau imprecații Mântuitorului, ca și cum L-ar fi certat că le invadează domeniul (lumea), sodomitenii pun în evidență ceva: deși nu-i judeca personal, ba chiar se umilea în fața lor și ar fi acceptat răul asupra casei sale mai degrabă decât să necinstească oaspeții și legea, Lot, tocmai prin aceea, era, într-un sens interior și major, judecătorul lor, le punea în evidență răutatea, neputințele, împietrirea. Acest ”pleacă de aici” îl spunem Lui Dumnezeu pe ultima treaptă a învoirii cu păcatul. ”Ești venetic” este starea care spune Mântuitorului că prințul lumii acesteia nu are nimic în El, și de asemenea nici El în acela. ”Mai rău decât acelora îți vom face” este anunțarea patimilor înfricoșătoare ale Mântuitorului, Care a înfruntat puterea duhurilor răutății de la scară de om, fără a-și aroga apanaje divine sau măcar îngerești.
10. ”Atunci Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Şi mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei şi au încuiat uşa” Este așa frumoasă această parabolă încât ne îndeamnă să spunem: Moartea Mântuitorului face iadul loc din care se iese, dar în care nu se mai intră. Lot împreună cu cele două fiice sunt neprihănirile celui feciorelnic cu trupul și cu sufletul care, murind, întră în mormântul de viață purtător și vede pe Mântuitorul ca înger de mare sfat, cu cele două naturi ale sale (închipuite de cei doi îngeri), păzindu-i neprihănirile cum au păzit îngerii pe fiicele lui Lot. Într-adevăr, nu a fost îngăduit niciunui om să vadă Învierea dinăuntrul mormântului de viață purtător, dar fiecare drept care se face fiu al împărăției va trăi aceasta la propria trecere din lume. Lot închipuie și preoția legii noi, aducând cele neprihănite trupești și sufletești ale lumii în altar ca în mormântul învierii, Lot preînchipuind cum preotul reprezintă pe Hristos iar îngerii – întâlnirea în preot a lui Hristos cu Tatăl și Duhul, în timp ce Hristos poartă cu Sine toate ale naturii umane îndumnezeite. Îngerii găzduind la Lot sunt cele două naturi ale Lui Iisus Hristos ascunse în inima unde petrece lăuntric dreptul și care, când se arată lucrătorii nedreptății, trag pe drept și cele neprihănite născute de el dinaintea acelora. Ei însă prefigurează și pe Nicodim și Iosif din Arimateea luând de la cei fără de lege trupul Mântuitorului și închizându-l în mormânt, în taina inaccesibilă celor din lume și acoperindu-L cu in (ascundere vederii) și miresme (ascundere înțelegerii). În fine, scena mai prefigurează pe Iisus Hristos coborând la iad și scoțând de acolo pe toți cei neprihăniți pe care îi dă în mâna îngerilor (”că nu vei da pe sfântul Tău să vadă stricăciune”), atât pe cei aparținând legii vechi care au așteptat acolo, cât și pe cei care se vor nevoi în legea nouă, suferind chinuri și la sfârșit însăși priveliștea cumplită a iadului ca să nu cadă asupra celor păcătoși mânia cea dreaptă după faptele lor.
11. ”Iar pe oamenii, care erau la uşa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească uşa”. Omul nelegiuit nu poate intra în propria inimă, nici nu poate înțelege tainele dreptului. Omul nelegiuit care se da singur morții nu poate sfinți moartea lui cu Dumnezeu împreună. Iadul devine ușă deschisă pentru rai drepților iar diavolii se chinuie să oprească aceasta dar sunt loviți de orbire și apoi de focul gheenei. Dreptul pare din lume, dar nici el, nici judecățile lui, nici păzitorii lui din nevăzut nu sunt din lume. De aceea lumea este ca oarbă pentru el, iar cei care sunt după chipul lumii se dau aceleiași orbiri. Versetul proorociei lui David cu care satana a ispitit pe Mântuitorul (propunându-i o interpretare mincinoasă și ucigașă de suflet) ”pe mâini te vor ridica pentru ca nu cumva să lovești de piatră piciorul tău” devine aici: îngerii scot din ispită pe drept, pentru ca nu cumva diavolii, asediind cu judecăți mincinoase asemănările lui cu Hristos, să-i facă poticnire. Dar și: Fiul și Duhul, prin lucrarea îngerilor, păzesc ca dreptul să nu fie în mod fals antagonizat materiei, lumii nedesăvârșirii, să nu fie silit la pătimire peste măsură care să-i pună în pericol neprihănirile.
Dr. Alexandru Amarfei
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.