NOUL THEOTOKARION Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Preasfinţitului Fotie, Patriarhul Constantinopolului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

46506217_10156885351774837_1219774027778752512_n

Miercuri seara

Al căreia acrostih este:

«Cea dintâi rugăciune a lui Fotie către Preacurata Fecioară»

Cântarea 1, glasul 1

Irmosul:

«Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preslăvit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o atotputernică, pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Uşă a luminii celei înţelegătoare, deschide-mi mie uşile pocăinţei şi luminează mintea mea, alungând întunericul cel nepătruns al păcatului şi al patimilor, Preanevinovată.

Izbăveşte sufletul meu, Preabună, de stăpânirea diavolului celui amăgitor, care mă aruncă, prin momelile plăcerilor şi prin înşelarea cea rea, în prăpastia pierzării.

Slavă…

Arătatu-te-ai oamenilor dăruitoare a bunătăţilor celor mai presus de minte, Stăpână fără prihană; aşa şi mie, fii dăruitoare a mântuirii veşnice şi a bucuriei.

Şi acum…

Pe Cel Care cu voia Lui a făcut toate cu puterea dumnezeirii, pe Cuvântul cel veşnic, pe Acesta, Curată, L-ai cuprins în pântecele tău, pe Cel întrupat pentru binefacerea pământenilor.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Cel Ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi din milostivire ai îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni».

Acoperământul şi izbăvirea noastră, zidul şi întărirea celor ce te laudă pe tine, Prealăudată, izbăveşte-mă pe mine din tot felul de întristări şi necazuri ale vieţii, ca să te slăvesc pe tine.

Stăpâna lumii cea bună, pe Cel singur milostiv, pe Cel ce singur are noian de milă, pe Cel întrupat din preacuratele tale sângiuri roagă-L să mă miluiască pe mine cel ţinut de răutăţi fără de număr.

Slavă…

Având multă compătimire şi inimă milostivă şi bunătate mai presus de cuget, arată-mi şi mie unele ca acestea, fără prihană, şi dăruieşte-mi mie, celui ce alerg la tine, iertare pentru căderile mele cele fără de număr.

Şi acum…

Pântecele tău a fost văzut cu adevărat mai cuprinzător decât cerurile, Marie pururea Fecioară, cuprinzând pe împăratul şi Făcătorul a toate, pe Cel ce este necuprins de toată zidirea prin puterea dumnezeirii Sale.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul Iui Israel, Care avea să Se nască din tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră».

Mântuieşte-mă pe mine, Fecioară nenuntită, mântuieşte-mă.

Nu mă trece cu vederea, Preabună, pe mine, cel muncit de chinuri, de plăceri, de patimi, de cugete necurate şi pline de răutate şi de tulburările diavolilor.

Cu rugăciune vin la acoperământul tău, fără prihană, şi strig cu fierbinţeală din adâncul chinuitului meu suflet:

Miluieşte-mă, izbăveşte-mă de focul veşnicei osânde, prin rugăciunile tale cele fără de prihană către Dumnezeu.

Slavă…

Slobozirea trupului meu şi iertarea sufletului, cu puterea tare a ajutorului tău, cuvioasă Stăpână, fă-mă vrednic de acestea, dăruindu-mi vindecare, spre lucrarea dumnezeieştii voiri.

Şi acum…

Marea, preacinstita şi dumnezeiasca taină a voii celei ascunse a lui Dumnezeu întru tine cu adevărat, Curată, s-a arătat: că însuşi Cel prin fire necuprins de toată făptura în pântecele tău a fost cuprins.

 Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cel Ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi ai umplut de bucurie cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina dumnezeieştii Tale cunoştinţe inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă».

Sfeşnic de aur care ţii dumnezeiasca făclie, risipind întunericul patimilor mele, aprinde focul dragostei dumnezeieşti în inima mea, de Dumnezeu Născătoare.

Dezleagă, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, meşteşugirile cele încurcate şi uneltirile diavolului celui amăgitor, pe care le născoceşte împotriva robului tău cu viclenie, încercând să mă apuce.

Slavă…

Lipsit fiind de orice ajutor omenesc, ceea ce eşti fără de prihană, alerg cu evlavie la grabnica ta apărare. Tu mă învredniceşte de bunăvoinţa şi ocrotirea ta.

Şi acum…

Umbrele şi chipurile cele din lege oarecând au vestit că vei fi Născătoare de Dumnezeu, Curată şi Preanevinovată, iar noi acum având plinirile acestora cu fapta, neîncetat te lăudăm pe tine.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare».

Palat preasfânt al lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale, curăţeşte sufletul meu, trupul şi mintea de faptele necurate şi de cugetele de ruşine şi fă-mă şi pe mine templu al Celui născut din tine.

La liniştea cea înţelegătoare ancorează-mă, potolind furtuna şi tulburarea patimilor mele, Cuvioasă, şi întreitul val al plăcerilor domoleşte-l, ceea ce ai născut dumnezeiasca linişte.

Slavă…

Prin râurile tainice ale rugăciunilor tale, inima mea cea topită de arşiţa păcatelor umple-o şi arat-o roditoare prin cuvintele şi faptele cele iubitoare de Dumnezeu şi bineplăcute Lui.

Şi acum…

Ca una ce eşti curată şi cu totul fără de pată, pe Cuvântul cel nepătat L-ai primit în pântecele tău, Cuvioasă, şi pe Acesta L-ai născut spre izbăvirea pământenilor de blestemul strămoşilor.

Sedealna.

Glasul 1

Mormântul tău, Mântuitorule Fără de sămânţă pe Hristos singură tu L-ai născut, minune mai presus de minte: cum eşti Fecioară şi Maică?

De aceea, închinându-ne, pe tine te slăvim drept Născătoare de Dumnezeu, căci tu ai născut pe împăratul slavei pe Care roagă-L să dăruiască pace lumii şi să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Cuptor duhovnicesc te gândim noi, credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că, precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, păcătosul, în pântecele tău m-a înnoit Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit».

Cu credinţă multă şi cu dor vin la acoperământul tău cel dumnezeiesc, Cuvioasă, tu fii mie scăpare; tu, altar de împăcare; tu izbăveşte-mă din primejdii şi din necazuri şi din ispite, Născătoare de Dumnezeu, din boli şi din răutate.

Răsărit al soarelui celui înţelegător, Stăpână, ca o milostivă, tu, cu strălucirea cea prealuminoasă a dumnezeieştii tale rugăciuni, luminează răsăritul pocăinţei mele, alungând negura întunecată a patimilor şi căderilor mele.

Slavă…

Pe noi, care te lăudăm pe tine, izbăveşte-ne din tirania vrăjmaşului care caută nebuneşte să ne piardă şi fă deşartă răutatea lui, Preanevinovată, şi cu puterea ta toceşte toată uneltirea lui.

Şi acum…

Tron al lui Dumnezeu şi pat de nuntă însufleţit, Născătoare de Dumnezeu, noi, credincioşii, care te cunoaştem pe tine cu adevărat strigăm ţie cu credinţă:

Mântuieşte pe rugătorii tăi de toată reaua întâmplare, ca pururea să te binecuvântăm, Curată, şi să ne închinăm ţie.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«In cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: bine­cuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.»

Pe piatra cea tare a iubirii lui Dumnezeu întăreşte sufletul meu şi de năvălirile patimilor păzeşte-mă neclintit, Născătoare de Dumnezeu, ca din inimă tare să te cânt şi să te slăvesc pe tine cu credinţă în veci.

Încordează, Stăpâna mea, Curată, puterea inimii mele, încingân- du-mă cu puterea ta împotriva patimilor, păzindu-mă nevătămat de stăpânirea acestora şi de amara lor tiranie, ca să te slăvesc pe tine cu veselie.

Binecuvântăm pe Tatăl…

O, Fecioară, Stăpână, Curată, sufletul meu s-a lipit de tine. De aceea tinde dreapta ta cea fără de prihană şi apără-mă în toate, acoperindu-mă, păzindu-mă şi de bucuria cea veşnică învrednicindu-mă.

Şi acum…

Cort purtător de lumină al lui Dumnezeu, te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, palat însufleţit şi preacurat, Cuvioasă, tron de foc al firii dumnezeieşti celei neatinse. De aceea pe tine te cântăm şi te slăvim noi, credincioşii în veci.

Să lăudăm…

Irmosul:

«În cuptor tinerii lui Israel ca într-o topitoare, mai curat decât aurul au strălucit cu podoaba bunei credinţe grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

Strălucire a curăţiei ai fost văzută care covârşeşti toată firea, Preacurată, primeşte-mă pe mine cel spurcat mai presus decât toţi oamenii, cu întinăciunile plăcerilor şi curăţeşte cu rugăciunile tale sufletul şi trupul.

Umblând în căile dumnezeieşti, întoarce sufletul meu la pocăinţă din calea care duce la moarte şi cu adevărat la veşnica pierzanie, Marie, Născătoare de Dumnezeu, altar al împăcării pentru cei păcătoşi.

Slavă…

Pentru ce mă părăseşti, lumina ochilor mei şi bucuria inimii mele? Şi pentru ce ispitele mă înconjoară? Ci milostiveşte-te, Fecioară, şi mă mântuieşte, mângâierea celor întristaţi şi necăjiţi.

Şi acum…

Înainte de Şi acum…, în textul original mai era un tropar, ceea ce este atipic pentru structura cântărilor canoanelor, si îl considerăm o greşeală. De altfel, acelaşi tropar se repetă la Cântarea a 9-a a serii de marţi:

„Munte preasfânt al lui Dumnezeu, pe care l-a lucrat mai dinainte dreapta Domnului, căutându-mă pe mine, cel rătăcit în munţii pierzaniei şi tras în prăpăstii şi în adâncuri, călăuzeşte-mă la muntele virtuţii”.

Laudă cu evlavie aducem naşterii tale celei fără de sămânţă, Stăpână preacurată, şi pe tine neîncetat te slăvim, rugându-te să izbăveşti de osândă pe cei ce te cinstesc pe tine cu dor şi se închină ţie cu dreaptă credinţă.

Prosomii,

Glas 1

Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti Bucură-te, munte gras şi de Dumnezeu umblat; bucură-te minunea cea vestită a îngerilor, tăria mucenicilor; bucură-te, Cuvioasă, strălucirea preoţilor; comoară neprădată a săracilor; bucură-te, vestirea celor ce te cinstesc pe tine.

Bucură-te, putere împărătească şi zid neclintit; bucură-te, slava credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, îndreptarea celor căzuţi;

Bucură-te, Curată, căderea diavolului şi a toată deznădejdea, că pe Hristos, nădejdea tuturor ai născut.

Bucură-te, pleiadă, steaua strălucită a Polului, care uneşti ca pe nişte stele pe toţi fiii tăi, pe creştinii ortodocşi şi ca o maică iubitoare îi acoperi ocrotindu-i, învrednicindu-i de sălăşluirea în ceruri.

Cine va putea spune, Fecioară, minunile tale? Căci pe Cel pe Care nu rabdă să îl vadă ceata îngerilor L-ai purtat ca un scaun de heruvimi.

Pe Acesta roagă-L, Preacurată, în ziua aceea înfricoşată ce va să vie, pe toţi să ne izbăvească de osândă.

Amin!

Imaginea:

Icoana Maicii Domnului

din

Catedrala Mântuirii Neamului

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Facere a Sfântului Ioan al Euhaitelor, cel numit Mavropos

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

icoana-maicii-domnului-prodromita

Noul Theotokarion – Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului

Marţi seara

Cântarea 1. Glasul 1
Irmosul:

«Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut
minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Umple gura mea, Curată, de dumnezeiască laudă, ca să cânt slava ta,
Prealăudată, şi să laud mare cuviinţa celui ce te preamăreşte pe tine cu cinste
toată ziua.

Dăruieşte-mi plânsul cel plin de bucurie şi pricinuitor de dumnezeiască
mângâiere, ceea ce eşti bucuria şi mângâierea ortodocşilor,
Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai izvorât bucurie şi mântuire
lumii.
Slavă…

Ca un cer nou însufleţit, pe soarele dreptăţii ai răsărit, Fecioară, şi ai
odrăslit, ca un rai de taină şi rai cuvântător, pomul cel de viaţă roditor, din
Care, mâncând, nu gustăm moarte.
Şi acum…

Mai înaltă decât toate făpturile te-ai făcut, Curată, întrupând pe
Dumnezeu; pentru aceea, te rog, din spurcăciunea patimilor ridică-mă şi mă
du la dumnezeiasca înălţime a nepătimirii.

Cântarea a 3-a
Irmosul:

«Cel ce singur ştii slăbiciunea firii omeneşti şi din milostivire ai
îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este
Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei fără prihană, Iubitorule de
oameni».

Ceea ce singură ai îndumnezeit firea muritorilor, Preanevinovată, prin
naşterea ta cea mai presus de fire, cere pentru noi iertare păcatelor şi bucuria
cea veşnică, Preasfântă Fecioară, Prealăudată.

Ţarină care fără de sămânţă ai crescut spicul vieţii şi nearat L-ai
odrăslit, întăreşte sufletul meu cel topit de foamea după dumnezeiasca
hrană, cu pâinea dumnezeieştilor făptuiri, îngrăşând-o cu untdelemnul
virtuţilor.
Slavă…

Din tine ne-a odrăslit floarea cea neveştejită Care bine a înmiresmat
tot neamul omenesc cu dumnezeiescul mir al firii Sale, Cel împreună fără de
început cu Tatăl şi Care S-a născut din tine sub ani, Marie, preanevinovată.
Şi acum…

Chipul frumuseţii tale celei cuvioase este închinat de îngeri, mântuitor
muritorilor şi duhurilor răutăţii înfricoşat, pentru aceasta, cu credinţă
cinstindu-te şi închinându-ne, Născătoare de Dumnezeu, ne luminăm
sufletele.

Cântarea a 4-a
Irmosul:

«Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te
Avacum, cu ochii cei mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israel,
Care avea să se nască din tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră».

Munte netăiat mai de demult te-a văzut pe tine Daniil; munte umbrit,
Avacum; munte închegat David; iar altul, munte sfânt şi luminat; munte
gras, Prealăudată, întru care Dumnezeu a binevoit a Se sălăşlui.

Dumnezeiesc palat al Cuvântului te ştim pe tine, întru care
sălăşluindu-Se cu trupul, ne-a înnoit pe noi, cei stricaţi cu patimile, pentru
aceasta, curată Maică a lui Dumnezeu, pe tine te cinstim, şi pe Cel născut din
tine îl slăvim.
Slavă…

Dumnezeiască oglindă nepătată te gândim pe tine, ceea ce ai primit
strălucirea dumnezeiescului mărgăritar şi pe aceasta ai fulgerat-o cu trupul
tău peste toată lumea, Prealăudată, pentru mântuirea celor ce te laudă pe
tine.
Şi acum…

Templu preacurat al lui Dumnezeu, te cunoaştem pe tine al Celui ce a
făcut cerurile şi al întregii zidiri; pentru aceasta, ţie îţi strigăm: Fă-ne şi pe
noi temple ale dumnezeiescului Duh, pe noi, cei îmbogăţiţi prin rugăciunea
ta cea fierbinte.

Cântarea a 5-a
Irmosul:

«Cel ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi, cu Crucea
Ta ai umplut de bucurie marginile lumii, luminează cu lumina dumnezeieştii
Tale cunoştinţe inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă».

Vindecă durerile sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel
ce vindecă bolile noastre cu Patimile Lui cele mântuitoare şi preacinstite, ca
să te mărim pe tine cu credinţă.

Curăţeşte nenorocitul meu suflet, cel spurcat de patimi, cu isopul
dumnezeieştii tale rugăciuni, Născătoare de Dumnezeu, fară de prihană,
dăruind acestuia strălucită haina mântuirii.
Slavă…

Pe tine te-am dobândit ajutor gata spre mântuire; pentru aceasta, cad la
picioarele tale şi strig ţie cu lacrimi, Născătoare de Dumnezeu: Izbăveşte-mă
de săgetările celui de alt neam şi de viitoarea osândă.
Şi acum…

Tu eşti tăria mea; tu eşti lauda şi veselia mea, paza şi apărătoarea mea,
scăpare şi ocrotitoare nebiruită, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; pentru
aceea mântuieşte-mă pe mine, robul tău.

Cântarea a 6-a
Irmosul:

«Înconjuratu-ne-au pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor;
socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău,
Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare».

Fecioară care cu rugăciunile tale împrăştii cu vânturătoarea Duhului
mulţimea păcatelor mele, curăţeşte pleava inimii mele şi depărtează de ea tot
cugetul care odrăsleşte neghină.

Văzând, Preanevinovată, răutatea în care zace sufletul meu cel ţinut în
Egiptul patimilor şi care face cărămizi din lutul trupului, vino degrabă şi mă
izbăveşte din robia cea de necinste.
Slavă…

Mi se sfâşie inima şi sunt răscolit săvârşindu-se vremea vieţii mele şi
văzându-mă pe mine sporind mereu în cele mai rele lucruri şi adăugând rană
la rană şi pată la pată.
Şi acum…

Acum s-a apropiat sufletul de sfârşit; lasă, dar, suflete, toate faptele
cele grozave ale întunericului şi nopţii şi încinge-te cu armele luminii, ca să
umbli ca ziua, faptuind cele bune.

Sedealna, Glasul 1.
Soborul îngeresc.

Zi de taină te-ai arătat, Fecioară, pe Hristos soarele strălucind tuturor
celor ce stau în întunericul necunoştinţei, Mireasă a lui Dumnezeu. Pentru
aceea, toţi cei luminaţi prin tine te fericim după datorie, ca pricina înnoirii
muritorilor.

Cântarea a 7-a
Irmosul:

«Cuptor duhovnicesc te gândim noi, credincioşii, Născătoare de
Dumnezeu, căci precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe
mine, omul întreg, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel
lăudat şi preaslăvit».

Bucură-te, preaminunată, Curată, cămară luminoasă de nuntă a
Stăpânului. Bucură-te, zidul credincioşilor; bucură-te, scară care duci la
dumnezeiasca odihnă pe cei ce cântă naşterii tale: Dumnezeul Părinţilor
noştri, lăudat eşti şi preaslăvit.

Pe Cel pe Care cerurile nu-L cuprind L-ai încăput tu, ca ceea ce eşti
mai cuprinzătoare decât cerurile, Născătoare de Dumnezeu, cer cuvântător şi
însufleţit al Celui care a zidit cerurile cu voia, podoaba Singurului
Dumnezeu al cerului şi al pământului.
Slavă…

Ca să-l facă pe om dumnezeu, din tine S-a întrupat Dumnezeu pe Care
şi roagă-L stăruitor, fără prihană şi cu totul nevinovată Fecioară, să-i
mântuiască pe robii tăi de batjocoririle pierzătorului şi din văpaia cumplită a
gheenei şi din toată întristarea.
Şi acum…

Trândăvia mea, Stăpână, şi somnul cel greu, rogu-mă, alungă-le cu
privegherile şi rugăciunile tale către Dumnezeu, fără prihană, şi
miluieşte-mă pe mine cel ce cânt: Lăudat şi preaslăvit este Dumnezeul
părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a
Irmosul:

«În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare… ».
Ceea ce din rădăcina lui Iesei ai odrăslit, de Dumnezeu Născătoare, ai
născut pe Hristos, floarea cea neveştejită; pentru aceasta, te rog pe tine:
Smulge toate rădăcinile şi spinii patimilor mele şi sădeşte în mine, Fecioară,
frica de Dumnezeu.

Ca pe o minunată, ca pe o preafrumoasă, ca pe o nevinovată, ca pe o
aleasă mireasă şi copilă curată, ca pe o Fecioară fără pată şi sfântă, pe tine te
cântăm şi cu dor ne închinăm ţie, cea binecuvântată întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…

Pe tine zid şi scăpare, scară care urci la înălţime firea cea omenească,
Fecioară Marie, cunoscându-te, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…

Pământ sfânt şi ales în care nimeni dintre cei pământeşti nu a călcat,
acoperiţi fiind de vălul necredinţei şi de cugete de îndoială, arată mintea mea
mai presus de grijile cele pământeşti şi învredniceşte-mă pe mine de
pământul celor blânzi.
Să lăudăm…

Irmosul.

«În cuptor, tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, mai curat decât aurul au
strălucit cu podoaba bunei credinţe, grăind: „Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a
Irmosul:

«Închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu
foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor, cea
năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de
Dumnezeu».

Munte preasfânt al lui Dumnezeu, pe care l-a lucrat mai dinainte
dreapta Domnului, căutându-mă pe mine, cel rătăcit în munţii pierzaniei şi
tras în prăpăstii şi în adâncuri, călăuzeşte-mă la muntele virtuţii.
Iată, cămara de nuntă este gătită şi patul de nuntă este împodobit şi vor
intra cu bucurie cei ce au păzit curăţia lor nestricată. Numai eu, Născătoare
de Dumnezeu, mă voi duce în întuneric.
Slavă…

Legile lui Dumnezeu le-am călcat şi m-am supus pe mine însumi legii
păcatului, iar legii cugetului nu m-am plecat eu, nenorocitul. Ceea ce ai
covârşit legile firii prin sfânta ta naştere, supune legile trupului meu.
Şi acum…

Ca să arăţi adâncul nesfârşit al îndurărilor tale şi milostivirea bunătăţii
Fiului Tău, Prealăudată, dăruieşte-mi şi mie iertare şi sălăşluirea în rai, celui
ce mai mult decât toţi am păcătuit.

Prosomii. Glasul 1.

Prealăudaţilor mucenici.
Bucură-te, cetate însufleţită a lui Dumnezeu; bucură-te, Maică
Fecioară; bucură-te, Mireasă dumnezeiască, Stăpână; bucură-te, rai care ai
odrăslit în mijloc pomul vieţii, pe Hristos Dătătorul de viaţă şi Domnul, pe
Care şi roagă-L, cu rugăciunile tale de maică, să izbăvească din primejdii pe
robii tăi.

Bucură-te, Mireasă nenuntită, munte umbrit al lui Dumnezeu, pe care
l-a văzut Avacum. Bucură-te, frumuseţea cea multdorită, Născătoare de
Dumnezeu; bucură-te, dumnezeiască masă care porţi pâinea cea cerească, pe
Hristos Domnul, pe Care şi roagă-L să izbăvească pe robii tăi din toată
răutatea.

Bucură-te, palat al lui Dumnezeu Cuvântul, Preanevinovată, întru
care, sălăşluindu-Se, pe toate cele stricăcioase le-a înnoit.
Bucură-te, ceea ce ai odrăslit fără de sămânţă spicul vieţii, Născătoare
de Dumnezeu, Prealăudată, pe Care acum roagă-L să hrănească sufletul meu
cu pâinea faptelor virtuţii.

Năvălirile multor chinuri mă înviforează, Mireasa lui Dumnezeu,
felurite întristări şi biciuiri, noian de primejdii acum acoperă pe robul tău,
fără prihană Fecioară, către cine voi scăpa, eu, nenorocitul? Către tine, cea
milostivă. Aşadar, cu mila ta, Stăpână, îndură-te şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale.

Dedicat, cu părinteasca dragoste, d-lui Imurluc Bogdan – Nicolae,

cu ocazia aniversării zilei de naștere – 32 de ani 🙂

 

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Iosif Imnograful – Luni seara

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

36737923_1063015940521844_4868670769493704704_n

Cântarea 1. Glasul 1

Irmosul:

«Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie, popoare, lăudaţi-L, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Creştinilor scăpare, celor căzuţi îndreptare tu eşti, Preacurată, jertfelnic de împăcare pentru cei căzuţi; izbăveşte-mă pe mine de înfricoşătoarea judecată şi de focul cel nestins, dăruindu-mi viaţa cea veşnică. În deznădăjduire pururea zac, cugetând la mulţimea căderilor mele şi la hotărârea dreptului Judecător;

Stăpână de Dumnezeu Născătoare, fii mie dumnezeiască mijlocitoare, împăcându-L pe El pentru mare mila Ta! Slavă…

Fecioară singură vrednică de laudă, Fecioară care ai întrupat pe Dumnezeu, care ai dăruit tuturor viaţa veşnică, luminează-mă cu lumina pocăinţei, risipind întunericul căderilor mele. Şi acum…

Iată, către tine acum scap, acoperământul şi dumnezeiescul meu sprijin; deschide-mi mie izvoarele harului tău, nu te mânia pe mine, nu mă trece cu vederea, nici nu mă lepăda pe mine, cel pierdut.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânţă, lui Hristos-Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne».

Toţi prorocii pe tine, Maica lui Dumnezeu, mai dinainte te-au propovăduit prin taine străine, a căror plinire limpede văzând-o, credem şi cerem să dobândim prin tine dumnezeiasca bucurie.

Mai cuprinzătoare decât cerurile fiind văzută, ai cuprins pe Dumnezeul tuturor şi în braţele tale ai ţinut pe Cel ce ţine toate, Preacurată; pentru aceea mă rog ţie, pe mine, cel ţinut de înfricoşătoare patimi, degrab mă slobozeşte. Slavă…

Tu, Fecioară, celor aflaţi în nevoi şi în necazuri le eşti apărătoare tare, celor în furtuna vieţii le eşti bună cârmuitoare; de aceea, rugându-mă, strig ţie: Dăruieşte robului tău ajutorul tău, Fecioară preacurată. Şi acum…

Stăpâna lumii, mântuirea credincioşilor şi apărarea, primind lacrimile mele şi suspinurile cele din adâncul inimii trimise către tine, Preacurată, izbăveşte-mă pe mine de multe căderi şi de necazuri.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Toiag din rădăcina lui Iesei, şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioara ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!».

Pe tine singură, după Dumnezeu, noi, credincioşii, te avem neînfruntată nădejde şi apărare, prin mijlocirile tale, izbăveşte-ne pe noi de vrăjmaşii noştri cei văzuţi şi nevăzuţi, de toată vătămarea şi de ispitele cele de multe feluri, ca pe tine fără de încetare să te slăvim.

De închipuirile cele materialnice, Curată, curăţindu-mi mintea, arată-mă plin de dumnezeiasca iubire, pururea cele dumnezeieşti să cuget, cele dumnezeieşti să grăiesc şi cu osârdie cele dumnezeieşti să faptuiesc, ca să scap de înfricoşata, veşnica osândă. Slavă…

Altă apărătoare şi ajutătoare şi zid nebiruit n-am dobândit pe pământ afară numai pe tine singură, Curată, fără de prihană Născătoare de Dumnezeu: căci tu eşti nădejdea, mântuirea, acoperământul şi ajutorul meu şi iertarea păcatelor. Şi acum…

Surpă îndrăznirea cea rea a vrăjmaşului şi uneltirile lui cele aduse împotriva mea; îmbracă-mă cu puterea ta, Preanevinovată, păzindu-mă pururea nerănit, teafăr şi nevătămat pe mine, cel ce te cinstesc pe tine cu adevărat.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe îngerul sfatului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţa venind, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni».

Îndreptarea tuturor celor căzuţi tu eşti, grabnică cercetare celor bolnavi, pentru aceea pe mine, cel căzut cumplit în păcate şi bolnav cu sufletul, vindecă-mă şi mă mântuieşte îndreptându-mă, Fecioară, cu atotputernică mâna ta, Stăpână.

Drept arme mântuitoare, te rog pe tine, Fecioară, din înălţimi grabnic îmi dăruieşte: dumnezeiasca ta apărare, acoperământul şi puterea ta, cu care, biruind lucrătura începătorului răutăţii, să fiu învrednicit de dumnezeiasca mântuire, de Dumnezeu fericită Fecioară. Slavă…

Palat dumnezeiesc al Cuvântului, Preacurată, pe mine, care sunt atelier al duhurilor răutăţii prin fapte de ruşine şi care împlinesc în chip fără de minte voia lor, prin pocăinţă arată-mă sălaş al lui Dumnezeu. Şi acum…

În ceasul cel de pe urmă al ieşirii mele şi al despărţirii sufletului de trup arată-te mie ajutor şi sprijin, alungând de la mine pe vrăjmaşii mei cei nevăzuţi care mă atacă şi du-mă la Dumnezeu.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit, iar Cuvântul, în Fecioară sălăşluindu-Se şi trup luând, a ieşit, lăsând-o nestricată. Că Cel ce n-a primit stricăciune, pe ceea ce L-a născut o a păzit nevătămată».

Uşă dumnezeiască, rază şi izvor al luminii veşnice te-ai făcut căci plinătatea Dumnezeirii întreagă s-a sălăşluit în chip de negrăit în pântecele tău, Preanevinovată, a căreia energie firească şi strălucire o dai în dar celor ce au nevoie.

Odată cu tine, Fecioară, moartea s-a oprit, căci ai născut pe Hristos – Viaţa Care dăruieşte celor ce cred curat în El nemuritoarea şi dumnezeiasca mântuire; pe Acesta roagă-L, Preasfântă, să izbăvească de păcate pe robii tăi. Slavă…

Te-ai făcut vas al mirului celui înţelegător care a înmiresmat tot pământul cu buna mireasmă a dumnezeirii, Preasfântă Mireasă a Iui Dumnezeu; pentru aceea, cu buna mireasmă a rugăciunii tale alungă din sufletul meu toată urâciunea căderilor mele. Şi acum…

Focul plăcerilor mă arde cu tărie şi întristează pururea smeritul meu suflet şi mă trage la lucrarea celor nefireşti şi nelegiuite, ci tu, care ai născut dumnezeiescul foc, stinge focul acesta care mă veştejeşte, ceea ce eşti mântuirea mea, Mireasă a lui Dumnezeu.

Sedealna.

Glasul 1

Mormântul tău Mântuitorule Sfeşnic aurit al soarelui slavei, candelă cu albă strălucire a luminii celei neapuse, nor prealuminat, strălucire a Tatălui, luminează ochii cei orbiţi ai inimii mele, cu mărgăritarele cele fără de prihană şi cu dumnezeieştile străluciri.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».

Cleştele pe care l-a văzut oarecând Isaia Proorocul tu eşti, Fecioară, care ai purtat în pântecele tău dumnezeiescul cărbune, pe Hristos, Care arde toată materia păcatului şi luminează sufletele credincioşilor.

Ca ploaia pe lână, pogorându-Se în pântecele tău, S-a întrupat, râul păcii, izvorul bunătăţii, picătura cea numărată a ploii: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Slavă…

Mireasă a lui Dumnezeu, Marie, nădejdea şi bucuria celor ce te laudă pe tine, rupe lanţurile păcatelor mele cu rugăciunile tale şi leagă-mă cu legătura iubirii de oameni a lui Hristos, ca şi eu să înfloresc roadele virtuţii. Şi acum…

Ridică-mă, Fecioară, din adâncul faptelor mele de ruşine; potoleşte, Preacurata, valul patimilor mele; dezleagă împietrirea inimii mele şi dăruieşte-mi izvor de lacrimi.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Cuptorul cel cu foc răcorit a arătat de demult închipuirea minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tineri, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând, să cântăm: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-l preaînalţe întru toţi vecii».

Prihană în frumuseţea ta nu este, Fecioară. Căci tu singură fiind văzută din veac prin strălucirile fecioriei tale celei cu totul fără prihană, ai luminat lumea cu lumina fecioriei; pentru aceasta lăudându-te strigăm:

Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. Vas al dumnezeirii care ţii mana, te-am cunoscut pe tine, Fecioară, chivot şi masă, şi sfeşnic, tron al lui Dumnezeu, palat şi pod care duci la dumnezeiasca viaţă pe cei care cântă:

Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. Binecuvântăm pe Tatăl…

Ancoră preasigură dobândindu-te pe tine, nădejdile mântuirii noastre întru tine le punem, Născătoare de Dumnezeu; fii dar nouă, rugătorilor tăi, liman şi zid nebiruit; îndreaptă-ne ca să strigăm fără încetare: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. Şi acum…

Ascultă suspinul inimii mele, auzi glasul plângerii mele, Preasfântă Stăpână; nu trece cu vederea zdrobirea sufletului meu, ci dăruieşte-mi desăvârşită dezlegare păcatelor mele şi învredniceşte-mă şi pe mine de bucuria viitoare, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii. Să lăudăm...

Irmosul:

«Cuptorul cel cu foc răcorit a arătat de demult închipuirea minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tineri, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând, să cântăm: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-l preaînalţe întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

Ca să te cinstesc pe tine, Fecioară, cu bucurie prin cântări de mulţumire, şi să te preamăresc pe tine prin toată viaţa mea, scoate-mă din gura leului, care cumplit răcneşte, luptându-se să mă înghită pe mine.

Fiind mai înainte văzută templu sfânt şi palat curat al lui Hristos, Care cu adevărat mai înainte de veci împărăţeşte şi stăpâneşte toată făptura; pentru aceasta inima mea de patimile cele necurate o curăţeşte.Slavă…

Opreşte cugetele trupului şi potoleşte tulburarea patimilor celui care la acoperământul tău scapă, Născătoare de Dumnezeu, şi care te are pe tine temei al nădejdii, dumnezeiască ajutătoare şi apărătoare. Şi acum…

Ridică sufletul meu, Stăpână, către tine, căci cu toată credinţa întru tine m-am încrezut; să nu Fie ruşinat, Stăpână, în veac robul tău; nici să râdă de mine vrăjmaşii mei cei înţelegători, nici să mă apuce pe mine în ceasul plecării mele.

Prosomii.

Glasul 1

Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti Bucură-te, templu preasfânt al Preasfântului Dumnezeu; bucură-te, a împăraţilor nebiruită îndrăzneală, apărătoarea tuturor pământenilor; bucură-te, adânc nemăsurat; bucură-te, înălţime neînţeleasă; bucură-te, bucuria şi mângâierea celor întristaţi.

Bucură-te, Mireasă a Tatălui celui mai înainte fără de început, Preanevinovată; bucură-te, Fecioară şi Maică a Fiului celui împreună fără de început cu Tatăl; bucură-te, vasul curăţiei.

Bucură-te, ceea ce lui Adam ai deschis raiul; bucură-te, norul cel prealuminat, care pe cei credincioşi îi ocroteşti şi îi acoperi.

Bucură-te, templu dumnezeiesc al luminii celei neapropiate; bucură-te, ţarina cea cu bună roadă, care ai odrăslit spicul cel nearat; bucură-te, întărirea celor nenorociţi; bucură-te, îndreptare, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, pod care îi duci pe toţi la viaţă cu rugăciunile tale.

Felurimi de patimi înviforează smeritul meu suflet şi îl trag în adâncul deznădejdii; ci tu, venind mai înainte, mântuieşte-mă ca o bună căci la tine am scăpat; apărătoarea mea cea tare şi puternică, nu trece cu vederea cererea mea.

Dedicat lui A. L.

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Facere a Sfântului Andrei Criteanul – Duminică seara 

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

39396392_2180407475323304_1510465518975320064_n
Al cărei acrostih este: «Primeşte, Fecioară, pârga plânsurilor mele. Da»

Cântarea 1. Glasul 1 Irmosul:

«Dreapta ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preaslăvit; că aceasta, Nemuritorule, ca o atotputernică, pe potrivnici i-a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă, prin adânc».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Vino, suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născătoarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din blestemul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi bucuria. Cu curgerile Iordanului, lacrimile mele nu pot cu nici un chip să spele întinăciunea păcatelor mele, ci tu, Fecioară, cu mila ta, curăţeşte-mă. Slavă…

Pe Hristos, Soarele dreptăţii cel neapus, născându-L, Fecioară, rogu-mă: Luminează-mi ochii cei întunecaţi de negura patimilor şi de îngroşarea păcatelor. Şi acum… Poruncile Stăpânului călcându-le, tot chipul răutăţii am săvârşit, iar acum întorcându-mă, nu trece cu vederea pe robul tău cel nefolositor, Stăpână Marie, ci milostivindu-te, mântuieşte-mă.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel Ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi din milostivire ai îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni».

Ca Eva oarecând aflându-mă, şarpele m-a înşelat şi prin gustarea din plăcere m-a aruncat afară din Raiul dumnezeieştii cunoştinţe; ceea ce ai născut pe Hristos, al doilea Adam, întoarce-mă iarăşi la viaţă, Stăpână. Vătămându-mă în chip nenorocit cu nebunia lui Cain, Fecioară, precum acela pe frate, mi-am ucis mintea, pizmuind rău urcuşul ei, folosindu-mă de sabia iubirii de plăcere, ci tu, ca o iubitoare de oameni, mântuieşte-mă. Slavă…

Se tânguia oarecând Adam cel izgonit din Eden, căruia un heruvim de foc îi tăia calea. Iar eu care am căzut din cunoştinţa cea dumnezeiască, tânguindu-mă, mă rog ţie împreună cu sfinţii:

Mijloceşte, Maica lui Dumnezeu, să fiu izbăvit de patimi. Şi acum… Cugetarea morţii o, nenorocitule suflete, să te călăuzească pururi pe tine în faptele vieţii; tânguieşte-te şi plângi, având pe Fecioara cea preacurată şi fără de prihană mijlocitoare către Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israel, Care avea să Se nască din tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră».

O, minunile tale, Stăpână, ceea ce nu ştii de nuntă! căci eşti mijlocitoarea muritorilor păcătoşi către Cel Ce S-a născut din tine, pentru aceea roagă-te ca şi pe mine, cel ce am păcătuit mai presus de toţi muritorii, să mă împace cu El. Omoară, Fecioară, cugetul trupului meu şi năvălirile patimilor şi sfatuirile demonilor fa-le deşarte şi călăuzeşte-mă, ca să umblu pe căile Vieţii, ceea ce ai odrăslit tuturor Viaţa. Slavă…

Curăţeşte întinăciunile inimii mele, prin lacrimi, prin rugăciunile cuvioşilor îngeri, Curată, şi ridică sufletul meu din întuneric şi mintea cheam-o din căi lăturalnice şi călăuzeşte-o pe calea nepătimirii. Şi acum… Mintea mi-am spurcat prin cugete de ruşine şi sufletul cu plăceri, întrecându-i pe cei din vremea lui Noe prin străine fapte de ruşine, pentru care şi strig acum, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de potopul cel înţelegător.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Cel Ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi ai umplut de bucurie cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina dumnezeieştii Tale cunoştinţe inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă».

Scoate-mă pe mine din văpaia cea cumplită a gheenei, ceea ce ai născut focul dumnezeirii cel neapropiat, pe Cel Ce S-a făcut ca noi în ipostasul dumnezeu-omenesc, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. De viitoarea osândă nu mă spăimântez, eu, ticălosul, nici de întunericul cel preaadânc, nici de viermele cel neadormit şi nici de scrâşnirea dinţilor, nici de focul cel nestins, pentru aceasta îţi cer ţie, Fecioară, de acestea toate, mântuieşte-mă. Slavă…

Vindecă durerile sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel Ce vindecă toate bolile noastre cu Patimile Lui cele mântuitoare şi preacurate, ca să te mărim pe tine cu credinţă. Şi acum… Nu am ucis precum Lameh pe tânăr, nici pe bărbat, Maica lui Dumnezeu, ci, prin căderi, mi-am omorât mintea şi cugetul; aşadar, dreapta mânie a lui Dumnezeu să nu mă predea pe mine Judecăţii, ci aici să mă curăţească.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare».

Trupul mi l-am întinat cu faptele cele viclene, mintea cu poftele, simţurile cu atingerile plăcerilor, dăruieşte-mi mie izbăvire de acestea pentru curgerile lacrimilor mele, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită. Timpul vieţii mele cu somnul l-am cheltuit, şi în lenevire şi desfătare şi în cugete întortocheate, şi acum măcar, la vremea bătrâneţii, înţelepţeşte-mă, Maica lui Dumnezeu, şi la pocăinţă mă călăuzeşte. Slavă…

Cugetând la nebunia celor dinainte de Lege, nebuneşte am lucrat fapte de ruşine, una peste alta clădindu-le, ca pe nişte ziduri. Dar tu, Curată, înţelepţeşte-mă prin Duhul Sfânt. Şi acum…

Capcane mi-au întins în ascuns, Prealăudată, cei mândri cu adevărat, şi cu frânghiile păcatelor mele, laţuri întind picioarelor mele, pe care tu, ca o bună, desfa-le ca pe nişte fire de păianjen.

Sedealna, Glasul 1

Soborul îngeresc Nădejdea creştinilor nemincinoasă şi tare, dătătoarea milei şi izvorul milostivirii, cheie care descui bunătatea lui Dumnezeu, deschide-ne nouă tuturor uşile milostivirii şi intrarea în raiul desfătării tuturor ne-o dăruieşte, Stăpână.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Cuptor duhovnicesc te gândim noi, credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că, precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, păcătosul, în pântecele tău m-a înnoit Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit».

Rupe, curată, legăturile inimii mele, uitarea şi înfricoşata ne- cunoştinţă şi împietrirea sufletului şi nebunia, cu care, legându-se, mintea mea nu poate să alerge la lărgimea contemplaţiei şi la înălţimea dumnezeieştii cunoştinţe. Vai patimilor şi pornirilor mele! Vai nemăsuratelor mele răutăţi! Care faptă de ruşine nu am săvârşit ca unul fără de minte? Ce păcat nu am făcut din patima plăcerii? Dar tu, Curată, măcar la bătrâneţe, pocăinţă dăruieşte-mi. Slavă…

Trândăvia în care zac, Stăpână, şi somnul cel îngreunat al lenevirii mele, rogu-mă, Nepătată, cu privegherile tale către Dumnezeu, depărtează-le cu rugăciunile tale şi miluieşte-mă pe mine cel ce cânt: Lăudat şi preaslăvit este Dumnezeul părinţilor noştri. Şi acum…

Vai, mie, suflete! Cum laşi la o parte ruşinea mai mult decât Ham cel fără de ruşine? Căci nu ai acoperit ruşinea celui de aproape al tău prin fire şi prin har, ci, în chip neomenos, l-ai dispreţuit. Acum, aşadar, cu căldură spre milostivire te întoarce, Fecioară.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare… ».

Mort fiind, ticăloase suflete, din cumplită nepăsare ridică-te ca dintr-un somn şi agoniseşte-ţi mijlocitoare pe cea singură fără de bărbat, pe Născătoarea de Dumnezeu, ca să te învieze prin chipurile pocăinţei şi să îţi arate căile nepătimirii.

Adoarme dar poftele cele împătimite şi şterge până în sfârşit închipuirile patimilor celor pierzătoare de suflet, Curată, ca să te slăvesc pururi şi să te binecuvântez pe tine, ceea ce eşti singură pricină a mântuirii tuturor.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul Tot chipul a toată plăcerea am săvârşit nebuneşte şi toate simţirile mele le-am întinat în chip cu totul de ruşine, dar către tine scap, cea neîntinată, Stăpână, apărătoarea tuturor păcătoşilor, izbăveşte-mă pe mine de focul şi întunericul cel de veci. Şi acum…

Prin curăţia lacrimilor mele, Curată, spală rănile sufletului meu, ceea ce ai născut pe Hristos, Cel Ce a vindecat pe cei zece leproşi şi pe femeia cea cu curgere de sânge, pentru ca şi eu să aud doritul glas: „credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.” Să lăudăm…

Irmosul

«În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.»

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

Iată, deja de sfârşitul vieţii mele vremelnice m-am apropiat, vai, mie, şi îngreunat de păcate, mă duc să fiu pedepsit pentru nesfârşite veacuri, Fecioară, ceea ce ai născut pe Judecătorul tuturor, pe Acesta, fă-L mie milostiv, Stăpână.

Domnului Legile lui Dumnezeu le-am călcat şi legii păcatului am supus sufletul meu şi legii minţii nu m-am plecat, eu, nenorocitul; ceea ce ai covârşit legile firii prin preacurată naşterea ta, supune legile trupului meu. Slavă…

Ridică greaua povară a păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, Preanevinovată, şi învredniceşte-mă, Curată, să port jugul cel uşor al Fiului şi Dumnezeului tău şi să străbat calea vieţii care duce la odihna cea de sus. Şi acum…

Ca să arăţi adâncul cel nesfârşit al îndurărilor tale şi al bunătăţii şi milei Fiului tău, Prealăudată, dăruieşte-mi iertare şi mie celui care mai presus de toţi am păcătuit şi sălaş în grădina raiului îmi dăruieşte.

Prosomii. Glasul 1.

Prealăudaţilor mucenici. Bucură-te, palat însufleţit, preacurat şi purtător de lumină, Prealăudată;

bucură-te, cea fără de bărbat; bucură-te, dumnezeiesc acoperământ; bucură-te, zid nebiruit; bucură-te, ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Dumnezeu; bucură-te, îndreptarea lui Adam şi izbăvirea Evei; bucură-te, puterea tuturor credincioşilor. Bucură-te, tron de foc al lui Dumnezeu, trandafirul cel neveştejit; bucură-te, ceea ce singură ai odrăslit crinul cel cu bună-mireasmă; bucură-te, Preasfântă, prin care suntem izbăviţi de blestemul de la început; bucură-te, Stăpână preaminunată, bucuria lumii; bucură-te, lauda tuturor ortodocşilor.

Bucură-te, pajişte înflorită şi înmiresmată, fără de prihană; bucură-te, viţă înflorită; bucură-te, Fecioară, măslin pururea roditor; bucură-te, mireasma mirului celui bun; bucură-te, livada lui Dumnezeu; bucură-te, munte umbrit şi împădurit; bucură-te, pururi Fecioară, rai binecuvântat de haruri.

Umple de veselie inima mea, Curată, ca o mult milostivă şi slobozeşte-mă de lacrimi ca una care ai născut bucuria, ceea ce singură eşti Maica lui Dumnezeu.

Şi rogu-mă, scoate pe robul tău din toate necazurile, ca să te slăvesc pe tine şi să te preamăresc cu dragoste, pe tine, ceea ce eşti mai presus de toate făpturile.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Teodor Studitul – Sâmbătă seara

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

119761_icoana-dintr-un-lemn-co

Glasul 1
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Teodor Studitul

A cărui metodă este aceasta: La troparul întâi al fiecărei cântări, se
roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica
Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea, Hristos răspunde Maicii
Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăşi răspunde păcătosului.
Al cărei acrostih este (*):

«Stăpână, pleacă-te la rugăciunea lui Teodor»

Cântarea 1. Glasul 1
Irmosul:

«Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut
minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se
zice după fiecare tropar)

Păcătosul către Maica Domnului:

Vas care ai cuprins firea cea necuprinsă, pe Hristos roagă-L să mă
izbăvească pe mine de focul cel întunecat, Curată Fecioară, şi să mă arate
părtaş împărăţiei Sale.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se
zice după fiecare tropar)

Maica Domnului către Hristos:

Primeşte rugăciunea mea, Fiule şi Cuvântule, şi izbăveşte de osândă
pe robul tău care strigă către mine din adâncul sufletului şi-l învredniceşte pe
el de împărăţia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Hristos către Maica Domnului:

Tu, Maică, mă cunoşti pe Mine, izvorul milei, căci pe toţi păcătoşii
care-Mi greşesc Mie, Stăpânului, în toată clipa, îi miluiesc, dar acesta mai
mult decâţ toţi mă amărăşte cu fapte de ruşine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Maica Domnului către păcătos:

Prin multe căderi şi fapte străine şi de ruşine ai amărât pe Fiul meu,
încât acum mila Lui către tine s-a pornit spre mânie şi urgie.

Cântarea a 3-a
Irmosul:

«Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi
mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânţă, lui Hristos-Dumnezeu să-I
strigăm:

Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne».
Întreaga mea viaţă cu adevărat în fapte rele am cheltuit-o, de aceea
acum către tine strig: Roagă-L pe Fiul tău, Curată, ca precum pe fiul cel
risipitor, să mă cheme iarăşi şi să mă mântuiască pe mine, cel ce zac în
nelegiuiri.
Iartă, Stăpâne a toate, Care în chip de negrăit Te-ai născut din
pântecele meu şi miluieşte pe robul Tău, precum odinioară pe fiul cel
risipitor, şi arată-l pe el fiu al Tău, Preabunule, şi de-a dreapta Ta şezător în
ziua Judecăţii.
Slavă…
O, maică, strig şi eu către tine, ascultă-mă şi tu cu luare-aminte: Cel ce
a petrecut ca un risipitor, întorcându-se în fierbinţeala pocăinţei, a strigat
„am păcătuit”, dar acesta, deşi strigă către tine pocăindu-se, în cele străine se
rătăceşte.
Şi acum…
Cele ce mi-ai grăit le-am spus Fiului meu, strigând către El ca pe tine
să te învrednicească de împărăţie, dar El mi-a răspuns împotrivă: că nu s-a
apropiat de Mine cu credinţă fierbinte şi pentru aceasta îl lepăd de la faţa
Mea pe acesta.

Cântarea a 4-a
Irmosul:
«Cu Duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, Proorocule
Avacum, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte,
când va veni vremea, Te vei arăta, Slavă puterii Tale, Doamne».

Cugetând, o, Fecioară, la puterea ta, cu frică strig ţie celei uneia bune:
Deşi nu am pocăinţă fierbinte, cu rugăciunile tale către Stăpânul, dă-mi mie
desăvârşită îndreptare.
Ascultă, Dumnezeule, prin fire Iubitor de oameni, pe Maica Ta,
Stăpâne, strigând către Tine, cu stăruinţă, ca pe robul tău să îl izbăveşti de
osândă şi chiar de nu a dobândit desăvârşită credinţă, pe aceasta, ca un
Dumnezeu dăruieşte-i-o.
Slavă…
O, Maică, acestuia de nenumărate ori i-am dăruit prilejuri de mântuire;
dar el nu a lăsat păcatele cu care a ajuns până la moarte şi pentru aceasta nici
nu poate fi mântuit, până ce nu se va arunca în foc.
Şi acum…
Acum am cunoscut pricina pierzaniei tale, precum spune
dumnezeiescul meu Fiu, căci tu cu totul zaci în păcat şi desăvârşit te-ai dat
nepăsării. Cine acum te va ridica pe tine care zaci de boală?

Cântarea a 5-a
Irmosul:

«Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe îngerul sfatului Tău
celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la
lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţa venind, Te slăvim pe
Tine, Iubitorule de oameni».
Fecioară, acum însetez a petrece pururea, în cărările pocăinţei, care să
mă poarte către viaţa cea fără de sfârşit. Însă, acum degrabă, înfricoşătoarele
cete ale vrăjmaşilor demoni mă trag în jos să mă arunce în adâncul păcatului
şi în înfricoşatul noroi al pierzaniei.
Omorând moartea, Mântuitorule, mai întâi pe Adam din legături l-ai
slobozit, pentru aceea şi acum pe robul tău, Fiule, te rog, smulge-l dintre
cetele demonilor celor batjocoritori, căci aceia nu îl lasă pe acesta vreodată
cu desăvârşire a se pocăi.
Slavă…
Prealăudată Maică, strig ţie şi Eu:

Cu postul şi rugăciunea ar ieşi afară
din acela mulţimea atotviclenilor demoni, însă acesta, necurăţindu-şi trupul
prin înfrânare, rugăciune şi curăţie, vai, s-a făcut peşteră demonilor.

Şi acum…
Cuvintele de mai înainte ale Fiului meu le-ai auzit prea bine şi
cunoaşte cele de trebuinţă pentru mântuire; căci nici ucenicii Lui, când nu au
putut să alunge demonul, le-a strigat acestora zicând: Cu post şi rugăciune
iese neamul acesta de demoni!

Cântarea a 6-a
Irmosul:

«Proorocului Iona urmând, strig: Scapă viaţa mea din stricăciune,
Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine, cel ce strig: Slavă
Ţie».
Sunt plin de cuvinte, dar de fapte bune cu totu-s deşert, căci nu iubesc
nici post, nici rugăciune a plini, Mireasa lui Dumnezeu, de aceea acum la
tine caut scăpare.
Vezi, mult milostive Fiule, pe Maica Ta, Te rog: Cel ce aleargă la
mine, este lipsit de toată fapta bună şi strigă mie: Nu am altă nădejde afară
de tine, Stăpână.
Slavă…
Cu fierbinţeală rugându-te, încetează, Maică, a grăi, căci acesta se
întinează, gândind că sunt milostiv, neluând seama la mânia mea.
Şi acum…
Am rugat pe Fiul şi Dumnezeul Meu pentru tine, ca să agoniseşti
miluire. Dar El îmi strigă mie să încetez a mai mijloci pentru mântuirea ta.
Sedealna, glasul 1
Mormântul tău, Mântuitorule…
Rai cuvântător pe pământ te-a răsădit pe tine Hristos, Săditorul Raiului
celui dintâi, iar în mijlocul tău a crescut pomul vieţii, pe Care şi roagă-L să
mă învrednicească şi pe mine de desfătarea Raiului şi să mă adape cu apele
odihnei celei desfătate.

Cântarea a 7-a
Irmosul:

«Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă
nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul
văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Stăpână, nu mă lepăda în adâncul
pierzaniei pe mine cel slăbit, ci întoarce-te, strigân

Slavă…
Miluiesc şi mântuiesc pe oricine vine la Mine cu mult dor, căci Eu nu
voiesc vreodată a pierde făptura Mea, căci anume pentru a o mântui M-am
născut întreg din tine, dar acesta departe este de zidirea Mea.
Şi acum…
Înţelepciune a Celui Preaînalt fiind mai înainte, Fiul Meu S-a făcut om
desăvârşit din mine, ca să îi mântuiască pe cei ce cu credinţă fierbinte păzesc
dumnezeiescul botez, dar tu te-ai arătat nepărtaş acestora.

Cântarea a 8-a
Irmosul:

«Pe Cel de care se înfricoşează şi Îngerii… ».
Îndrăznind, la tine vin iarăşi, Fecioară, văzând pe Fiul Tău mântuind
pe desfrânata şi pe tâlharul, căci nici aceştia nici o faptă bună din Lege nu au
plinit în viaţa lor, dar au dobândit iertare.
Din înălţime caută şi vezi şi auzi pe Maica Ta care se roagă Ţie şi
izbăveşte de foc pe robul tău acesta ca pe desfrânata mai înainte şi precum ai
mântuit pe tâlharul pe cruce.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul
Tâlharul spânzurat oarecând pe cruce cu credinţă a strigat:
„Pomeneşte-mă şi pe mine”, iar desfrânata a vărsat izvor de lacrimi, dar
acesta nu este asemenea cu ei.
Şi acum…
Pe desfrânata care plângea, Hristos a mântuit-o, precum şi pe tâlharul
care a crezut, pe cruce, dacă, aşadar, voieşti să dobândeşti mântuire, aleargă
către Domnul cu lacrimi şi credinţă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântăndu-I
şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii
Irmosul
«Pe Cel de Care se înfricoşează şi îngerii şi toate oştirile, ca de
Făcătorul şi Domnul, preoţi preaslăviţi-L, tineri lăudaţi-L, popoare
binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a
Irmosul:

«Pe norul cel purtător de lumină întru care Stăpânul tuturor, Cel fără
de început, S-a pogorât din cer, ca ploaia peste lână, şi S-a întrupat, pentru
noi facându-Se om, să o mărim toţi ca pe o Maică curată a Dumnezeului
nostru».

Fiind aflat mai păcătos decât toţi oamenii la un loc, Fecioară, şi pentru
aceasta mă ruşinez a mă apropia de Fiul tău, dar tu roagă-L, fa-L milostiv să
mă primească în credinţă fierbinte şi pe mine care mă apropii de El cu dor.

Izbăveşte de osândă, Cuvinte, pe robul cel ce se apropie de Tine şi Te
rog pe Tine nu pomeni fărădelegile lui, căci chiar dacă a greşit Ţie,
Mântuitorule, către mine caută scăpare şi mă rog: Cel ce plineşti cererile
tuturor, pentru mine, primeşte-l şi pe acesta.
Slavă…
Maică, cel ce acum aleargă la tine, nu este vrednic de milă, nu este,
căci nimeni dintre oameni precum acesta nu M-a întărâtat spre mânie, dar
pentru preacuvioasele tale rugăciuni nu îl voi face pe el părtaş osândei la
Judecată, daca îmi va aduce roade de pocăinţă.
Şi acum…
În iadul cel mai de jos fiind, ai fost urcat la înălţime prin rugăciuni
către dumnezeiescul meu Fiu, dar ia aminte, ca nu cumva să mai cazi în
învinuirile cele cumplite de la început, ci umblă în căile pocăinţei, ca nu
cumva iarăşi să fii aruncat în gheenă.

Prosomii. Glasul 1

Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti
Liman păcătoşilor, bucurie lumii, izbăvirea celor înviforaţi,
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strig ţie: Primeşte şi rugăciunea mea şi
cererea, Nepătată, pe care du-le degrab Fiului Tău, ca să mă mântuiască şi pe
mine, risipitorul.
Pricina a toată bucuria fiind, Preaiubitul meu Fiu, iertare de păcate
dăruieşte robului Tău, ca să cunoască toţi că eu, ca o Maică, am mare
îndrăznire către Tine, de a mă ruga Ţie, Hristoase al meu, mai presus de toţi
sfinţii Tăi.
Sălaşul bucuriei, Maică, plecându-mă la rugăciunea ta, iertare de
păcate îi dau orbului acestuia şi dezlegare; dar spune-i să înceteze a mai
păcătui şi a Mă mai întărâta spre mânie, căci prin fire sunt Iubitor de oameni.
Iată, ai primit iertare pentru căderile tale, prin rugăciunile şi mijlocirile
mele, dar ia aminte restul vieţii să-l petreci în chip plăcut Domnului, ca să ai
parte în Rai cu cei aleşi de slava bucuriei şi desfătării care nu are sfârşit.

(*) Majoritatea canoanelor în originalul grec sunt scrise în acrostih

Imaginea: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea