Tu nu ceri mult de la mine, iubirea mea. Cu adevărat, oamenii cer mai mult. Sunt învăluit într-un înveliș gros de nonexistență care-mi acoperă ochii sufletului meu. Tu îi ceri doar sufletului meu să-și scoată învelișul cețos și să-și deschidă ochii spre Tine, puterea mea și adevărul meu. Oamenii îmi cer să-mi învelesc sufletul din ce în ce mai mult cu învelitori din ce în ce mai groase.
O, ajută-mă, ajută-mă! Ajută-mi sufletului meu să ajungă la libertate și lumină, să devin ușor, dăruindu-i aripi să zboare.
Poveștile sunt lungi, prea lungi; morala e scurtă – un cuvânt. Poveștile curg mai departe și nasc alte povești, întocmai precum fața netedă a lacului meu se transformă din culoare în culoare. Unde se sfârșește revărsarea de culori a apei de sub soare și unde revărsarea de povești în alte povești?
Poveștile sunt lungi, prea lungi; morala este scurtă – un cuvânt. Tu ești acel cuvânt, o, Cuvinte al lui Dumnezeu¹. Tu ești morala tuturor poveștilor.
Ceea ce stelele scriu pe cer, iarba șoptește pe pământ. Ceea ce apa susură în mare, focul huruie sub mare. Ceea ce îngerul spune cu ochii săi, imamul² strigă din minaretul³ său. Ceea ce trecutul a spus și a zburat, prezentul spune și zboară.
Există o esență pentru toate lucrurile; există o morală pentru toate povestirile. Lucrurile sunt povești ale cerului. Tu ești înțelesul tuturor poveștilor. Povestirile sunt adâncul și profunzimea Ta. Tu ești cuprinsul tuturor poveștilor. Tu ești o pepită de aur într-un morman de pietre.
Când Îți rostesc numele, am spus totul și mai mult decât atât:
O, dragostea mea, ai milă de mine!
O, Puterea și Adevărul meu, ai milă de mine!
¹ Cuvântul lui Dumnezeu =în teologia creștină, „Logosul”sau „Cuvântul”; Iisus Hristos, cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi;
² imam = preot musulman care slujește în moschee;
³ minaret = turn înalt, subțire, aflat în vârful moscheii, având unul sau două balcoane, de unde muezinul cheamă credincioșii la rugăciune.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Te rugăm şi Te implorăm nu ne lepăda de la faţa Ta şi nu Te mânia de fărădelegile noastre. Arată-Te nouă, Lumină a lumii, ca să ne descoperi taina căilor mântuirii Tale, ca să ne facem fii şi fiice ale luminii Tale!
Unge-mi inima cu untdelemnul milei Tale, milostivul meu Domn. Fie ca niciodată mânia împotriva celor puternici și nici disprețul față de cei slabi să nu-mi cuprindă inima. Căci totul e mai firav decât roua dimineții. Fie ca niciodată să nu se cuibărească în inima mea ura față de cei ce complotează răul împotriva mea, spre a lua aminte la sfârșitul lor și să rămân în pace.
Milostivirea deschide calea spre inima tuturor creaturilor și aduce bucurie. Nemilostivirea aduce ceață la provă și crează izolare.
Ai milă de robul Tău cel vrednic de milă, Preabună Marie și descoperă-mi taina milei Tale.
Omul Absolut¹ este copilul milei Tatălui și lumina Duhului. Toată creația este doar o poveste despre El. Sorii cei puternici din ceruri și cele mai mărunte picături de apă din lac poartă într-însele o părticică din istoria, povestea despre El. Toți ziditorii cerului și ai pământului, de la preaputernicii serafimi până la stăpânii și cele mai mărunte particule de praf, grăiesc exact aceeași poveste despre El, care este preesența lor și izvorul cel mai dinainte de viață dătător.
Ce sunt toate cele de pe pământ, și soarele și luna decât creația Lui? Cu adevărat, în acest chip toată creația văzută și nevăzută este Omul Absolut¹ în povestiri. Esența este simplă, dar nu există sfârșit sau număr la povestirile despre esență.
Frații mei, cum oare pot eu să vă vorbesc despre esență, când voi nu înțelegeți nici măcar povestirile?
Ah, dacă măcar ați ști cât e de mare dulceața și lărgimea și tăria când ajungi la capătul tuturor povestirilor, acolo unde încep istorisirile și acolo unde ele se sfârșesc. Acolo unde limba tace și unde totul se spune dintr-o suflare!
Cât de plictisitoare devin atunci toate îndelungile și obositoarele povestiri ale creaturilor! Cu adevărat ele sunt tot atât de plictisitoare ca pentru cel obișnuit să vadă fulgerul și căruia îi spui povestiri despre fulger.
Primește-mă în Tine, o, Unule Născut Fiule, așa încât să pot fi unul cu Tine așa precum am fost înainte de creație și de Cădere².
Fie ca luna și plictisitoarea mea poveste despre Tine să se sfârșească cu vederea Ta, fie și de o clipă. Fie ca să moară înșelarea mea în privința Ta, care m-ar putea face să cred că sunt ceva fără de Tine, că sunt altceva în afara Ta.
Urechile mele sunt pline de povești. Ochii mei nu mai caută să vadă nimic în afară de Tine, esența mea, Cel plin de povestiri.
¹ Omul Absolut = termen folosit de episcopul Nicolai Velimirovici pentr a-L numi pe Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu, ca pe „noul Adam”, omul ideal, total, desăvârșit, care posedă firea curată, adevărată, pură a omului căzut, precum și natura divină a lui Dumnezeu-Tatăl în personalitatea Sa divino-umană. Toți cei ce se unesc cu Dumnezeu-Omul Iisus Hristos dobândesc plinătatea „umanității lor ultime”, pe care urmașii lui Adam au pierdut-o după alungarea acestuia din grădina Raiului.
² Cădere = „Căderea omului” sau „Căderea”, în teologia creștină, căderea neamului omenesc dintr-o stare de neprihănire într-una de păcătoșenie înnăscută și păcat originar, datorată neascultării lui Adam și a Evei în grădina Raiului, când aceștia au mâncat din rodul pomului cunoașterii binelui și răului (Cf. Facere, cap. 2 și 3)
Odată m-am legat de Tine, iubirea mea, iar toate celelalte legături s-au rupt. Văd o rândunică zburând deasupra cuibului ei sfărâmat și-mi spun: „Nu sunt legat de cuibul meu”. Văd un fiu plângându-și tatăl și spun: „Nu sunt legat de părinții mei”. Văd un pește murind de îndată ce este scos din apă și spun: „Acesta sunt eu! Dacă aș fi scos din brațele Tale, aș muri în câteva clipe, ca un pește aruncat pe nisip”.
Totuși, cum m-aș fi putut cufunda atât de mult în Tine, fără cal de întoarcere și fără să fi trăit, dacă n-aș fi fost mai înainte în Tine? Cu adevărat am fost în Tine de la prima Ta trezire, fiindcă simt că Tu ești casa mea.
Veșnicia există în veșnicie întocmai precum vremelnicia în timp. Într-o veșnicie, o, Doamne, Tu Te aflai într-o inefabilă identitate cu Tine Însuți și în sfințenia Ta de seară. În acea vreme ipostasurile¹ Tale erau adevărul dinlăuntrul Tău, căci le era cu neputință ca ele să nu se afle în Tine. Dar ele nu s-au recunoscut una pe alta fiindcă ele nu erau conștiente de diversitatea lor. Într-o a doua veșnicie Tu erai în sfințenia Ta matinală, iar cele trei ipostasuri¹ s-au recunoscut pe ele însele ca atare.
Tatăl nu a fost înainte de Fiul, nici Fiul n-a fost înainte de Tatăl, nici Atotsfântul Duh n-a fost înainte sau după Tatăl și Fiul. Ca un om care atunci când se trezește brusc deschide amândoi ochii în același timp, la fel s-au trezit deodată și Cele Trei Ipostasuri¹ din Tine în același timp. Nu există nici un Tată fără Fiul și nici un Fiul fără Duhul Sfânt.
Când stau întins pe marginea lacului meu și dorm inconștient, nici puterea conștiinței, nici dorința, nici acțiunea nu mor în mine, ci mai degrabă ele se revarsă într-o unitate indefinită, fericită, asemănătoare nirvanei².
Aceasta este istoria Ta în sufletul meu, o, Doamne, tâlcuitorul vieții mele. Nu este oare istoria sufletului meu tâlcuitorul istoriei a tot ceea ce este creat, a tot ceea ce este împărțit și a tot ceea ce este unit? Și al Tău, de asemenea, Patria mea, sufletul meu este – iartă-mă, o Doamne – tâlcuitorul Tău.
O, Patria mea, mântuiește-mă de atacurile străinilor asupra mea. O, Lumina mea, alungă întunericul din sângele meu. O, Viața mea, arde toate larvele morții din sufletul meu și din trupul meu.
¹Ipostas = în teologia creștină:
(1) esența sau natura unică a Dumnezeirii și, prin urmare, a celor trei Persoane ale Sfintei Treimi;
(2) oricare dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi;
(3) personalitatea lui Hristos ca deosebită de cele două firi ale sale, umană și divină (plural: ipostasuri).
²nirvana = în budism, starea de fericire desăvârșită realizată prin mortificarea existenței individuale și prin absorbția sufletului în duhul suprem, sau prin mortificarea tuturor dorințelor și patimilor.
Icoana: IOANA STOILA – SFÂNTA TREIME – PICTURA PE STICLA
O, Doamne, taina cea mai adânc hrănită a sufletului meu, cât de ușoară e această lume, când eu o pun în balanță cu Tine! Pe un taler al balanței este un lac de aur topit, iar pe celălalt un nor de fum.
Toate grijile mele, dimpreună cu trupul meu și convulsiile sale prostești de dulceață și amărăciune – ce sunt acestea altceva decât fum, dinapoia cărora sufletul meu înoată într-un lac de aur?
Cum le pot eu mărturisi oamenilor taina pe care o văd prin cercurile de foc ale Arhanghelilor Tăi? Cum le pot eu vorbi particulelor despre totalitate? Este într-adevăr dureros pentru cel mut de uimire să le grăiască celor asurziți de zgomot.
Mai întâi vine nașterea și apoi creația. Întocmai precum un gând minunat se naște tainic și cu pace în om, iar gândul astfel născut creează mai apoi, tot astfel a procedat și Omul Absolut, ca Cel Unul Născut să apară în Tine și mai apoi a creat tot ceea ce Dumnezeu poate crea.
În curăția Ta absolută, prin lucrarea Atotsfântului Duh, Fiul S-a născut¹. Aceasta este nașterea lui Dumnezeu de Sus.
Așa cum este sus, tot astfel e și jos – obișnuiau să spună cei din vechime. Ceea ce s-a întâmplat în cer, s-a întâmplat și pe pământ. Ceea ce s-a întâmplat în veșnicie, s-a întâmplat și în vremelnicie.
Îmi ești drag, iubirea mea, fiindcă Tu ești o taină pentru mine. Orice iubire arde fără să se stingă atâta timp cât durează taina. Taina revelată este dragoste arsă. Eu mă făgăduiesc Ție cu o veșnică iubire chiar dacă Tu mi Te făgăduiești prin taină veșnică.
Tu Te-ai înveșmântat în șapte ceruri; Tu Te-ai ascuns prea adânc de orice fel de ochi. Dacă toți sorii ar fi să se unească într-un singur focar, toți aceștia n-ar putea pătrunde prin toate vălurile Tale. Tu nu Te-ai tăinuit de bună voie, o, Preamărite Doamne, ci din pricina nedesăvârșirii noastre. O creatură divizată și disecată nu Te vede. Tu ești netăinuit doar celui ce s-a făcut una cu Tine. Tu ești netăinuit doar celui pentru care zidul dintre „eu” și „Tu” a dispărut.
O, Doamne, cea mai adânc hrănită taină a sufletului meu, cât de ușoară e această lume când o pun în aceeași balanță cu Tine!
Pe un taler al balanței se află un lac de aur topit și pe celălalt un nor de fum.
¹ ”Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut.” (Ps. 2, 7)
Icoana: Iisus Hristos Arhiereul Cel veșnic.
”Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut„- Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel ( 5.5)
Lumile roiesc în jurul Tău ca albinele în jurul unui cireș înflorit. O lume o dă pe cealaltă deoparte; una contestă moștenirea celeilalte; unul se uită la celălalt ca la un intrus în casa sa, toți pretind un drept mai mare de la Tine decât Tu însuți o faci.
Din revărsarea plinătății Tale mulțimile-s hrănite, o, Dulceață nesfârșită. Toți se îmbuibă și toți pleacă înfometați.
Din toate gloatele, gloata omenirii pleacă cea mai înfometată. Nu fiindcă Tu n-ai avut hrană pentru oameni, o, Stăpâne, ci fiindcă ei nu-și recunosc hrana și așa, ei se luptă cu omizile pentru același frunziș.
Înaintea tuturor creaturilor și înaintea tuturor veacurilor și a întristării Tu, o, Doamne, l-ai conceput pe om în inima Ta. Tu l-ai conceput pe om mai întâi, chiar dacă Tu l-ai vădit cel de pe urmă în grădinile Creației – la fel precum grădinarul se gândește la trandafirul înflorit tot timpul cât sapă și plantează pedunculii uscați de trandafir – întocmai precum un constructor trăiește bucuria turlelor în timp ce plănuiește o biserică, chiar dacă el le construiește pe acestea tocmai la urmă.
Tu l-ai născut pe om în inima Ta, înainte ca Tu să începi crearea lumii.
Ajută-mi limba de țărână să dea un nume acestui om, acestei străluciri a slavei Tale, acestui cânt al binecuvântării Tale. Să-L numesc eu Omul Absolut¹? Fiindcă întocmai precum El a fost cuprins în inima Ta, tot astfel a fost și întreaga lume plăsmuită, incluzându-l pe om și pe vestitorii omului, cuprinsă în mintea Ta.
Și nimeni nu-L cunoaște pe Tatăl în afară de Fiul și nici nimeni nu-L cunoaște pe Fiul afară de Tatăl (cf. Mt 11:27). Tu erai precum nirvana², o, Doamne, până când Fiul a fost conceput întru Tine; Tu erai fără număr sau nume.
Cum te voi preamări în mijlocului unei mulțimi de omizi înfometate, pe care un vânt le bate în cireșul înflorit, iar altul le alungă de acolo și a căror viață întreagă se petrece între două vânturi?
O, Doamne, visul meu de zi și noapte, ajută-mă să te preamăresc, așa încât nimic să nu poată deveni măreț în inima mea afară de Tine.
Fie ca toate creaturile să Te preamărească, o Doamne, ca nu cumva acestea să se mărească pe ele însele în locul Tău.
Cu adevărat, Tu ești nesfârșit de mare, o, Doamne, chiar dacă imnele noastre Te-ar preamări oricât!
Chiar atunci când toate roiurile de insecte sunt azvârlite din cireșul înflorit, cireșul rămâne același în măreția și frumusețea sa primăvăratică.
¹ Omul Absolut, Ultim = termen folosit de episcopul Nicolai Velimirovici pentru a-L numi pe Iisus Hristos drept Fiu al lui Dumnezeu, ca pe „Noul Adam”, omul ideal, total, desăvârșit, care posedă firea curată, adevărată, pură a omului căzut, precum și natura divină a lui Dumnezeu Tatăl în personalitatea Sa divino-umană. Toți cei ce se unesc cu Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, dobândesc plinătatea „umanității lor ultime”, pe care urmașii lui Adam au pierdut-o după alungarea acestuia din grădina Raiului.
² nirvana = în budism, starea de fericire desăvârșită realizată prin mortificarea existenței individuale și prin absorbția sufletului în duh suprem, sau prin mortificarea tuturor dorințelor și patimilor.
În genunchi, voi, generații și popoare, dinaintea măreției lui Dumnezeu! Vă repeziți a cădea în genunchi dinaintea cârmuitorilor voștri prea ticăloși, totuși ezitați să îngenunchiați la picioarele Atotputernicului!
Voi spuneți: „Ne va pedepsi oare cu adevărat Domnul pe noi care suntem atât de mici? Dacă El ne-ar fi făcut mai mari și mai tari, atunci El ne-ar fi pedepsit. Dar după cum stau lucrurile, priviți, noi de-abia depășim înălțimea unei tufe de scaieți de pe marginea drumului în comparație cu universul care vuiește în jurul nostru, copleșindu-ne, iar tu încă ne ameninți cu pedeapsă din partea Celui Carele este incomparabil mai mare decât noi?”
Nebunilor! Când tâlharii voștri de cârmuitori vă cheamă la rele care ar face să se cutremure chiar universul, voi încă afirmați că sunteți prea mici. Vă scuzați din pricina micimii sau a neputinței doar când e vorba de a lucra fapte de mare preț.
Chiar dacă vo sunteți mici în ochii voștri, sunteți însemnați în Cartea Vieții sub un nume mare. Strămoșul vostru Adam avea măreția unui arhanghel și strălucea cu chip îngeresc. De aceea, fie răsplata unui arhanghel, fie pedeapsa lui vă este destinată.
Când dorința strămoșului vostru pătrunde în inima voastră, dorința de a cunoaște creația fără Creator, chipul său de arhanghel se întunecă precum pământul, iar măreția sa se fărâmițează în fleacuri care te cuprind pe tine, sămânța sa. Fiindcă el vrea să cunoască fleacurile și să se împrăștie în fleacuri spre a le pătrunde, gusta și încerca.
Toate fleacurile, toate nimicurile, cele mai multe se adună și își întorc chipul de la pământ spre Creator, astfel încât strămoșul vostru arhanghelicesc să poată fi din nou repus în drepturi, iar chipul său să poată străluci din nou cu strălucirea unei oglinzi îndreptate spre soare.
O, Domnul și Creatorul meu, readu-l pe om la frumusețea cea dintâi, cu care l-ai creat pe el. Acest fel de om nu este lucrul mâinilor Tale. Acest soi de om s-a creat el singur pe sine. Numele său este boală – cum poate să fi existat vreodată boala în mâinile Tale? Numele său este teamă – cum ar putea vreodată teama să izvorască din Cel Netemător? Numele său este rea voință – cum ar putea vreodată reaua voință să provină de la Cel Biruitor?
Umple-mă de Tine, o, sănătatea mea, umple-mă cu veșnica Ta lumină a dimineții și fă ca boala, teama și reaua voință să se evaporeze de la mine, întocmai precum o mlaștină se evaporează în prezența soarelui și se transformă în câmp fertil!
Încă puțin și călătoria mea va lua sfârșit. Ține-mă pe cărarea abruptă către Tine încă puțin, o, Biruitorule al morții; fiindcă cu cât mai sus urc către Tine, cu atât mai mulți oameni încearcă să mă tragă în jos, în prăpastia lor. Cu cât mai adâncă se face prăpastia lor, cu atât mai mare este nădejdea lor de a Te înfrânge. De fapt, cu cât mai adâncă se face prăpastia, cu atât mai îndepărtat ești Tu de prăpastie.
Cât de ignoranți sunt slujitorii pomului cunoașterii! Ei nu-și măsoară tăria lor în Tine, ci în mulțimea lor. Ei nu concep o lege a dreptății în numele Tău, ci prin prisma intereselor lor. Orice fel de cale alege majoritatea lor, aceasta va fi calea adevărului și a dreptății. Pomul cunoașterii a devenit pomul crimei, prostiei și al întunericului înghețat.
Cu adevărat, oamenii inteligenți și bine informați ai acestei lumi știu totul, în afara faptului că sunt slujitori ai satanei. Când ultima zi va apune, satana se va bucura de numărul oamenilor adunați în recolta sa. Toate boabele de neghină! Dar în prostia sa, chiar satana socoate cantitatea mai degrabă decât calitatea. Una din grăunțele Tale de grâu va fi mai prețioasă decât întreaga recoltă a satanei. Fiindcă Tu, o, Biruitorule al morții, Te bizui doar pe plinătatea pâinii vieții și nu pe cantitate.
În deșert le spun celor fără de Dumnezeu „Îndreptați-vă spre Pomul Vieții și veți cunoaște mai mult decât v-ați putea dori vreodată să cunoașteți. Din pomul cunoașterii satana vă lucrează o scară pe care voi să puteți coborî în lumea de jos.
Cei făr’ de Dumnezeu mă batjocoresc spunându-mi: „Prin Pomul Vieții tu vrei să ne convertești la Dumnezeul tău, pe Care noi nu-L vedem”.
Cu adevărat, voi nu-L veți vedea niciodată. Lumina care orbește chiar și ochii serafimilor vă va arde pupilele ochilor pentru totdeauna.
Dintre toți cei care viețuiesc în putreziciunea pământului, cei ce cred în Dumnezeu sunt cei mai rari. O, lacule și munte, ajutați-mă să mă bucur că și eu călătoresc împreună cu acești prea puțini, prea neînvățați și prea disprețuiți credincioși.
Încă puțin, fraților, și călătoria noastră va lua sfârșit. Sprijinește-ne încă puțin, o, Biruitorule al morții.
Bătrânii mei m-au învățat, pe când eram tânăr, să mă agăț de cer și de pământ ca nu cumva să mă împiedic. Vreme îndelungată am rămas copil și mult timp obișnuiam să mă sprijin de propteaua pe care ei mi-au dat-o.
Dar, odată veșnicia s-a revărsat prin mine, iar eu m-am simțit ca un străin în lume, cer și pământ au plesnit în două în mâinile mele precum o trestie plăpândă.
O, Doamne, tăria mea, cât de plăpânde sunt cerul și pământul! Ele par ca niște palate zidite din plumb, dar ele se evaporă ca apa în palma mâinii în prezența Ta. Doar zbârlindu-se își ascund fragilitatea lor și-i înspăimântă pe copiii needucați.
Îndepărtați-vă de mine, sori și stele. Ascundeți-vă de pământ. Nu mă ademeniți, femei și prieteni. Ce ajutor pot primi eu de la voi, voi care îmbătrâniți neîncetat și pogorâți în groapă?
Toate darurile voastre sunt un măr cu un vierme în miezul lui. Toate veștmintele voastre sunt o pânză de paianjen de care-și râde goliciunea mea. Zâmbetele voastre sunt o afișare a întristării, prin care neputința voastră strigă către a mea după ajutor.
O, Doamne, tăria mea, cât de plăpânde sunt cerul și pământul. Iar tot răul pe care oamenii îl fac sub cer este o recunoaștere a neputinței și infirmității.
Doar cineva puternic îndrăznește să lucreze binele. Doar cel ce este hrănit și adăpat de Tine, tăria mea, este plin de tărie pentru totdeauna.
Doar cel ce doarme în inima Ta cunoaște odihna. Doar cel ce ară dinaintea picioarelor Tale se va bucura de rodul ostenelilor sale.
Copilăria mea, hrănită cu teamă și cu ignoranță, a ajuns la capăt; iar nădejdea mea în cer și pământ au dispărut. Acum eu privesc doar la Tine și mă agăț la rândul meu de privirea Ta, o, leagănul meu și învierea mea.
Sunt oare zile din vremi trecute, o, omule, la care tu ai vrea să te întorci? Ele toate te-au ademenit precum mătasea și-acum îți stau departe, în urmă, precum o pânză de păianjen. Ca o miere te-au întâmpinat, ca o duhoare și-au luat rămas bun de la tine. Toate au fost cu totul pline de iluzii și păcat.
Vezi cum toate ochiurile de apă de la lumina lunii se aseamănă oglinzilor și cum toate zilele ce-au fost luminate de nestatornicia ta se aseamănă oglinzilor? Dar când tu pășeai dintr-o zi în alta, oglinzile mincinoase se crăpau ca pojghița de gheață, iar tu treceai prin apă și noroi.
Poate o zi care are o dimineață și o seară ca ușile casei să fie oare o zi?
O, prealuminate Doamne, sufletul meu e împovărat de iluzii și tânjește după o zi, după ziua cea fără de uși, ziua în care sufletul meu s-a pristăvit și s-a cufundat în umbrele cele schimbătoare după ziua Ta, pe care o numeam ziua mea atunci când eram una cu Tine.
Există oare vreo fericire de odinioară, o, omule, la care ai vrea să te întorci? Din două bucăți având aceeași dulceață, a doua e mai banală. Ți-ai întoarce capul plictisit de fericirea cea de ieri dacă ea ar fi întinsă pe masa de azi.
Clipe de fericire ți se dau doar ca să ți se lase gustul doririi după adevărata fericire în sânul pururea fericitului Domn; și veacuri de nefericire ți se dau spre a te trezi din visul înșelărilor și al iluziilor.
O, Doamne, Doamne, singura mea fericire, îl vei adăposti tu oare pe pelerinul Tău rănit?
O, Doamne, tinerețea mea veșnică, ochii mei se vor scălda în tine și vor străluci mai tare decât soarele.
Cu grijă Tu aduni lacrimile celor drepți și cu ele întinerești lumi.
Binecuvântată ai fost Preasfântă Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Christos să faci vindecări celor ce se roagă către tine, de aceea noi strigăm cu multă nădejde: Vindecă-ne pe noi Preacurată, de toate bolile sufleteşti şi trupeşti!
Condac 1
După sfânta ta adormire, te-ai înălţat la Ceruri şi după minunata primire cerească care ţi s-a făcut, ai primit minunate daruri: un loc de cinste în Sfânta Împărăţie a Cerurilor, un Sobor minunat al tău, Biserica, unde se proslăveşte neîncetat numele tău, precum şi darul de a vindeca pe cei ce cu dragoste se roagă către tine spunând: Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Icos 1
Binecuvântarea Domnului Savaot a fost mare peste tine Preacurată Maică şi Fecioară Maria, dăruindu-ţi-se daruri multe şi foarte mari, drept pentru care ai fost cinstită de-a lungul tuturor veacurilor, iar noi cântăm cu cinste creştinească aşa:
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară;
Vindecă-ne, Preabinecuvântată;
Vindecă-ne, Maică Preastrălucită;
Vindecă-ne pe noi Maică a creştinilor;
Vindecă-ne pe noi Preasfântă Fecioară;
Vindecă-ne, Prealuminată Maică;
Vindecă-ne, ajutătoarea noastră;
Vindecă-ne pe noi, că eşti nădejdea noastră;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 2
Tuturor celor care au avut evlavie către tine, ori s-au rugat fierbinte spre a fi vindecaţi de către tine, le-ai oferit ajutorul tău Preasfântă Fecioară, iar cei vindecaţi au cântat: Aleluia!
Icos 2
Bărbaţi, feciori, femei, fete, maici, călugări, preoţi sau episcopi, care au fost bolnavi şi au cerut ajutorul tău pentru vindecare, au fost tămăduiţi în mod miraculos, de aceea noi cu toţii strigăm din toată inima aşa:
Vindecă-ne pe noi Preasfântă Fecioară;
Vindecă, mamele noastre;
Vindecă, copiii noştri;
Vindecă, părinţii noştri;
Vindecă, rudele noastre;
Vindecă, fecioarele noastre;
Vindecă, feciorii noştri;
Vindecă bolnavii din poporul nostru românesc;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 3
Fiind o Personalitate Cerească foarte sensibilă, auzi bine şi foarte repede rugăciunile care se fac către tine Preasfântă Fecioară, dar şi pe cei care cântă din toată inima lor: Aleluia!
Icos 3
Pe aceia care cheamă numele tău cu smerenie şi cu multă evlavie îi ajuţi foarte repede, scoţându-i din necazuri, vindecându-i pe ei sau pe cei din familiile lor, iar noi care avem nădejde la tine zicem:
Vindecă-ne, vindecătoarea noastră;
Vindecă-ne, protectoarea noastră;
Vindecă-ne pe noi, Maică nebiruită;
Vindecă-ne pe noi, de toate bolile noastre;
Vindecă, sufletele noastre;
Vindecă, bolile noastre trupeşti;
Vindecă, bolile noastre sufleteşti;
Vindecă pe toţi cei ce vin către tine;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 4
Pentru marea mila ta, pe care o ai faţă de neamul nostru creştinesc, noi cerem acum ajutorul tău ceresc şi cu smerenie multă cântăm: Aleluia!
Icos 4
Pentru cei care au evlavie sau dragoste sfântă către tine Preaminunată Fecioară, şi îţi cer să-i vindeci de bolile lor, tu îi vindeci aplicând o metodă de vindecare cerească, iar noi cu tot respectul cel sfânt zicem:
Vindecă-ne Preasfântă Fecioară, de toate bolile noastre;
Vindecă, mâinile noastre;
Vindecă, picioarele noastre;
Vindecă, trupurile noastre;
Vindecă, durerile de cap;
Vindecă-ne bolile ochilor;
Vindecă-ne de bolile nasului;
Vindecă-ne de boli ale gâtului, ale părului, ale oaselor şi ale tuturor organelor interne;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 5
În bunătatea ei sufletească. Maica Domnului nostru Iisus Hristos poate vindeca bolile, de aceea noi strigăm: Aleluia!
Icos 5
Căile de vindecare a bolilor ale Preasfintei Fecioare sunt generale şi speciale, aplicând fiecărui rugător ceea ce i se cuvine, iar noi acum invocând bunătatea şi marea sa milostivire zicem aşa:
Vindecă Preacurată, pe robii lui Dumnezeu;
Vindecă Preasfântă, pe cei ce te iubesc;
Vindecă Preabinecuvântată, pe cei binecuvântaţi;
Vindecă Preacurată, pe cei buni la suflet;
Vindecă Preaândurată, pe cei ce sunt aici;
Vindecă Preaminunată, pe cei ce sunt singuri;
Vindecă Preastrălucită, pe cei ce suferă greu;
Vindecă Prealuminată, pe cei ce nu mai au pe nimeni în lumea aceasta trecătoare;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 6
Căile generale de vindecare ale Maicii Domnului constau în trimiterea razelor sfinte de către Preacurata Fecioară asupra celor bolnavi, în folosirea reţetelor sfinte cereşti, cât şi în trimiterea Sfinţilor Îngeri vindecători din Sfântul ei Sobor, la aceia care cer ajutorul ceresc al Preasfintei, iar noi care dorim să fim vindecaţi trebuie să cântăm din toată inima: Aleluia!
Icos 6
Căile de vindecare şi de tratament ceresc, se aplică numai celor ce cred, se mărturisesc de păcatele lor, fac pocăinţă din tot sufletul, iar cei ce nu cred nu știm de se vor vindeca, dar noi zicem cu credinţă:
Vindecă-ne pe noi Preasfântă, cu razele tale cele sfinte pe care le poţi trimite peste noi;
Vindecă-ne pe noi cu ajutorul Sfințilot tăi Îngeri vindecători;
Vindecă-ne pe noi, deoarece credem în Domnul nostru Iisus Hristos;
Vindecă-ne pe noi, că ne lepădăm de păcate;
Vindecă-ne pe noi creştinii care ne pocăim de păcatele noastre;
Vindecă-ne pe noi, că poţi face minuni;
Vindecă-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii;
Vindecă-ne pe noi, cei ce ne lăsăm de rele;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 7
Cei chinuiţi de duhuri rele se pot vindeca, dacă se mărturisesc, Împărtășesc, postesc şi se leapădă de toţi adepţii răului, făcând fapte bune şi cântând cântare sfântă: Aleluia!
Icos 7
Bolnavii care se roagă, postesc, citind cu smerenie acatistele şi paraclisele Maicii Domnului, iar apoi fac canon de pocăinţă sinceră, se spovedesc și împărtășesc, merg la Slujbele Sfintei Biserici Ortodoxe și cer ajutorul și solirea Maicii Domnului către Fiul ei, primesc vindecare sau alinare, sfâșit lin, după cum e de folos, iar noi zicem:
Vindecă-ne Preasfântă, pe noi care ne rugăm ţie;
Vindecă Preacurată, pe cei chinuiţi de duhuri rele;
Vindecă, pe toţi cei ce se leapădă de duhurile rele;
Vindecă, pe cei ce se roagă cu credinţă către tine;
Vindecă Preabinecuvîntată, pe cei ce cheamă numele tău;
Vindecă, pe cei ce fac canon de pocăinţă;
Vindecă, pe toţi cei care te iubesc duhovniceşte;
Vindecă, pe toţi cei care lucrează spre cinstirea numelui tău;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 8
Maica Domnului poate vindeca şi în mod special, şi de aceea noi trebuie să o respectăm în mod deosebit, cântând din toată inima: Aleluia!
Icos 8
Pentru cazuri de conlucrare activă, Maica Domnului poate transmite anumite reţete specifice, din Sfântul ei Sobor, care impun anumite condiţii de viaţă sfântă, iar cei care cer vindecare să zică aşa:
Vindecă-ne Preacurată, pe noi toţi;
Vindecă-ne Preasfântă, cu puterea ta vindecătoare;
Vindecă-ne pe noi, care te cinstim creştineşte;
Vindecă-ne Preaminunată, că te preamărim;
Vindecă-ne pe noi, cu reţetele tale deosebite;
Vindecă-ne, cu reţetele tale sfinte şi cereşti;
Vindecă-ne Preabinecuvântată de bolile psihice;
Vindecă-ne pe noi, în mod tainic şi minunat;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 9
Unele îmbolnăviri provin de la răutățile noastre ori datorită acţiunilor lipsite de iubire ale unor persoane cu care intrăm în contact, dar rugându-ne la Maica Domnului, ne putem vindeca cântând: Aleluia!
Icos 9
Unele boli ca tristeţea, neânfrînarea, lăcomia, ura sau invidia se pot vindeca prin rugăciune, prin postire, prin curmarea unor dorinţe nesănătoase, intrând în rânduiala bisericească și cerând ajutorul Maicii Domnului, zicând:
Vindecă-ne Preacurată, de radiaţii planetare;
Vindecă-ne Preasfântă, de interferenţe radioactive;
Vindecă-ne Prealuminată, de alte efecte negative;
Vindecă-ne Preabinecuvântată, de tristeţe;
Vindecă-ne Prealuminată, de vicii şi neînfrînare;
Vindecă-ne Ilustră Fecioară, de boala lăcomiei;
Vindecă-ne pe noi, de boala urii şi a invidiei;
Vindecă-ne Preacinstită, de bolile psihice;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 10
Lipsa sensibilităţii sufleteşti, a comunicărilor sfinte, fuga după înavuţire fără rost, creează uneori stări iresponsabile, care duc la dezechilibru, provocator de chin psihologic sau fizic, de aceea trebuie să ne întărim duhovniceşte cântând: Aleluia!
Icos 10
Pentru vindecarea bolilor, ne rugăm Maicii Domnului cu dragoste creştinească aşa:
Vindecă-ne Preacurată de dezechilibru sufletesc;
Vindecă-ne Preaminunată de stările cele rele;
Vindecă-ne pe noi de toate bolile pe care le ştim;
Vindecă-ne Preasfântă pe cei care nu ştim ce boli avem;
Vindecă-ne Preabinecuvântată pe cei pe care medicii de pe Pământ nu-i mai pot vindeca în nici un fel;
Vindecă Prealuminată pe cei ce au boli incurabile, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu;
Vindecă Preastrălucită persoanele cu boli grele;
Vindecă-ne Preamărită Fecioară şi pe noi păcătoşii;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 11
Maica Domnului ne-a învăţat că desăvârșirea sub îndrumarea unui duhovnic, folosind leacurile duhovnicești ale Bisericii Ortodoxe, poate duce la vindecarearea multor boli, de aceea îi cântăm cu mult respect sfânt: Aleluia!
Icos 11
Cei ce au primit vindecări cereşti de la Maica Domnului, să mulțumească Maicii Sfinte, drept pentru care zicem:
Vindecă-ne Preacurată, de boli intime;
Vindecă-ne şi ne învaţă ce este bine;
Vindecă-ne Preasfântă şi ne instruieşte pe noi;
Vindecă-ne Preaminunată şi ne arată nouă adevărul;
Vindecă-ne şi ne lărgeşte orizontul cunoaşterii;
Vindecă-ne Prealuminată şi perfecţionează creştinii;
Vindecă-ne Preafericită şi ne întăreşte pe noi;
Vindecă-ne Preastrălucită şi nu ne lăsa neştiutori;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 12
Maica Domnului nostru Iisus Hristos ne învață să ne lăsăm viețile în mâine Atotputernice ale lui Dumnezeu, cerând vindecare de boli, dar numai dacă această vindecare ne este de folos, pentru că știm că uneori suferinț este mântuitoare, noi cânând: Aliluia!
Icos 12
Preasfânta Fecioară Maria poate vindeca bolile oamenilor, bolile animalelor, ale păsărilor, ale albinelor, ale peştilor cât şi ale plantelor, de aceea noi cu cinste cântăm aşa:
Vindecă Preasfîntă, pe cei care îţi cer ajutorul;
Vindecă Preacurată, animalele noastre;
Vindecă Preabinecuvîntată, păsările noastre;
Vindecă Preamărită Fecioară, albinele noastre;
Vindecă Preabinecuvîntată, peştii şi alte vieţuitoare;
Vindecă Preamărită, bolile plantelor şi ale pomilor;
Vindecă Prealuminată, cerealele de boli;
Vindecă Preabună Maică, pe toţi cei bolnavi;
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 13
O, de trei ori Preafericită şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, vindecă-ne pe noi şi pe toţi aceştia…(numele bolnavilor), de toate bolile lor ştiute şi neştiute, că noi cu dragoste şi cu smerenie cântăm: Aleluia!
(Acest condac se zice de 3 ori, apoi icos 1, condac 1, iar la urmă rugăciunea.)
Rugăciunea de vindecare către Maica Domnului:
Preasfântă, Preacurată, Prealuminată şi Preabinecuvîntată Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, ascultă rugăciunea noastră şi vindecă-ne pe noi şi pe toţi aceştia…(numele) de toate bolile lor cele ştiute şi neştiute de ei. Încă ne rugăm şi pentru rudele lor, fii, fiice, nepoţi, nepoate, strănepoţi, strănepoate, fraţi, surori, cumnaţi, cumnate, părinţii, bunici, străbunici şi pentru toate persoanele bolnave, care nu mai au nici o speranţă de însănătoşire. Rugăm toate Sfintele Puteri Cereşti din Sfântul tău Sobor, să se roage pentru vindecarea acestor persoane care sunt aici de faţă sau pentru care se roagă toţi aceşti rugători ai Domnului Dumnezeu. Amin!
Bunul Dumnezeu fie în veci lăudat şi mărit!
Biserica Creştin Ortodoxă sărbătoreşte pe Maica Domnului la următoarele date de peste an:
Naşterea Maicii Domnului – 8 septembrie;
Intrarea Maicii Domnului în Biserică – 21 noiembrie;
Troparul Sfintelor Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora, glasul al 4-lea:
Valurile cele întreite ale chinurilor şi moarte amară, pentru viaţa cea veşnică aţi schimbat, sfintelor muceniţe trei fecioare, mărturisind înaintea divanurilor celor fărădelege pe Treimea Cea Nezidită. Pentru aceea, cu sabia fiind tăiate, urmaţi acum Mielului Celui înjunghiat şi vă rugaţi pentru cei ce cinstesc sfinţită pomenirea voastră.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea…
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Faceţi Milostivă pe Treimea Cea Nezidită, pe Care cu dreaptă credinţă aţi propovăduit-o, Măritelor Muceniţe, nouă celor ce cinstim acum Dumnezeieştile voastre nevoinţe, de Dumnezeu fericitelor.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cuvintele vrăjmaşului nu le-au băgat în seamă tinerele, fiind îngrădite cu arma credinţei celei Dumnezeieşti, ci au răbdat întreitele valuri ale chinurilor şi moarte fără dreptate pentru Hristos, Viaţa tuturor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întărindu-se cu puterea cea preaputernică a Ziditorului, au luat vitejie bărbătească preacinstitele şi au surpat pe balaurul cel mare şi viclean, călcându-l cu picioarele.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca pe o Cămară Însufleţită şi Locaş Nepieritor, ca pe o Uşă Cerească şi ca pe o Masă Dumnezeiască, ca pe un Palat şi Scaun al Stăpânului, pe Maria cea Preacurată cu laude să o cinstim.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune…
Stih: Sfântă Muceniţă Minodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cu cugetul mort, din pricina lipsei de cunoştinţă, tiranul cel fără de lege silea pe Muceniţa Minodora, chinuind-o cumplit, să se lepede de Hristos, Viaţa noastră a tuturor.
Stih: Sfântă Muceniţă Minodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Judecătorul cel cumplit cu toiege îţi sfărâma mădularele, nedându-şi seama că-ţi împleteşte ţie cunună neveştejită, muceniţa, ceea ce nu ţi-ai clipit ochii de la privirea către Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin chinuri sfinte de trei ori fericitele muceniţe au aflat în ceruri avuţie şi laudă veşnică, apropiindu-se mai luminat de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce te-ai arătat Fecioară Curată goneşte întunericul sufletului meu; rupe lanţurile păcatelor mele; miluieşte-mă, Ceea ce ai născut pe Atotîndurătorul.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune, în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă…
Stih: Sfântă Muceniţă Mitrodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind luminată cu Razele Crucii, pururea Fericită Mitrodora, fiind spânzurată pe lemn, ai răbdat chinul focului; jăratecul rătăcirii cu roua dragostei lui Hristos l-ai stins.
Stih: Sfântă Muceniţă Minodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Uitându-se cu cugetul la Faţa Cea Prealuminată a Mirelui şi socotindu-I Frumuseţea Cea Neasemănată, durerile sfărâmării fluierelor vitejeşte le-a răbdat, Sfânta Minodora cea pururea pomenită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înfrumuseţatu-v-aţi fecioarelor şi luminat v-aţi mărit, cu totul iubind pe Cuvântul Cel Preamărit; de a Cărui dragoste fiind rănite, cu vitejie aţi răbdat mulţimea chinurilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
De răutatea celui viclean fiind eu omorât, Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa, înviază-mă; căci la tine am năzuit şi fiind căzut la adâncimea păcatelor, scoate-mă ca o Milostivă, Ceea ce eşti fără prihană.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea…
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Gând răbdător şi cuget nebiruit arătând muceniţele înaintea divanurilor şi-au împletit cununi de biruinţă.
Stih: Sfântă Muceniţă Nimfodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Suferă sfâşierile cu unghii de fier, Sfânta Nimfodora, fiind spânzurată pe lemn, pentru dragostea Mirelui Celui Nemuritor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Să fie lăudate cugetătoarele de Dumnezeu trei fecioare, cele ce sunt locaşuri ale Preasfintei Treimi şi închipuire adevărată a Dumnezeirii prin unimea gândului şi a Treimii prin treimea numărului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din tine, Fecioară, Preacurată şi fără prihană, S-a Întrupat Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de cuvânt, Preafericită.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă…
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a vedea Frumuseţea Ta Cea Neasemănată, Hristoase, muceniţele cele rănite de dragosta Ta cea preadulce, Cuvinte Cel fără de început, vitejeşte au răbdat amărăciunea chinurilor.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte crini aţi răsărit în mijlocul mucenicilor, fecioare pururea pomenite şi aţi umplut de bun miros Biserica cu Darul Duhului, prin mirosurile chinurilor celor de multe feluri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Numai de Mirele Cel Nemuritor dorind fecioarele cele tinere, n-au băgat în seamă moartea cea văzută, fiind întărite cu putere nevăzută.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sfânt este Domnul, Care S-a Sălăşluit în pântecele tău, aflându-te pe tine mai Sfântă şi mai Curată decât toată zidirea, Maica lui Dumnezeu, Preacurată Stăpână.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…
Chinuite fiind cu cruzime pentru Sfânta Treime, aţi biruit pe vrăjmaşul cel mult meşteşugăreţ, fiind alcătuite cu Duhul ca nişte surori. Pentru aceea, v-aţi sălăşluit împreună cu cele cinci fecioare în Cămara cea Cerească, biruitoarelor; şi împreună cu îngerii staţi înaintea Împăratului tuturor, bucurându-vă neîncetat.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei din Avraam…
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Poruncindu-vă tiranul cel fărădelege ca să jertfiţi la idoli, pe faţă l-aţi înfruntat fecioarelor, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiindu-vă gândul luminat cu Raze de la Stăpânirea Cea Dumnezeiască, aţi risipit negura idolilor, prealăudatelor muceniţe, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nici tăierile membrelor, nici goana, nici durerile n-au putut să despartă de Hristos pe muceniţe, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai presus de fiinţă te-ai învrednicit, Fecioară, a purta în pântece pe Ziditorul, Care iarăşi ne-a zidit pe noi, cei ce cu credinţă cântăm: Hristoase, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor…
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind aprinse de dragostea Ziditorului, aţi potolit boldurile şarpelui, săvârşind lupte bărbăteşti în trup femeiesc. Pentru aceea, v-aţi încununat cu cununi Dumnezeieşti.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Vitejeşte luptându-vă cu vrăjmaşii cei nevăzuţi, aţi biruit cu trupul pe cei fără de trup, cugetătoarelor de Dumnezeu fecioare, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind întărite în Hristos Iisus Mântuitorul, aţi biruit tăria vrăjmaşului strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Fiind împodobite cu rănile muceniciei şi cu frumuseţea chinurilor, prealăudate tinere fecioare, aţi câştigat Împărăţia cea de sus, în Hristos Iisus.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca într-un Locaş Împărătesc sălăşluindu-Se întru tine Dumnezeu, a primit Trup omenesc şi în două Firi lumii S-a arătat, prin tine, Fecioară; Aceluia Îi cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos Piatra Cea Netăiată…
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a vedea Frumuseţea Mirelui, încă în trup muritor fiind, aţi poftit din suflet nemurirea, purtătoarelor de chinuri. Pentru aceea, sunteţi fericite după vrednicie.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte mieluşele fără de răutate, aţi stat înaintea tiranilor ca între nişte lupi sălbatici şi biruind înfricoşarea lor, v-aţi adus lui Hristos jertfă bine primită.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Împletitu-v-aţi, fecioarelor, cunună neveştejită şi aţi dobândit Dumnezeiască mărire şi v-aţi învrednicit a câştiga Împărăţia cea cu adevărat Veşnică, împreună cu mucenicii, ca nişte muceniţe prealăudate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca unele ce aveţi îndrăzneală către Stăpânul, cinstitelor fecioare, rugaţi-vă pentru cei ce cu dragoste săvârşesc pomenirea voastră, ca şi ei să dobândească mărirea de care v-aţi învrednicit voi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Milostiv fii mie, Hristoase, când vei veni cu Slavă să judeci lumea; risipeşte negura patimilor mele, prin rugăciunea Aceleia ce Te-a născut şi ale cinstitelor Tale muceniţe, ca un Bun şi Mult Îndurat.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine Muntele Cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…
Înspăimântatu-s-a de răbdarea voastră cea multă Cetele cele cereşti ale slujitorilor celor fără de trup; căci, sfărâmânduvi-se fluierele picioarelor cu toiege, aţi suferit, ca şi cum altul ar fi pătimit şi moarte amară aţi răbdat cu trup femeiesc, zdrobind pe balaurul cel viclean; şi nevoinţa voastră a fost primită la Dumnezeu Dătătorul de viaţă, ca a unora ce v-aţi luptat pentru credinţă.
SEDELNA la Praznicul Naşterii Maicii Domnului,glasul al 4-lea.Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…
Fecioara Maria şi Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un Nor al Luminii, astăzi a strălucit nouă şi din cei drepţi a ieşit spre lauda noastră. Nu va mai fi osândit Adam, că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta, glăsuim strigând cu îndrăzneală către cea Singură Curată: bucurie vesteşte la toată lumea naşterea ta.
O, Preasfântă Preacurată şi Preanevinovată dumnezeiască Pruncă şi Fecioară Maria, care te-ai născut din părinţi drepţi şi fără prihană, spre bucuria şi mântuirea a toată lumea. O, Preasfântă Fecioară, floarea firii omeneşti, preafrumoasă şi preaînţeleaptă, care din tulpină uscată şi neroditoare ai răsărit şi care, prin a ta naştere, întristarea preafericiţilor tăi părinţi şi a toată lumea ai risipit-o; nu ne lăsa pe noi, păcătoşii şi nevred-nicii, care întru întristări şi scârbe ne aflăm din pricina păcatelor noastre.
O, roadă preasfinţită a rugăciunii şi a înfrânării, ascultă rugăciunea ne-putincioşilor robilor tăi şi, cu darul preasfintelor tale rugăciuni, ajută-ne nouă şi ne învaţă a ne ruga Lui Dumnezeu din inimă, fără de răspândire şi fără de formă.
Pe tine, chemarea lui Adam celui căzut, te rugăm să mijloceşti pentru noi către Dumnezeu, ca să ne cheme cu darul Său la adevărata pocăinţă. Pe tine, Maica bucuriei, te rugăm, veseleşte cu darul tău sufletele noastre cele mâhnite şi cuprinse de întristare. Tu, Maica Luminii, mijloceşte la Preabunul Dumnezeu pentru luminarea minţilor şi a inimilor noastre.
Tu, raiule cuvântător, ajută-ne cu darul rugăciunilor tale să ne curăţim de intinăciunea păcatelor noastre, ca să ajungem la dumnezeiescul rai. Tu, palatul cel însufleţit al Cuvântului, ajută-ne nouă să vedem palatul Noului Sion, cel din ceruri. Tu, Mireasa cea Preasfântă şi cu totul fără de prihană a Lui Dumnezeu, ajută-ne ca să vedem şi noi, cei neputincioşi, Ierusalimul cel ceresc, pe Mireasa Mielului şi Maica celor întâi-născuţi. Tu, căruţă Lu-minii, du-ne pe noi la lumina bucuriei, care de-a pururea este strălucitoa-re celor drepţi şi sfinţi.
Tu, norul cel în chipul porfirei cu raze de aur, umbreşte-ne pe noi de acea fierbinţeală a poftelor trupeşti şi de aprinderea mâniei şi a iuţimii. Pe tine, ceea ce eşti starea fulgerului dumnezeirii şi raza cea strălucită a Soarelui celui de gând, te rugăm, luminează-ne cu darul tău, ca să nu uităm că şi noi suntem biserici ale Lui Dumnezeu şi să nu întristăm cu păcatele noastre Duhul Lui Dumnezeu, Care locuieşte în noi.
Tu, noian al darurilor celor duhovniceşti, ajută-ne să dobândim şi noi, nevrednicii, darul Lui Dumnezeu în veacul de acum şi în cel viitor. Tu, să-laş al Duhului Sfânt, mijloceşte cu darul tău la Dumnezeu, ca inima curată să zidească în noi şi cu duh drept să înnoiască cele dinlăuntru ale noastre.
Pe tine, Maica îndurării şi a mângâierii, te rugăm, cu adâncă umilinţă a inimii, să stai lângă noi în ceasul cel mai de pe urma al vieţii noastre, ca să ne ajuţi şi să ne mângâi sufletele în vremea despărţirii de acest trup strică-cios şi de veacul acesta trecător. Pe tine, porumbiţă înţelegătoare cu aripi de aur şi cu străluciri de fulger, te rugăm din toată inima să călătoreşti cu noi până ce vom trece toate vămile cele înfricoşătoare ale văzduhului şi toată puterea întunericului celui de sub cer.
Pe tine, uşa vieţii, a luminii şi a bucuriei, te rugăm să ne ajuţi să intrăm pe porţile cele sfinte ale Împărăţiei cerurilor şi să ajungem, cu darul prea-sfintelor şi preaputernicelor tale rugăciuni, la lumina veseliei celei nease-mănate şi neapropiate.
Pe tine, Împărăteasa cerului şi a pământului, care pururea stai de-a dreapta Sfintei Treimi şi care ai născut pe Ziditorul Serafimilor şi i-ai în-trecut întru cinstire pe Heruvimi, te rugăm, noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, să stai aproape de sufletele noastre în ziua cea mare şi înfricoşătoare a Judecăţii de apoi şi să îmblânzeşti mânia cea sfântă şi dreaptă a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.
Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea neînserată a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frică de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul călcându-le, viața duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, Doamne, Cel ce ai ascultat tânguirea lui Iosif, care la moartea lui Iacov a căzut pe fața tatălui său și l-a plâns și l-a sărutat; asemenea și Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, a cunoscut dragostea de mamă, căci pe cruce și în grele chinuri fiind, a văzut pe Maica Sa și pe ucenicul pe care îl iubea alături stând, și a zis Maicii Sale: „Femeie, iată fiul tău!”, iar după aceea a zis și ucenicului: „Iată mama ta!”. Însuți, întrutot Bunule Stăpâne, caută din ceruri și vezi jalea și durerea ce mi-au cuprins astăzi inima și sufletul. Îndură-Te de mine, robul Tău, și primește rugăciunea ce-Ți înalță fiul care și-a pierdut pe tatăl său preaiubit (pe mama sa preaiubită) și iartă-i lui (ei), și dezleagă-i toate greșelile cele de voie sau fără de voie, cele cu lucrul sau cu cuvântul și toate câte ca un om în această viață a săvârșit. Ascultă, milostive Stăpâne, glasul îndurerat al fiului, pe care tatăl său (mama sa) l-a povățuit și l-a deprins ca, în restriște și în necazuri, către Tine și cu credință tare să-și ridice ochii și să-și deschidă gura. Milostivește-Te, Doamne, și dă sufletului tatălui meu (mamei mele) odihna cea bună și fă-l pe el (fă-o pe ea) părtaș (părtașă) bunătăților celor veșnice, așezându-l (o) cu drepții în curțile Tale, că binecuvântat și preaslăvit ești în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare!
Îţi mulţumesc pentru toate iconele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele!
Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi!
Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău!
Iartă- mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă!
Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică!
Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit!
Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău!
Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin!
La cine să mă plâng, Stăpână?
La cine să alerg în durerea mea, dacă nu la tine, Împărăteasă cerească?
Cine va primi plânsul meu şi oftarea mea; dacă nu Tu, Preacurată, nădejdea creştinilor şi scăparea pentru noi păcătoşii?
Cine, dacă nu Tu, ne va apăra mai bine de nevoi? Ascultă oftarea mea şi apleacă urechea Ta la rugăciunea mea!
Stăpână, Maica Dumnezeului meu, nu mă trece cu vederea pe mine, care cer ajutorul Tău şi nu mă respinge pe mine, păcătoasa, luminează-mi mintea şi învaţă-mă, Împărăteasă cerească!
Nu mă lepăda, Stăpână, pe mine, roaba Ta, pentru nemulţumirea mea.
Fii pentru mine Maică şi protectoare!
Mă încredinţez acoperământului Tău milostiv, dacă nu o să vrei să mă mai ajuţi, du-mă pe mine păcătoasa la o viaţă liniştită şi fără de necazuri, ca să plâng păcatele mele!
Vai de mine! La cine să alerg eu vinovata, dacă nu la Tine, la care toţi păcătoşii caută nadejdea şi scăparea, aşteptând mila Ta cea nespusă şi darurile Tale!
Ce cuvânt pentru păcatul meu voi putea spune la slava Ta cea prea mare!
O, Stăpână! Împărăteasă cerească, Tu îmi eşti Maică şi nădejdea, Tu îmi eşti speranţa şi scăparea mea, acoperământul, apărarea şi ajutorul meu.
Împărăteasa mea Cea preabună şi grabnică apărătoare, acoperă-mă cu rugăciunea Ta pe mine, care am călcat poruncile Fiului şi Dumnezeului Tău.
Apară-mă de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, îmblânzeşte inimile oamenilor răi, care se ridică asupra mea.
O, Maica Domnului şi a făcătorului meu! Tu eşti rădăcina fecioriei şi floarea care nu se veştejeşte a curăţeniei.
O, Născătoare de Dumnezeu! Ajută-mă pe mine, care sunt stăpânită de patimile trupeşti şi de durerile inimii, numai de la Tine şi împreună cu Tine a Fiului Tău şi a Dumnezeului nostru, voi avea apărarea şi prin apărarea Ta cea prea mare, voi fi ajutată şi voi scăpa de orice nenorocire şi necazuri, cu rugăciunile Tale cele mai puternice Preacurată fără de păcat şi Preaslăvită Maria, Maica lui Dumnezeu.
Bucură-te cea plină de dar!
Bucură-te cea îmbucurată!
Bucură-te, Preablagoslovită, Domnul este cu Tine!
“Doamne, dă-ne să ne vedem păcatele, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvârşire de luarea aminte faţă de propriile păcate, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi, în acest chip, să-i vadă pe toţi buni.
Dă inimilor noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui şi să se unească numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi a sfinţeniei poruncite şi pregătite nouă de către Tine.
Dă-ne nouă, celor ce ne-am întinat haina sufletului, să o albim iarăşi. Ea a fost deja spălată prin apa Botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apa lacrimilor.
Dă-ne să ne vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri din noi, care înăbuşă în inimă mişcările duhovniceşti.
Dă-ne marele dar al pocăinţei, care întotdeauna este premers de marele dar al vederii păcatelor noastre!
Păzeşte-ne, Doamne, de hăul amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei noastre!
Îndrumă-ne paşii către Tine şi fă-ne să ajungem la Tine, Cel Care îi primeşti pe cei ce-şi recunosc cu umilinţă păcatele şi îi lepezi pe cei ce se socotesc drepţi.
Ca astfel să Te slăvim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi. Amin! “
Privim, alături de întreaga lume cu nelinişte la evenimentele care se desfăşoară în ultimele zile în Ucraina. Țara vecină trece printr-o perioadă foarte dificilă, iar tensiunea existentă s-a aproapiat de limita critică. Razboiul e la un pas să înceapă: Ucraina acuza Rusia de invazie și amenință că va răspunde . Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru pace în Ucraina și în lume, pentru oprirea confruntărilor sângeroase, pentru a fi izbăviți de izbucnirea unui nou război mondial – WW III!
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, cel bogat în milă şi în bunătate, Ziditorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută, Domn al Păcii şi al Vieţii, Oceanul cel nemărginit al Iubirii ! Tu L-ai trimis pe pământ, pe Unicul Fiul Tău Cel Iubit, pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care și-a dat viaţa Sa pentru toată lumea.
El ne-a îvăţat să ne iubim unul pe altul şi să nu răsplătim rău pentru rău. Ascultă strigătul robilor tăi, care cer îndurare şi pace, pentru ţara Ucraina, pentru Biserică Ta şi pentru toată lumea. Pentru rugăciunile Presfintei Născatoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria şi pentru ale tuturor Sfinţilor Tăi, Te rugăm Multmilostive Doamne, iartă-ne nouă toată greşala cea de voie şi fără de voie şi opreşte războiul şi mânia, potoleşte toată răutatea şi dezbinarea în ţara Ucraina şi în tot pământul.
Cu Harul Sfântului Tău Duh îmblînzeşte inimile oamenelor înrăiţi, opreşte cu Puterea Ta Dumnezeiască toată lucrarea cea rea a vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, care doresc războaie şi stăpânire cu nedreptate. Fă să fie pace Doamne, dragoste şi bună înţelegere în casa noastră, între conducătorii ţărilor şi între toate popoarele.
Dăruieşte-ne înţelepciune şi dragoste unul către altul ca în pace să trăim, luminează-ne mintea noastră, ca să te iubim pe Tine din tot sufletul şi pe apropele nostru ca pe noi înşine, că Tu Eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie Slavă şi mulţumire îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Îngere, păzitorul și acoperitorul meu cel bun, cu inimă zdrobită și cu sufletul îndurerat stau dinaintea ta și mă rog. Auzi-mă pe mine, păcătosul rob al lui Hristos, care cu multă căință și lacrimi amare strig: să nu pomenești fărădelegile și nedreptățile cu care eu, nevrednicul, te mâhnesc în toată vremea, săvârșind fapte necuvenite în fața Ziditorului meu Dumnezeu. Fii milostiv și nu te depărta de la mine. Trezește-mă din somnul păcatului și ajută-mă cu rugăciunile tale, ca întru pocăință și neprihană să-mi petrec cealaltă vreme a vieții mele. Păzește-mă de căderile în păcate de moarte, ca să nu pier în deznădejde și să nu se bucure vrăjmașul de pierzarea mea. În tot locul și în tot ceasul să-mi stai înainte, rugându-L pe Domnul Dumnezeul îndurărilor să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârșit în viața mea cu fapta, cu gândul sau cu vorba. Iar în înfricoșatul ceas al morții tu să fii lângă mine, bunul meu păzitor, alungându-i pe întunecații demoni veniți să înfricoșeze cutremuratul meu suflet. Apără-mă de cursele lor, când va fi să trec prin vămile văzduhului, pentru că, de tine călăuzit și păzit, lumina Raiului să o vad, unde Sfinții și Puterile cerești laolaltă laudă și preamăresc numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Treimea cea de-o-ființă și nedespărțită, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
idolilor, prealăudatelor muceniţe, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Mulțumesc 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.