“Mai devreme sau mai târziu, majoritatea consumatorilor de pornografie ajung să-şi dorească din toată inima să se poată elibera de aceasta, de iadul în care s-a transformat viaţa lor. Lucrul nu este însă chiar atât de simplu, căci, odată ajuns dependent, nu mai este suficient să vrei să te poţi lăsa, trebuie să afli şi voinţa sau puterea să faci acest lucru. Cu alte cuvinte, ai nevoie de ajutor. De aceea s-a şi dezvoltat atât de mult în ultimii ani psihoterapia dependenţei sexuale.

Dependenţa înseamnă, în primul rând, dereglarea unor sisteme corticale, cum ar fi cele ale producţiei de dopamină, noradrenalină şi serotonină. Nici o altă activitate nu te mai poate motiva suficient în afara comportamentului care a generat dependenţa, în cazul nostru vizionarea de pornografie sau orice fantasmă sau act care mai poate induce excitaţia sexuală. Căci, relaţiile conjugale fireşti nu mai spun mare lucru dependentului de sex. Apoi, problemele pe care le ridică consumul de pornografie sunt de natură psihologică: scăderea respectului de sine, izolarea socială, pierderea capacităţii de comunicare şi, mai presus de toate, reveriile şi coşmarurile erotice care nu mai dau pace minţii. Ce putem face?

În România, nu s-a dezvoltat încă psihoterapia dependenţei de sex, astfel încât e mai greu de aflat o persoană potrivită să acorde un real ajutor. De altfel, după cum observa Patrick Carnes, riscul ca înşişi terapeuţii să ajungă dependenţi de sex e destul de mare, în condiţiile în care se află permanent în contact cu persoane obsedate de acest lucru.

Dar românii au un avantaj în faptul că tradiţiile şi credinţa, mediul natural şi relaţiile comunitare nu au fost cu totul distruse. încă mai există repere ale normalităţii, mai ales în direcţia relaţiilor dintre oameni, care sunt mult mai vii şi mai omenoase decât în Occident. Cu toate acestea, dat fiind agresivitatea acestui tip de dependenţă, e bine de ştiut care sunt câteva dintre concluziile la care a ajuns cercetarea occidentală în domeniu, atât în ceea ce priveşte tehnicile psihoterapeutice, cât şi factorii de risc. Vom începe cu cei din urmă pentru că sunt mai uşor de evitat, putând constitui un punct de plecare în cadrul terapiei.

Sistemele de emisie a dopaminei, serotoninei şi noradrenalinei adecvate, «puse în practică». După cum afirmă acest medic, «una din descoperirile care au rezultat din ancheta noastră a fost că femeile dependente, care solicită ajutor psihoterapeutic, sunt adesea abuzate sexual de către terapeuţii lor».

De asemenea, ratele de asigurări pentru malpraxis ale terapeuţilor au crescut vertiginos în ultimii ani, în parte din cauza proceselor intentate unui număr semnificativ dintre colegii lor, care au abuzat sexual sau au exploatat pacienţi în timpul tratamentului. Acest lucru indică faptul că acest comportament sexual compulsiv constituie o problemă chiar şi pentru specialiştii din branşa terapeuţilor.” ]

Factorii alimentari

Epuizarea sexuală pe care o provoacă pe termen lung pornografia şi masturbarea înseamnă apariţia unei disfuncţii la nivelul axei hipotalamus-hipofiză-suprarenale-testicule/ovare şi afectează, de asemenea, ficatul şi pancreasul. în genere, imunitatea slăbeşte, individul confruntându-se cu o mulţime de suferinţe şi afecţiuni.
Toate acestea produc o puternică stare de slăbiciune, o stare de epuizare nervoasă, care nu-i permite omului să se mai lupte cu dependenţa. Pur şi simplul nu mai are forţă şi nu mai întrevede speranţa unei altfel de vieţi.

Având în vedere acestea, se recomandă o alimentaţie cât mai bogată în vitamine, minerale şi enzime pentru a uşura funcţiile digestive şi hepatice şi pentru a contribui la refacerea organelor afectate. Este de dorit, aşadar, o dietă bogată în vegetale – fructe, legume – cât mai multe crudităţi, ceaiuri sau bitter de plante, precum şi orice supliment alimentar care susţine refacerea ficatului şi a sistemului nervos. Ca terapie pentru dezintoxicare, metoda Gerson dă rezultate deosebite.

Din suplimentele alimentare recomandate de dr. M Richards, reţinem:

• Complexul de vitamine B, în special vitaminele Bl, B3, B6, B9 şi B12. Vitamina B3 reduce senzaţiile de anxietate şi depresie şi favorizează transformarea triptofanului în serotonină. Vitamina B12 s-a dovedit eficientă atât în depresii cât şi în alte afecţiuni neuropshihiatrice.

• Vitamina C (1-2 g pe zi) contribuie la sinteza neurotransmiţătorilor, întăreşte imunitatea şi favorizează absorbţia fierului şi a calciului.

Sunt esenţiale şi vitaminele: A, D, E; mineralele: Ca, Mg, Zn, K, Seleniu; suplimentele: Ginkgo Biloba, Ginseng, Omega 3, Coenzima Q10, ulei de peşte sau oricare alt protector hepatic. De mare importanţă este consumul aminoacizilor triptofan şi tirozină din care se sintetizează serotonină, dopamina şi noradrenalina. Aminoacizii se găsesc în cantitate mare în germenii de cereale, dar pot fi luate şi separat ca extracte naturale.

Nu este recomandată carnea, mai cu seamă cea cumpărată din comerţ, fiind încărcată de hormoni. Aceşti hormoni pot interveni negativ în metabolismul hormonal al organismului, întreţinând starea de boală sau agravând-o. Trebuie evitaţi, de asemenea, conservanţii şi aditivii alimentari, care, la rândul lor, intoxică organismul.

Glutamatul, de pildă, care şi aşa este produs în exces în organism din cauza stării prelungite de excitare sexuală la care acesta este supus, în condiţiile în care se va afla în exces şi în alimente consumate, va accentua procesul de neurotoxicitate, adică de distrugere a celulei nervoase.

Din păcate, acesta este prezent în aproape orice produs din carne, în cipsuri, sosuri, în tot ce presupune folosirea unui potenţator de gust.

Desigur, drogurile, băutura, fumatul trebuie eliminate cu totul. Chiar medicamentele trebuie luate cu mult discernământ, pentru a nu intoxica în plus organismul. In genere, orice excitant precum nessul, ciocolata, cafeaua şi chiar zahărul sunt extrem de nocive. In schimb, sunt recomandate mierea, polenul lăptişorul de matcă şi celelalte produse apicole.

Evitarea circumstanţelor favorizante consumului

Ca şi în cazul consumului de droguri sau a altor dependenţe, este necesar să fie evitate conjuncturile care favorizează consumul, cel puţin prin presiunea amintirii sau a obişnuinţei. Din păcate, pornografia îşi întinde plasa asupra multora dintre aspectele sau situaţiile vieţii omului modern. Dintre toate, computerul şi internetul ocupă primele locuri. De exemplu, terapeuţii recomandă ca pe perioada dezintoxicării să fie evitat cât mai mult calculatorul şi internetul. Sunt dependenţi care au aşa de bine fixată asociaţia internet-pornografie, încât, atunci când se apropie de tastatură, încep imediat să se excite sexual. Dacă, totuşi, nu poate fi evitată munca pe computer şi internet, este necesar să existe instalat programul care filtrează mesajele pornografice şi se recomandă ca să se aşeze computerul undeva la vedere, astfel încât prezenţa privirii celorlalţi să susţină hotărârea de a nu accesa mesaje porno. Mai există şi alte circumstanţe favorizante consumului de pornografie specifice fiecărei persoane. Toate acestea trebuie ocolite cât mai mult, mai cu seamă pe parcursul terapiei, fără însă a fi pierdute din vedere ulterior.

Lupta cu depresia

Pornografia, ca oricare altă dependenţă, induce aşa-zisul sevraj. în lipsa vizionării materialelor pornografice sau a actelor care produc excitaţie sexuală, îşi fac apariţia stările anxioase şi depresive, irascibilitatea, durerile
etc. Sevrajul se instalează din cauza scăderii nivelului de dopamină noradrenalină şi serotonină, dar şi a afectării altor mecanisme neuronale. Problema este aceea că toate aceste stări negative, mai cu seamă depresia, sunt cele mai bune aliate şi argumente ale consumului. Sub presiunea lor, greu se poate rezista. în cazurile avansate ale dependenţei, depresiile pot merge până la stări suicidale.

Este esenţială înţelegerea fenomenului. La început, pornografia provoacă excitaţie sexuală şi o anumită stare de euforie, dar, odată cu trecerea timpului, din cauza fenomenului de neuroadaptabilitate, se ajunge ca, în lipsa excitaţiei sexuale, să se instaleze depresia, anxietatea şi celelalte stări ce constituie sevrajul. Neurologic vorbind, apare o dereglare a comunicării interneuronale, la nivelul serotoninei, dopaminei şi noradrenalinei.

La început, depresia este mai slabă, însă se intensifică, devenind din ce în ce mai apăsătoare şi mai neliniştitoare.

Creierul însă, în urma sesiunilor prelungite şi frecvente de excitaţie sexuală, este învăţat că pornografia este singura capabilă să anihileze starea depresivă. Este vorba de un fel de condiţionare în contextul căreia se dezvoltă exacerbat traseele neuronale ale excitaţiei sexuale şi ale descărcării orgasmice ca răspuns la stresul produs de sevraj.

Aşadar, când creşte nivelul depresiei, dependentul de pornografie caută aproape inconştient imaginile sau comportamentele erotice care să-i reducă stresul prin intermediul excitaţiei sexuale. Odată începută vizionarea, creşte excitaţia sexuală, dar şi anxietatea, până când are loc descărcarea orgasmică. Atunci se instalează o anumită stare de relaxare şi liniştire. Problema este că, odată cu avansarea dependenţei, intervalele de relaxare postorgasmică sunt tot mai scurte. Astfel că, din nou se instalează sevrajul şi dorinţa revenirii la consumul de pornografie.

Acţiunea este ciclică, un ciclu vicios în care nivelul euforiei scade cu timpul, crescând însă nivelul stărilor depresive. Aceasta îl împinge pe consumator către consumul unor cantităţi tot mai mari de drog, în cazul nostru către pornografie tot mai inedită şi mai violentă. Numai prin creşterea dozei poate fi anihilat parţial regresul stărilor euforice sau, mai corect, poate fi îndepărtate stările depresive care planează ameninţător. In stadiile foarte avansate ale epuizării sexuale, dispare complet orgasmul, iar individul se află hăituit de o suferinţă de care nu mai poate scăpa. Desigur, idealul e să înceteze consumul de pornografie, însă condiţionarea corticală nu îngăduie aceasta, şi nici obsesiile psihice asociate.

In acest context, în procesul terapeutic trebuie să se ţină seama de această problemă şi trebuie făcut în aşa fel încât depresiile să nu crească peste pragul în care condiţionarea îl aruncă pe dependent în braţele pornografiei.

Căile sunt multiple:

– trebuie evitat cât mai mult stresul, mai ales pe perioada terapiei, căci stresul constituie unul dintre principalii factori de risc în consumul de pornografie. într-un studiu realizat în Statele Unite, 57% dintre consumatorii fideli au făcut uz de sexul online pentru a scăpa de stres” ;

– medicamentos, cu precizarea că nu trebuie luate antidepresive puternice, căci sunt extrem de toxice, şi dau la rândul lor dependenţă, împiedicând chiar refacerea sistemului dopaminergic. Unele dintre ele sunt foarte periculoase, distrugând mai mult decât reparând. Mai curând ar trebui îndreptată privirea către ceaiurile, uleiurile sau esenţele de plante care liniştesc tensiunea nervoasă, şi contribuie la un somn odihnitor (vezi valeriana, teiul, talpa gâştii etc.).

Aceeaşi acţiune ca a antidepresivelor, dar fără a da dependenţă sau alte efecte adverse, se constată şi în cazul administrării unor aminoacizi din care organismul sintetizează neurotransmiţătorii implicaţi în depresie şi anxietate: serotonină, dopamina şi nordrenalina. Extrasul de Griffonia simplicifolia – 5HTP este un metabolit al triptophanului şi un precursor direct al serotoninei. 100-200 mg pe zi pot reduce major simptomele slăbiciunii nervoase şi ale depresiei, îmbunătăţind starea de spirit şi dând un somn odihnitor. Serotonină este foarte importantă pentru acţiunea sa antibulimică, antifobică, antiobsesională, anticompulsivă, cât şi pentru controlul agresivităţii, al apetitului, emoţiilor, pentru inducerea calmului, somnului, deşteptării din somn, şi nu în ultimul rând, este esenţială în procesul cognitiv.

Aminoacizii fenilalanina şi tirozina sunt precursorii dopaminei şi -ai noradrenalinei. Suplimentarea lor ajută la sinteza celor doi neurotransmiţători, adică la restabilirea funcţiilor pe care aceştia le reglează: motivaţia, memorizarea, atenţia, concentrarea şi învăţarea.

– alimentaţia propusă la primul punct ajută la refacerea sistemului nervos şi a ficatului, a nivelelor de dopamină, GABA, endorfine etc., şi astfel diminuează simptomele sevrajului;

– tratamentul cu venin de albine, fie administrat direct prin înţepături, fie prin injecţii este evidenţiat tot mai mult ca unul dintre cele mai eficiente în reabilitarea sistemelor dopaminergic şi epinefrinic. Apitoxinul poate fi una dintre soluţiile viitorului în tratarea dependenţei şi a Parkinsonului. Din păcate, nu poate fi o afacere pentru transnaţionalele farmaceutice, lucru pentru care e puţin probabilă răspândirea lui.

– activităţile practice, efortul fizic, ieşitul în natură, grădinăritul etc. ajută mult pentru că eliberează mintea de povara gândurilor obsesive prin stoparea deprivării senzoriale impuse de viaţa la bloc, de beton şi plastic; trebuie să reţinem că în mod deosebit exerciţiile fizice zilnice intense pot ajuta mult omul să se elibereze de depresia ce urmează dependenţei de pornografie.

Exerciţiile fizice

Efortul fizic, sportul joacă un rol esenţial. Poate fi principala piesă a terapiei dependenţei de pornografie, fiindcă efortul susţinut produce o cantitate mare de endorfine, care, pe de o parte relaxează sistemul nervos contra-carând efectul hormonilor excitatorii, iar pe de altă parte dau o stare de linişte şi euforie, care poate contrabalansa neurologic atracţia către euforia excitaţiei sexuale.

De asemenea, după studii realizate în ultimii ani, efortul fizic e capabil să ridice nivelele de serotonină, dopamină şi noradrenalină la fel de mult ca antidepresivele. Este vorba de cel mai bun antidepresiv care ajută în toate funcţiile corticale, în tot ce înseamnă sănătatea a omului modern. Sute de studii vorbesc despre beneficiile exerciţiilor fizice pentru sănătatea mentală, dar în societatea românească acestea rămân aproape necunoscute. Nu este numai dezinteresul companiilor farmaceutice care luptă împotriva oricărui remediu natural al bolii psihice, fiindcă aceasta le aduce anual în jur de 80 miliarde de euro, ci trăim şi consecinţele unui mod de viaţă extrem de sedentar.

În faza iniţială a dependenţei, o jumătate de oră de două ori pe zi de efort fizic este suficient. Unele studii vorbesc de minimum 150 minute pe săptămână. Cele mai eficiente exerciţii sunt cele aerobice, dar şi cele anaerobe joacă un rol important. Timpul alocat şi gradul de efort sunt cei doi factori de .care depinde refacerea sistemului nervos şi a organismului în ansamblul lui. Insă legea este: cu cât mai mult efort fizic, cu atât mai repede se va putea depăşi, neurologic vorbind, tensiunea anxioasă a sevrajului produs de lipsa pornografiei.
Din prima zi pot fi simţite îmbunătăţiri ale stării psihice, iar după 6-9 săptămâni se va putea constata un regres al afecţiunii.

Sprijinul familiei

Un rol esenţial îl joacă soţia sau soţul, în cazul în care femeia e cea care consumă pornografie. Terapeuţii insistă ca soţul dependent să-şi mărturisească slăbiciunea, să nu o ascundă faţă de soţia sa, care va trebui să-l sprijine afectiv. Aceasta, bunăoară, când, într-adevăr, există dorinţa sinceră de a scăpa de dependenţă. Oricum, familiile închegate rămân cea mai puternică pavăză împotriva efectelor negative ale pornografiei. în nici un caz nu trebuie făcut compromisul de a accepta deviaţia de la o viaţă conjugală firească, pentru că altfel femeia nu ar face decât să întreţină fantasmele sexuale ale soţului şi epuizarea sexuală corespunzătoare oricărei perversiuni. Trebuie evitate certurile, reproşurile, îndeobşte stresul care decurge din acestea.

Lupta cu fantasmele

Una dintre problemele cele mai mari pe care le ridică pornografia este războiul cu fantasmele erotice. Imaginile şi filmele pornografice văzute sau perversiunile practicate de-a lungul timpului devin intruzive, constrângătoare şi obsesive. De fapt, războiul psihologic pe care-l duce pornografia împotriva psihicului uman se rezumă la aceste reverii şi coşmaruri pornografice care scapă de sub control, incitând, hormonal, la descărcarea sexuală.

Psihoterapeuţii recomandă folosirea unei tehnici numită paza minţii (“safeguarding”)

“«Paznicul» reprezintă acele gânduri negative folosite pentru a întrerupe fanteziile sexuale. Ori de câte ori pacienţii au fantezii sexuale, aceştia sunt învăţaţi să-şi păzească gândurile; de exemplu, aceştia îşi pot reproduce mental imaginea unui gândac ce se târăşte pe corpul lor, sau un sistem de televiziune public ce le transmite gândurile, sau imaginea unui ofiţer de poliţie care le urmăreşte comportamentul sexual. Prin această metodă, participanţii învaţă cum să-şi întrerupă fanteziile şi, se crede, că aceasta înlocuieşte gradual vechea conexiune neurologică cu una diferită şi mai sigură.”

Psihoterapia ortodoxă

Factorul religios este esenţial pentru eliberarea de pornografie. Cercetările demonstrează că viaţa religioasă ajută la eliberarea de pornografie mai mult chiar decât un mariaj fericit. “Kern (2004) a descoperit că fiecare unitate de creştere a prezenţei la biserică era asociată cu o descreştere de 26 de procente din cota de consum de pornografie pe internet”.

în acest context, psihoterapia dependenţei de pornografie trebuie să aibă în vedere refacerea relaţiei omului cu Biserica. Aceasta mai cu seamă în contextul ultimelor cercetări din domeniul psihotereapiei, care arată că cea mai potrivită metodă de tratament psihoterapeutic pentru un popor este aceea care are în vedere tradiţiile şi religia acestuia. în acest context, studiul publicat de Asociaţia Americană pentru Psihologie recomandă pentru popoarele aflate într-un spaţiu al Ortodoxiei, folosirea cu prioritate a psihoterapiei ortodoxe. Aceasta ar trebui să aibă, aşadar, cele mai bune rezultate pentru români.
De altfel, psihoterapia ortodoxă are câteva avantaje faţă de celelalte psihoterapii, după cum vom vedea în continuare. Avantajele sunt date de experienţa bimilenară în tratarea sufletului omenesc, dar şi de avantajul de neegalat pe care îl are de a beneficia de ajutorul lui Dumnezeu.

Spovedania rupe cercul vicios al vinei, depresiei şi deznădejdii

în primul rând, una dintre cele mai mari greutăţi pe care le întâmpină cel cufundat în mocirla pornografiei este starea de vinovăţie care-l deprimă, îi scade respectul de sine şi-l deznădăjduieşte. Sentimentul de vinovăţie, deşi nu este întotdeauna conştientizat cu luciditate, îl face pe dependent să piardă încrederea în sine şi-l convinge că nu mai există drum de întoarcere, că de acum trebuie să meargă înainte orice ar fi. Psihologii încearcă să-l elibereze pe pacient de acest sentiment de vinovăţie, să-i redea încrederea în sine şi curajul de a se lupta cu boala, însă tehnicile psihoterapeutice nu sunt atât de eficiente, în acest punct, psihoterapia ortodoxă dă rezultate extraordinare. Aceasta pentru că vina nu este numai produsul unui complex psihologic oarecare. Ea se raportează la ierarhia de valori a individului şi are în vedere relaţiile de dragoste şi prietenie, încredere reciprocă şi sinceritate, toate cu caracter ontologic. Omul religios resimte mult mai dureros această vină, însă, totodată, el are posibilitatea să se elibereze de ea prin iertarea lui Dumnezeu, într-adevăr, spovedania face mai mult decât o mulţime de tehnici psihoterapeutice. Căci, atâta timp cât păcatul este iertat, omul se eliberează de povara sa şi poate nădăjdui într-o schimbare. El ştie că nimeni şi nimic nu mai are voie să-l judece atâta timp cât, instanţa supremă, Bunul Dumnezeu, l-a iertat. De această iertare, de micşorarea sentimentului de vină şi de restaurarea încrederii în sine are neapărată nevoie bolnavul pentru a începe lupta cu el însuşi în cadrul procesului de vindecare.

Credinţa puternică premiză şi garanţie a însănătoşirii

O altă problemă pe care o întâmpină cel care vrea să renunţe la pornografie o constituie emoţiile puternice -euforie, anxietate, repulsie şi frică – pe care i le-au imprimat în corpul amigdalian imaginile pornografice. Acestea oferă suportul stărilor obsesive. A le şterge complet e un lucru imposibil, însă ele pot fi estompate sub presiunea unor alte experienţe emoţionale la fel de puternice, dar care să aibă un caracter pozitiv. Unele ca acestea sunt prilejuite de trăirile religioase. Cu cât credinţa e mai puternică, cu cât dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de cei din jur e mai profundă, cu atât e mai uşoară vindecarea prin experierea stărilor de har pe care le prilejuiesc slujbele Bisericii.

Războiul cu fantasmele erotice

Războiul cu fantasmele pornografice şi păzirea minţii ca metodă de igienă mentală sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri în cadrul învăţăturii psihoterapeutice a Bisericii. Dar, în loc de a propune asocierea imaginilor pornografice care asaltează mintea cu oarece grozăvii, psihoterapia ortodoxă îndeamnă la reflexia pe marginea gândului la moarte. Conştiinţa că suntem muritori, iar pornografia nu face decât să ne ruineze trupul şi să ne apropie moartea este mai mult decât un păzitor al minţii, mai cu seamă atunci când omul realizează că practicile pornografice îi distrug sufletul şi-l conduc la osândă veşnică.

De asemenea, în ascetica ortodoxă, paza minţii include apelarea la ajutorul lui Dumnezeu de câte ori se iveşte atacul fantasmelor pornografice care irump din zona subconştientului. Chemarea numelui Domnului (“Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”), s-a constatat în psihoterapia ortodoxă, are cea mai mare putere în păzirea minţii.

Terapia trebuie să se desfăşoare însă sub supravegherea unui iscusit duhovnic care nu numai că poate ierta păcatul prin taina mărturisirii, dar poate şi călăuzi sau susţine îndeaproape bolnavul pe calea vindecării.

Pornografia are un potenţial extraordinar în a devia atenţia, energiile şi sensul omului în lume. Mişcarea pe care o impune este aceea de închidere patologică a individului în el însuşi, o înşurubare în propriul ego obsedat egoist de obţinerea plăcerii şi hăituit de suferinţa tot mai mare pe care o experimentează cu timpul. Prin aceasta, mesajul pornografic desocializează şi însingurează, încât vindecarea nu poate veni decât prin parcurgerea drumului invers de la eu către ceilalţi, adică prin comunicare şi dăruire până la lepădare de sine şi jertfă. Cine cunoaşte dragostea creştină, cine suferă pentru ceilalţi şi este milostiv, mult mai greu va fi prins în capcanele pornografiei i mult mai uşor se va vindeca.

După cum ciuma se răspândea cu rapiditate în marile cetăţi, unde canalizările se realizau la suprafaţă şi contaminau adesea apa potabilă, tot aşa pornografia se răspândeşte cu prioritate acolo unde oamenii sunt bombardaţi permanent cu mesajul erotic – reclame stradale, ziare, reviste, televizor – unde slăbeşte comunicarea interpersonală, creşte stresul, nemulţumirea, izolarea etc. Aşadar, consumul de pornografie este şi el un simptom al vieţii bolnave pe care o trăieşte omul modern.

Familiile care reuşesc să se elibereze de hipnoza televiziunii şi a internetului, de privarea senzorială presupusă de viaţa la bloc şi cultivă întâlnirile cu prietenii au mai multe şanse să nu fie afectaţi de invazia pornografiei ce marchează lumea în care am ajuns să trăim. Toate cercetările privind terapia dependenţei demonstrează, de altfel, că viaţa cât mai mult simplificată, asemănătoare celei trăite odinioară, ajută cel mai mult la eliberarea din robia dependenţei şi recuperarea de pe urma acesteia.

Acest capitol se adresează în special acelora care, dintr-un motiv sau altul au ajuns dependenţi de pornografie, dar trebuie înţeles faptul că materialul de faţă nu şi-a propus să epuizeze subiectul.

Dependenţa sexuală este una dintre cele mai grave boli cu care se confruntă omul contemporan. Afecţiunea aceasta, mai mult decât oricare alta, marchează omul atât la nivelul psihic neurologic cât şi la cel fiziologic, încât trebuie tratată cu toată atenţia înţelegând că aceasta ne pune în primejdie viaţa.

In mod evident însă, cel mai bine este să ne păzim cât putem mai mult ca să nu ne contaminăm cu acest virus, evitând astfel consecinţele dezastruoase ale consumului de pornografie. Dacă toţi am înţelege aceasta, lumea în care trăim ar putea deveni cu mult mai bună.

Dragostea este cu totul altceva decât sexul

Tot omul are ascunse în adâncul sufletului său dorinţa de a iubi şi nevoia de a fi iubit. Numai dragostea ne poate face cu adevărat fericiţi. Dar dragostea e cu totul altceva decât sexul. Poţi iubi pe cineva până la a-ţi da viaţa pentru el, fără ca relaţia sexuală să intre în ecuaţia acestei iubiri. Dragostea faţă de părinţi sau faţă de copii, prietenia dusă până la jertfirea de sine, dragostea fidelă faţă de cineva care se află departe sunt doar câteva dintre multele fire ale iubirii care te pot lega de orice om din lumea aceasta. Tot aşa pot exista relaţii sexuale fără ca acestea să aibă nimic comun cu sentimentul de dragoste, ci dimpotrivă.

Relaţiile sexuale lipsite de dimensiunea afectivă nu au făcut fericit pe nimeni. In schimb, dragostea este cea mai importantă resursă de fericire din viaţa omului. Luate separat, dragostea şi sexul au foarte puţine lucruri comune. Atât din punct de vederea neurologic şi hormonal, cât şi psihologic şi emoţional avem de-a face cu două realităţi complet diferite. Desigur, nu acelaşi lucru se poate spune atunci când vorbim despre dragostea dintre bărbat şi femeie în cadrul relaţiilor maritale, când aceasta se împlineşte şi prin unirea trupească a celor doi.

Dar nici nu ştim dacă e corect să-i mai spunem acesteia “sex” în accepţiunea mediatică a termenului. Zicem aceasta fiindcă sexul definit mediatic sau consumerist îmbracă haina recreaţionalului, a euforicului sau a sportului de performanţă. Sexul liberalizat şi distrofic combinat cu perversiunea a ajuns să se mişte undeva în zona patologiei şi a horror-ului. Sexul acesta care este propus tinerilor ca antidepresiv sau drog extatic nu are absolut nimic comun cu dragostea, deşi se grefează iniţial pe dorinţa tânărului sau a omului de a iubi şi pe instinctul de a procrea.

Sexul liberal şi pervers funcţionează sută la sută ca un drog. Odată ce ai gustat, doreşti şi mai mult, şi mai mult, până când nu mai poţi trăi fără el, până când constaţi că ţi-ai sărăcit capacitatea de a mai iubi, ţi-ai ruinat sănătatea biologică şi pe cea mentală. E o cale de pe care, odată pătruns, nu mai poţi ieşi fără traume profunde. Un joc cu propriii hormoni şi neurotransmiţători în care ne batem joc în primul rând de sistemul nervos, de întregul nostru trup şi psihic.

Excitaţia indusă de sexul decuplat de relaţia afectivă devine o stare de fapt a consumatorului de pornografie sau a dependentului de sex. Este o excitaţie fără finalitate, care, dublată de obsesia fantasmelor porno, răpeşte liniştea mentală şi sufletească, inducând irascibilitate şi anxietate, depresie, probleme de memorie şi de atenţie. Liniştea postorgasmică devine încet, încet, o fata morgana pe fondul unei tristeţi de fond care înnegurează viaţa individului.

La celălalt pol, se află tinerii care în miezul tainei vieţii conjugale se unesc trupeşte, după cum şi sufleteşte se iubesc şi se respectă ca persoane. Pentru aceştia, actul sexual nu este un divertisment şi nici nu se aşteaptă ca acesta să le aducă marea fericire. Nu în orgasm a stat vreodată în istorie rezolvarea problemelor umanităţii şi nici fericirea oamenilor, după cum se insinuează de la revoluţia sexuală a anilor ’70 până astăzi. Pur şi simplu, dragostea în sine, prezenţa celuilalt sau gândul la el e suficient pentru ca neuromecanismele stării de bine, a euforiei şi a bucuriei de a trăi să fie puse în mişcare.
Acest lucru este demonstrat astăzi de neuropsihologia modernă. Numai faptul că oxitocina – hormonul ataşamentului, se eliberează în organism doar că te gândeşti la persoana iubită, spune extrem de mult privind sensul dragostei şi puterea ei. De bună seamă, taina minţii şi a sufletului uman este inepuizabilă, însă măcar la acest nivel, la care ştiinţa a reuşit să pătrundă, putem constata că binele şi liniştea, fericirea şi pacea sufletească nu se pot obţine altfel decât pe calea iubirii.

Din păcate, astăzi, sub domnia banului şi a consumismului, în epoca publicităţii, a mass-mediei şi a tehnicilor de control al populaţiei, o înţelegere sănătoasă a tainei iubirii împlinite bunăoară în cadrul relaţiilor maritale este greu de dobândit. în acest context, este esenţial efortul fiecăruia dintre noi de a cunoaşte adevărul. Altfel ne vom mişca asemenea unor animale mânate de instincte sau a unor roboţi umani programaţi să funcţioneze după un soft străin de fiinţa umană care ne conduce la autodistrugere. Finalul este dezastruos. Cele câteva cazuri prezentate pe parcursul acestei cărţi sunt relevante. Pornografia conduce la distrugerea completă a individului şi la disoluţia civilizaţiei umane. Şi pentru că nu am ajuns încă până la punctul în care să ne forţeze cineva să mergem pe calea aceasta – deşi Huxley zice că acolo se va tinde -, să alegem cât mai putem dragostea, viaţa de familie şi credinţa în Dumnezeu, singurele prin care ne putem dobândi fericirea.”

Virgiliu Gheorghe

Pornografia-maladia-secolului-XXI-Virgiliu-Gheorghe