Am tot vrut să vi-l prezint pe Sfântul Nicolae Velimirovici (n. 23 dec. 1880 ) și atunci i-am căutat biografia.

Citind despre plecarea lui la Domnul, m-am simțit ca un omuleț, părăsit de Părintele lui…Nu știu să vă spun de ce mă simt atât de legată de Sfântul Nicolae Velimirovici, dar vă scriu plângând amar, cu acea durere, mai mare decât el, a unui copil.

Sfântul Nicolae Velimirovici a fost un mare erudit, cu doctorate:

În Teologie – în anul 1908, la Berna, cu tema: „Credința în Învierea lui Hristos, ca fundament al dogmelor bisericii apostolice„ (această lucrare originala a fost scrisă în limba germană, publicată în Elveția și tradusă mai târziu în Sârbă);

În anul următor, 1909, acest adevărat geniu, la vârsta de 29 de ani, și-a pregătit doctoratul în Filosofie la Oxford, în Anglia, apoi, în vara aceluiași an, la Geneva. Nikolai și-a scris a doua lucrare de doctorat intitulata „Filosofia lui Berkeley„, în limba franceză.

A primit titlul onorific de Doctor Honoris Causa al mai multor Universități; cunoștea 7 limbi străine la perfecție, dar a scris și predat mai mult în  Limba Engleză, altfel poate că multe subtilități ale limbii s-ar fi pierdut la traducere.

Părintele Nicolae a scris multe cărți, două dintre acestea fiind: „Cuvinte despre A-tot-omul„– 1920 și „Rugăciuni la marginea lacului„, în 1921.

Această din urma lucrare a fost scrisă în momentele de odihnă de pe malul Lacului Ohrida, într-un stil poetico-narativ foarte adânc și pătrunzător, asemenea Psalmilor lui David.

În perioada în care Sfântul Nicolae Velimirovici a vizitat Sfantul Munte Athos, el îl va cunoaște pe unul dintre cei mai minunați sfinți ai veacului nostru: Sfântul Siluan Athonitul.

Tot aici, în anul 1930, el îl va hirotoni ierodiacon pe Părintele Sofronie Saharov. În anul 1952, Bătrânul Sofronie va publica „Caietele lui Siluan„ la îndemnul Sfântului Nicolae Velimirovici, care va spune: „Siluan e mai mare decât toți ceilalți sfinți în dragostea sa! Când citești pe toți ceilalți, o disperare te cuprinde, dar niciodată nu se întâmplă așa ceva cu ceea ce a scris Siluan„. 

Sfântul și de-Dumnezeu-purtătorul Părintele nostru Episcop Nicolae a trecut la Domnul în timp ce se ruga, în noaptea dintre 17 si 18 martie 1956, în chilia lui modestă, de la Seminarul Ortodox Sfântul Tihon, la Mănăstirea ortodoxă Rusă a Sfântului Tihon din South Canaan, Pennsylvania. Avea 76 de ani. Slujba de înmormântare a fost făcută la Catedrala Sârbă a Sfântului Sava din New York. Ca și Sfântul Sava, luminătorul Serbiei, Sfântul Episcop Nicolae a murit în pământ străin. În spatele bisericii mari a Mănăstirii Celie din satul său natal, lângă mormântul Sfântului Arhimandrit Iustin Popovici (1979) – ucenicul său iubit, i se pregătise și Sfântului loc de veci. Și, la 27 aprilie 1991, după 25 de ani de la adormirea întru Domnul, trupul Sfântului Episcop Nicolae a fost adus acasă, în vestul Serbiei.

Credincioșii ortodocși americani, și mai ales rușii ortodocși nu l-au uitat pe Episcopul Nicolae. La Mănăstirea Sfântului Tihon, chilia lui a fost preschimbată într-o cameră de rugăciune și meditație.

Dar, aceste foarte multe amănunte biografice vi le voi pune la dispoziție prin link-ul despre viața Sfântului; ceea ce m-a făcut pe mine să plâng a fost imensa dragoste ce radiază din scrierile sale; poate acesta a fost motivul care m-a făcut să mă simt ca un orfan, când am citit despre plecarea lui la Domnul, deși știu prea bine că de acolo de unde este acum, ne înfiază pe toți. Așa am mai simțit numai citind despre Părintele Paisie Olaru, pe care – de asemenea – l-am plâns amarnic, regretând că nu am fost la el, cât timp acesta a fost printre noi. Dar Părintele Paisie mi-a trimis spre mângâiere nu unul, ci doi ucenici de-ai lui, ca să mă satur, măcar un pic, de iubire duhovnicească.

Deci, n-aș vrea să vă motivez că doar înalta ținută intelectuală a Rugăciunilor sale m-a motivat să le public – și asta, desigur, dar mai ales frumusețea și poezia lor, adânca pace și iubire, ce se revarsă din ele.

Vă avertizez că sunt în număr de 100! Cu ajutorul bunului Dumnezeu, le voi publica pe toate. Rugăciunile de folos în anumite împrejurări de viață, le voi publica cel mai probabil la rubrica ”Rugăciunea săptămânii”.

Bucurie sfântă să aveți, dragoste între voi și duhul păcii!

Amin!

La data de 19 mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae Velimirovici al Ohridei și Jiciei în sinaxarul de sfinți al sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Cu adânca smerenie și recunoștință pentru mila Domnului, cădem înaintea iubitului sfânt și prieten al lui Dumnezeu, strigând:

Părinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Troparul Sfântului Nicolae Velimirovici – Glas 8

Propovăduitorule cu gura de aur al lui Hristos cel înviat,
Călăuzitorule prin veacuri al neamului sârbesc purtător de cruce,
Alăută sunătoare a Sfântului Duh,
Înălțarea și dragostea călugărilor,
Bucuria și lauda preoției, învățătorule al pocăinței, Vlădica a tot norodul,
Capetenie a oștirii de rugători ai lui Hristos,
Sfinte Nicolae al Sârbilor și a toată Pravoslavia,
Împreună cu toți sfinții Serbiei Cerești,
Roagă pre Unul Iubitorul-de-oameni
Să daruiască pace și înțelegere neamului nostru.

Condacul Sfantului Nicolae Velimirovici – Glas 3

Născându-te în Leliciul Serbiei,
Arhipăstor ai fost în Ohrida Sfântului Naum,
Pre Scaunul Sfântului Sava în Jicea ai stătut
Norodul lui Dumnezeu cu Evanghelia ai învățat și luminat
La pocăință și iubirea de Hristos pre oameni ai adus,
Pentru Hristos și pătimire la Dachau ai răbdat:
Pentru aceasta te proslăvim pre tine,
Sfinte Nicolae, noule bineplăcut al lui Dumnezeu!

Sfantul Nicolae Velimirovici – în mărturia sfinților contemporani

Sfântul Nicolae Velimirovici a fost numit, nu de puține ori, „Noul Gura de Aur al Serbiei„. Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul rus al San Francisco-ului, care a fost în tinerețe profesor la un seminar din eparhia Jiciei, spunea despre el că este „un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie Hrapovitki. Amândoi au fost dascăli sobornicești ai Bisericii Ortodoxe.”

Despre Sfântul Nicolae Velimirovici, arhimandritul Iustin Popovici spunea următoarele: „El cugeta întru rugăciune, el filosofează întru rugăciune. Poți simți că, printr-însul, grăiesc sufletele purtătoare de lumină ale marile asceți ortodocși, și mai ales minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Teolog. El îl află pe Dumnezeu întru rugăciune și simte întreaga Zidire. În rugăciunea sa, tuturor se face părtaș. Această lucrare se poate împlini numai în Dreapta Slăvire. Întregul suflet se adună în rugăciune și pășește printr-acest lucru de o greutate covârșitoare, ce se cheamă „lume”, călăuzit fiind de rugăciune; căci rugăciunea este singura călăuza a minții, a inimii și a voii, căreia i s-a dat darul vederii.„

Tot iubitul lui ucenic, Iustin Popovici, scria aceste cuvinte în 1961, la cinci ani după moartea Sfântului Episcop Nicolae:

„Îți mulțumim, Doamne – într-însul avem un nou Apostol! Îți mulțumim, Doamne – într-însul avem un nou Evanghelist! Îți mulțumim, Doamne – într-însul avem un nou Mărturisitor! Îți mulțumim, Doamne – într-însul avem un nou Mucenic! Îți mulțumim, Doamne – într-însul avem un nou Sfânt!”

Sursa: Ed. Predania

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-nicolae-velimirovici-73101.html#