la început a fost Cuvântul

cămașa mea albă

lapte împărțit în trei

apoi lumea s-a lungit

începând de la degetele picioarelor tale

până la frunte

de când ești tu

lumina trece prin munți

cu eleganța unei Regine

apa curge prin inima pietrei

mai ușor decât o șoaptă

firul de iarbă tremură de emoție

în vânt

atât de tare

încât Dumnezeu mă ia de mână

mi-ai urcat sângele la cer

mi-ai așezat carnea pe alb

sunt niște trepte care urcă neîncetat

ca o linie de puritate

îmblânzind toate umbrele

ce ne leagă inimile

Radu Chiorean – 06/01/2023