Acatistul Sfântului Evmenie, Noul Făcător de Minuni, – 23 Mai

După obișnuitul început se zice:

Condacul 1:

Veniți, ucenicii lui Hristos, să îl lăudăm pe ucenicul Sfântului Nichifor cel lepros, pe cel care împreună cu das­călul său împarte daruri bogate celor credin­cioși, și să îi cântăm: Bucură‑te, Sfin­te Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Icosul 1:

Sfinte Evmenie, tu I‑ai mulțumit Dom­nului că a îngă­duit să fii răstignit pe greaua cruce a leprei, zicând: „Doam­­ne, mare dar mi‑ai dat! Îți mul­țu­mesc că mi‑ai dat o cruce atât de grea. Voi avea o părtășie mai ma­re la păti­mirile Tale, dar și o mai mare părtășie la În­vi­e­rea Ta.” Iar noi, având sufletele atinse de lepra păcatului, te ru­găm să ne vin­deci de bolile noastre și îți aducem aceste laude:

  • Bucură‑te, adeverire a Învierii lui Hristos, Cel Ce a biruit moartea;
  • Bucură‑te, sfinte, că ai primit fără să cârtești lepra și ai lăudat febra;
  • Bucură‑te, că prin mucenicia bolii de mari harisme te‑ai învrednicit;
  • Bucură‑te, rază de soare, care su­fle­tele noastre amorțite le‑ai încălzit;
  • Bucură‑te, că ai primit un dar de mare preț de la Sfântul Antim din Hios;
  • Bucură‑te, că ai primit binecuvân­tă­rile Sfântului Nichifor cel lepros;
  • Bucură‑te, că rugându‑se în lumi­nă, ridicat de la pământ, l‑ai văzut;
  • Bucură‑te, urmaș al cuvioșilor ca­re de la calea nevoinței au străbă­tut;
  • Bucură‑te, că icoanele sfinților le‑ai pictat și viețile lor le‑ai urmat;
  • Bucură‑te, că de multe ori în chip minunat aceștia te‑au cercetat;
  • Bucură‑te, că nevoințele tale Dom­nul Hristos înmulțit le răsplătea;
  • Bucură‑te, că și Sfântul Porfirie a dat mărturie despre sfințenia ta;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 2‑lea:

Ai auzit încă din copilăria ta glasul Maicii Domnului, care ți‑a descoperit ca­lea slujirii lui Hristos, spunându‑ți: „În­tr‑o zi tu vei deveni preot” și cu­vin­tele ei s‑au împlinit. Iar tu, trăind ca un fiu duhovnicesc al Preasfintei Năs­că­toa­re de Dumnezeu, ai cântat fără încetare: Aliluia.

Icosul al 2‑lea:

Râvnind să trăiești sub acoperă­mân­tul Maicii Domnului, ai auzit dul­ce­le ei glas făgăduindu‑ți: „Copilul meu, să nu‑ți fie teamă și eu nu te voi lăsa să te pierzi.” Și ea te‑a călăuzit în toți anii vieții tale, purtându‑ți de grijă mai ales atunci când ai pătimit din pricina ata­cu­rilor diavolești. Iar noi, întărindu‑ne în credință, te lăudăm cu inimă smerită:

  • Bucură‑te, rudenie duhovnicească a creștinilor care te cinstesc;
  • Bucură‑te, că prin mijlocirile tale su­fletele tulburate se liniștesc;
  • Bucură‑te, că încă din copilăria ta ai fost vas ales al rugăciunii;
  • Bucură‑te, cel ce ai ales jugul pos­ti­rii aspre și al nevoinței;
  • Bucură‑te, că lumina cerească ți‑a deschis drumul spre călugărie;
  • Bucură‑te, că ai îmbrăcat haina mo­­nahală, jertfindu‑te cu bucurie;
  • Bucură‑te, cel ce ai purtat fără câr­tire boala leprei și te‑ai sfințit;
  • Bucură‑te, că și după tămăduirea ta pe mulți bolnavi i‑ai îngrijit;
  • Bucură‑te, că Maica Domnului ca pe un slujitor ales te‑a îmbrățișat;
  • Bucură‑te, că sufletul cu povețele Sfinților Părinți ți l‑ai îndestulat;
  • Bucură‑te, că în multe pelerinaje binecuvântări cerești ai primit;
  • Bucură‑te, că pe pelerinii care au venit la biserica ta i‑ai răsplătit;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 3‑lea:

Fiind tu ispitit de duhul mâhnirii, ți s‑a arătat Sfântul Nichifor, povățuito­rul tău, mângâindu‑te și zicându‑ți: „Nu te ne­că­ji și nu plânge.” Și noi, Sfinte Ev­me­­nie, vrem să știm că ești lângă noi în vre­­mea ispitelor, ca să nu fim biruiți de atacurile puterilor întunericului, ci să cântăm fără teamă: Aliluia.

Icosul al 3‑lea:

Când la mormântul tău tânăra care urla din pricina de­monilor ți-a auzit în chip minunat glasul, atunci părintele Mi­hail i‑a spus: „Nu te teme, copila mea, te vei face bine”. Tu ai izbăvit‑o de le­gă­tu­rile întu­ne­ricului și ea ți‑a adus împre­u­nă cu părinții ei mulțumire din prea­pli­nul inimii, iar noi îți cântăm:

  • Bucură‑te, că la mormântul tău tă­măduirile se înmulțesc;
  • Bucură‑te, că minunile tale în toa­tă lumea se propovăduiesc;
  • Bucură‑te, că Maica Domnului de du­­hul necurat te‑a izbăvit;
  • Bucură‑te, că pentru răbdarea mu­cenicească ai fost răsplătit;
  • Bucură‑te, noule Gherasim, pen­tru harul alungării demonilor;
  • Bucură‑te, primăvară, care odih­nești sufletele suferinzilor;
  • Bucură‑te, că frica de puterile în­tu­nericului nu te‑a biruit;
  • Bucură‑te, că darul izgonirii duhu­ri­lor necurate l‑ai primit;
  • Bucură‑te, că asemenea Sfân­tu­lui Vasile de la Ostrog ai lucrat;
  • Bucură‑te, că pe mulți bolnavi cu min­­țile rătăcite i-ai vindecat;
  • Bucură‑te, că i‑ai ferit de ispita de a‑și pune capăt zilelor;
  • Bucură‑te, că și noi mărturisim că ești grabnic tămăduitor;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 4‑lea:

„Bolnavul se va face bine în chip minunat. O minune se va întâmpla. Pu­te­rea lui Dumnezeu îl va face bine”, ai spus despre bărbatul care, având o tu­moare la cap, era în primejdie de moar­te, și după o operație grea s‑a tă­mă­duit. Și Domnului I‑a mulțumit din toa­tă inima, zicând lauda: Aliluia.

Icosul al 4‑lea:

După adormirea ta te-ai arătat în chip minunat mamei căreia doctorii îi spu­seseră că trebuie să-și avorteze pruncul, pentru că bănuiau că acesta avea hi­droce­fa­lie. Dar tu i‑ai zis că va naște un băiat sănătos și i‑ai cerut să îl boteze cu numele tău. Iar mai apoi ea, când doctorii erau ui­miți de mi­nu­nea naș­terii pruncului său, ți‑a adus mulțu­mire, de care lucru minunându-ne îți zicem:

  • Bucură‑te, că pe mulți muribunzi des­­pre care doctorii spuneau că nu se pot vindeca i-ai tămăduit;
  • Bucură‑te, că prin rugăciunile tale tânărul care vreme de cinci luni a stat în comă și‑a revenit;
  • Bucură‑te, că bolnavii care se roa­­gă ție se întăresc în credință și primesc mângâiere cerească;
  • Bucură‑te, că ne înveți să prețuim mai mult sănătatea sufletească decât să­nătatea trupească;
  • Bucură‑te, că pe cei aflați pe patul de moarte de frica pierzătoare de suflet i‑ai izbăvit;
  • Bucură‑te, cel ce te‑ai rugat pentru cei aflați în comă și cu Sfintele Tai­ne i‑ai împărtășit;
  • Bucură‑te, că băiatul care avea pro­bleme de auz a visat că la mormântul tău l‑ai chemat;
  • Bucură‑te, că după ce a fost uns cu ulei de la candela ta s‑a întors în satul său vindecat;
  • Bucură‑te, că pe docto­rul care s‑a le­pă­dat de legăturile cu ma­sonii de can­cer l‑ai lecuit;
  • Bucură‑te, că spre folosul multora vestea despre această întâmplare s‑a răs­pândit;
  • Bucură‑te, că aducând celor sufe­rinzi alinare și mângâiere în vise și ve­de­nii te‑ai arătat;
  • Bucură‑te, că în chip minunat de sfin­ții doctori fără de arginți la stomac ai fost operat;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 5‑lea:

Când a venit la tine tânăra care vo­ia să te întrebe dacă e voia lui Dum­ne­zeu să pornească pe calea monahală, i‑ai răspuns mai înainte ca ea să apuce să îți spună ce o frământa: „Ceea ce ai în gând, să pui în faptă” și ea te‑a ascultat. Tot așa ajută‑ne și pe noi, sfinte, să cu­noaștem și să facem voia lui Dumnezeu și să Îl mărturisim prin viața noastră, cântând: Aliluia.

Icosul al 5‑lea:

Femeia care venise în Creta la po­menirea ta a auzit blânda ta mustrare: „De ce nu ai încredere în mine? Oare nu îți dau eu de fiecare dată mai mult decât ceri?”, dar având puțină credință nu te‑a as­cul­tat, căci a oprit o parte din banii pe care i‑ai cerut să îi lase la bise­ri­că. Tu aju­tă‑ne pe noi, sfinte, să ne încredințăm în­tru totul voii lui Dumnezeu, ca să îți aducem cântări de mulțumire:

  • Bucură‑te, cel ce alungi de la noi duhul neascultării și al necredinței;
  • Bucură‑te, că pentru rugăciunile ta­le învățăm să ascultăm glasul conști­in­ței;
  • Bucură‑te, cel ce vrei să părăsim slă­­bi­ciunile și desfătările lu­mești;
  • Bucură‑te, că nu doar de pă­ca­tele mari, ci și de păcatele mici ne fe­rești;
  • Bucură‑te, că în vreme de is­pi­tă prezența ta nevăzută o mărturisim;
  • Bucură‑te, că asemenea ucenicilor tăi ocrotirea ta cerească o dobândim;
  • Bucură‑te, că prin râsul tău bine­cu­vântat înseninai sufletele pelerinilor;
  • Bucură‑te, că îi încurajai pe cei ca­re simțeau că sunt la capătul puterilor;
  • Bucură‑te, cel ce risipești nehotă­râ­rea din mințile noastre încețoșate;
  • Bucură‑te, că alungi nedu­me­ri­­ri­le, ca să luăm hotărâri binecuvântate;
  • Bucură‑te, cel ce te scârbești de pa­timile noastre, dar pe noi ne iu­bești;
  • Bucură‑te, că în viața duhovni­ceas­că nu cu asprime, ci cu blândețe ne crești;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 6‑lea:

I‑ai văzut odată în chip minunat pe sfin­ții doctori fără de arginți cerându-I lui Dumne­zeu să te pedep­sească pentru o anumită greșeală, dar L‑ai vă­zut și pe Hristos privind spre tine cu o privire blândă și L‑ai auzit răspun­zân­du‑le: „Nu, nu‑l pedepsesc. Ceea ce Îmi cereți nu pot să fac.” Iar tu, cu­nos­când iubirea Lui și pocăindu-te, ai cântat cu smerenie: Aliluia.

Icosul al 6‑lea:

Voind tu ca Dumnezeu să îți desco­pe­re dacă ești vrednic de slujirea preoțească, ai visat că El te‑a pus paznic la o biserică strălucitoare, zicându‑ți: „Pe câți îi vei lăsa să intre, vor intra în ea și pe câți îi vei opri, vor rămâne pe din afară.” Ști­ind aceasta, noi ne temem ca nu cumva să ne rătăcim pe drumul care duce spre împărăția cerurilor și de aceea te rugăm să mijlocești pentru noi, ca să ne ri­dicăm din fiecare cădere și să te lăudăm cu recunoștință, zicând:

  • Bucură‑te, că Domnul a dat măr­tu­­rie despre harul pe care ți l‑a dat;
  • Bucură‑te, liman la care credin­cio­șii deznădăjduiți au alergat;
  • Bucură‑te, că la sfântul jertfelnic mulțime de nume ai pomenit;
  • Bucură‑te, părinte, care rănile su­fle­­telor bolnave le‑ai oblojit;
  • Bucură‑te, cel ce ai primit smerit mustrarea sfinților spre îndreptare;
  • Bucură‑te, că pentru pocăința ta Hristos a îndulcit lacrimile tale amare;
  • Bucură‑te, cel ce i‑ai primit la tine pe păcătoși, dar pe farisei i‑ai lepădat;
  • Bucură‑te, cel ce prin pilda vieții ta­le pe oamenii fățarnici i‑ai mustrat;
  • Bucură‑te, doctorie, care întărești sufletele slăbite în credință;
  • Bucură‑te, că pe cei care fac păcate împotriva firii îi chemi la pocăință;
  • Bucură‑te, că mulți păcă­toși pen­tru care te‑ai rugat s‑au pocăit;
  • Bucură‑te, că pentru lacrimile tale mulțime de suflete s‑au mântuit;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 7‑lea:

„Hristoase al meu, vreau să îi mân­tuiești pe toți oamenii. Vreau să îi mân­tuiești și pe toți catolicii, pe toți pro­testanții, pe toți musulmanii, pe toți cei de alte credințe, ba chiar și pe cei necre­din­cioși”, s‑a rugat Ție, Doamne, Sfân­tul Evmenie, iar noi, uimindu‑ne de cu­rajul, de iubirea și de râvna sa, Îți adu­cem cântarea: Aliluia.

Icosul al 7‑lea:

Când ai călătorit la Constantinopol i‑ai binecuvântat nu numai pe cei care erau creștini în ascuns, ci și pe mu­sul­mani, rugându‑te pentru venirea lor la Hristos. Știm că ai spus: „Nu poți ști ni­ciodată ce se poate întâmpla mâine”, de aceea te rugăm, sfinte, cheamă la lumina cre­dinței celei adevărate cât mai mulți oa­meni care stau acum departe de ea, ca să îți mulțumească, zicând laude ca acestea:

  • Bucură‑te, samarinean milostiv, că pe fiii lui Adam i‑ai binecuvântat;
  • Bucură‑te, că iubirea ta peste în­treg neamul omenesc s‑a revărsat;
  • Bucură‑te, că ai mărturisit că orto­doxia este singura credință adevărată;
  • Bucură‑te, că te‑ai rugat ca lumina ei să se răspândească în lumea toată;
  • Bucură‑te, că Domnul la Sfintele Liturghii multe taine ți‑a descoperit;
  • Bucură‑te, că pentru fiii Bisericii adevărate multe rugăciuni ai să­vârșit;
  • Bucură‑te, că în chilia ta și pentru întoarcerea ereticilor te‑ai rugat;
  • Bucură‑te, că din iubire nici pe pă­gâni și pe necredincioși nu i‑ai uitat;
  • Bucură‑te, că de învățătura orige­nis­tă despre mântuirea tuturor te‑ai ferit;
  • Bucură‑te, că, iubind acrivia, cur­sele ereziilor și ale înnoirilor le-ai nimicit;
  • Bucură‑te, sabie a Duhului, care în­vățăturile mincinoase le‑ai tăiat;
  • Bucură‑te, că predaniile Sfinților Pă­rinți cu credincioșie le‑ai urmat;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 8‑lea:

Prin cuvintele tale am cunoscut că ai fost dascăl al iubirii jertfelnice, învățându-ne: „Când cineva Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește pe toți. Îi iubim și pe eretici, pentru că și pe ei i‑a zidit Dumnezeu. Nu că am iubi ereziile lor. Îi iubim pe păcătoși, dar nu și nelegiuirile pe care le fac. Îi iubim, pentru că nu pu­tem să nu‑i iubim.” Și iubirea ta s‑a înăl­­țat la cer ca o tămâie binemiro­si­toa­re, cântând: Aliluia.

Icosul al 8‑lea:

Când una dintre femeile desfrâ­na­te cărora le împărțeai iconițe l‑a luat de braț pe unul dintre pelerinii care veni­seră cu tine în Rusia, tu ai spus cu blân­dețe: „Acesta este al meu”, fe­rindu‑l de primejdia pă­catului. Așa să ne păzești și pe noi, sfin­te, în ceasul ispitei, ca să te lăudăm, zi­când:

  • Bucură‑te, că prin blândețea ta lui Hristos I‑ai urmat;
  • Bucură‑te, că la pocăință pe feme­ia păcătoasă o ai chemat;
  • Bucură‑te, că pe pelerinul acela de ispita căderii l‑ai ferit;
  • Bucură‑te, că mulți tineri din ghea­­rele patimilor ai izbăvit;
  • Bucură‑te, că și de la tineri și de la bătrâni primești mulțumiri;
  • Bucură‑te, cel ce ne scapi de frici, de primejdii și de nenorociri;
  • Bucură‑te, cel ce te-ai rugat pentru cei care în păcate au căzut;
  • Bucură‑te, că în inimile lor ofilite mugurii nădejdii au crescut;
  • Bucură‑te, dezlegare a oamenilor le­gați cu lanțurile patimilor;
  • Bucură‑te, că ai fost candelă aprin­­să a nevoinței și a virtuților;
  • Bucură‑te, cel ce în cuptorul încer­cărilor ai făcut voia Domnului;
  • Bucură‑te, că ai arătat puterea cre­dinței prin îmblânzirea tigrului;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 9‑lea:

„Nu te mâhni atât de tare, copilul meu, Hristos te iubește”, i‑ai spus fe­me­ii care se rușina să spovedească pă­catul mare pe care îl făcuse. Ajută‑ne și pe noi, tu, cel care ești prieten al sufle­telor rănite de păcat, să ne ridicăm din mo­cirla în care am căzut, ca să Îi adu­cem Domnului cântarea: Aliluia.

Icosul al 9‑lea:

„Să te duci la icoana Arhanghe­lu­lui Mihail, ca el să te scoată din încur­că­tură”, i‑ai spus bărbatului din Mitilini care păcă­tuia, și Dum­nezeu l‑a ajutat să se despartă de femeia cu care își înșela soția. Tot așa și acum vino în aju­to­rul soților și soțiilor care batjocoresc taina cununiei, întorcându‑i pe toți pe dru­mul cel bun, ca să te laude împreună cu noi:

  • Bucură‑te, adiere care alungi no­rul ispitelor de la credincioși;
  • Bucură‑te, că fără șovăire îi ajuți să pună înce­put bun pe păcătoși;
  • Bucură‑te, că de păcatul divorțului mulți soți ai îndepărtat;
  • Bucură‑te, că certurile dintre ei le‑ai risipit când te‑au chemat;
  • Bucură‑te, că, aflând de minunile tale, familiile te aleg ocrotitor;
  • Bucură‑te, că ești rugător pentru pă­­rinți și pentru copiii lor;
  • Bucură‑te, că ajuți lumea mai mult decât în viața ta pământească;
  • Bucură‑te, că ne povățuiești să că­u­­tăm liniștea duhovnicească;
  • Bucură‑te, preot al Dumnezeului celui viu, care ne chemi la pocăință;
  • Bucură‑te, că ne ferești de rătăciri, ca să ne păstrăm dreapta credință;
  • Bucură‑te, că lacrimile soților evla­vi­oși care nu aveau copii s‑au risipit;
  • Bucură‑te, ocrotitor al copiilor ca­re la botez numele tău l‑au primit;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 10‑lea:

Fiind pentru noi pildă de virtute, cu zdrobire de inimă te‑ai rugat Mân­tu­i­­torului: „Hristoase al meu, ajută‑mă să Te iubesc tot mai mult și mai mult. Să Te iubesc mai mult decât pe mine în­sumi, decât pe toți oamenii și să nu mă satur să Te iubesc”. Și în altarul su­fle­tului tău I‑ai adus cântarea de laudă: Aliluia.

Icosul al 10‑lea:

Nu suntem vrednici să vii la noi, pă­cătoșii, precum a venit la tine Sfântul Nichifor de praznicul adormirii sale, ca să te mângâie în durerile tale și să îți spu­nă că te iubește. Dar te rugăm să fii ocrotitor al nostru, ca să învățăm să te iubim și să te cinstim aducându‑ți laude:

  • Bucură‑te, prieten al sfinților și al creștinilor care merg pe calea virtuților;
  • Bucură‑te, că pe calea sfințeniei ce­lor nevoitori le ești îndrumător;
  • Bucură‑te, mustrător al ieromo­na­hu­lui care spunea că vremea sfințeniei a trecut;
  • Bucură‑te, vrednic ucenic al Sfân­tu­­lui Nichifor, pe care pildă de evlavie l‑ai avut;
  • Bucură‑te, că după adormirea sa ți s‑a arătat când puteai muri și te‑a sal­vat;
  • Bucură‑te, grabnic ajută­tor al ce­lor care la vreme de necaz ți s‑au ru­gat;
  • Bucură‑te, că ploaia nu a căzut în locul pe care în aer cu mâna ta l‑ai în­semnat;
  • Bucură‑te, că tot așa nici ispitele nu i‑au doborât pe oamenii pe care i‑ai binecuvântat;
  • Bucură‑te, icoană a iubirii de Dum­nezeu și de aproapele în cu­getele noas­tre zugrăvită;
  • Bucură‑te, filă vie de Filocalie, ca­re îi chemi pe credincioși la rugăciu­nea neîncetată;
  • Bucură‑te, că pe creștini în lupta cu gândurile rele și otrăvitoare de suflet i‑ai povățuit;
  • Bucură‑te, că prin sfaturi ceața mâh­nirii și a deprimării de la cei nepu­tincioși o ai risipit;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 11‑lea:

Atunci când preotul din Creta și‑a zis în gând: „O, dacă aș avea și eu o bucățică din hainele pe care le poartă părintele Ev­me­nie…”, tu i‑ai dăruit de îndată un epitrahil din biserică. Noi nu suntem vrednici să pri­mim de la tine mari daruri, dar îți cerem să fii mijlocitor și po­vă­țuitor al nostru pe ca­lea mântuirii, ca să cântăm în veci: Aliluia.

Icosul al 11‑lea:

În tinerețea ta ți s‑a arătat Sfânta Mare Muceniță Marina ieșind din icoa­na ei și ținând diavolul de coarne, învă­țân­du‑te să re­ziști în lupta duhovni­cească, și ți‑a zis: „Într‑o zi, tu vei învia un mort”. Învi­a­ză‑ne acum pe noi, Sfinte Ev­me­nie, pe cei care suntem morți sufle­tește și fugim de calea învierii care trece prin cruce, ca să te lăudăm, zicând:

  • Bucură‑te, că Sfânta Marina te‑a îndrumat în lupta duhovnicească;
  • Bucură‑te, că mulți sfinți te‑au ocro­tit în nevoința ta îngerească;
  • Bucură‑te, că pe Sfântul Porfirie îm­preună rugător l‑ai primit;
  • Bucură‑te, că această legătură bi­ne­cuvântată în duh s‑a pecetluit;
  • Bucură‑te, că voi împreună cu alți sfinți pen­tru pacea lumii v‑ați rugat;
  • Bucură‑te, că atunci norul războ­iu­lui în chip minunat a fost îndepărtat;
  • Bucură‑te, că celor care trec prin în­cercări grele le aduci alinare;
  • Bucură‑te, că ne ajuți să aflăm li­niștea în vremurile de tulburare;
  • Bucură‑te, mână de ajutor întinsă celor din întunericul păcatelor;
  • Bucură‑te, dreptar, care ne arăți calea spre împărăția cerurilor;
  • Bucură‑te, clopot, care cu putere mi­la dumnezeiască o vestești;
  • Bucură‑te, că prin bucuria ta în­tris­tarea din suflete o risipești;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 12‑lea:

Când ucenicii tăi se temeau că du­pă trecerea ta la viața veșnică îi vei uita, le‑ai spus cu hotărâre: „Nu, niciodată!”, încredințându‑i de iubirea pe care le‑o purtai și le‑o vei purta în con­ti­nuare. Iar noi, plecând genunchii inimii ca și cum am îngenunchea în fața sfintelor tale moaște, îți cerem să picuri și peste noi o pică­tură din iubirea ta pă­rintească şi Îi cân­tăm Domnului, Cel ce te‑a proslăvit: Aliluia.

Icosul al 12‑lea:

După adormirea ta te‑ai arătat în vis în chip minunat unor ucenici ai tăi, binecuvântându‑i într‑o biserică slăvită. Iar ei, încredințându‑se de acoperă­mân­tul rugăciunilor tale, și‑au împărtășit unii altora bucuria trăită și ți‑au adus cân­tări de laudă:

  • Bucură‑te, că Dumnezeu îți desco­pe­rea numele creștinilor pe care îi îm­părtășeai;
  • Bucură‑te, că prin aceasta de mul­ți­mea harismelor primite de sus îi în­cre­dințai;
  • Bucură‑te, că în duh îi vedeai adu­nați în rugăciune pe ucenicii Sfântului Porfirie;
  • Bucură‑te, cel ce acum ne vezi pe noi, pe toți cei care cu credință ne ru­găm ție;
  • Bucură‑te, că unii bolnavi ale căror pomelnice au fost puse sub perna ta s‑au vindecat;
  • Bucură‑te, că ai primit mulțumi­ri­le femeii pe care ai lecuit‑o de cancer la ficat;
  • Bucură‑te, că fiind în spital cu tru­pul, cântăreții psalmodiind în biserică te‑au auzit;
  • Bucură‑te, că după trecerea ta la Domnul de toți cei care ți s‑au rugat te‑ai milostivit;
  • Bucură‑te, că tânărul care cu evlavie păstra fotografia ta cu credință te‑a chemat;
  • Bucură‑te, că a avut nădejde în pu­terea rugăciunilor tale și a scăpat nevă­tămat;
  • Bucură‑te, că biruind legile firii ți‑ai mișcat un picior când erai așezat în sicriu;
  • Bucură‑te, că prin harul primit de la Domnul Hristos ai arătat atunci că ești viu;
  • Bucură‑te, Sfinte Evmenie, cel ce alungi mâhnirea și aduci bucuria.

Condacul al 13‑lea:

O, Sfinte Evmenie, noule făcător de minuni, ale cărui daruri le lăudăm ziua și noaptea, apărătorule al nostru, fii nouă ajutor în ceasul morții și ne ri­dică la ceruri, ca să Îi cântăm lui Dum­nezeu împreună cu arhanghelii și cu toți sfinții în vecii vecilor: Aliluia.

Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Sfinte Evmenie, tu I‑ai mul­țumit Domnului că a îngăduit… și Con­dacul întâi: Veniți, ucenicilor ai lui Hris­tos, să îl lăudăm… Apoi se zice această

Rugăciune

Sfinte Evmenie, noule făcător de mi­nuni, primește rugăciunile noastre, ale păcătoșilor, că la tine alergăm cu nă­dejde, crezând că nu vei trece cu ve­de­rea rugăciunile noastre din pricina pă­ca­telor care ne apasă.

Știm că te‑ai arătat unora dintre ucenicii tăi după trecerea ta la Domnul și i‑ai binecuvântat, întărind prin aceas­ta făgăduința ta că nu îi vei uita ni­cio­da­tă. Noi nu ne‑am învrednicit să fim uce­nicii tăi, sfinte, dar credem că iubirea ta ne acoperă și pe noi, cei mulți și nepu­tincioși, și cerem cu credință să fim bi­necuvântați de tine. Așa cum psalții te‑au auzit cântând în biserică, deși cu trupul erai în spital, așa să simțim și noi în taină prezența ta binefăcătoare în viețile noastre.

Am auzit de femeia bolnavă de can­cer la ficat, al cărei bilet a fost pus sub perna ta și ai vindecat‑o. Noi nu am pus cererile noastre sub perna ta, dar ple­când genunchii inimilor noastre în fața sfintei tale icoane, ne închinăm cu evla­vie, ca și cum am sta în fața sfin­te­lor tale moaște. Primește cererile noas­tre, Sfinte Evmenie, și ne izbăvește de toată ispita și de tot răul, văzut și ne­vă­zut.

Îmblânzește patimile noastre, pre­cum ai îmblânzit tulburarea tigrului. Păzește‑ne de tot răul, cum i‑ai pă­zit de ploaie pe cei care stăteau în cer­cul pe care l‑ai făcut cu mâna în aer și nu s‑au udat. Roagă‑te pentru toți bolnavii, stând lân­gă patul lor de suferință, pre­cum ai stat lângă femeia care te‑a văzut în spital în timpul operației și după aceea. Ai grijă de toți călugării și de toate maicile, tu, cel ce te-ai rugat pentru Sfântul Sofronie de la Essex și el s‑a tămăduit, fiind uns cu ulei sfințit la Sfântul Maslu.

Ai grijă de soții cre­din­cioși, alun­gând dintre ei neînțele­ge­rea și tul­bu­ra­rea, tu, cel ce pe bărbatul care își înșela nevasta l‑ai povățuit să ceară sprijinul Sfântului Arhanghel Mihail și el s‑a des­părțit de femeia cu care păcătuia.

Ai grijă de toți copiii, fe­rindu‑i de păcatele tinereții și de curse­le viclea­nului diavol.

Să nu ne depărtezi de ajutorul tău, cum ai depărtat‑o de la tine pe maica care venise la tine fără dorința de a pune în­ceput bun pocăinței. Ci înse­ni­nează vie­ți­le noastre, ca să cu­noaș­tem bucuria cea adevărată, pe care au cunoscut‑o cei pe care i-ai ridicat din groapa întristării.

Căci avem nevoie de mijlocirile ta­le în fața tronului dumnezeiesc, ca să nu fim înghițiți de marea vieții acesteia, ci să mergem cu pocăință și smerenie pe calea cea îngustă a mântuirii. Și pri­mind ajutorul tău, să Îl lăudăm în toate zilele vieții noastre pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită. Amin.

RUGĂCIUNI LA DIFERITE TREBUINȚE

Rugăciune la vreme de ispită

 Sfinte Evmenie, mare făcătorule de minuni, vezi focul încercării prin ca­re trec, vino degrabă în ajutorul meu și liniștește acum și sufletul meu tul­burat.

Precum în timpul pelerinajului din Rusia, când femeile desfrânate s‑au apropiat de grupul în care erai, pentru a-i prinde în mrejele lor pe tinerii pelerini, tu ai intervenit de îndată cu blândețe și ai în­depărtat de la ei ispita, tot așa acum îndepăr­tează de la mine această ispită care a nă­vălit asupra mea, ca să nu mă biruie patimile și slăbiciunile trupești.

Am aflat cum tânărul care îți spu­sese că va veni să cânte la biserica ta a fost înșelat de diavol, gândindu‑se că și patul îi aduce odihnă, și a ajuns la bise­rică abia după sfârșitul slujbei. Dar am aflat și de părintele ieromonah pe care l‑ai mustrat, spunându‑i să nu dea vina pe diavol pentru neputințele și slăbi­ciu­nile sale.

Eu, neavând duhul deosebirii du­hu­rilor, nu îmi dau seama cât de mare este ispita diavolească și cât de mare este lupta pe care o ridică împotriva mea tru­pul și gândurile pe care nu pot să le stăpânesc. Dar tot ce știu e că mărturisesc că am nevoie de harul lui Dumnezeu, de acoperământul Maicii Domnului și de mij­lo­­ci­rea ta, ca să rezist până la capăt fără să păcătuiesc.

Pe femeia care voia să ascundă la spovedanie un păcat nu ai mustrat‑o, ci cu blândețe ai ajutat-o să înțeleagă cât de mare e iubirea lui Dumnezeu pentru toți oamenii, oricât ar fi de păcătoși.

Nici pe mine să nu mă mustri, Sfin­te Evmenie, ci să mă ajuți să mă spo­vedesc cu sinceritate și cu zdrobire de inimă. Să nu ajung, sfinte, ca oamenii pe care i‑ai gonit de la tine. Ci să fiu ca unul dintre prietenii tăi, pe care i‑ai ajutat să stea tari la vreme de încercare și, primind răspuns la cererile lor, ți‑au adus mulțumirile lor. Ca văzând ajutorul tău, să Îl slă­vesc pe Dumnezeu, Cel Ce te‑a binecu­vân­tat și a revărsat asupra ta darurile Sale și să Îi cânt în toate zilele vieții mele: Aliluia.

Rugăciune pentru îndreptarea vieții

 Sfinte Evmenie, lucrătorule al vir­tu­­ții, văzând neputințele și patimile noas­tre, trimite‑ne degrabă ajutorul tău cel ce­resc, ca să punem început bun mân­tui­rii.

Nu te scârbi de întinăciunea sufle­telor noastre, sfinte, că războiul duhov­nicesc este greu și simțim că pierim. Nu ne depărta de la tine, așa cum ai go­nit‑o pe maica aceea care avea gânduri viclene și care nu voia să se pocăiască. Ci mus­tră‑ne spre îndreptarea vieții, cum l‑ai mustrat pe doctorul din Patras, că­ruia i‑ai cerut să arunce din casă sim­bolurile masonice și să topească aurul primit de la masoni, pentru a face cru­ciulițe din el și pentru a le împărți al­tora. Căci doc­torul, primind cu smere­nie mustrarea ta, s‑a întors la tine cu pocăință și pen­tru rugăciunile tale s‑a tămăduit de boa­la cancerului.

Așa să se tămăduiască, Sfinte al lui Dumnezeu Evmenie, și sufletele noastre bolnave, de toate bubele și de toate patimile. Ca primind ajutorul tău să te lăudăm și să îți mulțumim, a­vându‑te povățuitor tainic pe calea mân­tuirii până la sfârșitul vieții noastre. Amin.

Rugăciunea celui tulburat de duhurile rele

 Sfinte Evmenie, alesule slujitor al lui Hristos, către tine înalț gândul meu, în acest ceas de grea încercare. Știu, sfinte, că în tinerețea ta ai văzut‑o pe Sfânta Mare Muceniță Marina ieșind din icoana ei, ținând diavolul de coarne și învățându‑te să stai împotriva ata­cu­ri­lor lui. Mai știu, sfinte, că tu însuți ai suferit mult în vremea în care din îngă­duința lui Dumnezeu, ca să înveți smere­nia, puterile întunericului au pus stăpânire pe mintea ta. Știu, sfinte, și că atunci Maica Domnului ți‑a venit în ajutor, când erai aproape de mănăstirea închi­nată ei din Kuduma.

Mai apoi ai cunoscut în viața ta fri­ca adusă de prezența îngerilor căzuți, dar ai avut și puterea de a rezista. Am aflat de luptele tale cu duhurile necu­rate de la Lacul Dris, de la Biserica Schimbării la Față și din alte locuri și cred că pentru răbdarea ta ai primit mare har de la Dumnezeu.

Tu ai adus liniște în sufletul tâ­nă­rului care, pătimind din pricina diavo­li­lor, simțea un foc mistuitor înlăuntrul său. Și mult l‑ai întărit pe bolnavul de la spitalul de boli infecțioase care, în timp ce era atacat de duhurile rele, simțea ocrotirea ta minunată.

Așa ajută‑mă și pe mine, alungând de la mine toată lucrarea puterilor în­tunericului, toată slăbiciunea și toată ne­putința. Ca ridicându‑mă din groapa morții sufletești, să înviez duhovnicește și să Îl laud în vecii vecilor pe Dumne­zeu, Care prin sfinții Săi Își arată neîn­cetat marea Sa iubire pentru neamul omenesc. Amin.

Rugăciune înaintea unui examen

Sfinte Evmenie, ajutătorule al ele­vi­lor și al studenților care dau examene, știind mulțimea minunilor tale vin la tine și îți cer ajutorul. Pe mulți i‑ai ajutat, sfinte, și cred că îi ajuți pe toți cei care te cheamă cu credință în rugă­ciu­nile lor. Pe studentul de la facultatea de drept, care de două ori picase un examen și care în ajunul reexaminării te‑a ajutat să torni ciment în loc să mai învețe, pentru rugăciunile tale a treia oară a trecut examenul, deși nu mai nă­dăj­duia că va reuși. Iar tâ­nărul pe care l‑ai binecuvântat, zicân­du-i: „Să te ajute Domnul să scrii cu bine, să treci foarte bine examenul!”, a reușit să ia o notă mare, deși nu avu­se­se timp să învețe, din pricină că trebuia să meargă la muncă. Eu îți cer, sfinte, să mă ajuți să pri­mesc întru totul voia lui Dumnezeu. Să pot învăța cât mai mult și mai bine, fără să îmi pun nădejdea în puterile mele. Ci, având nădejde în ajutorul cel de sus, să trec cu bine de această încer­care și să duc o viață bineplăcută Dom­nului în toate zilele vieții mele. Amin.

Rugăciune pentru cei de alte credințe

Sfinte Evmenie, cel ce ai fost uce­nic al Sfântului Nichifor cel lepros și nepot duhovnicesc al Sfântului Antim, marele duhovnic din Hios, și prin aceș­tia te‑ai înrudit duhovnicește cu tot so­borul sfinților colivazi, apărători ai pre­da­niilor Sfinților Părinți și dascăli ai vie­țuirii filocalice, primește, te rog, în cea­sul acesta puțina mea rugăciune.

Știu că, atunci când ai văzut în chip minunat o biserică strălucitoare, ai auzit glasul lui Hristos spunându‑ți: „Pe câți îi vei lăsa să intre, vor intra și pe câți îi vei opri, vor rămâne pe din afară.” De aceea îți cer să te rogi și pentru mi­ne, păcătosul, ca să merg pe calea cre­dinței până la trecerea mea din viața aceasta plină de deșertăciune.

Dar, mai mult decât atât, îndrăz­nesc să îți cer să te rogi și pentru cei ca­re stau departe de Biserica lui Hristos, ca să vină la lumina adevărului. Știu că în timpul vieții te‑ai rugat: „Hristoase al meu, vreau să îi mân­tuiești pe toți oa­me­nii. Vreau să îi mân­tuiești și pe toți ca­tolicii, pe toți pro­testanții, pe toți mu­sulmanii, pe toți cei de alte credințe, ba chiar și pe necre­din­cioși”.

Dar mai știu și că, atunci când l‑ai pomenit la proscomidie pe catolicul ca­re îi ajutase pe leproși, îngerul Dom­nu­lui a aruncat de pe Sfântul Disc de trei ori mirida scoasă pentru el. Iar mai apoi îngerul ți s‑a arătat și te‑a mustrat, spu­nându‑ți că la rugăciunile personale pot fi pomeniți toți oamenii, vii și morți, dar la Sfânta Liturghie doar fiii Bisericii dreptslăvitoare. Crezând mărturiei tale despre aceas­tă arătare minunată, îndrăznesc, sfin­te, să îți cer să te rogi și pentru omul a­ces­ta, pentru (numele), care stă de­parte de credința și de Bise­rica cea adevărată.

În timpul pelerinajului la Constan­ti­nopol tu i‑ai binecuvântat nu doar pe creștini, ci și pe musulmani, dorindu-ți ca mai apoi să vină și ei la Hristos. Tu ai mărturisit că Dumnezeu Se bucura când te rugai pentru eretici și pentru cei de alte credințe, ba chiar și pentru necre­dincioși, și de aceea îndrăznim să îți cerem să te rogi pentru ei și după trece­rea ta din via­ța pământească. Nu împu­ți­na ru­găciunile tale pentru aceștia a­cum, când te afli în bucuria cea gătită sfin­ților, ci îndură‑te și mijlocește pen­tru ei înaintea Dreptului Judecător.

Ca părăsind ei rătăcirile și înșelă­rile, să vină la lumina lui Hristos și să Îl lau­de pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Trei­mea cea deoființă și nedes­părțită, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea soților care nu au putut să aibă copii

 Sfinte Evmenie, cel ce aduci bucu­rie în sufletele mâhnite și întristate, la tine alergăm cu credință, având nădejde în mijlocirile tale. Știm de părinții pe care i‑ai binecuvântat și s‑au bucurat de copiii lor, după ce ani de zile alergaseră pe la tot felul de doctori, fără să pri­mească niciun ajutor. Am auzit de fe­meia măritată de opt ani, care nu avea copii, și căreia i‑ai spus: „Să ții post și pentru tine și pentru soțul tău și o să faci un copil!” Iar ea, făcând ascultare de cuvântul tău, a luat mai apoi plata as­cultării și a născut o fetiță, care era mărturie a minunilor tale.

De multe ori tu ai rușinat înțe­lepciunea medicilor care au spus unor părinți că nu pot avea copii sau că, dacă totuși îi vor avea, aceștia nu vor fi sănătoși. Tu, cel ce ai primit de multe ori ajutorul Sfinților Doctori fără de arginți, care te‑au și operat la stomac în chip minunat, trimite‑ne acum ajutorul tău ceresc.

Știm că nu suntem vrednici să pri­mim acest ajutor, dar mărturisind ne­vrednicia noastră mărturisim și faptul că iubirea ta nu se poticnește de nepu­tințele noastre. Și te rugăm să ne ajuți să mergem pe calea mântuirii și să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, oricare ar fi aceasta. Iar ție îți mulțumim și vrem să te lăudăm în toate zilele vieții noas­tre. Amin.

Rugăciune la vreme de secetă

Sfinte Evmenie, cel ce vii degrabă în ajutorul tuturor celor care te cheamă în rugăciunile lor, vino acum și la noi, cei pătimași și păcătoși. Din pricina mulțimii păcatelor noastre nu ne‑a învrednicit Dumnezeu să avem parte de ploaie și seceta a uscat pământul.

Am aflat de seceta mare care a avut loc în regiunea Atenei, când ai mers și ai binecuvântat lacul Maraton, zicând multe rugăciuni. Tu ai văzut mai înainte cu duhul că Dumnezeu va împlini ce­rerile tale și ai spus că va veni multă ploaie, dar cei de lângă tine s‑au îndoit de cuvântul tău. Lucrul acesta părea cu neputință, căci vreme de aproape trei ani nu mai plouase și pe cer nu se vedea niciun nor. Dar după două zile a plouat vreme îndelungată și atunci oamenii au înțeles puterea rugăciunilor tale, căci ca un nou Ilie ai dezlegat cerul și ai adus bucurie celor care sufereau din pricina secetei.

Cine poate spune mulțimea minu­nilor tale, Sfinte Evmenie? Atunci când vorbeai cu oamenii în curtea bisericii, a început ploaia și femeia credincioasă voia să îți aducă o um­bre­lă, dar tu ai oprit‑o, însemnând cu mâna un cerc în aer în jurul locului în care vă aflați. Iar pe voi ploaia nu v‑a atins, deși de jur împrejur ploua peste tot.

Mari sunt darurile pe care ți le‑a dăruit Dumnezeu și de aceea îndrăznim să îți cerem ajutorul. Nu pentru cre­din­ța noastră, nu pentru vrednicia noastră, ci pentru iubirea pe care o ai față de oameni arată‑ți și acum darul tău, dez­legând cerul și aducând ploaie binefă­că­toare.

Ca văzând în acest dar semnul mi­lostivirii dumnezeiești, să sporim în ru­gă­ciune și nevoință și să Îl lăudăm în toa­tă viața noastră pe Dumnezeu, Cel ca­re lucrează prin sfinții Săi lucruri mari și minunate spre folosul oameni­lor. Amin.

 Rugăciunea celui aflat în primejdie de moarte

 Sfinte Evmenie, ocrotitorule al ce­lor slabi și izbăvitorule al celor aflați în curse de tot felul, primește acum puțina mea rugăciune.

Știu că, atunci când ți‑ai primej­duit viața fără să vrei, când voiai să scapi de insectele din chilia ta, tu ai avut parte de cercetarea minunată a Sfântului Nichifor cel lepros, povățu­i­to­rul și prietenul tău ceresc. Iar prin ară­tarea lui ai scăpat de la moarte și I-ai mulțumit Domnului pen­­tru ajutorul primit.

Te rog, Sfinte Evmenie, ajută‑mă și tu pe mine în acest ceas, când am mare nevoie de ocrotirea ta. Nu sunt vrednic să mi te arăți în chip minunat, nu sunt vrednic să primesc povețele tale, cum le‑ai primit tu pe ale Sfântului Nichifor. Dar așa nevrednic cum sunt, nu încetez a nădăjdui în mila lui Dum­nezeu, în ajutorul Preasfintei Născă­toa­re de Dumnezeu și în mijlocirea ta.

Am aflat de tânărul motociclist care, păstrând cu evlavie fotografia ta, când era în primejdia morții a cerut ajutorul Dom­nu­lui și al tău și a scăpat. Am aflat și de șoferul care, atunci când frâna autocarului s‑a stricat și el nu mai vedea nicio scăpare, te-a chemat în rugăciune și mașina s‑a oprit în chip minunat.

Arată‑ți și cu mine lucrarea ta, pre­cum ai arătat‑o cu toți cei care te‑au chemat lângă ei la vreme de necaz și de suferință. Ca văzând sprijinul tău, să mă întăresc în credință și să îți mulțumesc, aducându‑ți laude în toate zilele vieții mele. Amin.

Rugăciune pentru dobândirea liniștii în familie

 O, Sfinte Evmenie, primește aceas­tă puțină rugăciune pentru noi, tu, cel ce ai ajutat în timpul vieții tale mulțime de familii. După moartea ta ți‑ai înmulțit ajutorul, sfinte, și de aceea cred că ne poți acoperi și pe noi cu puterea pe care ai primit‑o de la Dumnezeu.

Am auzit de femeia care voia să ascundă la spovedanie un păcat, dar tu ai îndreptat‑o cu blândețe pe dru­mul cel bun. Am auzit și de soțul ei, care s‑a pregătit cu multă grijă pentru spo­ve­danie și pe care l‑ai ajutat să meargă pe calea credinței. Ajută‑ne și pe noi, sfinte, alungând de la noi toate ispitele și toată neînțelegerea.

De multe ori ai topit gheața dintre soți, aducându‑i la iubirea cea dintâi. Pe mulți i‑ai ferit de ispita divorțului și i‑ai ajutat să sporească în pace și înțelegere.

Tu pe bărbatul care își înșela soția l‑ai trimis să meargă să ceară sprijinul Sfântului Ar­hanghel Mihail și el, des­păr­țindu-se de fe­meia cu care păcătuia, s-a întors la soția lui.

Iar pentru credința femeii care a venit la tine ca să te rogi pentru sănă­tatea so­țului ei, care era bolnav de ani de zile, tu l‑ai binecuvântat pe acesta, spunând: „Soțul tău să nu mai pățească niciodată nimic.” Și, pen­tru tăria bine­cu­vântării tale, Dumnezeu l‑a vindecat.

Așa te rugăm, sfinte, binecuvân­tea­­ză‑ne și pe noi și vindecă toate bolile noastre sufletești și trupești, ca fiind spri­jiniți de tine să Îi aducem în vecii ve­cilor slavă Dumnezeului care te‑a proslăvit. Amin.

 Rugăciunea părinților pentru copiii lor

 Sfinte Evmenie, cel ce în viața ta ai binecuvântat mulțime de copii și i‑ai ocrotit prin rugăciunile tale, primește rugăciunea pe care o facem acum pen­tru copiii noștri. Grea este crucea creș­terii copiilor și uneori suntem apăsați de tristețe și de amărăciune. Dar cre­dem în puterea mijlocirii tale și de aceea îți cerem să ne vii în ajutor.

Știm de tânărul care voia să înre­gistreze cuvintele tale și căruia i‑ai zis: „Cuvintele pe care ți le zic se înscriu numai în prezent și în inima ta. Nu se pot înregistra pe benzi de magnetofon ori pe hârtie.” Înregistrează, sfinte, po­vețele tale în mințile și în inimile co­pii­lor noștri. Vino în taină lângă ei, po­vă­țuindu‑i să crească în dreapta credință și pe calea virtuții. Ferește‑i de greșeli, de păcate și de prietenii stricătoare de suflet.

Tu te‑ai mâhnit de cuvintele învă­țătorului care spunea despre copii că s‑au sălbăticit cu totul, ba chiar și alte cuvinte, mai grele. Oare ce-ar fi spus acel învă­țător despre copiii de astăzi, care par mult mai neascultători și mai aplecați spre rău decât cei de ieri?

Cum să nu ne plângem noi, părin­ții lor, care dorim să îi vedem crescând în credință și în virtute? Cum să răbdăm fără să cârtim și fără să lăsăm patima mâniei să ne biruiască? Ne este tare greu, sfinte.

Tu însuți te‑ai supărat pe nepoata ta, care călcând postul s-a mă­ritat în zi de vineri, și din această pri­cină nu te‑ai mai dus la nunta ei. Pe copiii noștri să nu te superi, sfinte, chiar dacă vor face greșeli mari, ci să te rogi pentru ei, ca să vină la po­căință. Iar pe noi, părinții lor, ajută‑ne să mergem pe calea cea îngustă a mân­tuirii, povățuiți de părintele duhovnic și ostenindu‑ne pe calea rugă­ciu­nii și a fap­telor bune. Ca simțind pu­te­rea ocro­tirii tale să îți aducem laude în toate zilele vieții noastre. Amin.

Rugăciunea celui care trece prin lipsuri și greutăți

 Sfinte Evmenie, noule făcător de minuni, Dumnezeu te‑a scos la lumină în aceste vremuri de împuținare a cre­dinței. La ajutorul tău alerg acum, fiind necăjit și împovărat cu tot felul de lip­suri și de necazuri. Tu ai purtat crucea grea a leprei fără să cârtești. Tu ai fost lovit de atacurile puterilor întunericului și ai cunoscut durerea până la capăt. Tu ai răbdat încercări și greutăți de tot fe­lul, dar ți‑ai pus nădejdea în Dumnezeu și nu te‑ai lăsat biruit de ispite.

Vezi, sfinte, greutățile prin care trec. Roagă‑te lui Hristos să îmi dea răb­dare și putere să rezist până la sfâr­șit. Nu îți cer să mă ajuți să duc o viață de desfătări, ci vreau doar să am puterea de a mă lăsa în voia lui Dumnezeu. Tu ai venit în ajutorul feme­ii care tre­buia să plătească o mare dato­rie la ban­că, pentru că girase pentru a-și ajuta un prieten, iar acela nu își plătise datoria. Căci femeia ți‑a cerut sprijinul în ru­gă­ciune și atunci tatăl ei a reușit să îi dă­ruiască banii de care avea nevoie. Așa ajută‑mă și pe mine, sfinte, să trec cu bine de încercarea aceasta. Să nu mă las biruit de frică, de amărăciune și de deznădejde, ci să am nădejde în aju­torul tău. Am auzit de femeia căreia, când a venit la pomenirea ta,  i‑ai ce­rut să lase la biserica din Creta banii pe care îi a­vea, dar ea s‑a îndoit de cuvântul tău și nu te‑a ascultat. Eu nu vreau să ajung să mă îndoiesc de ajutorul tău, sfinte.

Știu că psaltul care credea că l‑ai gonit fără motiv de la biserica ta a ajuns la timp la biserica unde preotul avea mare nevoie de el, pentru că veniseră mulți copii să se împărtășească și nu era cine să cânte la slujbă. Și atunci, înțe­le­gând cum a lucrat Dumnezeu prin ha­ris­mele tale, psaltul s‑a întărit în cre­din­ță. Așa ajută‑mă și pe mine, sfinte, să văd în toate zilele lucrarea lui Dumnezeu spre mântuirea mea și să nu mă îndoiesc de pronia Sa cea plină de mi­­los­tivire. Ci să Îl slăvesc pe El în toate în­cer­­­cările prin care trec, așa cum ai fă­cut tu însuți în focul încercărilor prin care ai tre­cut, și să Îi cânt în vecii vecilor: Aliluia.

Rugăciune la vreme de război 

Sfinte Evmenie, mare făcătorule de minuni, primește puțina noastră ru­găciune în acest ceas, când sufletele noastre sunt greu încercate. Știm că, atunci când a început invazia din Cipru, candelele din biserica în care te rugai s‑au mișcat și icoanele au plâns, iar pes­te tine a venit duhul întristării. Tu mult ai suspinat și mult te‑ai rugat pentru oa­me­nii aflați în diferite războaie și cu zdrobire de inimă I-ai cerut lui Dumnezeu să Își arate îndurarea Sa și să aducă în mijlocul lor pacea.

Duhul fricii vrea să își înfigă ghea­rele în inimile noastre, iar norii deznă­dejdii vor să ne acopere. Dar noi nădăj­duim în ajutorul lui Dumnezeu și în ru­găciunile tale și ale tuturor sfinților. Am auzit cum, la chemarea minunată a Mai­cii Domnului, tu te‑ai rugat împreună cu Sfântul Porfirie din Atena, cu Sfântul Paisie Aghioritul, cu Sfântul Iacov din Evvia și cu alți sfinți, pentru a opri un nou război mondial, care era gata să înceapă în vremea bătrâneților tale. Sfântul Porfirie ți‑a spus că Maica Domnului se va milostivi și că nu va îngădui să se întâmple ceva rău și așa a fost, căci Dumnezeu a amâ­nat atunci războiul din Ucraina. Mare este puterea și lucrarea voastră, sfinților. Am aflat însă și că Sfântul Ioan Rusul v‑a spus tot atunci că „trebuie să fie război, căci nu există alt chip în care să se mântu­iască această lume”. Noi te rugăm cu zdro­bire de ini­mă, Sfinte Evmenie, cheamă‑i tu acum pe sfinții cu care te‑ai rugat atunci pen­tru împiedicarea războ­iu­lui din Ucrai­na. Veniți în ajutorul tuturor celor aflați în primejdia morții. Aveți grijă de toți cei răniți și de toți cei bolnavi. Aveți grijă de toți cei care suferă în fel și chip, de cei rămași fără locuințe, fără hrană și fără alte lucruri de trebuință.

Opriți prin rugăciunile voastre răz­­boiul acesta, mijlocind cu stăruință în fața tronului dumnezeiesc. Păziți‑ne pe noi și pe toți cei din familiile noastre și pe toți cunoscuții noștri de tot răul și de tot necazul. Arătați‑vă puterea, sfin­ților, că mare nevoie avem de voi.

Păziți bisericile și mănăstirile de atacurile dușmanilor. Aveți grijă de toți slujitorii Bisericii și de toți credincioșii. Aveți grijă de bătrâni, de copii, de ti­neri, de oamenii de toate vârstele. Aju­ta­ți‑ne să trecem cu bine de această grea încercare, fără să fim clătinați în credința noastră în Dumnezeu și în iu­birea Lui pentru tot neamul omenesc.

Alungați de la noi toată ispita, toa­tă răutatea, toată necredința. Ajutați‑ne ca în această vreme de grea încercare să punem cu adevărat început bun mân­tuirii și să ducem o viață bine­plă­cută lui Dumnezeu. Ca văzând lucrarea voastră, să Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel Ce este minunat întru sfinții Lui. Amin.

Rugăciune pentru cel aflat pe patul de moarte

 Sfinte Evmenie, mare făcătorule de minuni, primește puțina mea rugă­ciune pentru acest bolnav, care se află pe patul de moarte. Dacă îi este de folos să se tămăduiască, ajută‑l să se tămă­du­iască, așa cum ai făcut și cu alți bolnavi.

Cred că pentru tine nicio boală nu este de nevindecat, dacă vindecarea este de folos mântuirii. Dar, dacă firul vieții lui s‑a sfârșit, ajută‑l în ceasul morții și după aceea. Am aflat cum, atunci când erai bolnav, pe preotul care venise la tine l‑ai trimis să îl împărtășească pe tâ­nărul muribund, mai înainte ca mama lui să apuce să îți ceară aceasta. De multe ori ți‑ai arătat grija și iubirea față de oa­me­nii care suferă în fel și chip, fără ca ei să îți ceară ajutorul. Cu atât mai mult te rog, primește ru­găciunile mele și vino și acum în aju­torul acestui bolnav, că mare nevoie are de sprijinul tău. Ca știind lucrarea ta, să pun și eu început bun mântuirii, lău­dân­du‑L în toată viața mea pe Dumne­zeu, Cel ce a dat sfinților Săi daruri mi­nunate. Amin.

Rugăciune la vreme de cumpănă

Sfinte Evmenie, prieten al celor ca­re te cinstesc și luminător al celor aflați la răspântii în viața lor, nădăj­du­iesc că nu te vei scârbi de puținătatea credinței mele și nici de viața mea plină de patimi, ci îmi vei veni în ajutor.

Cred, sfinte, că prin darul lui Dum­nezeu poți mijloci pentru mine, ca să iau hotărârea cea bună. Pe mulți i‑ai ajutat, când nu știau pe ce drum să meargă și atunci au nădăjduit în pute­rea rugăciunilor tale. De la alegerea unui liceu sau a unei facultăți până la alegerea locului de muncă sau până la mutarea în altă locuință, în tot felul de nedumeriri mulți oameni au simțit aju­to­rul tău minunat.

Sfinte Evmenie, mie nu îmi este limpede care este voia lui Dumnezeu în această privință. Îmi este teamă și nu vreau să greșesc, ca mai apoi să fiu ispitit de cel rău să regret hotărârea pe care am luat‑o.

Am auzit de soții care regretă că nu s‑au călugărit și de călugării care regretă că nu au ales calea de familie. Am auzit de tânărul care voia să știe dacă să aleagă sau nu calea monahală, iar tu i‑ai spus: „Dacă îți voi spune ce să faci, te vei duce să faci așa cum îți zic, dar este foarte important să faci de bună­voie și din convingere personală ceea ce simți.” Tu știai că va ajunge ieromonah, dar ai așteptat să i se limpezească che­marea lăuntrică, fără să îl influențezi să aleagă o anumită cale.

Iar tinerei care a venit să te între­be dacă este sau nu voia lui Dumnezeu să devină monahie, mai înainte de a au­zi întrebarea ei i‑ai răspuns: „Ceea ce ai în gând, să pui în faptă.” Pe tânărul că­ruia un părinte aghiorit îi spusese să se călugărească în Sfântul Munte tu, fiind insuflat de Sfântul Duh, l‑ai îndemnat să nu îl asculte, ci să meargă în Cipru, în locurile natale, iar el făcând ascultare de cuvântul tău a mers acolo și în scurtă vreme a fost hirotonit.

Acum ajută‑mă și pe mine, sfinte, căci sunt nehotărât și am mare nevoie de ajutorul tău. Nu știu ce să fac, dar știu că tu poți să mă ajuți cu rugăciunile tale în fața tronului dumne­zeiesc. Roagă‑te pentru mine, ca să cu­nosc și să fac voia lui Dumnezeu, și a­cum și în toate zilele vieții mele. Amin.

Rugăciune pentru cel bolnav

Sfinte Evmenie, vindecătorule al su­fletelor deznădăjduite și al trupurilor bolnave, cel ce ai dus crucea grea a le­prei, primește puțina mea rugăciune pen­­tru acest bolnav, care greu păti­mește.

Cred și mărturisesc, sfinte, că ori de câte ori ți se cere sprijinul cu zdro­bire de inimă, tu vii degrabă în ajutor. Dar inima mea este acoperită de întu­nericul întristării și credința mea este puțină. Așa că recunosc cu smerenie că nu sunt vrednic să văd minunile tale. Dar nu pentru mine mă rog, sfinte, ci pentru acest bolnav pe care suferințele bolii îl apasă cu putere.

Roagă‑te pentru el, așa cum te‑ai rugat la Sfântul Maslu pentru Sfântul Sofronie, care pătimea din pricina bolii, și Dumnezeu i‑a dăruit tămăduirea. Roa­gă‑te pentru el cu căldura cu te‑ai ru­gat pentru tânărul Luca și el și‑a re­venit, după ce vreme îndelungată fusese în comă pe patul de spital. Fii lângă el, sfinte, cum ai fost lângă femeia care te‑a văzut lângă ea în timpul operației prin care a trecut și după aceea.

Tu te‑ai rugat Domnului când din pricina bolii doc­torul a vrut să îți taie un picior, iar acela, văzând schim­ba­rea stării tale de sănătate, a  fost nevoit să recunoască faptul că era martorul unei minuni.

Eu te rog, sfinte, roagă‑te acum și pentru acest bolnav, ca să primească tă­măduire. Mare este mulțimea minuni­lor tale și sporește neîntrerupt. Tu l‑ai che­mat la mormântul tău pe copilul bol­nav, ca să i se citească rugăciuni și să fie uns cu ulei din candela ta, și s-a vin­decat. Tu ai ajutat‑o pe fata care tre­buia să fie operată la picior, spunându-i că la spital nici măcar nu i se va lua sânge pentru analize, și cuvintele tale s‑au împlinit. Tu l‑ai ajutat pe copilul bolnav de cancer să i se facă trans­plan­tul, deși doctorii spuneau că riscurile sunt mari și nu vedeau șanse de vin­de­care.

Tu, Sfinte Evmenie, poți să îți arăți și acum darul pe care l‑ai primit de la Dumnezeu. Ca primind ajutorul tău să te lăudăm și să îți mulțumim, mărturi­sind oamenilor ajutorul tău până la sfâr­șitul vieții noastre. Amin.

Rugăciunea celui bolnav

Sfinte Evmenie, robule al lui Hris­tos, care pe crucea leprei ai fost răs­tig­nit, dar nu ai cârtit, care multe boli ai răb­dat și Domnului I‑ai mulțumit că te‑a învrednicit de suferință, primește acum și puțina mea rugăciune.

De multe ori ai cunoscut tu însuți ajutorul sfinților și știi cât de mare ne­voie am de sprijinul tău. Căci și tu ai avut nevoie de ajutorul sfinților și l-ai primit. Pe tine sfinții doctori fără de ar­ginți te‑au operat la stomac și te‑au vin­decat de o gravă su­fe­rință. Iar mai apoi tu ai vindecat o mul­ți­me de bolnavi, ca­re I‑au mulțumit Dom­nului pentru aju­to­rul primit.

Știu că în ultima perioadă a vieții tale ai cerut să se pună sub perna ta po­melnicele credincioșilor și aceștia pri­meau ajutorul așteptat. Eu scriu po­melnicul meu cu cerneala credinței și îl așez cu smerenie la picioarele tale, ce­rân­du‑ți să nu mă lași fără răspuns.

Am aflat că ai vindecat‑o pe femeia care avea cancer la ficat și că pe Manolis, ca­re zăcuse câteva zile în co­mă, prin rugă­ciunile tale l‑ai tămăduit.  Tu i‑ai spus pă­rintelui Ștefan să binecu­vânteze ochiul bolnav al Constantinei și până seara ea s‑a însănătoșit.

Binecuvântează‑mă și pe mine, sfin­­te, în acest ceas în care am nevoie de ajutorul tău minunat. Pe mine, care măr­­tu­risesc că mai importantă decât tă­măduirea trupească este tămăduirea su­fletească și că greșesc cei care vor să se vindece cu orice preț de bolile lor, în loc să se lase în voia lui Dumnezeu.

De aceea, te rog, cere‑I Domnului să Se milostivească de mine după mila Sa cea nemăsurată și să alunge de la mine duhul cârtirii și al deznădejdii. Să îmi dăruiască puterea de a primi cu sme­renie voia Sa, oricare ar fi aceasta. Ca rezistând ispitelor să merg pe calea cea îngustă a mântuirii, până la sfârșitul vieții mele. Amin.

Rugăciunea femeii însărcinate pentru tămăduirea pruncului bolnav

Sfinte Evmenie, laudă a Cretei și bucurie a Bisericii dreptslăvitoare, pri­mește puțina mea rugăciune în acest ceas de grea încercare. Ai grijă, sfinte, de pruncul pe care îl port în pântece, și ajută‑l să primească de la Dumnezeu grabnică vindecare, ca la vremea potri­vită să vadă lumina soarelui și mai apoi să se învrednicească de baia Botezului. Crește‑l pe el, sfinte, acoperit de rugă­ciunile tale și alungă de la el toată boala și toată suferința.

Am auzit de femeia căreia doctorii îi spuneau să avorteze pruncul pe care îl purta în pântece, ca nu cumva să se nască bolnav de hidroce­fa­lie. Dar tu te‑ai arătat ei după moartea ta, stând în chilie ca în timpul vieții tale pământești, și i‑ai spus că va naște prun­cul cu bine, cerându‑i să îi dea la bo­tez numele tău. Și pentru rugăciunile tale așa s‑a și întâmplat.

Oare pe mine mă vei auzi? Oare de mine te vei îndura? Te rog cu zdrobire de inimă, ajută acest prunc să primească grabnică tă­mă­duire și să se nască cu bine, ca să se vădească darul pe care l‑ai primit de la Dumnezeu. Și văzând această minune împreună cu mine și alți oameni să mărturisească lucrarea ta, lăudându‑te în toate zilele vieții lor. Amin.

Rugăciunea celui nedreptățit, care se află în proces

Te rog, Sfinte al lui Dumnezeu Ev­menie, vezi încercarea prin care trec și vino degrabă în ajutorul meu, ca să se termine cu bine acest proces prin care trec acum.

Cred că, așa cum ai ajutat atâția oameni nedreptățiți, așa mă poți ajuta și pe mine. Am auzit că preotul care fusese prigonit pentru uneltirile al­tora, deși era nevinovat, te‑a văzut în vis ca aievea și te‑a auzit spunându‑i: „Copilul meu, zi și noapte mă rog lui Dum­nezeu să te acopere, să nu te mâh­nești pentru cele pe care le vei pătimi. Mă rog pentru tine zi și noapte.” Știu că prigonitorii săi au fost rușinați și drep­ta­tea sa a ieșit la iveală, cu sprijinul tău.

Așa ajută‑mă și pe mine, sfinte, chiar dacă știu că sunt nevrednic de mi­nunile tale. Dar am cunoscut că iubirea ta nu se poticnește de rănile sufletelor oamenilor, ci ca un rob adevărat al lui Hristos ne iubești și prin iubirea ta ne tămăduiești su­fletele rănite. De aceea te rog, iară și iară, arată‑ți și cu mine darul tău, ca să mărturisesc în toate zilele vie­ții mele puterea lui Dumnezeu și ajuto­rul sfinților Săi. Amin.

Rugăciunea mamei care a pierdut sarcina

 Sfinte Evmenie, vezi durerea sufle­tului meu și primește puțina mea rugă­ciune. Plânge inima mea și nu găsește mângâiere, că mult mi‑am dorit să aduc pe lume acest prunc și moartea lui a îm­pietrit inima mea. Credința mea este sla­bă și s‑a clătinat. Viforul gândurilor de deznădejde s‑a abătut asupra mea. Dar nu vreau să mă las biruită, Sfinte Ev­menie, ci cer în acest ceas ajutorul tău, știind mulțimea minunilor tale.

Am auzit de mama care era însăr­cinată în luna a treia cu doi gemeni, dar unul i‑a murit în pântece.  Atunci ea a fost în primejdie de a‑l pierde și pe ce­lălalt, pentru că doctorul voia să o sal­ve­ze măcar pe ea și nu vedea altă scăpare. Dar fără șovăire mama a venit la tine și, pen­tru binecuvântarea pe care i-ai dat-o, curgerea sângelui i s‑a oprit degrabă și ea s‑a putut împărtăși la priveghere, după cuvântul tău. Mai apoi mama a adus pe lume cu bine pruncul care ră­mă­sese în viață și nașterea lui a aju­tat‑o să se refacă după durerea pierderii celuilalt prunc.

Nu mă îndoiesc de puterea mi­nu­nilor tale, sfinte, și de aceea te rog, aju­tă‑mă să primesc degrabă tămăduire tru­pească și sufletească. Și prin darul lui Dumnezeu să mă învrednicesc să mă bucur de copiii mei, așa cum mi‑am dorit.

Vindecă mintea mea și inima mea de rănile suferinței, ca să nu mă abat de la calea credinței și să ajung în pră­pastia deznădejdii. Ca primind în acest ceas al durerii ajutorul tău minunat,  să îți pot aduce mulțumiri în toate zilele vieții mele. Amin.

Acatistul Atotputernicului Dumnezeu


Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,

şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,

şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condac 1

Apărătorul Cel Mai Mare şi mângâierea robilor Tăi eşti Doamne! Unde eşti Tu e pace şi veselie, iar unde Tu lipseşti bucuria se preface în deşertăciune! Ajută-ne Doamne, pe noi păcătoşii, să nu pierim în necazuri şi cercetează-ne cu mila mântuirii Tale, ca să strigăm Ţie: Doamne Dumnezeule,
Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Icos 1

Făcătorule al Îngerilor şi Doamne al Puterilor, ca să-l mântuieşti pe omul cel căzut, nu Te-ai ruşinat de pântecele feciorelnic, suferind apoi scuipări, lovituri şi moarte ruşinoasă. Fiul Lui Dumnezeu, Bun eşti şi Iubitor de oameni şi cugetând acestea, îndrăznim să ne apropiem de Tine şi cu lacrimi Te
rugăm:

Doamne Dumnezeule Multmilostiv, miluieşte-ne că pierim!
Doamne, Care ai venit să-i mântuieşti pe cei păcătoşi, izbăveşte-ne din năpaste!
Doamne, Care ai purtat neputinţele şi durerile oamenilor, alină durerile inimilor noastre!
Doamne, Cel care Te-ai dăruit lumii prin Crucea Ta, trimite pace sufletelor noastre necăjite!
Doamne, Cel care cu moartea Ta pe moarte ai călcat, opreşte săgeţile răului că vin asupra noastră!
Doamne, Care nu doreşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, îndură-Te de noi!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 2

Văzând iubirea Ta de oameni, arătată în multe chipuri, noi păcătoşii am cutezat să ridicăm ochii către Tine. Cel ce locuieşti în Cer, miluieşte-ne Doamne, că neputincioşi suntem! Izbăveşte-ne de această întristare amară şi învredniceşte-ne să-Ţi cântăm cu bucurie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 2

Ne-ai creat, Ziditorule, ca pe nişte făpturi minunate, dar noi păcătoşii ne-am făcut ca dobitoacele neînţelegătoare! Am supărat bunătatea Ta, Mântuitorule, şi de aceea cu dreptate suferim aceste întristări şi amărăciuni! Recunoaştem greşelile noastre, ne căim şi alergând la Tine aşa ne rugăm:

Doamne, nu ne răsplăti după faptele noastre, ci iartă-ne după Mare Mila Ta!
Doamne, Care ne-ai păzit de la naşterea noastră, apără-ne de vrăjmaşii care ne prigonesc!
Doamne, Tăria şi nădejdea oamenilor, întăreşte-ne să nu slăbim cu duhul şi cu trupul!
Doamne, mângâierea sufletelor noastre, mângâie-ne şi pe noi întristaţii!
Doamne, slobozeşte-i pe cei ce se află în primejdii şi se roagă Ţie pentru ajutor!
Doamne, îndreaptă-ne şi pe noi pe calea mântuirii!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 3

Doamne vino în ajutorul nostru şi fii nouă Apărător de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, că părinţii nu mai sunt, iar prietenii şi cei de aproape s-au depărtat. Tu, Părintele orfanilor şi Apărătorul văduvelor, fii nouă sprijinitor, ca din inimă să Îţi cântăm Ţie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 3

Făcătorul a toată făptura, Care ai Cerul drept scaun şi Pământul aşternut picioarelor, nu ne lepăda pe noi cei ce grăim aşa:

Doamne, cu Puterea Ta vino să ne mântuieşti din mâinile celor care ne asupresc pe noi!
Doamne, iartă-ne şi curăţeşte-ne, că frica şi bezna morţii ne acoperă pentru păcatele noastre!
Doamne, luminează-ne pe noi cei ce suntem întunecaţi de grijile vieţii!
Doamne, întinde acoperământul apărării Tale asupra noastră!
Doamne, păzeşte-ne de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, care năvălesc asupra noastră!
Doamne, Cel ce ţii lumea cu cuvântul, dăruieşte pace smeritelor noastre suflete!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 4

Plutind pe marea furtunoasă a vieţii întindem mâinile către Tine, Cuvântul Lui Dumnezeu. Precum l-ai ajutat pe Petru care se îneca, aşa întinde mâinile Tale cele puternice şi izbăveşte-ne din necazuri, ca, mulţumindu-Ţi, cu bucurie şi cu recunoştinţă să-Ţi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 4

Auzit-am, Doamne, glasul Tău cel dulce: Cheamă-Mă în ziua necazului şi te voi asculta şi te voi ridica din adâncul deznădăjduirii! Cu sfială apropiindu-ne de Tine, zicem acestea:

Doamne, greşit-am înaintea Ta, primeşte-ne cum l-ai primit pe fiul cel rătăcit!
Doamne, nu intra la judecată cu robii Tăi, că nu se va îndrepta înaintea Ta cel viu!
Doamne, Dătătorul înţelepciunii, povăţuieşte-ne cu dreptatea Ta!
Doamne, în braţele Tale Părinteşti primeşte-ne cu dragoste şi încălzeşte-ne inimile!
Doamne, povăţuieşte-ne să putem scăpa de cursele viclene ale celor ce ne urăsc pe noi!
Doamne, Cel ce-i cauţi spre cei smeriţi, vezi neputinţele noastre şi arată-ne mila Ta.
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 5

Prin jertfa de pe cruce a iubitului Tău Fiu, Iisus Hristos, am fost împăcaţi cu Tine, Părinte Ceresc, dar ne-am întors la păcat şi de aceea cu dreptate suferim. Doamne, Dumnezeul nostru, arată-ne Mila Ta şi dă-ne mântuirea Ta nouă, ca în veci să-Ţi cântăm Ţie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 5

Văzând David pe proorocul Natan, cel ce l-a mustrat pentru cele săvârşite de dânsul, şi-a venit în fire mărturisindu-şi păcatul şi a zis: Greşit-am înaintea Domnului şi El m-a auzit şi mi-a iertat păcatul! Noi păcătoşii, mai rău greşind decât acela, n-am cules roadele pocăinţei. De aceea au venit asupra noastră toate relele, dar fii Milostiv nouă, Doamne, celui ce ne rugăm Ţie:

Doamne, cum ai întărit braţele asupra amaleciţilor, dă-ne putere să nu cădem sub povară!
Doamne, cum ai primit lacrimile lui Iezechia, primeşte şi lacrimile noastre!
Doamne, cum ai auzit suspinul lui Manase, auzi şi suspinul nostru!
Doamne, Care locuieşti întru cele de Sus, vezi-ne şi pe noi păcătoşii!
Doamne, Care Te-ai smerit până la moarte, dă-ne nouă chipul smereniei Tale
Doamne, Cel ce stai împotriva celor mândri şi dai Har celor smeriţi, nu ne lipsi de Harul Tău!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 6

Adeseori ne-am gândit la fărădelegile noastre, dar nu ne-am pocăit şi ne-a ajuns mânia Ta cea dreaptă. Grijile şi necazurile ne-au înconjurat pe noi păcătoşii, dar Tu Mântuitorul nostru, înainte de
a ne cerceta, dă-ne vreme să ne plângem greşelile noastre şi să-Ţi strigăm Ţie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 6

În necazurile noastre a strălucit bucuria cuvântului Tău, Mântuitorule, care zice: Cereţi şi vi se va da! Cu nădejde în iubirea Ta de oameni alergăm la Tine Doamne, şi ne rugăm:

Doamne, Bucuria noastră, mângâie-ne pe noi, cei ce ne aflăm în întristare!
Doamne, apără-ne de cei ce se scoală cu prigoană asupra noastră!
Doamne, ajută-ne că, de groaza hulitorilor noştri, slăbesc sufletele noastre!
Doamne, întăreşte-ne să nu ne pierdem nădejdea în milostivirea Ta!
Doamne, ajută-ne să nu cădem de pe calea mântuirii, că slăbeşte credinţa noastră!
Doamne, auzi rugăciunea noastră când în necazuri Îţi cerem ajutorul!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 7

Vrând odinioară împăratul să-i piardă pe cei trei tineri, a poruncit să fie aruncaţi în cuptorul de foc, dar Tu, Părinte Ceresc, l-ai trimis pe Îngerul Tău să răcorească flăcările arzătoare. Doamne, trimite-ne şi acum mângâiere nouă robilor Tăi, şi miluieşte-ne după Mare Mila Ta! Chiar dacă am păcătuit nu ne-am lepădat de Tine şi Ţie Unuia ne închinăm şi-Ţi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 7

Minunat Te-ai proslăvit în faţa lui faraon şi a oştirii lui, Dumnezeule al lui Israel! Pe aleşii Tăi care Te-au chemat, i-ai auzit. Auzi şi rugăciunile noastre şi mântuieşte-ne pe noi cei care strigăm:

Doamne, Care i-ai scos pe aleşii Tăi din robia Egiptului, scoate din necaz şi sufletele noastre!
Doamne, Care i-ai zdrobit pe vrăjmaşi, nimiceşte uneltirile celor ce ne doresc nouă răul!
Doamne, Care ai înecat în Marea Roşie oastea lui faraon, scapă-ne de vrăjmaşii noştri!
Doamne, Care ai dus poporul Tău spre pământul făgduinţei du şi sufletele noastre spre mântuire!
Doamne, Care pe toate le-ai făcut cu Cuvântul, fă să fie şi asupra noastră doar Voia Ta!
Doamne, slobozeşte-ne de boli, de scârbe, de duşmani, de primejdii şi de moarte năpraznică!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 8

Părinte Ceresc, cu faptele noastre ne-am robit acestei lumi deşarte şi de aceea ne cuprinde disperarea. Tu, ca un Milostiv şi de oameni Iubitor, primeşte-ne şi pe noi, rătăciţii, şi măntuieşte-ne din necazurile în care ne aflăm, pe noi cei care strigăm Ţie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 8

Fiind cuprinşi de necurăţia păcatelor şi cufundaţi în adâncul răutăţilor, către Tine, Cel ce locuieşti în Ceruri, ridicăm ochii noştri şi Te rugăm, auzi suspinul nostru atunci când spunem:

Doamne, Lumina lumii, luminează şi sufletele noastre întunecate cu deşertăciunile lumii!
Doamne, Mângâietorule Bun, umple de mângâiere Dumnezeiască sufletele noastre păcătoase!
Doamne, milostiveşte-Te şi întoarce vicleşugul duşmanilor noştri spre dragoste şi împăcare!
Doamne, Care Te-ai răstignit pentru cei ce Te-au răstignit întoarce-i pe duşmanii noştri din răutate!
Doamne, Care ai întărit Cerurile cu Cuvântul Tău, întăreşte-ne în mărturisirea credinţei în Tine!
Doamne, Cel purtat de Heruvimi şi cântat de Serafimi, primeşte şi puţina noastră rugăciune!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 9

Izvor a toată mila şi dătător al înţelegerii, Mângâietorule Cel Bun, învaţă-ne să Te slăvim, să Te lăudăm şi să-Ţi mulţumim pentru toate! Umple de Dumnezeiască bucurie minţile noastre întunecate de poftele acestei lumi, ca să-Ţi cântăm cu bucurie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 9

Toate cuvintele nu pot mărturisi mulţimea bunătăţilor Tale şi a dragostei către neamul omenesc, Fiule al Lui Dumnezeu, că Te-ai smerit până la chip de rob! Nu ne lepăda, Doamne, nici pe noi cei
care fără de număr am greşit. Cu sfială ne aplecăm înaintea Ta şi ne rugăm:

Doamne, Care Ţi-ai pus sufletul pentru noi, scapă-ne de răul care vrea să ne cuprindă!
Doamne, pentru Patimile Tale, păzeşte-ne de batjocura vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi!
Doamne, Mielul Lui Dumnezeu, scapă-ne din mâinile celor care ne urăsc pe noi!
Doamne, Care cu moartea Ta porţile iadului ai sfărâmat, scapă-ne de chinul veşnic!
Doamne, Care ai suferit batjocură, răniri, dureri şi moarte, vindecă şi inimile noastre rănite!
Doamne, iartă-ne pentru multele noastre păcate, miluieşte-ne şi ne mântuieşte!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 10

Vrut-ai să mântuieşti poporul ales din robia Egiptului, din rugul aprins l-ai chemat pe Moise, robul Tău, zicând lui: Am văzut nevoia poporului Meu cel din Egipt şi am auzit suspinarea lui! Caută acum
Doamne şi la necazurile noastre, ca să-Ţi strigăm cu mulţumire şi cu recunoştinţă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 10

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, arată-ne mila Ta nouă, robilor Tăi, şi cercetează sufletele noastre adânc întristate şi întăreşte-ne pe noi, ca să ne rugăm Ţie:

Doamne, Care i-ai învăţat pe Apostoli să vorbească în alte limbi, învaţă-ne şi pe noi Voia Ta!
Doamne, Care ai întărit Sfinţii înaintea chinuitorilor, întăreşte-ne în lupta cu păcatul şi diavolul!
Doamne, Care-i sfinţeşti pe credincioşii Tăi, sfinţeşte-ne inimile să fie cu adevărat templul Tău!
Doamne, Dătătorule de Lumină, luminează-ne că suntem întunecaţi de păcatele noastre!
Doamne, Vistierul bunătăţilor, nu ne lipsi de darul Harului Tău!
Doamne, când vom sta în faţa Ta la Judecată, Te rugăm îndură-Te de noi şi iartă-ne păcatele!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 11

Îţi aducem cântare umilită şi cu inima înfrântă ne rugăm nu ne trece cu vederea, Preabunule Stăpân! Întoarce faţa Ta de la păcatele noastre şi nu ne părăsi pe noi, cei ce-Ţi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 11

Lumină Adevărată, Hristoase Dumnezeule, luminează cu Harul Tău sufletele noastre întinate de patimi, căci cu evlavie ne rugăm Ţie:

Doamne, nu ne pierde pe noi cei neîndreptaţi, care ne aplecăm cu rugăciune înaintea Ta!
Doamne, căldura inimilor noastre, încălzeşte-ne că pierim în ceaţa înfricoşătoare a păcatelor!
Doamne, Lumina sufletelor noastre, îmbracă-ne pe noi cu Preasfântă Lumina Ta!
Doamne, ne rugăm ca trupurile noastre să fie vase alese, de cinste şi de trebuinţă Ţie!
Doamne, dă-ne ca mai înainte de sfârşit să ne pocăim de faptele noastre cele rele!
Doamne, Cel ce faci pe Îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc, scapă-ne de tot răul!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!

Condac 12

Din bunătate şi din dragoste pentru neamul omenesc, Părinte Ceresc, L-ai trimis în lume pe Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Care pe Pământ S-a născut, cu oamenii a vieţuit şi cu Sfânt Sângele Său a înnoit firea noastră cea stricată şi pe toată lumea a învăţat să cânte: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 12

Cântăm nespusa Ta iubire de oameni, Hristoase Dumnezeule, că pentru a noastră măntuire ai voit să suferi cruce şi moarte. Doamne, Care ai venit să chemi la pocăinţă nu pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi, auzi-ne şi pe noi, care suntem mai păcătoşi decât toţi păcătoşii şi ne rugăm Ție aşa:

Doamne, Mielul Lui Dumnezeu, învaţă-ne să îndurăm fără cârtire tot ce vine prin Voia Ta!
Doamne, Care ce ai rupt zapisul lui Adam, rupe şi zapisul păcatelor noastre fără de număr!
Doamne, Care ai primit pocăinţa tâlharului, primeşte şi pocăinţa noastră, a păcătoşilor!
Doamne, Care pe morţi i-ai înviat, învie şi sufletele noastre întinate!
Doamne, Care-i ridici pe cei căzuţi, ridică-ne şi pe noi păcătoşii!
Doamne, ne rugăm Maicii Sfinte şi Sfinţilor Părinţi să se roage pentru mântuirea sufletelor noastre!
Doamne Dumnezeule, Bucuria noastră, dăruieşte-ne să ne bucurăm de Milostivirea Ta!


Condac 13 (de 3 ori) (apoi icos 1 şi condac 1)

Doamne, Dumnezeule Multmilostiv şi Atotbun, nădejdea celor deznădăjduiţi şi Apărătorul celor obijduiţi, caută cu milă la întristările noastre şi mântuieşte-ne pe noi cei ce-Ţi cântăm: Aliluia! Aliluia!
Aliluia!

Rugăciune

Doamne iartă-ne şi miluieşte-ne că suntem păcătoşi! Corăbiile vieţilor noastre se nevoiesc în mijlocul valurilor vieţii şi al ispitelor şi sunt aproape de pierire, dar Tu, ca un Dumnezeu Milostiv, cu puterea Ta nemărginită opreşte furtuna necazurilor care vrea să ne ducă în adâncul relelor! Linişteşte marea vieţii şi vântul năpastelor, că toate Te ascultă, Doamne! Mântuieşte-ne, Mântuitorule, după Mare Mila Ta şi nu după faptele noastre, că noi în Tine ne-am pus toată nădejdea şi ne încredinţăm Voii Tale! Credem că mila Ta este nesfârşită şi fiindcă faci cu noi cum voieşti, Îţi mulţumim şi Te slăvim Doamne, în vecii vecilor!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi! Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Cel mai iubit dintre Zburători – Alexandru Povarnă, de ziua lui :)

fiecare an are binecuvântările lui

fiecare zi merită un zâmbet matinal

fiecare om o planetă cu roșu, vânt și ploaie

nu știu unde merg, unde zbor

un colibri stă pe umăr și învață să cânte

*************

pas cu pas întâlnești oameni care te iubesc

cel mai iubit dintre zburători

când se mulțumește pentru dragoste? dimineața?

seara?

acum🤍

mulțumesc!

Alexandru Povarnă

Acatistul Sfântului Cuvios Zosima, Monahul din Palestina, cel care a găsit-o pe Sfânta Maria Egipteanca în pustie – 4 aprilie

Troparul Sfântului Cuvios Zosima:

Veniți să lăudăm pe Zosima, odrasla pustiei, îngerul lui Dumnezeu și lauda monahilor! Împreună cu el să lăudăm și pe Sfânta Maria Egipteanca a cărei viață a fost mai presus de fire, iar acum să strigăm către ei: Slavă Celui ce v-a întărit, Slavă Celui ce v-a sfințit, Slavă Celui ce dăruiește prin voi tuturor tămăduiri!

Condacul 1

Celui ce și-a închinat viața din copilărie lui Hristos Dumnezeu și care a aflat-o pe Sfânta Maria Egipteanca în pustie, Sfântului Cuvios Zosima îi aducem aceste cântări. Iar tu, Sfinte Zosima, binecuvântat fiind de Mila lui Dumnezeu, roagă-te Lui pentru noi care te chemăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Publicitate

about:blank

Setări confidențialitate

Icosul 1

Cetele îngerești și Arhanghelii din Ceruri s-au minunat de viețuirea ta curată, Sfinte Zosima, și noi împreună cu ei te slăvim:

Bucură-te, comoara pustiei;

Bucură-te, aflătorul adevărului;

Bucură-te, cel ce arăți cele neștiute;

Bucură-te, luminătorul creștinilor;

Bucură-te, cel smerit în duh;

Bucură-te, monah îmbunătățit;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 2

Intrând din copilărie în mănăstirea de pe malul râului Iordan, te-a nevoit acolo timp de 53 de ani fiind mare iubitor de viață pustnicească, de post și de rugăciune și erai împodobit cu toate darurile Duhului Sfânt, ajungând la o măsură duhovnicească înaltă: Aliluia!

Icosul 2

Vestea despre viața ta sporită s-a dus repede, Sfinte Zosima, și ai devenit un duhovnic faimos căutat pentru sfaturile tale duhovnicești, pentru iscusința în lupta cu demonii și pentru iubirea lui Hristos care sălășluia în inima ta, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că nu lăsai pe nimeni să plece nemiluit de la tine;

Bucură-te, că îndreptai sufletele încovoiate de suferință;

Bucură-te, că alinai trupurile doborâte de boală;

Bucură-te, că duceai sufletele ucenicilor tăi la Tronul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că fiind hirotonit preot, mijloceai iertarea păcatelor;

Bucură-te, că erai ca o flacără de lumină în întunericul pustiei;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 3

Încercările trimise de Dumnezeu au fost pe măsura duhovniciei tale, Sfinte pustnic, și ai fost ispitit cu gânduri de slavă deșartă, întrebându-te dacă se va afla în împrejurimi vreun om care să te întreacă în săvârșirile cele bune, dar imediat ți s-a arătat un înger care te-a certat pentru gândul tău și ți-a spus că nimeni nu este desăvârșit decât Domnul Dumnezeul nostru, Căruia Serafimii Îi cântă: Aliluia!

Icosul 3

Ba mai mult decât atât, îngerul ți-a cerut să mergi la o mănăstire de pe lângă pustiul Iordanului, iar tu ai făcut întocmai, ascultând ca un bun monah și cuvios rugător.

Bucură-te, că ai rămas o bună vreme acolo;

Bucură-te, că ai ascuns cine ești;

Bucură-te, că viețuiai aspru, după obiceiul locului;

Bucură-te, că ai cunoscut mulți monahi îmbunătățiți;

Publicitate

about:blank

Setări confidențialitate

Bucură-te, că te-ai supus ascultării depline;

Bucură-te, că mănăstirea era ascunsă de oameni în pustie;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 4

În acea mănăstire era obiceiul ca după prima Liturghie din Postul Mare, după ce se împărtășeau toți, fiecare din monahi să plece singur în pustiul dincolo de râul Iordan și să trăiască în post aspru și rugăciuni până la Duminica Floriilor, lucru pe care l-ai făcut și tu, Sfinte Zosima, dând slavă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Ai luat cu tine doar un cojoc și puține bucate, pentru a te ruga în singurătate deplină și pentru a plânge pentru păcatele tale, iar după 12 zile de rugăciune, în timp ce cântai rugăciunile Ceasului al 6-lea ai văzut o arătare ca o umbră omenească și te-ai speriat, crezând că este înșelare și ispită diavolească.

Bucură-te, că umbra s-a apropiat;

Bucură-te, că ai văzut că era un om;

Bucură-te, că acela era gol, ars și albit de soare;

Bucură-te, că era înstrăinat de lume;

Bucură-te, că ai vrut să te apropii;

Bucură-te, că omul acela s-a îndepărtat imediat;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 5

Urmărind omul acela până la vadul unui râu secat, l-ai rugat cu lacrimi să se oprească și atunci ai auzit glasul unei femei care te-a rugat să îi arunci o haină ca să se acopere căci veșmintele ei se rupseseră demult, iar tu făcând așa te-ai învrednicit de mare bucurie, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Luând haina ta, femeia pustnică a cerut să o binecuvântezi, Sfinte Zosima, cunoscând cu duhul că ești preot și că prin mâinile tale se sfințesc în altar înfricoșătoare Taine, iar apoi v-ați rugat împreună.

Bucură-te, că te-ai umilit în inima ta;

Bucură-te, că ai simțit Duhul Sfânt care trăia în acea femeie;

Bucură-te, că ea se sfințise încă din viață;

Bucură-te, că ai văzut-o rugându-se;

Bucură-te, că se ruga ridicată deasupra pământului;

Bucură-te, că trăirea ei te-a mișcat;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 6

Privind-o pe sfânta din pustie, ai înțeles, Sfinte binecuvântat, că ai în față un om mult mai sporit duhovnicește decât tine, și înțelegând că acesta este răspunsul dat de înger pentru gândul de slavă deșartă I-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru purtarea Lui de grijă: Aliluia!

Icosul 6

Femeia a început a-ți povesti viața ei, iar tu te mirai, Sfinte Zosima, de toate cele ce pătimise acel suflet pentru a dobândi Împărăția lui Dumnezeu.

Bucură-te, că ți-a spus de traiul ei pătimaș din tinerețe;

Bucură-te, că plecând la Ierusalim, sufletul ei s-a pocăit;

Bucură-te, că s-a dus în pustie ca să-și plângă păcatele;

Bucură-te, că în deșertul Iordanului îndurase 17 ani ger și arșiță;

Bucură-te, că nu mânca decât verdețurile pustiei;

Bucură-te, că haine nu mai avea demult;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 7

Fără să îți spună numele ei, femeia cea sfințită te-a rugat să vii anul următor, tot pe vremea aceea, să îi aduci Sfintele Taine în Joia Mare, spunându-ți că nu vei putea ieși din mănăstire mai devreme nici dacă ai vrea iar tu te mirai de darul înainte-vederii pe care Dumnezeu îl pogorâse asupra Sfintei și te rugai: Aliluia!

Icosul 7

Cu adevărat prorocia s-a împlinit, căci ai zăcut bolnav tot Postul Mare anul următor, și nu ai putut pleca în pustiul Iordanului decât în Joia Mare, iar noi te slăvim:

Bucură-te, că venind vremea, ai luat cu tine Sfintele Taine;

Bucură-te, că ai așteptat-o pe femeie pe malul râului Iordan;

Bucură-te, că pustinca a apărut mergând deasupra apei;

Bucură-te, că picioarele ei nu se udau deloc;

Bucură-te, că ai împărtășit-o cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos;

Bucură-te, că a gustat doar puțină linte;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 8

Te-ai întors la mănăstire, Sfinte Zosima, și după încă un an te-ai dus iar, așa cum îți ceruse femeia, la locul unde ai întâlnit-o ultima oară, unde i-ai găsit trupul și alături, scrijelit pe pământ, o rugăminte: „Îngroapă, Avva Zosima, la acest loc, trupul smeritei Maria. Dă ţărână ţărânei şi te roagă Domnului pentru mine, ceea ce am răposat în luna lui Farmutie eghipteneşte, iară greceşte Aprilie întâiu, în chiar noaptea mântuitoarelor Patimi ale lui Hristos, după împărtăşirea Dumnezeeştii Cinei Celei de Taină”: Aliluia!

Icosul 8

Te-ai bucurat că ai aflat numele Sfintei și te-ai pornit a-I săpa groapa singur, dar nu ai reușit fiindcă pământul era întărit. Deodată însă a apărut un leu, și noi ne rugăm cu umilință:

Bucură-te, că leu ți s-a închinat;

Bucură-te, că l-ai rugat să sape el groapa;

Bucură-te, că leul de îndată te-a ascultat;

Bucură-te, că ai spălat cu lacrimi picioarele sfintei;

Bucură-te, că te-ai rugat ei să se roage pentru toți;

Bucură-te, că ai acoperit apoi trupul cu pământ;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 9

Dumnezeu cel ce cunoaște neputințele omenești ți-a trimis ajutor o fiară din pustie, Sfinte Zosima, adeverind că nimic nu rămâne neîmplinit din ceea ce El rânduiește pentru noi, cei care Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 9

Ai plâns cu amar moartea Sfintei Maria Egipteanca, dar te-ai bucurat că ai cunoscu cu duhul mântuirea ei și slava nepieritoare pe care Domnul Hristos i-o arătase în Ceruri, și noi te cinstim așa:

Bucură-te, că ai făcut slujbă de înmormântare;

Bucură-te, că ai îngropat-o pe Sfânta Maria Egipteanca;

Bucură-te, dând slavă lui Dumnezeu pentru descoperirile Lui;

Bucură-te, cel ce deschizi drumurile noastre la Sfânta Împărtășanie;

Bucură-te, că prin tine uneltirile demonice sunt spulberate;

Bucură-te, aprig luptător cu cuiburile diavolești;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 10

Istoria întâlnirii dintre tine, Sfinte Zosima, și Sfânta Maria Egipteanca s-a păstrat prin viu grai printre monahi până când Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, a așternu-o pe hârtie pentru a fi cunoscută tuturor celor care se închină lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Slăvind viețuirea ta de 100 de ani, ne rugăm ție, Sfinte pustnic, să ne miluiești cu rugăciunile tale la Hristos Dumnezeu și te lăudăm:

Bucură-te, luminătorul celor ce rătăcesc;

Bucură-te, duhonivcul sufletelor însingurate;

Bucură-te, vindecătorul akediei;

Bucură-te, că ne tămăduiești de slavă deșartă;

Bucură-te, că ne aduci în cale oamenii potriviți;

Bucură-te, cel ce mijlocești întâlnirile duhovnicești;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 11

Cu pâraiele lacrimilor tale ai udat pustiul Iordaniei, Sfinte Zosima, și te-ai arătat vrednic făcător de minuni, aducând vindecări celor ce cu credință te strigă și te laudă la Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Din adâncul suspinului tău ai rodit pocăința, Sfinte Zosima, și ai făcut-o arătată lumii pe Sfânta Maria Egipteanca, cea care a părăsit îndulcirile trupești pentru a se sfinți în pustiul cel aspru, iar noi te chemăm:

Bucură-te, părintele nostru Zosima, cel cu inima caldă;

Bucură-te, că ești o rază de lumină pentru noi;

Bucură-te, că te-ai unit deplin cu Hristos;

Bucură-te, că te rogi pentru noi, cei păcătoși;

Bucură-te, că dai putere celor neputincioși;

Bucură-te, înțelept monah al pustiului Iordanului;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 12

Cel ce ai fost înarmat cu curăția sufletească, Sfinte Cuvioase Zosima, ridică rugăciune neîncetate la Dumnezeu, căci tu ai primit binecuvântarea Lui de a-I cere pentru noi sănătate trupească și sufletească, a celor ce slăvim sfântă pomenirea ta: Aliluia!

Icosul 12

Biruind năvălirile demonilor ai făcut din pustie un Rai pe pământ, Sfinte Zosima, și distrugând cuiburile diavolilor care sălășluiau în deșert te-ai arătat mare războinic al Domnului Hristos. Caută și spre noi cei mult ispitiți, și ne ajută, Sfinte, că te strigăm cu credință:

Bucură-te, cel ce sfințești casele noastre;

Bucură-te, că alungi demonii;

Bucură-te, că vindeci bolile și durerile venite prin vrăji;

Bucură-te, că dezlegi blesteme;

Bucură-te, că aperi mintea noastră de duhurile grăitoare;

Bucură-te, că ne înveți a fi iscusiți în războiul duhovnicesc;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 13

Preacuvioase Sfinte Zosima, monah îmbunătățit și pustnic binecuvântat, primește aceste umile rugăciuni și salvează-ne din bolile aducătoare de moarte, dezleagă lucrările diavolilor și ale celor ce le slujesc, alunga cuiburile de diavoli din casele și pământurile noastre și roagă-te la Dumnezeu să ne ierte păcatele cele știute și neștiute ca să ne bucurăm de slava Lui: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Cetele îngerești și Arhanghelii din Ceruri s-au minunat de viețuirea ta curată, Sfinte Zosima, și noi împreună cu ei te slăvim:

Bucură-te, comoara pustiei;

Bucură-te, aflătorul adevărului;

Bucură-te, cel ce arăți cele neștiute;

Bucură-te, luminătorul creștinilor;

Bucură-te, cel smerit în duh;

Bucură-te, monah îmbunătățit;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Condacul 1

Celui ce și-a închinat viața din copilărie lui Hristos Dumnezeu și care a aflat-o pe Sfânta Maria Egipteanca în pustie, Sfântului Cuvios Zosima îi aducem aceste cântări. Iar tu, Sfinte Zosima, binecuvântat fiind de Mila lui Dumnezeu, roagă-te Lui pentru noi care te chemăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!

Rugăciune:

Mult cinstite Sfinte Zosima, tu ai primit de la Dumnezeu descoperirea vieții Sfinte Maria Egipteanca, ai împărtășit-o cu Preacuratele Taine și ia-i făcut îngopăciunea ceea ce se cuvine.

Cel ce ai dobândit putere înaintea lui Dumnezeu, vino și la noi și ne izbăvește de ispite, de boli, de necazuri, de pagubă, și ocrotește-ne ca pe copii tăi duhovnicești ca fiind salvați de la moarte să trăim în pace și în iubirea lui Hristos, iar mai apoi să ne desfătăm de Împărăția lui Dumnezeu, care este slăvit împreună cu Fiul Său Iisus Hristos și cu Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Sursa: https://acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com/2023/02/08/acatistul-sfantului-cuvios-zosima-monahul-din-palestina-cel-care-a-gasit-o-pe-sfanta-maria-egipteanca-in-pustie-4-aprilie/

Acatistul Preasfântului și de viață Făcătorului Duh


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,

şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,

şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condac 1

Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pământul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Icos 1

Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreună cu ei Te preaslăvim și noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negrăită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îți fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 2

În chipul limbilor de foc, întru lumină și suflare de vânt de bucurie făcătoare, pogorându-Se Duhul cel Sfânt peste Apostoli și de văpaia lui fiind cuprinși, chemat-au pescarii întreaga lume la Biserica lui Hristos; necazuri și nevoi răbdând cu bucurie pe pământ și pe ape, de morțile cele cumplite nu se spăimântau, în tot pământul ieșind vestirea cântării lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!

Icos 2

Potir de ploaie dătător, izvorâtor de foc, care pe muntele Sionului ai purces asupra Apostolilor, Ție cântare Îți aducem, pe Tine Te binecuvântăm și Îți mulțumim Ție, Dumnezeule, Duhule Sfinte:
Vino, Cela Ce Sfânt ești și Biserica o păzești;
Vino și dă un suflet și o inimă celor ce cred în Tine;
Vino și aprinde evlavia noastră cea rece și neroditoare;
Vino și risipește negura necredinței și a răutății, care se îndesește pe pământ;
Vino și călăuzește pe toți pe drumul vieții celei drepte;
Vino și ne povățuiește la tot adevărul;
Vino, Înțelepciune neajunsă, și cu judecățile cele de Tine știute, mântuiește-ne;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 3

O, Prea Adâncă Taină! Dumnezeule, Duhule necuprins cu mintea, Care împreună cu Tatăl și cu Fiul toate le-ai zidit! Tu care ai împodobit cetele îngerilor de sus, întru locașul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la ființă, cu strălucirea slavei, cetele de foc ale luminătorilor cerești. Unind Tu trupul și sufletul într-o minunată alcătuire, zidit-ai neamul omenesc; pentru aceasta toată suflarea Ta laudă și cântă: Aliluia!

Icos 3

Alfa și Omega, Începutule și Sfârșitule, Tu, Veșnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtării deasupra apelor și cu iubitoarea Ta îmbrățișare ai adus pe toți și pe toate la viață. Din suflarea Ta cea de viață făcătoare a răsărit, din genunea cea fără de chip, frumusețea lumii celei întâi zidite, pentru care Îți strigăm:
Vino la noi Prea înțeleptule Ziditor al lumii;
Vino, Cela ce ești Mare în micuța floare, ca și în luminătorii cerului;
Vino, Felurime negrăită și Frumusețe veșnică;
Vino și luminează întunecata netocmire a sufletului meu;
Vino și ne arată pe noi zidire nouă în Hristos;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește în noi!

Condac 4

O, Duhule Preabun și Neajuns, din care izvorăște sfințenia! Tu ai înveșmântat-o pe Preacurata Fecioară Maria cu strălucirea orbitoare și neapropiată a dumnezeirii Tale, făcând-o Maică a lui Dumnezeu Cuvântul, Împărăteasă a îngerilor, spre mântuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume, Tu i-ai umbrit pe prooroci și apostoli, Tu i-ai purtat până la al treilea cer, Tu le-ai rănit inimile cu frumusețea cea de sus, punând în graiul lor îndemn înflăcărat, cu care aduc pe oameni la Dumnezeu. Tu îi preschimbi pe cei păcătoși, iar ei, plini fiind de arzătoare bucurie, Îți cântă: Aliluia!

Icos 4

Prin Duhul Sfânt totul viază, și cu puterea Lui se va ridica spre învierea cea de obște toată zidirea, în ceasul de pe urmă al veacului acesta și cel dintâi al veacului ce va sa vie. Ridică-ne atunci din groapă, Preabunule, Mângâietorule, nu spre osândă, ci spre a ne împărtăși de fericire, întru dumnezeiasca lumină, cu Sfinții toți, cu părinții și apropiații noștri.
Vino dar, și de a sufletului moarte ne izbăvește;
Vino, și înainte de sfârșitul nostru, ne îndestulează cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos;
Vino și dă-ne să adormim în pace, cu cuget neîntinat;
Vino și luminoasă fă scularea noastră din somnul morții;
Vino și ne învrednicește să privim cu bucurie la norii veșniciei;
Vino și fă-ne fii ai nestricăciunii;
Vino și luminează atunci ca un soare, trupurile noastre cele fără de moarte;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!

Condac 5

Auzind glasul Tău: „Dacă cineva însetează, să vină la Mine și să bea”, rugămu-Te, Fiule al lui Dumnezeu, astâmpără-ne setea de viața duhovnicească și dă-ne apa vieții. Revarsă asupră-ne unda harului Duhului Sfânt, Cel ce împreună cu Tine are izvor în Tatăl, ca sa nu mai însetăm în veac, toți cei ce cântăm cu umilință: Aliluia!

Icos 5

Nestricăciosule și Neziditule, Veșnicule, Prea Înduratule Duh, Apărătorule al celor drepți, Curățitorule al păcătoșilor, slobozește-ne de orice întinăciune, ca strălucirea luminii harului Tău să nu se strice întru noi, cei care Îți cântăm:
Vino, Preabunule și dă-ne umilință și izvoare de lacrimi;
Vino și ne învață să ne închinăm Ție în Duh și în adevăr;
Vino, Preaînaltule Adevăr, și lămurește îndoielile sărăcăcioasei noastre înțelegeri;
Vino, Viață Neîmbătrânitoare, și ne primește din strâmtoarea veacului acesta pământesc;
Vino, Lumină Veșnică, și se vor risipi toate nălucirile și spaimele;
Vino, Putere veșnic nouă, împrospătându-i pe copiii tăi cei osteniți;
Vino, Nemărginită Bucurie, și uitate vor fi vremelnicele întristări;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 6

Saltă, fiică a luminii, Sionule, Sfântă Maică! Împodobită, slăvită Mireasă, cu cerurile împreună, strălucitoare Biserică sobornicească a lui Hristos! Asupră-ți odihnește Duhul Cel Preasfânt, Care tămăduiește neputințele, împlinește lipsurile, dăruiește viață celor morți și îi aduce la viața veșnică pe toți cei ce cu cuviință și cu dreptate strigă: Aliluia!

Icos 6

„În lume necazuri veți avea”, a zis Mântuitorul. Unde vom afla alinare și cine ne va mângâia? Tu, Duhule Mângâietor, Însuți dezleagă întristarea noastră! Mijlocește pentru noi cu suspinuri negrăite și ușurează inimile celor care te roagă:
Vino, Dulce răcoare a celor osteniți și împovărați;
Vino, Împreună Grăitorule cu cei întemnițați și Adăpostul celor prigoniți;
Vino, și miluiește pe cei slăbănogiți de sărăcie și de foamete;
Vino și tămăduiește patimile trupurilor și sufletelor noastre;
Vino și cercetează pe toți cei care însetează de lumina Ta;
Vino și alină întristarea noastră cu nădejdea veșnicei bucurii;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 7

„Celui care hulește împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta aceasta nici în veacul acesta, nici în cel viitor”, a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt străin ne cutremurăm, ca nu cumva să fim judecați cu cei neascultători și cu luptătorii împotriva lui Dumnezeu. Nu lăsa, Duhule Sfinte, inima noastră sa se plece spre cuvinte de vicleșug. Întoarce din schisme, eresuri și necredință pe toți cei rătăciți, iar pe întâii născuți ai Bisericii Tale învrednicește-i să cânte în vecii vecilor: Aliluia!

Icos 7

Când S-a îndepărtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima și neliniștea l-au cuprins, iar întunericul deznădăjduirii l-au coborât în cele mai de dedesubt; așa mi s-a întâmplat și mie în ziua întristării și împietririi cugetului meu, căci m-am îndepărtat de la lumina Ta; ci dă-mi a Te chema necontenit, ocrotirea sufletului meu până ce lumina Ta mă va lumina pe mine, cel împuținat la suflet:
Vino dar, și nu mă lepăda pentru cârtirea și nerăbdarea mea;
Vino și potolește cumplita vijelie a tulburării și aprinderii;
Vino și odihnește pe cei necăjiți de strâmtorile vieții;
Vino și îmblânzește inima în ziua împietririi și a mâniei;
Vino și surpă urzelile, tulburările și spaimele duhurilor întunericului;
Vino și dă-ne cu suflarea Ta, inimă zdrobită, ca prin răbdare să mântuim sufletele noastre;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!

Condac 8

Mântuiește-ne, Cerescule Părinte! Săraci suntem, neputincioși și orbi, și goi duhovnicește! Dăruiește-ne aurul Tău, cel curățit în foc, cu veșmânt alb acoperă rușinea noastră, vindecă ochii noștri cu balsamul Tău. Pogoară și în vasele cele necurate ale sufletelor noastre harul Preasfântului Tău Duh, Cel de viață făcător, învrednicindu-ne bucuriei celei de a doua nașteri pe toți cei ce cântăm: Aliluia!

Icos 8

Ca turnul Babel se prăbușește fericirea pământească. Jalnice sunt toate strădaniile omenești. Bine îmi este mie că m-ai smerit, că în păcate și în căderi mi-ai acoperit toată slăbiciunea și nimicnicia. Fără de Tine nimic nu putem face, dar nădăjduim că ne vom mântui prin harul Tău, grăind:
Vino dar, Unule Preaînțeleptule Ziditor al vieții;
Vino și lămurește-ne căile Tale cele neînțelese;
Vino precum un fulger și luminează sfârșitul vieții pământești;
Vino și binecuvintează tot începutul bun pe care îl punem;
Vino și fii nouă ajutător la fapte bune;
Vino și luminează mintea noastră în ceasul descumpănirii;
Vino și dăruiește duh de pocăință, ca să se risipească prin aceasta scârbele ce stau să vină asupra lumii spre pedepsire;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 9

Atât a iubit Dumnezeu lumea, că și pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat , Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și Și-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii, iar prin Sângele Său răscumpărat-a din păcat și din moarte întreaga lume! Pentru aceea, toată zidirea așteptând libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu, cântă Tatălui care a iubit, Fiului care a răscumpărat și Duhului care a sfințit: Aliluia!

Icos 9

Duhul Cel Făcător de viață, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel, a odihnit și asupra mea, când mă aflam la scăldătoarea Sfântului Botez; s-a întunecat însa lucrarea bunătății Sale din pricina greșelilor mele. Pentru aceea, precum așteaptă zorii drumețul rătăcit noaptea în pădure, așa și eu însetez de razele Tale, Bunule, ca să nu pier cu totul:
Vino dar, la cel pecetluit cu numele Tău cel înfricoșat;
Vino dar și ușurează cugetul chinuit și pârjolit fără cruțare;
Vino și înnoiește întru mine chipul Tău ce S-a întunecat;
Vino și risipește nălucirile cele născute din păcat;
Vino și mă învață să împărtășesc durerile cele străine;
Vino și pleacă-mă să iubesc întreaga Ta zidire;
Vino și dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 10

Duhul Sfânt naște a doua oară pe om spre viața veșnică. Duhul Sfânt însuflețeste pe mucenici, sfințește preoții, încununează pe cei drepți, face din pâine și din vin Însuși dumnezeiescul Trup și Sânge al lui Hristos. O, adâncul bogăției și al înțelepciunii lui Dumnezeu! Dă-ne cununa darurilor Tale: Dragostea veșnică și atotiertătoare, care se întristează pentru păcătoși și vrea ca toți să fie mântuiți prin ea, ca niște fii ai luminii, pentru care strigăm: Aliluia!

Icos 10

Cine ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau goliciunea, sau nevoia, sau sabia? Dacă ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pământ, avem moștenire nepieritoare în ceruri. Ci dă-ne, Doamne, să Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă și cu nevoința întregii vieți:
Vino, Atotputernicule Duh, și ne sporește credința atotbiruitoare;
Vino și ne dă îndrăzneală în rugăciune;
Vino și încălzește inimile, ca să nu se răcească dragostea noastră din pricina prea multor fărădelegi;
Vino și dă-ne să nu cădem în vreme de prigoană și de batjocorire a credinței;
Vino și ne păzește de ispite peste puteri și de sminteli;
Vino și înviază inimile noastre prin rourarea Ta;
Vino, tămăduiește-ne, sfințește-ne și ne ridică, Bunule, cu harul Tău;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!

Condac 11

Acestea zice Domnul: „Vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, și fiii și fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voștri vise vor visa, iar tinerii voștri vor vedea vedenii”. Duhule Preadorit, dă-ne doar o fărâmitură de la masa fiilor celor aleși ai Mângâierilor Tale, celor care cu umilință strigăm: Aliluia!

Icos 11

Acolo unde ai răsărit, fie și doar pentru o clipă, în locul cel de taină al sufletului, strălucind ca un fulger, neuitată este frumusețea descoperirii Tale, prin care se preschimbă, cu preschimbare dumnezeiască și înfricoșată cuviință, făptura cea din tina. Învrednicește-ne Bunule Mângâietor, încă din viața pământească să Te vedem cu inimă curată, noi, cei care strigăm:
Vino, Fulger Dătător de lumina veșniciei;
Vino și luminează-ne cu strălucirea cea neînserată;
Vino, Vistiernicul smereniei și Veselia celor blânzi;
Vino, Apă Vie, răcorește-ne arșița patimilor;
Vino, că departe de Tine nu aflăm liniște și tihnă;
Vino, că împreună cu Tine pretutindeni este Împărăția Cerurilor;
Vino și întipărește-ne în suflet chipul Tău cel ca de soare;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 12

Râu nesecat al harului, Cela Ce ierți păcatele, Duhule Sfinte! Primește rugăciunea noastră pentru întreaga lume, pentru cei credincioși și pentru cei necredincioși și pentru fiii neascultării; întoarce-i la Tine și pe toți adună-i în Împărăția Sfintei Treimi, ca să se rușineze de Tine și cel din urmă vrăjmaș – moartea – iar lumea, renăscută din focul cel curățitor, să cânte cântarea cea nouă a nemuririi: Aliluia!

Icos 12

Văd cu duhul cetatea lui Dumnezeu – Ierusalimul Ceresc – ca pe o mireasă împodobită, cu chip de soare, în sărbătoare. Aud săltarea drepților la Cina Domnului, aud glasurile îngerilor și pe Prealuminatul nostru Domn Hristos între aleșii Săi, iar durerea, întristarea și suspinarea au pierit. Împărate Ceresc, Duhule Sfinte, învrednicește-ne prin înșeptita cunună a darurilor Tale să ne împărtășim în Domnul de bucuria veșnica, noi, cei care strigăm:
Vino, Bunule, și trezește în noi setea de viața de dincolo de mormânt;
Vino și aprinde în inimile noastre dorirea vieții veacului celui adevărat;
Vino și ne descoperă bucuria Împărăției celei ce va să vină;
Vino și dă-ne strălucirea ca zăpadă a curăției;
Vino și umple-ne cu strălucirea dumnezeirii;
Vino și ia-ne la nunta Mielului;
Vino și ne învrednicește să împărățim în slava Ta cea veșnica;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 13

O, noian purtător de lumină al iubirii celei mântuitoare, Duhule Făcător de viață! Încălzește cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel înghețat întru fărădelegi, grăbește pieirea răului cu nepătrunsele Tale judecăți și ne descoperă cum să prăznuim în veșnicie adevărul cel dumnezeiesc, astfel ca sa fie Dumnezeu totul întru toate, și cele cerești și cele pământești și cei izbăviți din iad, dimpreună să cânte: Aliluia! (de trei ori)

Icos 1

Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreună cu ei Te preaslăvim și noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negrăită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îți fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 1

Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pământul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!

Acest Acatist al Sfântului Duh este foarte folositor tuturor celor care caută darurile Duhului Sfânt: înțelepciunea, înțelegerea, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția, pe scurt orice om care dorește după viața veșnică în Hristos, dăruită prin Duhul Sfânt, Purtător de Viață și Dăruitor de lumină nemuritoare.

Anatomie – apus – Alexandru Amarfei

închipuie-ţi ceva ca o creangă de brad
făcută din oameni :
două-trei sute de oameni vânjoşi
care se cunosc bine între ei
sunt ramura.
acele sunt tot felul de cetăţeni
cu care ei se întâlnesc în oraş
şi cărora li se pare interesant să se ţină de ramură.
ei merg pe o stradă îngustă,
pe care, în mod normal, nu ar avea loc atâta lume.
acesta este un gând.
ramura nu este făcută din oameni, ci din ecouri
ale zborului îngerilor.
acele nu sunt oameni ci ecouri de la zborul îngerilor
în alţi oameni.
dintre care unii au fost şi sunt,
unii sunt şi sunt,
unii sunt şi vor fi.
închipuie-ţi, iubirea mea,
că strada sunt chiar eu.
vii ?

Dr. Alexandru Theodor Amarfei

Poezia face parte din Trilogia: Imnuri pentru strămoșii viitori”
Volumul I “Dincolo de Saturn”

Clișee Comuniste și Postcomuniste în Literatură și Aiurea – Alexandru Amarfei


  Sunt metis afro. Mă definesc drept ciorumbel între români, crove la anglosaxoni, corbigeon la francezi. Când o persoană blondă, heterosexuală şi care n-a văzut vreodată o încăierare de minoritari în Ferentari îmi povestește cum luptă contra oprimării, patriarhatului, cisgenderismului, încălzirii gloabei (sic!, globul e o expresie a masculinității toxice…) îmi vine să produc un organ mental prin care să am echivalentul vomei. 

  Cam aceeaşi reacție am avut-o când fătuca unei vedete a dat cu lupta de clasă în propria mămică, pentru că mămica a scris că pentru ea familia e xx plus xy. Fătuca asta se intitulează «anticapitalistă la Paris» şi arborează secera şi ciocanul pe pagina de facebook. Știți, emblema regimului unde erai fericit că Ceauşescu, dacă te prindea că eşti homosexual, îți ardea «doar» cinci ani de pușcărie. În Rusia, riscai Siberia.

  Oamenii ăştia, pe lângă disonanța cognitivă, sunt atât de seci de conținut încât îți dau senzația că, dacă nu s-ar băga în viața ta de minoritar, ca Leana Ceauşescu în chimie, ar muri de foame. Pentru că nu ştiu să facă altceva ca să-şi ducă viețile confortabile spre luxoase. Bun. Să vedem cu ce seamănă şi pretinsa lor cultură.

Asemănările cu comunismul:

     Vacile sfinte. Există noțiuni de care nu ai voie să te atingi. Sau, dacă da, doar în felurile prescrise de cutumă. Aşa cum de poliizopreni în România se ocupa doar Leana, tot aşa, nu ai voie să spui ceva de rău de minoritari, încălzism, lupta cu oprimarea, cultura sexului fluid de 877 de feluri, vaccinuri, avort, egalitate etc (am remarcat vreo sută de itemi, nu-i înşir pe toți). Nici măcar o mică critică. Adică, nu una care riscă să schimbe ceva, ci doar:
                                                   Critica constructivă (sic !) Un poet (nu mă leg de opera lui, ci de flexibilitatea coloanei vertebrale) a scris un poem pe foarte populara temă a vaccinării anticovid. În poem, o tanti murea după (totuşi nu avem dovezi că de la) vaccin. Poetul a avut grijă să spună cel s-a vaccinat, dar are îndoielile lui. E o mărturie a sigiliului de plumb şi dosarului cu şină: orice criticî trebuie să fie cons-truc-ti-vă. Când dogma nu funcționează în practică, poți spune ceva, dar obligatoriu adaugi că tu nu chestionezi dogma, ai numai mici remarci la lubrifiere.

     Eşti minoritar doar cum îți spunem noi, mama ta de bandit. Am un coleg care e metis afro, ca şi mine. Și e bisexual. Acestui coleg, o doamnă blondă, cu ochi albaştri şi pe care o cheamă Müller, i-a spus să nu mai spună bancuri cu homosexuali, că ar putea ofensa pe cineva. Rețineți «ar putea». Posibilitatea este culpă şi reclamă să taci, chiar dacă nu s-a întâmplat nimic. Și nu contează cine eşti. Chiar dacă ai facut lagăr de concentrare, eşti antifascist doar dacă şi numai dacă nu ai vreo umbră de îndoială despre dogme. Colegul meu, însă, a întrebat-o pe doamnă: ce crezi, dacă îți trag o flegmă, ce e ? Semi-persecuție sau semi-afirmare ?

     Eşti un nimeni dator. Te naşti dator (comunism: datoria față de patrie; modern: suferi de rasism intrinsec, eşti suspect de ceva-fob). Dacă sistemul nu merge, (mai ales că e conceput să nu meargă), e şi din cauza ta. Datoria, în esență, rămâne de neplătit. Trăieşti dator (dacă ai descins din opresorii albi, colonialişti, etc., nu se iartă şi nu se expiază). Mori dator. Datoria trece mai departe. Din cauza asta, nu poți afirma ceva despre tine. Tu nici nu exişti, decât ca să hrăneşti dogmele şi vacile sacre care le încarnează.

     Dacă sistemul spune că ceva e la modă, te conformezi. Porți cravata roşie de prizonier, ăăă, pionier sau, modern, mergi pe trotinetă electrică. Imediat ce sistemul constată că nu mai e la modă, cravata roşie înseamnă că esti bolşevic şi (pe ce pariem?), acuşi-acuşi auzi că trotineta poluează pentru că bateriile conțin litiu. Bineînțeles, nu e vorba nici de litiu, nici de pionieri. Sistemul te forțează să-i foloseşti gadgeturile şi să te conformezi schimbării lor fără comentarii.
                                                   Te identifici drept. Dacă tot eşti nimeni şi trotineta sau cravata sau metafora, azi, sunt bune, mâine nu se ştie, tu nu spui despre tine ceva, şi, la limită, nici despre cravată sau trotinetă. Afirmi, de fapt, că eşti antisistem (sistemul ăla fictiv cu care se presupune că lupți) şi, dacă sistemul (cel real, cu putere efectivă asupra vieții tale) îți spune mâine că cravata e hamster iar trotineta vagin, nu discutăm, aplicăm. Vor fi «mici» nepotriviri. Le punem, după caz, lubrifiant sau şapcă de milițian deasupra. Cine nu se identifică drept aia şi ailaltă la ordin, e strâmb. Identificarea ca drept înseamnă, în esență, să semnalezi perpetuu că eşti perfect docil la ce spune sistemul: dacă azi e cravata, e drept doar cine poartă. Mâine, când sistemul spune că nu mai e bună, te identifici drept drept (sic!), denunțând pe oricine o mai pomeneşte. Comunismul vechi era relativ conservator cu clişeele, de exemplu, a renunțat destul de greu la Vasile Roaită – altfel spus, mai degrabă de nevoie. Cel nou zvârle pe fereastră mâine ce erai obligat să venerezi azi, cu nonşalanță. E forma de a afirma că ești un nimeni, care face ce i se spune.
                                                   Nu-ceva. Cealaltă formă de a fi nimeni, este că tu nu eşti. Lucifer spune «eu sunt cel ce nu sunt». Bolşevicul şi emergențele lui mai noi, neomarxistul, culturnicul, veleitarul şi scribălăul de bate-câmpii nu sunt vetuşti, nu folosesc clişee ale limbajului opresor, nu poluează planeta, nu… nu… şi, mai ales, nu scriu poezie. Dar, dacă nu identifici drept poezie câmpii pe care îi bat, eşti strâmb(ă).
     Cam atât despre asemănări.
Deosebirile sunt interesante, mai ales că ele sunt modul în care şmecherii sistemului identificați drept artişti (how dare you not to ???) bifează din false despărțiri de comunism nişte avantaje de piață. Produc «chestii» care se vând drept «negative» ale comunismului, exploatând cinic că şi foştii comunişti s-au plictisit de el. Numai că ele sunt fix modul comunismului de a fi devenit versatil. Viruşii, după ceva coexistență cu gazdele, vând gazdelor ideea că au devenit altceva decât o infecție. De ce să omori gazda, cum făcea Stalin ? O faci să creadă că e anticomunist de lux, în timp ce perpetuează esența comunismului: libertatea apare după ce nici nu mai gândeşti altfel decât ți se spune.                                  

     Sexul şi depresia. Comunismul era asexuat (nevasta era «tovaraşă de luptă şi muncă»…), conformist (da, snowflakes, dragă, Marx scria negru pe alb că homosexualitatea e dovada decadenței occidentului) şi maniacal. Nu exista să fii trist în comunism, excepție făcea doar doliul după liderul geni(t)al, când se nimerea să crape, dracului. În rest, totul era inundat de un entuziasm sacadat, găunos, care îți dădea senzația că se rostogolesc tinichele pe o scară de bloc. Bolșevismul modern pare să fie faza depresivă a psihozei bipolare stângiste – totul e tern, apăsător,apato-abulic. Dacă scrii exuberant, e cel mult pentru că te droghezi sau bei sau beep. Faptul că leftismul «sănătos» nu există, se reflectă şi în asta: sau eşti exuberant dar asexuat, sau dai ca maşina de cusut, dar arborezi o mină de sfârşitul lumii.
                                                   Te poți identifica drept minoritar. E o derogare parțială de la paragraful 4 de mai sus. Comunismul era categorial rigid. Născut exploatator = mort cu stigmat. Excepțiile erau rare şi necesitau pactizare până în adâncul abjecției. In new-newspeak, deşi eşti blond cu ochi albaştri, te identifici cu un afro. Mai ales dacă ai donat pentru cauză. Comunismul pare să fi pierdut o grămadă de adepți ignorând că poți ferici un cetățean de-l faci să te servească o viață cu bani de acasă, pur şi simplu oferindu-i luxul suprem: partidul îți dă voie să fii ceea ce nu eşti.

     Scandal-sordid-senzațional sunt ceilalți 3 S afară de sex care fac rețeta presei vandabile. În comunism erau, cu punctiforme excepții, no-no. Acum aproape că au devenit obligatorii.

     Iubirea, sufletul şi conştiința sunt interzise la cote mai riguroase decât în comunism. În comunism puteai măcar să îți iubeşti țara şi, din când în când, tovarăşa. Pentru mult-supremul (sic!) se tolera să mulțumeşti «din suflet», uneori şi pentru poliizoprenica. Partidului i se putea mulțumi «din inimă», deşi, în materialism, inima e doar un muşchi mai special. Nimic din astea în versiunea modernă. Motivul e simplu. Ineptul şi impostorul Dawkins, ca şi ineptul şi impostorul Althuser mai demult, au aflat că, dacă accepți «conştiință», atunci decurge «suflet». «Nu avem dovezi că mintea e ceva diferit de trup» e frază leninistă pur-sânge, e din cele 4 mari sofisme scrise de idiotul genial Ninel în «Materialism si empiriocriticism» (1). Dawkins reuşeşte însă performanța să spună că nu are dovezi că mintea diferă de trup, în timp ce se uită la un trans-sexual. Bolşevicii nu erau chiar în halul ăsta. Uitați-vă la spumele, ochii dați peste cap și acuzele de fascizm când cineva îndrăzneşte să îşi iubească țara, sau ne-doamne ferește, cultura. Crimă! Conştiința există, poate, dar e strict individuală, nu foloseşte decât ca să spui vag că o ai (2). Aici e schepsisul. Dacă nu există conştiintă, atunci iubirea e doar sex. Recunosc, pe asta Ninel n-a prins-o în schemă. Aplauze. Clap, clap.

     Anarhismul. Ajungem la o paradoxală asemănare-deosebire. Lenin pretindea că o «conştiință de clasă avansată» te face mai apt de interpretarea fenomenelor decât orice studiu ştiintific. Aici e rădăcina Leanei, care, cu cât era mai fostă curvă şi mai permanent (sic!) analfabetă, era mai bună să ducă ştiința pe culmi. Aici e şi rădăcina Gretei. Ambele sunt expresia entuziasmului leninist pentru «conştiința avansată», doar că Greta e sectorializată la ecologic. Dar în artă e puțin altfel. Bolşevismul modern pare să fi revirimentat ceva foarte drag înaintaşilor lui: anarhismul, preciouss. «The ring of power» devine «of power and destruction». Comunismul clasic pretindea coerență, chiar dacă era anomic concepută. Cel modern, mai ales în branşa artistică, pare pe o pantă accelerată de seducție spre anarhism şi o forma bizară de încorporare în discursul politico-artistic a unui spleen cu tente suicidare şi a unui fel de negativism emfatic. Nu are rost să mai încerci să reformezi lumea, capitalizmul a poluat-o prea rău, omul e cel mai nasol viețuitor al planetei. Să vă dau un pont. Nu există Stalin fără Hitler. Tinerii neobolşevici au luat de la cel de-al doilea un pic de parfum de götterdämmerung. Poate că li se pare mai chic. Subiectul e suficient de interesant ca să merite tratat separat: fiorul dezordinii şi morții la fascişti şi neobolşevici.
                                                O să închei remarcând ceva cumplit. Literatura care nu bifează într-un fel sau altul rubricile de mai sus nu numai că nu e încurajată sau, oroare, publicată. Nici măcar nu e criticată, decât la grămadă şi cu scârbă. Te conformezi sau nu exişti. Pentru că, în afara sistemului, lorzii sistemului nici nu concep că exişti. Singura cealaltă formă de «literatură» care nu îndeplineşte criteriile este, de fapt, junk, sau, în cel mai bun caz, nu spune mare lucru (e tolerată pentru că e inofensivă).

  Problema că regele e gol este cea mai mică. Cea mare e că vrea să-i lăudăm hainele, fără măcar să se sinchisească să ni le lase pe ale noastre. Regele ăsta nu se mulțumeşte să fie gol şi lăudat. Vrea să ne dezbrace. De tot.

(1) În « Materialism şi empiriocriticism », Lenin înşiră patru aberații :
  ◊ Conştiința este forma supremă de evoluție a materiei.
  ◊ Conştiința de clasă este forma supremă a conştiinței.
  ◊ Conştiința de clasă se propagă prin mijloace superioare simplei evoluții biologice (prin pirueta asta, el credea că evită darwinismul social).
  ◊ Conştiința de clasă depăşeşte ca performanță socială gândirea ştiințifică (cu cât eşti mai idiot dar ai mai multă conştiință de clasă, cu atât eşti cu mult mai bun în ştiință şi filosofie). Vă las să trageți concluziile singuri…

(2) Campionii neoleftismului par a se afla într-un proces laborios de substituire «conştiință–educație». Desigur că nu obții niciodată o conştiință matură spontan. Se învață de la alți homo sapiens. Disonanța cognitivă a sistemului pretinde ca, pe de o parte, să afirmi subiectivism pur (conştiința mea nu are nimic comun cu a altcuiva, să nu îndrăzneşti să îmi spui măcar că albul nu e negru), pe de alta, să consideri că, fără o educație aşa cum o vrea sistemul şi fără asumarea dogmelor, nimeni nu propăşeşte.

Alexandru – Theodor Amarfei

Sursa: Rexpublica, hub independent de cultură urbană și literară (ediție trimestrială); Nr. 4 / 2023, pagina {18 (20) – 20 (22)}

https://revistarexpublica.com/

https://revistarexpublica.files.wordpress.com/2024/01/rexpublica-4-2023-1.pdf

Acatistul Sfintei Nina, cea întocmai cu Apostolii şi luminătoarea Georgiei – 14 Ianuarie, 19 Mai

Troparul Sfintei Nina, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Nina, duhul tău.

Condacul 1

A Cuvântului dumnezeiesc aleasă slujitoare și faptelor Sfinților Apostoli următoare, în semn de cinstită binecuvântare, crucea de la Maica lui Dumnezeu ai primit și în Iviria o ai înălțat, de aceea, lăudându-te, îți mulțumim ție, alăută duhovnicească și Sfântă Nina. Tu însă, având multă râvnă către Domnul, nu înceta să te rogi pentru noi, de necazuri și scârbe să fim izbăviți, căci te chemăm cu umilință și zicem: Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!

Icosul 1

Creatorul tuturor făpturilor asemenea unui înger minunat în Iviria te-a înfățișat, ca să aduci la credință popoarele acestui pământ, aflate în întunericul morții, în minciună idolească, și să le chemi pe ele la lumina adevărului și la înnoirea sufletului. De aceea, mulțumind lui Dumnezeu, te preamărim ca pe o luminătoare și rugătoare a noastră și cu osârdie te chemăm pe tine:
Bucură-te, aleasă preaminunată a Proniei dumnezeiești;
Bucură-te, vlăstar răsărit din rădăcină cucernică;
Bucură-te, lăcaș al puterii binefăcătoare;
Bucură-te, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu credincioasă solitoare;
Bucură-te, a Apostolilor prealăudată următoare;
Bucură-te, că la propovăduire asemenea Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat te-ai silit;
Bucură-te, că minciuna idolească ai nesocotit;
Bucură-te, că sfânta credință ai răspândit;
Bucură-te, că ne-ai arătat calea către ceruri;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!

Condacul al 2-lea

Treimică oblăduire pentru oameni văzând, a Tatălui Ceresc, a Unicului Său Fiu și a Sfântului Duh, Care prooroci și apostoli a ridicat spre slujirea mântuitoare, iar pentru întoarcerea noastră către lumina adevărului evanghelic pe Sfânta Nina, cea întocmai cu Apostolii, a ales, lui Dumnezeu Îi cântăm așa: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Dorind înțelepciunea dumnezeiască să pătrundă, de multe ori Sfânta Nina pe îndrumătoarea sa, Niofora, despre Mântuitorul Hristos și despre cămașa Lui sfântă o întreba. Când Niofora adevărurile de credință o învăța, Sfânta Nina să se închine voia cămășii preascumpe și locului faptelor Sfinților Apostoli. Noi însă, plini de evlavie pentru viața ei, o preaslăvim astfel:
Bucură-te, că adevărurile împărăției lui Dumnezeu le-ai descoperit;
Bucură-te, că din tinerețe pe Hristos L-ai iubit;
Bucură-te, că de mama ta, Suzana, din pruncie cu evlavia ai fost învățată;
Bucură-te, liniștea tatălui tău, Zabulon;
Bucură-te, că de Preasfințitul Iuvenalie în frica de Dumnezeu ai fost păzită;
Bucură-te, că dumnezeieștile cuvinte ai învățat;
Bucură-te, că în sfântul oraș Ierusalim te-ai întors;
Bucură-te, că încă din pruncie cu dorirea și înclinările tale pentru Dumnezeu pe mulți i-ai mirat;
Bucură-te, că fericirea cerească în loc de cea pământească ai ales;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!

Condacul al 3-lea

Ca pe o făclie luminoasă, Sfântă Nina, la dragostea cucernică, la dorirea de închinare la cămașa Domnului și la râvna apostolească puterea Celui Preaînalt te-a înălțat, iar toți cei care au primit de la tine lumina înțelepciunii lui Dumnezeu Îi cântă Domnului așa: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având Sfânta Nina râvnă nestrămutată să mulțumească Maicii Domnului, în Iviria din inimă a dorit să meargă și la locurile sfinte de acolo să se închine. Pentru aceasta, văzând la ea o asemenea râvnă curată, îi cântăm:
Bucură-te, că deșertăciunile lumii acesteia din tinerețe ai urât;
Bucură-te, că adevărata înțelepciune ai îndrăgit;
Bucură-te, că în dumnezeiasca învățătură comoara înțelepciunii ai aflat;
Bucură-te, că pe iubitorii de deșertăciuni lumești, prin traiul plin de binefaceri, i-ai întrecut;
Bucură-te, că pe nestrămutata piatră a poruncilor lui Hristos te-ai întărit;
Bucură-te, că de credința ta îngerii și oamenii s-au uimit;
Bucură-te, că prin post și rugăciune trupul l-ai supus sufletului;
Bucură-te, că dragostea ta pentru Biserica lui Dumnezeu multora le-a fost de învățătură;
Bucură-te, că bunătatea firii la slujirea apostolească te-a adus;
Bucură-te, că prin viață bineplăcută vas al Duhului Sfânt te-ai făcut;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!

Condacul al 4-lea

Tulburați de viforul patimilor lumești, nu ne pricepem noi cum să lăudăm minunata ta îndrăzneală, Sfântă Nina de Dumnezeu aleasă, căci în Roma păgână nu te-ai înfricoșat să mergi și dorința ta în numele lui Hristos să împlinești. Iar Preacurata Maică, din înseși preacuratele sale mâini, Crucea ți-a dat și la binevestirea cuvântului mântuitor în țara ivireană te-a chemat, pentru toți acei care doreau să-I cânte lui Dumnezeu așa: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Preasfințitul Iuvenalie că Maica Preacurată la propovăduirea Cuvântului Domnului te-a chemat pe tine în țara sortită ei, Iviria, și Crucea ți-a dăruit în vedenie, pe care cu părul tău ai înfășurat-o, a început să-L slăvească pe Dumnezeu, mântuirea oamenilor, și să-ți zică acestea:
Bucură-te, că de binecuvântarea Domnului ai fost luminată;
Bucură-te, că îndrăzneală către Domnul Iisus și Preacurata Lui Maică prin smerenia Duhului ai dobândit;
Bucură-te, că te-ai bucurat când Maica Domnului ți s-a arătat;
Bucură-te, că de la Preacurata cuvinte preadulci ai auzit;
Bucură-te, că împreună ca niște prietene ați vorbit;
Bucură-te, că de surorile din Ierusalim ai fost cinstită;
Bucură-te, că pentru luminarea noastră cu lumina neapusă ai fost hărăzită;
Bucură-te, lumânare de Dumnezeu aprinsă care ai izgonit întunericul necurăției;
Bucură-te, că ai primit Crucea ca semn al izbândirii tale la mărturisirea adevărului;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!

Condacul al 5-lea

Ca o stea de Dumnezeu arătată ai fost, Sfântă Nina, căci la îngăduința Născătoarei de Dumnezeu ai strălucit și ne-ai luminat pe noi cu propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, acestei cerești călăuzitoare ce a strălucit cu slava faptelor binecinstitoare și ne-a alinat cu ajutorul său pe toți cei ce venim la ea rugându-ne, mulțumiri îi aducem cu osârdie, iar Domnului Care ne-a dat o asemenea mijlocitoare Îi cântăm și Îl lăudăm așa: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând miresele lui Hristos și împreună rugătoarele și postitoarele Nina și Ripsimia gândul spurcat al nelegiuitului Dioclețian, de a se căsători cu Ripsimia și slujirii idolești s-o supună, din orașul Roma s-au sfătuit și în Armenia au fugit, iar aici păgânul rege Tiridat la moarte le-a osândit. Din mâinile lui Dioclețian și Tiridat pe Sfânta Nina Dumnezeu a scăpat-o și la mărturisirea cuvântului evanghelic în Iviria a îndemnat-o. Iar noi, bucurându-ne de acest gând al Domnului pentru mântuirea oamenilor, pe Sfânta Nina, solitoarea Domnului, o lăudăm și o chemăm:
Bucură-te, că la venirea ta în Roma calea mărturisirii ai ales;
Bucură-te, că în slujirea Cuvântului lui Dumnezeu prin bărbăție și duh tare te-ai proslăvit;
Bucură-te, că pentru slava lui Dumnezeu greul drum al Iviriei fără cârtire l-ai străbătut;
Bucură-te, că din mâinile lui Dioclețian și Tiridat harul Domnului te-a scăpat;
Bucură-te, că în munții Tialeti smeritul tău glas cu adevărat a răsunat;
Bucură-te, că pacea în suflete cu chipul blândeții ai întărit-o;
Bucură-te, că buna mireasmă a cuvintelor lui Hristos pe mulți i-a înmiresmat;
Bucură-te, că pe drumul mântuirii ne întărești;
Bucură-te, că prin tine de fericirea veșnică ne bucurăm;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!

Condacul al 6-lea

Mărturisitoare mare ai fost, Sfântă Nina, căci, prin truda și nevoințele tale, Biserica lui Hristos în Iviria s-a răspândit, întunericul orbirii s-a izgonit, lumina dreptății s-a ivit, iar noi, cei care de tine am fost izbăviți din întunericul slujirii idolești, cu vrednicie pe Domnul Îl vom chema așa: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Lumina adevărului în Iviria a strălucit, când Sfânta Nina în orașul Urbnisi binevestea și când mulțimea de lume spre capitala Georgiei se îndrepta, ca zeilor mincinoși Armaz și Zaden să li se închine; dar pe acești idoli Sfânta Nina cu rugăciunile sale i-a zdrobit. De aceea, ca pe o biruitoare a demonilor o lăudăm pe ea zicând:
Bucură-te, că puterea adevăratului Dumnezeu pentru prima dată în Iviria ai arătat;
Bucură-te, că pe idolul Armaz puterea Celui Preaînalt l-a zdrobit;
Bucură-te, că mândria lui cu rugăciunile tale a fost rușinată;
Bucură-te, că neputința duhului rău prin rămășițele idolului a fost descoperită;
Bucură-te, că pe demonul Zaden și pe îngerii lui în picioare i-ai călcat;
Bucură-te, că pe stăpânitorii întunericului i-ai alungat;
Bucură-te, că zadarnica lor împărăție ai nimicit-o;
Bucură-te, că flacăra necurăției diavolești ai stins-o;
Bucură-te, că prin suflu năvalnic și foc din cer slujirea idolească ai putut-o respinge;
Bucură-te, că prin râvna ta numele adevăratului Dumnezeu în Iviria s-a preamărit;
Bucură-te, că fiilor întunericului lumina Evangheliei le-ai arătat;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!

Condacul al 7-lea

Deși regele Mirian împreună cu slugile sale să priceapă doreau puterea adevăratului Dumnezeu Care le-a nimicit idolii neputincioși, totuși cu nedumerire se întrebau: „Ce va fi dacă zeii noștri cu adevărat vor cădea?”. Cu toate acestea, mărturisirea Sfintei Nina cu evlavie mare a fost primită de dreptcredincioșii regi, de preotul iudeu Abiatar, de fiica lui Sidonia și de alte fecioare. Astfel, pe Domnul Hristos descoperind, I-au cântat Lui așa: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Fiii Iviriei de o nouă viață s-au învrednicit când cuvintele Adevărului de la Sfânta Nina au primit, căci pentru luminarea și curățirea de păcate prin baia botezului toți au trecut și tămăduiri să primească de la Domnul vrednici s-au făcut, cu rugăciunile fericitei mijlocitoare; regele Mirian, cu harul Domnului, vederea a dobândit și, astfel, pe Hristos L-a mărturisit; regina Nana din patul de boală s-a ridicat, iar copilul lor de duhul cel rău a scăpat, împreună cu pace în cristelnița vieții renăscând. Popoarele lumii aceste minuni văzând, cu cinste mare pe Sfânta Nina o proslăvesc și îi cântă:
Bucură-te, că necredința regelui Mirian în credință ai schimbat-o;
Bucură-te, că dreapta lui mărturisire ai primit-o;
Bucură-te, că orbirea i-ai vindecat de îndată;
Bucură-te, că închinarea la idoli ai stins;
Bucură-te, că de rătăcirile păgânești ai scăpat;
Bucură-te, înlăturarea obiceiurilor rele;
Bucură-te, izbăvirea noastră de ispite;
Bucură-te, că celor care cer binefaceri le dăruiești;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!

Condacul al 8-lea

Mare minune de Dumnezeu ni s-a arătat, când în milostivirea Sa Preacurata Născătoare prin sorți și-a ales Iviria, iar în semn de bunăvoință față de locuitorii ei, chiar din primele zile ale mărturisirii mântuirii oamenilor, cinstita cămașă a Domnului Hristos le-a dat și deasupra ei Trunchiul de Viață dătător a înălțat, de la care credincioșii tămăduiri în neputințe și în dureri primesc; de asemenea, Preacurata, spre întărirea sfintelor sale daruri de credință, pe Sfânta Nina cu Crucea în Iviria a îndreptat. De aceea, bucurându-ne cei pământești, mintea și inima noastră către Împărăția cerurilor le înălțăm și pe Binefăcătorul nostru Dumnezeu neîncetat Îl preaslăvim și Îl chemăm așa: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu gândul la cele cerești, Sfântă Nina, pe toate ai căutat să le cuprinzi, de aceea, pe cei pământești, care nu L-au cunoscut pe Mântuitorul Hristos, i-ai chemat la vorbirea cu moștenitorii Împărăției cerești, căci acei pământești, aflând măreția slavei Unicului și adevăratului Păstor ceresc și pământesc, Îl vor slăvi pe El cu o gură și o inimă împreună cu locuitorii cerești. Asemenea și noi, privind la râvna ta pentru mântuirea noastră, cu umilință te chemăm pe tine, zicând:
Bucură-te, deschizătoarea ușilor botezului;
Bucură-te, că la Hristos ne-ai adus;
Bucură-te, că încreștinând Georgia, pe sfinții îngeri cu mare bucurie i-ai cuprins;
Bucură-te, că pe regele Mirian, în numele Dumnezeului adevărat, la construcția bisericii de mână omenească l-ai îndemnat;
Bucură-te, că în ea cinstita Cruce din viță-de-vie ai așezat;
Bucură-te, că mărturia dragostei tale pentru Hristos tuturor fiilor Sfintei Biserici prin aceasta ai lăsat;
Bucură-te, că împreună cu mulțimea ucenițelor tale la Sfântul Botez pe toți i-ai chemat;
Bucură-te, că pe fiii Iviriei din cristelniță i-ai primit;
Bucură-te, că pe mulți la minte i-ai luminat;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!

Condacul al 9-lea

Toate puterile cerești s-au bucurat, când fiii Iviriei s-au botezat; căci Unul dintre Puteri în chip de om minunat s-a arătat și a întărit Trunchiul făcător de minuni la rădăcina căruia era cămașa Domnului, învățându-i pe toți să cânte lui Dumnezeu, împreună cu Sfânta Nina: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Nici o limbă și nici un grai nu va putea să te laude după cuviință, cea întocmai cu Apostolii Nina, căci slava lui Dumnezeu și mântuirea aproapelui tocmai din Mtskheta kartalina și din pământul kahetin la toate neamurile de acolo s-au răspândit, Cuvântul lui Dumnezeu de la tine auzind și mântuirea primind. Noi însă, cuprinși de bucurie și mulțumire pentru dragostea ta, te chemăm pe tine astfel:
Bucură-te, că ne-ai acoperit pe noi cu veșmântul botezului;
Bucură-te, val de desfătări, care ne-ai adăpat pe noi cu apa evlaviei;
Bucură-te, apărătoare preaminunată a credinței lui Hristos;
Bucură-te, că raiul ceresc pe pământ ai răspândit;
Bucură-te, izbăvirea noastră din robia păcatului;
Bucură-te, nimicirea curselor vrăjmașe;
Bucură-te, că te-ai luptat cu rău cinstitorii;
Bucură-te, biruință slăvită asupra necredinței;
Bucură-te, netrebnicirea obiceiurilor rele și a superstițiilor;
Bucură-te, dulce alăută a credinței;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!

Condacul al 10-lea

Dorind să scapi de moarte veșnică sufletul tău și al apropiaților tăi, cea întocmai cu Apostolii Nina, cu multă râvnă te-ai silit pentru slava lui Dumnezeu, împlinind această faptă istovitoare și mărturisitoare, de aceea cu dreptate ai fost încununată de Dumnezeu în ceruri cu cunună apostolească, unde împreună cu toți sfinții mijlocești pentru noi în rugăciuni și cânți Lui așa: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ca pe un zid puternic Dumnezeu te-a înălțat și apărătoarea noastră de felurite năpaste te-a arătat, Sfântă Nina, iar nestricăciosul tău trup izvor de tămăduiri s-a făcut, așezat fiind în pământul kizic, în localitatea Bodbis, unde pe prințesa Sofia împreună cu poporul de acolo ai luminat, căci toți pentru care mijlocești multă milă primesc de la Domnul și te cheamă pe tine astfel:
Bucură-te, zid și acoperământ, care nu te ascunzi la venirea noastră;
Bucură-te, că celor care caută mântuirea și luminarea adevărată ești gata ajutătoare;
Bucură-te, izvor nesecat al binecuvântărilor și milelor dumnezeiești pentru cei care te cinstesc pe tine;
Bucură-te, apărătoarea noastră de năpaste și moarte primejdioasă;
Bucură-te, ajutătoarea oamenilor evlavioși;
Bucură-te, potolirea trupurilor zbuciumate;
Bucură-te, bucuria sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!

Condacul al 11-lea

Cântare preasmerită Preasfintei Treimi a adus Sfânta Nina, pe Unicul Dumnezeu Cel întreit în Persoane, până la sfârșitul vieții, cu mintea și cu fapta iubindu-L. Primește deci de la preacinstitorii tăi cântare de umilință și nu te scârbi de noi, căci la tine și la Preacurata Născătoare în dureri și nevoi alergăm și, nădăjduind la mijlocirile tale, Sfântă Nina, pe Dumnezeu Îl chemăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Ca o lumânare aprinsă, Sfântă Nina, în întuneric ai luminat, căci de la pământ la cer te-ai mutat, înainte de aceasta pe credincioșii tăi fii ca pe niște vlăstare tinere la tine i-ai chemat și, tămăduindu-le neputințele, preacuratul tău duh în mâinile Domnului l-ai dat. Sfârșitul tău cucernic văzând, regele Mirian și apropiații lui amarnic plângeau și la despărțire cu lacrimi îi cântau acestea:
Bucură-te, înger ceresc care în chip omenesc te-ai arătat;
Bucură-te, mireasă a lui Hristos, care pe Mirele Ceresc cu Biserica Iviriei ai unit;
Bucură-te, fericită luminătoare a noastră, care mulțime de fapte bune zi și noapte ai săvârșit;
Bucură-te, hrănitoare neobosită care cu cuvinte dumnezeiești ne-ai hrănit;
Bucură-te, porumbiță neprihănită, care de la pământ spre lăcașurile cerești ai zburat;
Bucură-te, că sfintele tale moaște de mireasmă bună sunt cuprinse;
Bucură-te, că de această bună mireasmă noi, fiii tăi, acum ne desfătăm;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!

Condacul al 12-lea

Cu harul dat ție de Dumnezeu ne călăuzești, căci preacinstita ta pomenire, Sfântă Nina cea întocmai cu Apostolii, o prăznuim și cu umilință venim la chipul tău împodobit cu cinstita Cruce, din suflet rugându-te: păzește-ne pe noi în viața aceasta în credință dreaptă, în evlavie și curăție, ca la adormirea noastră să ne învrednicim a-I cânta Domnului așa: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântăm plecarea ta la Domnul, prealăudată Nina, cinstim fapta ta apostolească, preamărim râvna ta pentru Dumnezeu, lăudăm îndelunga ta răbdare, slăvim smerenia ta și mulțumim pentru asemenea sfârșit cucernic, căci minunile pe care pentru mulți le-ai săvârșit încă din timpul plecării tale s-au preaslăvit, de aceea, de ele uimindu-ne, îți cântăm ție acestea:
Bucură-te, că în cinul îngerilor și de sfinți cu dragoste ai fost primită;
Bucură-te, că soborului apostolesc ești părtașă;
Bucură-te, că împreună cu fețele aleșilor de Dumnezeu în lăcașul ceresc te-ai sălășluit;
Bucură-te, cădelniță de aur, care înalți tămâia rugăciunilor noastre la Dumnezeu;
Bucură-te, că prin vederea celor cerești de veșnica fericire ai parte;
Bucură-te, că de Constantin și Elena cei întocmai cu Apostolii ai fost slăvită;
Bucură-te, că de poporul georgian și de toți dreptcredincioșii ești preamărită;
Bucură-te, comoara minunilor lui Hristos;
Bucură-te, că de la cinstita Cruce înfășurată cu părul tău tămăduirea sufletească și trupească primim;
Bucură-te, că de la sfintele tale moaște ajutor mult folositor dobândim;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!

Condacul al 13-lea

O, preaslăvită și preaminunată luminătoare a Iviriei, pururea noastră rugătoare în fața Mântuitorului Hristos și a Preacuratei Sale Maici, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii! Primește acum prinoasele noastre bogate, rugându-L cu osârdie preaplăcută pe Dumnezeu să ne izbăvească pe noi de toate năpastele, necazurile și scârbele și să ne învrednicească de veșnica fericire în ceruri, ca împreună cu tine Domnului să-I cântăm așa: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Creatorul tuturor făpturilor…, Condacul 1: A Cuvântului dumnezeiesc aleasă slujitoare…,

Icosul 1

Creatorul tuturor făpturilor asemenea unui înger minunat în Iviria te-a înfățișat, ca să aduci la credință popoarele acestui pământ, aflate în întunericul morții, în minciună idolească, și să le chemi pe ele la lumina adevărului și la înnoirea sufletului. De aceea, mulțumind lui Dumnezeu, te preamărim ca pe o luminătoare și rugătoare a noastră și cu osârdie te chemăm pe tine:
Bucură-te, aleasă preaminunată a Proniei dumnezeiești;
Bucură-te, vlăstar răsărit din rădăcină cucernică;
Bucură-te, lăcaș al puterii binefăcătoare;
Bucură-te, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu credincioasă solitoare;
Bucură-te, a Apostolilor prealăudată următoare;
Bucură-te, că la propovăduire asemenea Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat te-ai silit;
Bucură-te, că minciuna idolească ai nesocotit;
Bucură-te, că sfânta credință ai răspândit;
Bucură-te, că ne-ai arătat calea către ceruri;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!

Condacul 1

A Cuvântului dumnezeiesc aleasă slujitoare și faptelor Sfinților Apostoli următoare, în semn de cinstită binecuvântare, crucea de la Maica lui Dumnezeu ai primit și în Iviria o ai înălțat, de aceea, lăudându-te, îți mulțumim ție, alăută duhovnicească și Sfântă Nina. Tu însă, având multă râvnă către Domnul, nu înceta să te rogi pentru noi, de necazuri și scârbe să fim izbăviți, căci te chemăm cu umilință și zicem: Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!

și această

Rugăciune către Sfânta Nina

O, atotlăudată și preaminunată Nina, cea întocmai cu Apostolii, mare podoabă a Bisericii dreptmăritoare și laudă cinstită a poporului ivirean, cea care întreaga țară georgiană cu învățătura dumnezeiască a Evangheliei ai luminat; cu faptele apostolești ai învins vrăjmașul mântuirii noastre, cu munca și rugăciunile ai sădit aici grădina lui Hristos, care a dat roade multe. Prăznuind sfântă amintirea ta, ne înfățișăm cinstitului tău chip și cu evlavie sărutăm atotlăudatul dar dat ție de Maica Domnului – Crucea de minuni făcătoare, pe care ai înfășurat-o cu părul tău prețios, și te rugăm cu umilință ca pe o veșnică ocrotitoare a noastră: de toate relele și scârbele păzește-ne, pe dușmanii Bisericii Sfinte a lui Hristos și pe potrivnicii evlaviei înțelepțește-i, turma ta ocrotește-o și roagă-L pe Atotbunul Dumnezeu și Mântuitorul nostru, în fața Căruia te afli, pace țării noastre să dăruiască, oamenilor viață îndelungată și spor în tot lucrul bun și mijlocește pentru noi să ne primească în Împărăția Sa cerească, unde toți sfinții laudă Preasfânt numele Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

auz dulce – alex amarfei

înfrângeri frumoase din cântarul cântării, faguri

noblețe nemăsurat de ușor retrogradată

de aristocraţia capacelor de ceară

Doamne, blândule, cu ce parfum ai putut

întregi înapoi risipele noastre!

sare dorul de a cuprinde urme

făcătorilor galaxiei marsupiu: australia,

stat cu capul în jos, ca si cum josul ar fi încăperea.

copiii luminii de azi deja muşcaţi de solzii de piele

exfoliaţi de pe cosmonauţii navelor peştelui sărat

de cosmos şi cosmic, ararat, mâine, sferei

Doamne, smeritule, cum ai făcut lipsa răspuns

nespus să desăvârşească tăcerilor mierii!

primejdia oului din care veşnicia cu flori adastă nara la glastre

Doamne, pofta de sărut-mâna, atingere neatinselor coaste!

naşterea mişcării: stăpânirea. a căldurii – tăcerea, cuminţenii

doamne fuioare dincolo de haos, domn, gerul

izbeşte nesimţirii

cremenea îmblânzeşte resfinţirii fierul şi focul. sunt cenușa. calcă-mă.

naşte-mi oazele, ibişii, mireasma sorilor. răcoreşte-mi-Te

ghioc în căutare, respins de murmurul mării

eram noroiul. fi-mi rinocerul.>>

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

(26.05.2017 / 10.01.2023)

A șasea bătaie de inimă – Alexandru Amarfei

greșeala cumplită a matematicii este că
unu plus unu nu fac doi, ci heliu.
greșeala știinţei e că un suflet plus un suflet
nu fac două suflete, nici un fel de « noi », ci
foc ca de heliu, gheaţă și ploi
toate locuind în același loc, pentru că
greșeala tristă a geometriei
este aplicarea absurdă a ideii de spaţiu
la suflet.

unu plus unu plus iubire
produc șase : heliu, martor neutru, adica ochi,
domn, adică soare, lumină, adică rod
și noi doi, care ramânem în toate acestea
dar de pe care a zburat un soare fluture
spre un soare atât de puternic încât
îl face să arate ca o umbră

în umbră, îngerii buni zâmbesc trupului
ajuns singur din noi împreună.

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

(21.11.2023 – France)

11 întrebări – Alexandru – Theodor Amarfei

cine ești tu, fulger care lovești cuvintele
spre înţelesul lor, asa încât niciun frig
nu mai poate să le îngheţe-mpreună ?
cine ești tu, cel ce lași frigului cicatrici
mărturisind că am să vin eu, rana lui,
și l-a durut faţa tăcerii dinainte s-o-mbrace ?
cine ești, cel ce te faci ruptură sângerie în frig
prin care se văd sorii care vor fi și vor vindeca fierul de rană?
cine ești, cel aflat în privirea dintre doi oameni
care se-ating cu ea și nu se mai văd,
dar tu le reverși în priviri frumuseţile?
ce fel de tu poţi tu fi că fulgerul care ești
lovește în mine ochiul cu care mă cauţi?
de unde e locul în care eu, tu și fulger
suntem un ochi în care urâtul nu-ncape ?
de unde vii când arăţi că toţi sorii sunt oameni
în care tu aștepti ca să iei foc dintre umbre ?
patru întrebări rămân și stau.
prima este de unde n-ai fi.
trei întrebări rămân fără zid
a doua sunt eu.
prima e gândul tău către mine.
două întrebări n-au fiinţă decât în tine.
prima este « cine e cel în care nu te-aș putea iubi? »
voiam să te întreb și « de ce ? »
îmi arăţi ce este lumea cea veche.
înserarea își trage-napoi răceala dintre clipe.

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

(19.08.2023 – France)

Ciucure de fluturi mov de omizi – Alexandru – Theodor Amarfei

pune un cuvânt în apă caldă și unul în gheaţă,
spune « ești inima mea » și « mă taci, întunericule »
și apoi inversează : pune cuvântul din gheaţă
în apa caldă, spune : plângem, beznă
și pe cel din apa caldă în gheaţă, spune : tăcem, inimă.
se va naște o tresărire gri
înăuntrul alcătuirii de suflet și trup.
dacă o faci fără să aștepti ceva, acolo
va începe să plouă cu nume de larve
în zăbavă, eșec, minciună, întâmplare ;
va deveni fluture din ce în ce mai ultraviolet
gheaţa din ce în ce mai caldă,
va turna soarele prin ea bronz
de bătut înţelesuri din ce în ce mai reci clipei,
lumina va cere petele liniștii.
așteaptă aceasta de cât mai multe ori.
ceea ce ar fi piele pentru suflet
se va bronza sub ceea ce nu mai e piele pentru trup.
atunci luna va începe să-ţi dea pace,
atunci nu va mai umfla și dezumfla în neștire
o pojghiţă de cuvinte peste tine, cel măret și adânc.

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

(12.12.2023 – France)

Acatistul Sfântului Ierarh Silvestru – 2 Ianuarie

Sfântul Ierarh Silvestru

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.(de 3 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de 3 ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Condacul 1

Bunătăţile sfinţilor învrednicindu-te a le cunoaşte, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu te-ai făcut şi propovăduitor al dreptei credinţe. De la tine luminându-se şi împăratul cel mare Constantin şi mulţimea poporului cetăţii Romei, prin curăţia credinţei tale şi prin tăria iubirii de oameni pe mulţi i-ai întors la Hristos. Pentru aceasta te cinstim pe tine, după cuviita şi strigăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!

Icosul 1

Ca o revărsare de raze luminoase căzând peste trecutele zile ale vieţii tale, faptele tale cele făcute din iubire de Dumnezeu, Părinte Ierarhe Silvestru, ne aduc şi acum mireasma slujirii tale la altarul Său cel Sfânt, şi ne luminează chipul tău cel frământat de dorinţa arătării adevărului credinţei în faţa oamenilor. De aceea şi acum cei ce sunt sub ocrotirea ta, în biserica sfântă care cinsteşte numele tău, cu dragoste îţi strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, întâi stătătorul cetăţii Romei;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai ucenicit în sfânta credinţa;
Bucură-te, că din tinereţe primitor şi mângâietor de străini ai fost;
Bucură-te, cel ce ai suferit legăturile lanţurilor şi nu te-au biruit ingrozirile chinurilor;
Bucură-te, că de darul proorociei ai fost învrednicit;
Bucură-te, cel ce de la Miltiade episcopul taina preoţiei ai primit;
Bucură-te, că în Roma, turma lui Hristos că un alt apostol ai păstorit;
Bucură-te, cel ce ziua întâi a săptămânii cu numele Domnului Dumnezeu, Duminica o ai numit;
Bucură-te, că balaurul cel din muntele Târpie cu semnul crucii pe vecie l-ai nimicit;
Bucură-te, cel ce pruncii sugari al căror sânge trebuia să fie scăldătoare împăratului i-ai mântuit;
Bucură-te, că invocând peste împăratul numele Prea Sfintei Treimi, pe Constantin l-ai vindecat;
Bucură-te, cel ce întru înţelepciune ai desluşit oamenilor taina Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!


Condacul 2

Îndemnatu-s-au credincioşii a-ţi aduce laude, Sfinte Ierarhe Silvestru, căci văzând faptele bunei tale credinţe şi darurile de care te-ai învrednicit de la Dumnezeu, cu toţii într-un glas cântăm pentru tine: Aliluia!

Icosul 2

Lumina Sfintei Credinţe străluminând şi de frumuseţea ei cea ziditoare de suflet învrednicindu-te, înţelegerea vieţii celei ascunse în Hristos ai căutat din tinereţe a o cunoaşte şi voind a te desăvârşi în această viaţă, Sfinte Silvestru, ai adunat ca într-un buchet frumuseţile nespuse ale cerului şi cu ele împodobindu-ţi viaţa o ai închinat lui Hristos. Drept aceea primeşte de la noi laudele acestea:
Bucură-te, cel ce în vechea Romă din părinţi binecredinciosi te-ai născut;
Bucură-te, cel ce ai învăţat de la Cirin preotul înţelepciunea cărţii şi bunele obiceiuri;
Bucură-te, că ai crescut în sfânta credinţă;
Bucură-te, că au înflorit în sufletul tău binemirositoarele flori ale virtuţii;
Bucură-te, cel ce odată cu creşterea anilor ai crescut şi în desăvârşire;
Bucură-te, că din dragoste de Dumnezeu şi de aproapele pe cei străini îi primeai şi îi ospătai, odihnă făcându-le;
Bucură-te, cel ce pe Timotei, preotul din Antiohia, mărturisitor al lui Hristos, în casa ta l-ai primit;
Bucură-te, că din Sfânta lui viaţă şi învăţătură mult ai folosit;
Bucură-te, cel ce împreună cu el pe mulţi romani de la închinarea idolească, la Dumnezeul Cel Adevărat ai adus;
Bucură-te, că sfintele moaşte ale lui Timotei după tăierea capului, nu le-ai lipsit de cântările cuvioase de îngropare şi noaptea le-ai înmormântat;
Bucură-te, cel ce împreună cu credincioasa Feonisia sfintelor moaşte Biserică le-ai zidit;
Bucură-te, Miltiade episcopul aducerea moaştelor  Timotei a binecuvântat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor  lui Dumnezeu!

Condacul 3

Viaţa cea întru Hristos crescând împreună cu viaţa ta şi câştigând curăţia gândurilor, dovedit-ai prin faptele tale că întru lumina învăţăturii creştineşti vietuiesti şi toate ale tale erau slujind pe Hristos şi ucenicii Lui, pe acestea noi, înţelegându-le de la tine, Îl lăudăm pe Dumnezeu şi-I cântăm: Aliluia!

Icosul 3

Pe mărturisitorii lui Hristos în cele trecute vremi cât îi cercau chinurile, bătăile şi moartea în tăria credinţei lor şi dovedind cât de mare este statornicia lor în Dumnezeu nu încetau nicidecum a-L preamări. Deci când pe tine eparhul Tarquiniu te silea, Sfinte Silvestru, a jertfi idolilor, ai biruit durerile şi ingrozirile, şi văzând noi suferinţele tinereţii tale îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte Silvestru, cel în lanţuri de fier ferecat;
Bucură-te, că auzind îndemnurile de jertfire la idoli nu le-ai împlinit;
Bucură-te, cel ce nu te-ai plecat silniciilor;
Bucură-te, că nu te-au îngrozit muncile;
Bucură-te, cel învrednicit de darul proorociei;
Bucură-te că, mai înainte văzând moartea eparhului care-ţi era chinuitor, aceasta i-ai vestit-o;
Bucură-te, cel ce erai în temniţă când eparhul se ospăta;
Bucură-te, că proorocia ta în aceeaşi zi s-a împlinit şi chinuitorul s-a sfârşit din viaţă;
Bucură-te, cel ce cu cinste ai fost scos din temniţă după moartea prigonitorului;
Bucură-te, că de tine credincioşii s-au bucurat şi necredincioşii la picioarele tale cădeau;
Bucură-te, cel prin care s-a arătat puterea cea mare a Duhului;
Bucură-te, că prin minunea aceasta mulţi încredinţându-se s-au întors la Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!


Condacul 4

Toţi cei ce cugetau că iubirea de bucurii lumeşti şi teama de munci şi de chinuri sunt mai tari decât iubirea lui Hristos au amuţit şi văzând moartea cea de naprazna a eparhului s-au cutremurat. Iar noi (la vremea serbarii tale) Sfinte Silvestru, cu veselie cântare de mulţumire aducem lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Dulceaţa darurilor Sfântului Duh având în inima ta, şi ajungând la vremea în care şi Hristos Domnul a ieşit la propovăduire, socotit-a Miltiade, episcopul Romei, ce vrednic te-ai făcut de slujirea preoţiei şi cu hirotonie te-a rânduit în cetatea slujitorilor. Iar când acesta s-a mutat la cele veşnice, toţi alegându-te, în scaunul apostolesc al Romei te-ai suit. Pentru aceasta te lăudăm zicând:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, care în Roma cea veche ai păstorit;
Bucură-te, cel ce din fragezimile tinereţii de steaua credinţei ai fost călăuzit;
Bucură-te, că de harul preoţiei te-ai învrednicit;
Bucură-te, cel ce ai fost uns de Duhul;
Bucură-te, că Dumnezeu preot întru poporul său te-a rânduit;
Bucură-te, cel ce ai iubit mai mult decât viaţa pe Cel ce Şi-a întins mâinile murind pe Cruce pentru noi;
Bucură-te, că prin rugăciune şi post ţi-ai făcut trupul locaş Harului;
Bucură-te, cel ce ai învăţat pe credincioşi să cinstească Dumnezeirea cea întru o fiinţă şi în trei ipostasuri;
Bucură-te, că de la Dumnezeieştile Scripturi te-ai adăpat şi a lor frumuseţe ai propovăduit;
Bucură-te, cel ce arhiereu cinstit şi binecredincioas dreptei credinţe în scaunul Romei ai păstorit;
Bucură-te, că la soborul cel mare în Niceea ai avut părtaşi şi împreună cu soborul dreapta credinţa ai mărturisit;
Bucură-te, cel ce înălţându-te cu Duhul, te-ai smerit  şi ne-ai învăţat  smerenia;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor  lui Dumnezeu!

Condacul 5

Învăţătura dreptei credinţe pe mulţi a luminat, şi ca o lumina una din alta, în mulţi s-a aprins. Iar alţii sfinţindu-se cu lumina preoţiei, ca luminoase făclii în sfeşnice se aşează, şi propovăduitori ai Sfintelor Evanghelii se rânduiesc. Şi ceata tuturor celor sfinţiţi împreună cu tine, Sfinte Silvestru, neîncetat cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Căutând mântuirea la Hristos, Cel ce S-a smerit de bună voie şi îndreptător credinţei arătându-te pe tine turmei tale, părinte purtătorule de Dumnezeu Silvestru, pe toţi i-ai povăţuit pururea spre mărirea cea nemuritoare cu învăţăturile tale cele neratacite. Drept aceea cinstind astăzi pomenirea ta cântăm:
Bucură-te, cel ce ca un adevărat apostol păstoreai turma credincioşilor,
Bucură-te, că la păşunea cea mântuitoare o îndreptai,
Bucură-te, cel ce şi cu cuvântul şi cu lucrul erai bun povăţuitor,
Bucură-te, că pe clericii cei ce se îndeletniceau cu neguţătorii lumeşti la Biserică i-ai întors;
Bucură-te, cel ce te-ai îngrozit de numirile cele păgâneşti ale zilelor săptămânii;
Bucură-te, cel ce ai aşezat bună rânduială a postului, oprindu-l în ziua sâmbetei;
Bucură-te, că numai într-o singură sâmbătă ai îngăduit a posti creştinii, aceea în care Hristos a murit şi S-a pogorât la iad să scoată de-acolo pe strămoşul Adam;
Bucură-te, cel ce pe păgâni ai învăţat adevărul;
Bucură-te, că pentru tine mulţime mare a mărturisit pe Hristos împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
Bucură-te, cel ce ai biruit patimile şi trupul prin nevoinţele postului şi înfrânării;
Bucură-te, că înfrumuseţat de cunoştinţa dumnezeieştii Scripturi, prin curăţia gândurilor tale Harul dumezeiesc a lucrat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!

Condacul 6

Nu numai tăria cuvântului având-o cu tine, ci ştiind bine că întărirea cuvântului o face minunea, de amândouă te-ai învrednicit dumnezeescule Ierarhe Silvestru, şi pentru aceasta cei ce ştiu dreapta învăţătura a ta şi cunosc bogăţia darurilor şi minunilor tale îi mulţumesc lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul 6

Pogoratu-te-ai fără teamă la peştera de sub muntele Târpie, pe care era înălţat capitoliul cel păgânesc şi ai înfruntat primejdia balaurului ce se incuibase acolo şi pustiia cu moarte poporul dimprejur şi mai ales pe copii. Ci tu, Sfinte SILVESTRE, când ai auzit pe păgâni zicându-ţi: Cu puterea Dumnezeului tău fă pe balaur să nu mai iasă afară şi vom crede într-Însul ca Atotputernic, atunci ai crezut mai vârtos în cuvântul lui Dumnezeu ce zice: A«Indrazniti!A» şi cu Crucea Lui ai biruit cu adevărat, pentru care noi îţi cântăm aşa:
Bucură-te, cel ce auzind de pustiirea cea de moarte a balaurului nu te-ai înfricoşat.
Bucură-te, că ţie ţi-au cerut necredincioşii să le arăţi puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai adunat pe toţi credincioşii la rugăciune, şi post de 3 zile pentru izbăvire ai ţinut;
Bucură-te, că în vedenie Petru Apostolul ţi-a cerut să mergi fără teamă la peşteră;
Bucură-te, cel ce împreună cu preoţii şi diaconii la balaur ai coborât;
Bucură-te, că Sfânta Slujbă la gură peşterii ai săvârşit;
Bucură-te, cel ce în numele Mântuitorului Hristos gurile peşterii ai pecetluit;
Bucură-te, că până la a doua venire a lui Hristos le-ai astupat;
Bucură-te, cel ce pe balaur neiesit pe veci l-ai făcut;
Bucură-te, că pe mulţi copii şi oameni i-ai mântuit de la moarte;
Bucură-te, cel ce ai facut pe păgâni să se minuneze văzându-te întors viu din peştera balaurului;
Bucură-te, că mulţi au cunoscut puterea lui Dumnezeu, şi la cei credincioşi s-au adaugat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!


Condacul 7

Minunile ca semne ale puterii lui Dumnezeu nu au măsură, în viaţa Bisericii Lui, ci pentru întărirea adevărurilor de credinţă ele se arată neîncetat. Şi noi cei ce cu ochii plini de mirare le contemplăm Îl preainaltam pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul 7

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui şi toate lucrurile sunt spre lăuda puterilor Lui, că pe toţi sfinţii indreptanmdu-i spre limanul mântuirii, mucenicind aceştia prin grele încercări şi ispite şi cazne şi prigoniri au trecut. Şi când Constantin împăratul, neluminat fiind încă de Sfântul Botez, plecase la război, iar atunci senatorii au pornit prigoană împotriva creştinilor, tu Sfîntă Silvestru, pe toţi i-ai povăţuit să se ascundă în munte pentru a scăpa. De aceea îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Silvestru, povăţuitorul celor asupriţi;
Bucură-te, cel ce pe toţi i-ai întărit cu evlavia ta;
Bucură-te, că de jertfiri idoleşti i-ai apărat;
Bucură-te, cel ce de năpustirile senatorilor asupra creştinilor i-ai apărat pe ei;
Bucură-te, că de muncile cele de multe feluri îndemnându-i să nu se îngrozească, i-ai întărit;
Bucură-te, cel ce pe cler şi poporul cel credincios în muntele Soractes i-ai ascuns;
Bucură-te, că împreună cu ei n-ai încetat a lăuda pe Mântuitorul;
Bucură-te, cel ce după dumnezeiasca arătare ai aflat că împăratul Constantin de lepră s-a umplut;
Bucură-te, că ştiai că pentru a lui vindecare din toate marginile împărăţiei, din Roma până în Persidia, vraci şi doctori s-au adunat;
Bucură-te, cel ce ai aflat că slujitorii zeilor pe împăratul în baie de sânge de prunci sugari voiau să-l scalde;
Bucură-te, auzind plângerea maicilor pruncilor neintarcati, la Hristos – ridicat   rugăciunea;
Bucură-te, cel ce ştiai că Dumnezeu pentru ale tale rugăciuni a luminat mintea împăratului şi eliberând pruncii, mâhnirea maicilor a curmat-o;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!

Condacul 8

Bucuria mamelor sunt pruncii şi viaţa lor şi-o dau pentru ei. Cât de mare era dar plângerea şi durerea celor ce ştiau că spre junghiere li s-au luat odraslele lor şi care cu amar se tânguiau. Dar auzind credincioşii împărăţească înţelepciune cea data de la Dumnezeu zicând: «Mai bine este singur a răbda durere decât a vărsa sânge nevinovat de prunci», au cântat lui Dumnezeu: Aliluia !

Icosul 8

Răsplătirea lui Dumnezeu nu trece cu vederea pe cei ce de bună voie împlinesc poruncile Lui, şi prin omanei şi prin lucruri se umple de bunătăţi şi de fapte bune viaţa lor. Şi tu, Ierarhe Silvestru, împlinind porunca lui Dumnezeu, în viaţa împărăţiei Romei ai săvârşit schimbări, lui Constantin arătându-i Dumnezeiasca vrere. De aceea cu bună cuviinţă îţi cântăm aşa:
Bucură-te, minunată unealtă a Harului;
Bucură-te, că despre tine, în vis, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel împăratului au vorbit;
Bucură-te, cel ce ai fost chemat să-i vesteşti lui Constantin vindecarea în mântuitoarea baie a Botezului;
Bucură-te, cel ce ai fost chemat din ascunzişurile munţilor Soractes;
Bucură-te, că frica şi prigoana creştinilor a încetat;
Bucură-te, cel ce cu cinste ai intrat la împăratul;
Bucură-te, că împăratului arătând icoana Sfinţilor Petru şi Pavel i-ai spus că nu sunt dumnezei, ci slujitorii Lui;
Bucură-te, cel ce de la împăratul ai aflat că în adevăr cu Sfinţii Petru şi Pavel în vedenie a vorbit;
Bucură-te, că pe ei, fără să-i fi văzut mai înainte în viaţă, după vis şi după icoană i-a recunoscut acela;
Bucură-te, cel ce împăratului i-ai arătat că în scăldătoarea botezului nu va intra fără pregătire sufletească,
Bucură-te, ca ai auzit marturisirea de credinţă a împăratului;
Bucură-te, cel ce imparatului pregătire pentru naşterea prin botez, în post şi în rugăciune i-ai cerut;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!

Condacul 9

Tainiţele sufletului când se deschid şi în ele coboară lumina Harului Dumnezeiesc prin botez, atunci cu bucurie mare şi îngerii şi sfinţii se bucură, şi lui Dumnezeu împreună cu drept închinătorii îi cântă: Aliluia!

Icosul 9

Dumnezeiasca cercetare venind peste casa împăratului şi tu, Sfinte Ierarhe Silvestru, încunoştiinţat de ajutorul pe care Dumnezeu îl dăruieşte creştinilor, nu te-ai arătat îngăduitor cu Constantin, măcar că era suferind, ci mai întâi să se lumineze în cele ale credinţei ai cerut, şi să se înfrâneze de la slava lumească prin pocăinţă şi prin postire i-ai zis, iar prin închiderea capiştilor idoleşti şi oprirea jertfelor, la schibarea rosturilor împărăţiei ai gândit. Marea ta sârguinţă o lăudăm cântând unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai fost bun sfetnic al lui Constantin împăratul;
Bucură-te, că acestuia de Dumnezeu Cel Unul în Treime i-ai propovăduit şi la auzul cuvintelor tale împăratul s-a bucurat;
Bucură-te, cel ce ai cerut împăratului să oprească prigonirile de orice fel;
Bucură-te, că cei din îngroziri şi din legături au fost eliberaţi;
Bucură-te, cel ce ai îndrumat pe Constantin să împlinească toată cererea cea dreaptă;
Bucură-te, că milostivirea spre cei săraci ai cerut;
Bucură-te, cel ce ai auzit făgăduinţa împăratului de a face tot binele;
Bucură-te, că punând mâinile peste el catehumen l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce împreună cu tot clerul rugăciuni ai săvârşit pentru ca lumina cea pururea mântuitoare la toţi să răsară;
Bucură-te, că după şapte zile de post pe împăratul despre tainele sfintei credinţe  Prea  Treime l-ai învăţat ;
Bucură-te, cel ce i-ai vorbit despre scăldătoarea botezului în numele Sfintei Treimi;
Bucură-te, că înaintea ta, sănătos şi fără urme de boală, s-a arătat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!

Condacul 10

Făcându-se mare bucurie în toată lumea prin creştinarea împăratului Constantin şi mulţime multă de popor venind la Hristos, se împuţina închinăciunea idolească. Ci voind acum ca pe cei rămăşi la păgânătate să-i izgoneascadin cetate, tu, Sfinte Ierarhe Silvestru, ai gândit şi împăratului i-ai zis : Că nu voieşte Domnul ca siliţi şi fără de voie liberă să vină cineva la El. De aceea pentru frumuseţea gândului tău, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Întru bucuria păcii înflorind Biserica lui Hristos şi întru lumina credinţei zidită şi întărită fiind de Duhul, dar nerabdand vrăjmaşul o pace ca această a Bisericii, a semănat eresuri şi a trimis duşmanii în calea împăratului Constantin şi a mamei sale Elena, că să-i abată de la Hristos. Iar tu, Sfinte Ierarhe Silvestru, aflând despre uneltirile acestea numai spre Dumnezeu, Cel ce toate le întăreşte, nădejdea ţi-ai pus. Pentru aceasta cântăm ţie cuvinte de lăuda aşa:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe de trei ori fericite;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înspăimântat de uneltirile vrăjmaşe;
Bucură-te, că în Domnul nădejdea ţi-ai pus;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înfricoşat auzind că înaintea împăratului este hulit numele Hristosului tău;
Bucură-te, că ai primit a sta în faţă întrebărilor celor înţelepţi şi iscusiţi în legea cea veche;
Bucură-te, cel ce cunoşteai atât proorociile legii vechi, cât şi elinească învăţătura a filosofilor;
Bucură-te, că de faima înţeleptului rabin şi vrăjitorului Zamvri nu te-ai speriat;
Bucură-te, cel ce înaintea scaunuli împăratului cu ceata a o sută douăzeci de înţelepţi te-ai înfruntat;
Bucură-te, că rugându-te lui Dumnezeu ai zis : Scoală-te Doamne, judecă pricina Ta;
Bucură-te, cel ce ai dovedit că-n Vechiul Testament cele despre venirea lui Hristos sunt arătate şi prin el s-au împlinit;
Bucură-te, că luminata şi minunata dovedire despre Hristos ai făcut înaintea împăratului pentru iudei cu însăşi cărţile lor;
Bucură-te, cel ce ai arătat că nu in trei dumnezei cred creştinii, ci, dovedind cu scriptura, credinţa într-un singur Dumnezeu în trei ipostasuri;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!

Condacul 11

Cu mare glas grăind din Sfintele Scripturi, Sfinte SILVESTRE, ai arătat, de Dumnezeu insuflate, că despre îndoita fire a Fiului, adică cea dumnezeiască şi cea omenească într-o unire, au grăit mai înainte proorocii care cunoaştere aveau de la Dumnezeu. Aceluia cu proorocii şi cu tine cântăm şi noi: Aliluia!

Icosul 11

Adunatu-s-a în faţa împăratului curtea lui şi mulţime mare de oameni spre a vedea a cui învăţătură va birui. Căci iudeii spuneau că Nazarineanul a fost hulitor de Dumnezeu, iar creştinii că Dumnezeu adevărat era şi Fiul Celui Preaînalt din Treime. Iar tu, Sfinte Ierarhe Silvestru, nicidecum n-ai îngăduit întunericul, şi de înţelepciunea lui Dumnezeu umplându-ţi gura ta ai surpat nedumerirea lor. Şi întru lauda smereniei tale cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, prin care Sfânta Treime S-a proslăvit;
Bucură-te, cel ce ai arătat cu cuvintele Scripturii că mai înainte de toţi vecii sunt ipostasurile Treimii;
Bucură-te, ce despre Fiul ai dovedit; că este de o fiinţă cu Tatăl; de o slavă şi de o putere;
Bucură-te, cel ce ai arătat neîndoios că din Fecioară S-a născut Domnul;
Bucură-te, că toate cele despre pătimirea, moartea şi învierea Mântuitorului, de la sfinţii prooroci ai adus mărturie;
Bucură-te, cel prin a cărui gură, grăind Sfântul Duh, ai biruit pe evrei;
Bucură-te, că luminos ai arătat că adevărat Dumnezeu este Hristos, Cel născut din Fecioară;
Bucură-te, cel ce ai fost lăudat de împăratul şi de toată curtea;
Bucură-te, că şi vrăjitoria lui Zamvri, care prin farmece a ucis un bou, nu te-a făcut să dai înapoi;
Bucură-te, cel ce având nădejde tare în Dumnezeu Cel ce este binefăcător, ai cerut îngăduinţa împăratului să inviezi boul, ca şi cei necredincioşi să creadă în Dumnezeul creştinilor;
Bucură-te, că ridicând mâinile tale la cer, rugendu-te şi zicând : A« Doamne Iisuse Hristoase auzi-mă pe mine robu tău în ceasul acesta, ca să se proslăvească Prea Sfânt numele Tău A» ai văzut cum boul inviaza şi stă blând;
Bucură-te, cel ce la picioarele tale i-ai văzut căzând şi pe evrei şi pe păgâni, dimpreună cu împărăteasa Elena;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!

Condacul 12

S-a făcut cunoscută puterea lui Dumnezeu prin lucrările tale, Sfinte Ierarhe Silvestru, şi sfinţenia vieţii tale mulţimile aflând-o, ca pe un trimis al cerului cu adevărat socotindu-te, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Oamenii şi împăratul şi curtea sa au înţeles că puterile tale sunt de la Dumnezeu Tatăl venite, pentru a arată prin cuvânt şi prin fapte că Hristos Domnul este Fiul Său Cel iubit, că pentru El ai fost în primejdii, că numai în El ai nădăjduit şi că minunile tale numai prin El s-au făcut; de aceea şi noi acum, minunându-ne de cele de atunci, cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit de darul cel făcător de minuni;
Bucură-te, că ai avut în tine comoara dumnezeieştilor cuvinte ale Scripturii;
Bucură-te, cel ce te-ai smerit pe tine pentru a arăta măreţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin iubirea ta de Hristos ai biruit pe potrivnicii Lui;
Bucură-te, cel ce te-ai sfinţit prin Harul Hristosului tău;
Bucură-te, că prin tine s-a arătat puterea celui ce pe toţi i-a mântuit prin Jertfa şi Învierea Sa;
Bucură-te, cel ce ai ştiut a tălmăci proorocirile din Scripturi;
Bucură-te, că ai fost vestitorul împlinirii lor;
Bucură-te, cel ce împreună cu Sfânta Elena ai căutat Crucea Domnului;
Bucură-te, că aflându-se Crucea pe mulţi i-ai botezat în credinţa cea mântuitoare;
Bucură-te, cel ce douăzeci şi unu de ani şi zece luni ai fost mare ierarh şi păstor al Romei, şi că plin de zile şi încărcat de ani ai trecut către Domnul;
Bucură-te, cel ce eşti rugător fierbinte pentru noi către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!

Condacul 13

O, întru tot lăudate, Sfinte Ierarhe Silvestru, nepricepuţilor celor ce stăm în biserica ocrotirii tale, primeşte aceste cântări de lăuda aduse ţie, mult râvnitorule de Dumnezeu, pentru sfinţenia vieţii tale, şi fii mijlocitor pentru noi către mult milostivul Dumnezeu, rugându-L să dea iertarea păcatelor noastre şi să ne izbăvească din toată nevoia şi scârba pe cei ce prăznuim numele tău cântând: Aliluia !  (de trei ori)

În încheiere, se reiau Icosul 1 şi Condacul 1 și se face Otpustul.

Condacul 1

Bunătăţile sfinţilor învrednicindu-te a le cunoaşte, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu te-ai făcut şi propovăduitor al dreptei credinţe. De la tine luminându-se şi împăratul cel mare Constantin şi mulţimea poporului cetăţii Romei, prin curăţia credinţei tale şi prin tăria iubirii de oameni pe mulţi i-ai întors la Hristos. Pentru aceasta te cinstim pe tine, după cuviita şi strigăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!

Icosul 1

Ca o revărsare de raze luminoase căzând peste trecutele zile ale vieţii tale, faptele tale cele făcute din iubire de Dumnezeu, Părinte Ierarhe Silvestru, ne aduc şi acum mireasma slujirii tale la altarul Său cel Sfânt, şi ne luminează chipul tău cel frământat de dorinţa arătării adevărului credinţei în faţa oamenilor. De aceea şi acum cei ce sunt sub ocrotirea ta, în biserica sfântă care cinsteşte numele tău, cu dragoste îţi strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, întâi stătătorul cetăţii Romei;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai ucenicit în sfânta credinţa;
Bucură-te, că din tinereţe primitor şi mângâietor de străini ai fost;
Bucură-te, cel ce ai suferit legăturile lanţurilor şi nu te-au biruit ingrozirile chinurilor;
Bucură-te, că de darul proorociei ai fost învrednicit;
Bucură-te, cel ce de la Miltiade episcopul taina preoţiei ai primit;
Bucură-te, că în Roma, turma lui Hristos că un alt apostol ai păstorit;
Bucură-te, cel ce ziua întâi a săptămânii cu numele Domnului Dumnezeu, Duminica o ai numit;
Bucură-te, că balaurul cel din muntele Târpie cu semnul crucii pe vecie l-ai nimicit;
Bucură-te, cel ce pruncii sugari al căror sânge trebuia să fie scăldătoare împăratului i-ai mântuit;
Bucură-te, că invocând peste împăratul numele Prea Sfintei Treimi, pe Constantin l-ai vindecat;
Bucură-te, cel ce întru înţelepciune ai desluşit oamenilor taina Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!

Canon de rugăciune la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului – 1 Ianuarie

Tropar la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului, glasul 1:

Cel Ce şezi pe Scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh, ai binevoit a Te naşte pe pământ din Fecioară, Maica Ta, care nu ştie de bărbat, Mântuitorule Iisuse. Pentru aceasta ai şi fost tăiat împrejur a opta zi ca un Om. Slavă Sfatului Tău Celui Preabun; Slavă rânduielii Tale; Slavă smereniei Tale, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Ziua a opta, care poartă chipul veacului ce va să fie, se luminează şi se sfinţește cu sărăcia Ta cea de bunăvoie, Hristoase; că întru aceasta Te-ai tăiat la Trup împrejur, după Lege.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Hristos tăiere împrejur primeşte a opta zi de la naştere şi cu aceasta astăzi umbra se împuţinează, răsărind Lumina Noului Har.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Care ai omorât cu Lemn păcatul; şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Cuvântul Cel mai presus de fiinţă Întrupându-Se, S-a tăiat împrejur, spre încetarea Legii; şi ne-a dat nouă începăturile Dumnezeiescului har şi ale Vieţii celei Nestricăcioase.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Hristos Întrupându-Se, S-a arătat Împlinitor al Legii, iar nu ca un potrivnic lui Dumnezeu; şi de bunăvoie a îngăduit a se tăia împrejur, a opta zi.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Tăierea împrejur a încetat, de când S-a tăiat împrejur Hristos de bunăvoie, mântuind mulţimile neamurilor cu harul.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Ziua a opta, în care Stăpânul Hristos S-a tăiat împrejur, o închipuieşte viaţa cea nesfârşită a veacului ce va să fie.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, îndreptează-ne pe noi întru lumina poruncilor Tale; că afară de Tine, pe alt Dumnezeu nu ştim.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Tu, Doamne, din Fecioara Maică în chip de negrăit Te-ai născut şi nu ai socotit lucru nevrednic a îmbrăca chipul omenesc ca un Prunc, după Lege, însăşi Legea împlinind.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Nopţii s-a asemănat cea care a născut pe Israel, ca una ce a iubit umbra Legii; din care S-a arătat Hristos, Lumina ce Străluceşte lumii.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Adâncul cel mai din urmă al păcatului m-a înconjurat; ci, Doamne, Doamne, precum pe proorocul Iona l-ai scos, scoate şi viaţa mea din stricăciune.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Luat-a sfârşit Legea, de când Hristos, Prunc făcându-Se şi Împlinitor al Legii arătându-Se, a primit tăiere împrejur şi a dezlegat blestemul Legii.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Sâmbăta, tăierea împrejur şi înfumurarea evreilor au încetat, cu bunăvoinţa lui Hristos, Cel Ce S-a Arătat şi a strălucit Primăvara Harului.

CONDAC, glasul al 3-lea. 

Podobie: Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea au­zind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dum­nezeu Cel mai înainte de veci.

Domnul tuturor rabdă tăiere împrejur şi taie ca un Bun greşelile celor muritori. Dă lumii, astăzi, mântuire, iar ierarhul Ziditorului, purtătorul de lumină şi Dumnezeiescul preot al lui Hristos, Sfântul Vasile, se bucură întru cei de sus.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi în mijlocul focului fiind aruncaţi, răcorindu-se, au cântat: bine ești cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Luminată şi strălucitoare este sărbătoarea Naşterii lui Hristos, care preînchipuie astăzi Taina înnoirii ce va să fie. Că Mântuitorul Se taie împrejur după rânduiala Legii, nu ca un Dumnezeu, ci ca un muritor şi ca o împlinire a Legii.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Legea plinind Făcătorul Legii, cu Trupul, astăzi, de bunăvoie Se taie împrejur, tăiere făcând iernii păcatului şi dăruindu-ne a striga: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu negrăită înţelep­ciune toate le-a alcătuit şi dintru nefiinţă le-a adus, binecu­vântaţi-L lucrurile Domnului, ca pe Domnul.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

În ziua a opta S-a tăiat împrejur, ca un Prunc, Stăpânul şi a primit numele Iisus; că El este Mântuitorul lumii şi Domnul.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce a ieşit din Tatăl mai înainte de veci şi fără de început şi după Lege S-a tăiat împrejur cu Trupul, lăudaţi-L lucrurile Domnului, ca pe Domnul.

La Cântarea a 9-a, glasul al 2-lea:

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită şi mai Slăvită decât Oştile cele de sus, pe Fecioara Preacurată, de Dumnezeu Născătoarea.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce după Lege cu Trupul S-a tăiat împrejur.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce în ziua a opta a primit a fi tăiat împrejur.

Stih: Astăzi Se taie împrejur cu Trupul Stăpânul, împlinind Legea, ca un Prunc.

Stih: Stăpânul astăzi Se taie împrejur cu Trupul şi Iisus este numit.

Irmosul:

Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare, trupeşte la noi venind, din coapse Fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Hristos, întrecând hotarele întregii firi omeneşti, S-a născut mai presus de fire din Fecioară. Şi precum porunceşte Cartea Legii, Se taie împrejur la Trup şi Împlinitor Legii se arată.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Veniţi să prăznuim cu sfinţenie Ziua cea Mărită a numelui Stăpânului Hristos. Că astăzi, cu Dumnezeiască cuviinţă, este numit Iisus; cu Acela împreună şi pomenirea ierarhului să o mărim.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Cu Dumnezeiască credinţă…

Cu învăţăturile tale, Sfinte Vasile, ai udat toată lumea ca şi cu o apă şi ai semănat dogmele dreptei cinstiri de Dumnezeu; că Hristos, Izvorul vieţii, S-a odihnit într-adevăr întru tine. Pe Acela roagă-L, ca cel ce ai dobândit îndrăzneală la Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

m-am căutat un timp – alexandru povarnă

m-am căutat un timp
apoi un timp deloc

m-am găsit azi printre rugăciuni rătăcite în niște case de care nici nu știam
ei au știut
de mine
îi aud
m-am regăsit între cruci vechi
de lemn
de piatră
de prunci
de vădane
de frați
m-am văzut printre pământul umed dintre degetele copiilor

am simți cum mă așez
pe florile de castan și zac
așa mult îmi plac florile nevalorificate de castan
de care am râs împreună știind legătura
mentală pe care eu o fac din adolescență
cu aceste flori și marchizul de sade

m-am odihnit m-am regăsit m-am așezat
ce bine e să respiri din nou în țara asta a noastră așa cum e ea


Alexandru Povarnă

fiziologia poeziei – alex amarfei

în visul meu, poeţi din toate limbile
se plimbau, vorbind între ei, într-o cetate subţire
îl puteai vedea, de exemplu, pe eminescu
discutand entuziast cu dante sau shakespeare
iar prin zidurile subţiri se vedeau
trecutul, prezentul şi viitorul dansând împreună

îngerul se uita la ei cu drag

însă limba lor nu era ceva de înţeles
pentru unii, ea părea doar un fel de vocalize
din când în când, câteva sunete
picau spre pământ, unduind ca o frunză
sau, pur şi simplu, cum cade o grindină

iubirea cu care făceau aceasta era ca de înger
şi se uitau la mine

pentru poeţii mai mari, limba părea
un fel de vorbire de copil exersând silabe cântate
ele deveneau ploaie, viscol sau alte fenomene ale naturii
doar că erau făcute din voinţa de a rima
în loc de apă, gheaţă sau fulger

îngerii se uitau la ei
cu bucuria părinţilor care aşteaptă în copil primul cuvânt
de ce te uimeşti, a întrebat îngerul, cu drag

poeţii care s-au ostenit mai mult pot trimite
câte o literă-două pe pământ
de exemplu, „august”, se schimbă de ecoul
vorbirii lor în „îngust”
atunci, cineva îşi dă seama că vara e trecătoare
sau că şi împăraţii trec

poeţii care s-au ostenit dincolo de închipuire
pot duce silabe pe pământ
atunci, cineva căruia i se spune, bunăoară, „nu eşti”
devine, pentru noi, îngerii, „fereşti”, şi noi
chiar i le deschidem ca să primească har
sau le închidem ca să-l apărăm de necazuri

îngerul a adus la mine
un poet imens, cât o carte în care ar putea fi scrisă
istoria unei globule roşii, de când o supernovă
a explodat şi a produs fier, până la fierul din sânge
aproape m-am speriat
când respira, poeţii mai mici intrau într-un fel de ecou
şi curgerea de litere şi silabe se îndesea

nu te teme, a zis poetul, suntem delicaţi cu începătorii
ai privilegiul să spui un cuvânt, dar unul singur

îngerul a adăugat: ca să poţi schimba un cuvânt
trebuie să fi scris ani lungi fără osteneală
şi să fi tăcut ani şi mai lungi
indiferent de osteneală

dar nu am reuşit sa mă hotărăsc
m-am trezit
s-a vazut mantia roşie a poetului uriaş
mergând cu viteză ameţitoare spre răsărit

trebuia să spun „lacrimă”, am gândit, târziu.
acea lacrimă îmi va lipsi veşnic…?

nu va lipsi deloc, a şoptit îngerul,
dacă reuşeşti să plângi fără osteneală.
întrucât el era, desigur, mult mai puternic decât orice poet,
a plecat spre apus. avea forma unui nor de ploaie.

Dr. Alexandru Theodor Amarfei

Călugărie – Alexandru Enache

Melc pe salcie,

Mielul se vede-n apă –

Iarnă pe fugă.

(22 noiembrie 2023, părintelui drag Justinian/Romeo)

Alexandru Ioan Enache

Telos și Conatus – Alex Enache

Iar primăvară,

Buza sărută ochiul –

Nemărginirea.

(21 noiembrie 2023, prietenului drag Alex Amarfei)

Alexandru – Ioan Enache

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Betleemita

Painting of the Virgin Mary and baby Jesus inside the Basilica of the Nativity

Ceea ce eşti Izvor a toată înţelepciunea îndrumă paşii noştri pe cărarea mântuirii, Stăpână, căci numai tu ai purtat în pântecele tău şi ai născut pe Cel Ce a luat firea neputincioasă a lui Adam ca s-o înnoiască şi să o aşeze pe scaunul slavei cereşti. În braţele tale ai purtat cu cuviinţă dumnezeiască pe Soarele dreptăţii, Cel Ce cu razele iubirii Sale de oameni luminează inimile celor ce se nevoiesc pe calea dobândirii virtuţilor. Pe Acesta roagă-L, Fericită, să ne dăruiască îndurările Sale, iertând nedreptăţile noastre şi aşezându-ne la limanul vieţuirii curate.

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Anastasia Farmacolitria (Vindecătoarea) – 22 Decembrie

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Anastasia, glasul al 4-le

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. 

Irmos: Cântare să înălţăm popoare Minunatului nostru Dumnezeu, Celui Ce a izbăvit pe Israel din robie, cântare de biruinţă cântând şi strigând: să-Ţi cântăm Ţie, Celui Ce eşti Însuţi Stăpân.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Laudă să aducem lui Dum­nezeu, Celui Ce vine să Se nască cu Trup din Fecioară în cetatea Betleemului şi să Se aşeze în iesle ca un Prunc în­făşat, ca să mântuiască neamul omenesc.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căutând numai Frumuseţea lui Hristos cea dorită, Mărită Anastasia, ai trecut cu vederea frumuseţile lumii, cu minte sta­tornică şi te-ai învrednicit de Moştenirea Cea Nemuritoare, muceniţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Biruit-ai noaptea întuneri­cului rătăcirii înţelepţeşte, cin­stită, luminându-te cu Lumina Duhului; şi acum te-ai sălăşluit, unde este Lumina Cea Dumnezeiască a Treimii Celei Ne­zidite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-S-a Dumnezeul Cel Nevăzut, din multă milosti­vire, născându-Se din Maică Fecioară mai presus de fire şi Cel Bogat a sărăcit, ca să îmbogăţească neamul omenesc cu nemurirea.

Cântarea a 3-a.

Irmos: DoamneCel ce ai făcut cele de deasupra bolții cerești și ai zidit Biserica, Tu, pe mine, mă întărește intru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Doamne, Prunc înfăşat, culcat în iesle, Te vor ve­dea pe Tine, Cel Nepipăit. Munţi, săltaţi şi dealuri îmbrăcaţi-vă cu Dumnezeiască bu­curie, umplându-vă de lumină.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu îndrăzneala dreptei cin­stiri de Dumnezeu fiind îmbo­găţită şi cu mântuitor cuvânt,ai tocit săgeţile cuvintelor pri­gonitorilor, Sfântă Anastasia, cu Dum­nezeiască dragoste îndreptându-ţi mişcările sufletului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Numai pe Domnul Îl caut, numai de dragostea Lui mi-am legat sufletul, strigai, muceniţă. Mă grăbesc cu inimă curată să mă luminez din belşug cu Prea­curatele Tale Străluciri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tânără Neispitită de nuntă, porţi în pântece, întrupat, pe Cel Ce poartă în mână toată zidirea; pe Care şi născându-L Îl culci în iesle, arătându-Se Prunc Cel mai înainte de veci.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele ce sunt deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica; Tu Care eşti Marginea Doririlor şi credincioşilor Întărire, mă întăreşte, întru dragostea Ta, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum se împlinesc graiurile celor ce proorocesc cu Dumnezeiesc Duh: că Fecioara merge să nască în peşteră pe Cel cu totul Desăvârşit.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căutând cu dragoste mări­rea mucenicilor, ai dobândit-o luptându-te cu multă tărie, cu credinţă neîndoielnică, ceea ce ai bărbătească îndrăzneală.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmbrăcatu-te-ai în adevăr cu haină ţesută din harul cel de sus, cu dezbrăcarea de trup, muceniţă prealăudată, purtă­toare de biruinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iese purtând Trup din pânte­cele tău Cel Purtător de Lumină Împăratul Cel Ceresc, culcându-Se în iesle ca într-un Scaun.

Cântarea a 5-a. Irmos: Dis de dimineaţă strigăm Ţie, Doamne: izbăveşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răsărit-a Steaua din Iuda, punând în mişcare spre închinare pe cititorii în stele din ţara Haldeii, precum este scris.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După Lege te-ai luptat, muceniţă pururea pomenită, pu­nând pe fugă pe cei fărădelege, cu Puterea Duhului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învierea lui Hristos o închipuieşti cu numirea, care surpă pe vrăjmaşii cei nevăzuţi, prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În peşteră sub pământ merge să Se nască Hristos din Fecioară; să se veselească toată făptura!

Cântarea a 6-a. 

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: ”Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă”.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivul, luând firea noastră, Se arată ca un Prunc; Cel Ce zămisleşte pe prunci în pântece este înfăşat şi în iesle este culcat şi-mi dez­leagă, cu bunătatea Sa, lanţu­rile patimilor cele cu multe împletituri.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând cu tărie luptele sfin­ţilor mucenici, cele pentru Hristos, slujind trebuinţelor lor şi ştergându-le sângele lor cel în­chegat, te-ai îmbogăţit cu ade­vărat cu mărirea, care străluceşte pentru ei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Picături de vindecări verşi din ploaia Dumnezeieştilor da­ruri şi râurile patimilor opreşti şi ajuţi celor ce cumplit se primejduiesc, Prealăudată, Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, ceea ce eşti a lui Hristos şi care porţi numele Dumnezeieştii Învieri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vindecând firea oamenilor, cea stricată prin călcarea Po­runcii celei de demult, Se naşte Prunc Tânăr, fără de stricăciune şi şade ca pe un Scaun în sânurile tale, Ceea ce nu ştii de mire, fiind Nedepărtat de Părinteasca împreună şedere a Dumnezeirii.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând de tot necazul ne izbăvim, de Dumnezeu Născătoare! Pomenirea strămoşilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credinţă ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toţi cei ce cântă: Dumnezeul nostru fii cu noi, Cel ce ai preaslăvit pe aceştia precum ai binevoit!

Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecu­vântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În cer Cetele celor fără de trup doxologesc şi pe pă­mânt oamenii ne închinăm, văzându-Te pe Tine, Hristoase, Dumnezeul tuturor, asemănându-Te cu noi şi culcat în iesle.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prefăcut-ai focul înşelăciunii în cenuşă, arătând, de Dum­nezeu înţelepţită, dragostea cea fierbinte pe care o aveai pentru Stăpânul şi Mirele tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ploi de vindecări verşi, înce­tând arşiţa bolilor; şi totdeauna pregăteşti pe popoare a cânta: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Minunea care se săvârşeşte cu tine, Fecioară Maică, înspăimântează tot cugetul: că vii să naşti pe Dumnezeu şi în iesle să culci pe Cel Neapropiat de Heruvimi şi Neîncăput cu Firea.

Cântarea a 8-a. Irmos:

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor împreună cu focul şi văpaia călcând, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului!

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acela, Căruia în cer Îi stau înainte mii de îngeri şi pe care zeci de mii Îl poartă pe umeri, Se naşte în peşteră; pe Acela Binecuvântaţi-L neîn­cetat lucrurile, ca pe Domnul.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Locaş Treimii te-ai arătat, Sfântă Anastasia, zăbovind în rugăciuni şi în posturi, în Locaşurile Dumnezeieşti. Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Întărindu-te cu îndemnurile cele prea tari ale purtătorului de biruinţă Hrisogon, ai călcat în picioare semeţia cea fără de putere a idolilor, luptându-te vitejeşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, Fecioară de Dumnezeu Dăruită, tu vei naşte Prunc acum pe Făcătorul veacurilor şi Domnul Cel Neschimbat, în cetatea Betleemului, pentru nespusa sa milostivire.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul

Tinerii cei grăitori de Dum­nezeu, călcând în cuptor văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săltaţi munţi, de bucurie şi dealuri, încingeţi-vă cu veselie! Fecioara acum se apro­pie să nască pe Domnul.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zi de veselie îţi prăznuieşte ţie lumea, Sfântă Muceniţă Anastasia, mărindu-ţi pomenirea Cuvântul, pe Care L-ai preaslăvit cu cântările tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu Preacurata Lumină stră­lucind acum, cere cu rugăciuni­le tale, muceniţă binevoitoare, să ne luminăm de sus, noi toţi, cei ce te lăudăm pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toată zidirea să se bucure acum cu veselie, că Născătoa­rea de Dumnezeu vine să nască pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, făcându-Se Om.

Irmosul:

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, noi, cei mântuiţi prin tine, Fecioară Preacurată; cu Cetele cele fără de trup mărindu-te pe tine.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii păzindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la singurul Dumnezeul nostru.

Ca pe o mireasă a lui Hristos te lăudăm, fecioară; ca pe Cin­stita Muceniţă Tecla, după vrednicie, te cinstim; pentru că întru pome­nirea ta se revarsă ape de tămă­duiri. Că tu ai primit harul vindecărilor, ca ceea ce ai păzit Poruncile Domnului, cu Puterea Duhului.