Rugăciune la revărsatul zorilor, a Sfântului Sofronie de la Essex

/ multumesc2014 / 3 comentarii

parintele-sofronie-saharov-2141262_parintele-sofronie-saharov-1

„Dacă vreunul dintre cititorii mei suferă de vreo rană psihologică, prilejuită de un eşec în viaţă, el poate atinge o libertate împărătească a duhului schimbându-şi radical întreagă viaţă, dacă se adresează în fiecare zi lui Dumnezeu, cu o rugăciune personală ca aceasta. Nu este ușor să ne rugăm așa în fiecare dimineață. Dar dacă ne rugăm din inimă, cu toată atenția, ziua va fi imprimată de rugăciunea noastră și tot ceea ce se întâmplă va îmbrăca un caracter diferit. Binecuvântarea pe care am cerut-o de la Prea Înaltul Dumnezeu va face să se nască o pace în sufletul nostru ce va avea un efect minunat asupra felului în care vedem și înțelegem lumea.”

Sfântul Sofronie Saharov

Doamne Cel Veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat la această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul Botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi: Orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”.

De aceea îndrăznind te chem: Păzeşte-mă de orice prihană a trupului şi a duhului. Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvântează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice. Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.

Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără de păcat. Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie. Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt ascunse Ţie.

De aceea, te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea cea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc spre Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc bună-plăcere înaintea Ta şi-l rănesc pe semenul meu. Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei. Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultima mea suflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile tale să fie singura lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.

Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea.

Miluieşte-mă!

Nu mă depărta de la Faţa Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată ființa mea.

Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi cunoştinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-ţi pot aduce pocăinţă după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă.

Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta. Fii cum mine, Doamne, în acel ceas înfricoșător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale. Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul de judecată.

Doamne, în mare mila Ta şi necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea! Amin.

ACEITUNA, UNA – Daniel Medvedov

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

 11887987_10204874072707998_5115920445377876926_n

Historias graciosas de un fruto negro que quiso ser rojo

Un día, mi niña de cinco años, me preguntó: ¿Qué es una aceituna?
La ACEITUNA es el punto que Dios pone al final de todas las cosas.- dije.
Es el punto sobre la I de su nombre: en un principio, cuando Dios vio que su I mayúscula no tenía punto, al instante creó la aceituna. Si deseas poner punto final a una cosa, cómete una aceituna.
Ese punto, se lo ha regalado a los humanos en la pupila de los ojos y los gatos se vuelven locos por esas frutas, las aceitunas, o como se llamen. Ella, la aceituna, fue creada al comienzo de los tiempos y su nombre secreto es „luna nueva”. La luna nueva es como una aceituna, toda negra, presente, aunque ausente, allí, en el cielo, durante unos días, o noches, entre estrellas y galaxias. La aceituna es el centro invisible del arco-iris, es tinta china, atramentum, de calígrafos y escritores. Adentro tiene una semilla, un hueso, y entre la carne y el mundo externo hay una película negra, fina, muy fina, cuyo brillo refleja ese mundo. Esa palabra es de origen araméo, la lengua de Cristo:zaytuna, un diminutivo de zayta. El sabio Mohhyddin Ibn Arabi de Murcia, escribe, por los años 1200, es decir hace unos 800 años atrás, lo siguiente, jugando con las palabras „pupila” y „hombre”: (Fusas , pág. 13/49-50): ” Este ser [el „ser comprehensivo”] se llama Hombre y también „lugarteniente” (vicario), jalifa. Se llama Hombre debido a la naturaleza comprehensiva de su constitución, que abarca todas las realidades. Además,[merece ser llamado Hombre, insan, porque] es a Dios lo que la pupila (insan) es al ojo como instrumento de visión o vista. Recibe pues el nombre de insan porque Dios ve a todas Sus criaturas a través del hombre y es Misericordioso con ellas „.
Para la tradición islámica, el olivo es el árbol del Centro, el eje del mundo, imagen del Hombre Universal, el Profeta. Entre los pueblos mediterráneos, sólo el aceite virgen de oliva podía usarse en los ritos religiosos, en medicina, en la iluminación y en los usos domésticos.
En rumano, la aceituna se llama MASLINA y en griego ELAIA, nombre de la aceituna y, a la vez, del olivo silvestre. Tengo que averiguar cómo se dice aceituna en chino: ya está. Su nombre es KAN LAN y el aceite de oliva se llama KAN LAN YOU. El aceite de oliva es el santo olio. Alivia las quemaduras y tomado en el alba trae energía y salud a los débiles. Avicenna decía, en el siglo X, que tomarlo así, un poco en la mañana, en ayunas, elimina las lombrices, combate males hepáticos y evita la caída de los cabellos.

Que el aceite y el romero frito sea bálsamo bendito, lo sabía también Cervantes, cuando escribía eso: . . „Procura que se me dé un poco de aceite, vino, sal y romero para hacer el salutífero balsamo”. . .
En el famoso cuento árabe de 1251, Calila y Dimna, de la colección de fábulas que mandó traducir Alfonso el Sabio, aparece el término árabe záit, aceite.
Alonso de Herrera, en su Obra de Agricultura de 1513, escribe lo siguiente:

Son tantas las excelencias deste árbol, que antes es cierto que para las poder decir me faltarán palabras. ¿Qué despensa hay buena sin aceite?
¿Cuántas medicinas se hacen dél? ¿Cuál ungüento no lo lleva?; ¿En cuantas maneras de guisados entra? ¿Cual TRÍACA es más provechosa contra las ponzoñas? El aceite alumbra las iglesias; toma de la noche, día; lanza las tinieblas. Árbol es de mucha vida. Aunque muchos años lo dexen sin labrar, no peresce. Era antiguamente en tanto tenido que por honrarle, los capitanes hacían coronas dellos en señal de victoria y al que mejor había peleado, coronaban con corona de oliva; y aún también tienen o dan señal de paz, como vemos en el Génesis.

Consagrado por los romanos a Jupiter y a Minerva, el olivo y su verdor perpetuo era entre los griegos el árbol de Atenea. Se preguntarán qué palabra más rara es la tríaca: se trata de un famoso compuesto medieval de tres o más plantas, confección farmacéutica usada en tiempos antiguos, formada por muchos ingredientes, principalmente de opio y empleado contra las mordeduras de animales venenosos. Hoy día, esa palabra que proviene del árabe tiryaq y este del griego theriake, derivado de terrino, fiera, animal feroz, bestia, es nombre de un remedio de todo mal, prevenido con prudencia o sacado del mismo daño, como bien observa el Diccionario de la Real Academia.
De su nombre griego, elaya, proviene el nombre de Eleusis, ciudad del santuario de Demeter, diosa de la abundancia y de la vida eterna. La maza de Hércules era de madera de olivo. Ese árbol es para los griegos una metáfora de la sabiduría y de la fecundidad: en las lámparas de los templos ardía aceite de oliva y en la Odisea, héroes y dioses se frotaban el cuerpo con aceite de oliva para proteger su belleza mortal, e inmortal. El árbol del olivo era emblema de la victoria en los Juegos Olímpicos: una corona de olivo ceñía la frente de los vencedores, imagen de la Paz, pero un olivo tocado por el rayo era un augurio de guerra.
En Japón, el olivo es asociado con la amabilidad y con el éxito en los estudios y en las empresas guerreras.
En la India, es el árbol de la Paz. Si hay peleas en la familia, los amigos vienen de visita con un plato de olivas para apaciguar los ánimos y asimismo se apacigua la furia de la naturaleza, ofreciéndose ramas de olivo a un río que se está desbordando, para retornarlo a su cauce, a un huracán, para desviarlo de una región, o a un terremoto, para ser más suave. Un hombre airado se apacigua con una rama de olivo y comiendo una aceituna. ¿Puedes hacer eso cuando tienes ganas de destrozar lo que te caiga en manos?
El olivo y la aceituna poseen un poder increíble para apaciguar y aminorar todo tipo de problemas que perturban el curso sereno y natural de nuestra existencia.
¿Recuerdas que la cruz de Cristo era de madera de olivo? Ello se debe al sentido de pureza, inmortalidad y resurrección que tiene el olivo para los cristianos. Es la imagen de la Paz: después del diluvio, la paloma le trae a Noé un ramo de olivo, para evocar el fin de la ira divina. Se dice que ese ramo provenía del árbol que creció encima de la tumba de Adán. En Italia, las hojas de olivo benditas el domingo de Ramos y esparcidas en el fuego, protegen los campos de granizo. En Venecia, el olivo aleja el rayo y en España se cuelgan ramos de olivo en el pórtico de las casas para cuidarlas de todo mal. En el sur de España y en Africa del Norte, las aceitunas y el olivo tienen el poder de favorecer la fecundidad y el poder sexual de los hombres. En Alger se cree que las ramas de olivo aumentan la fertilidad de las mujeres y por ello ponen sobre cada vestido doblado, una rama de olivo. En Corsega, si una persona desea saber si se va a casar en el año en curso, arroja hojas de olivo en el fuego: si las hojas se retuercen y saltan, la boda es segura pero, si se queman rápidamente, sin moverse, el presagio es negativo. Las mujeres italianas entienden lo mismo en el comportamiento de una rama de olivo que han recogido desnudas, y luego, han humedecido con su saliva, antes de arrojarla al fuego.
Virgilio dice que el olivo es el Árbol de la Paz: tiene efectos benignos para la serenidad y la calma que deben reinar en los matrimonios. Si eres mujer y tienes un hombre amargado, o si eres hombre y tu mujer es una bruja mandona, mete debajo de su almohada algunas hojas de olivo y entonces, disfrutarás en tu vida conyugal de una amabilidad y dulzura inconcebibles. Las virtudes medicinales del olivo sugieren utilizar sus hojas en casos de fiebre: si el niño está sumido en el calor, debe portar en el cuello una hoja de olivo recogida antes del alba, llevando las siguientes palabras, escritas con atramentum, tinta china: CA, REY, A. También se puede hundir un cuchillo en un sembradío de olivos: así bajará la fiebre.
Las verrugas desaparecerán si se arrojan al viento tantas hojas de olivo como verrugas, tiene, pobre aquél que las tiene.
O, si te place, frota cada excrecencia con una aceituna que proviene de un árbol distinto, para luego enterrarlas una al lado de la otra, en un lugar lejano.
Si muerdes tres veces una aceituna madura y luego la botas en las aguas de un río, se te quitará el dolor de muelas. Si te duele la cabeza, ponte sobre la frente una hoja de olivo sobre la cual escribirás con tinta china, atramentum, la palabra ATENA. Algunos sueñan que están comiendo aceitunas maduras: es signo de alegría en la familia.
Ahora bien, si las aceitunas están verdes aún, no verdes de color, sino simplemente inmaduras, es un augurio de adversidades por venir. Si el que sueña con una aceituna es varón, pues le espera un hecho afortunado y si es mujer joven, un buen matrimonio. Si es una mujer casada, vendrán más hijos, quiéralos o no. Parece que en los años bisiestos, las hojas del olivo se muestran al revés, y por ello son años aciagos, pero los hombres han usado este dato para convencer a sus amantes que „al revés”, también es bueno(!):

Como es año bisiesto Morena, ¿lo ves? Las hojas del olivo Vueltas al revés.

El árbol de olivo no debe estar plantado y cultivado sino por una persona casta, o por un niño o niña, o por Laetitia Casta, dirían los fotógrafos: ese árbol odia la lujuria, tanto que, si una prostituta lo planta con sus propias manos, el árbol, se dice, nunca tendrá aceitunas. Lo dice Alonso López de Corella, en sus Secretos de Philosophia de 1546. Yo digo, al contrario, que si tal mujer lo planta, deja en el instante, de ser puta. Además, ¿Quién tiene derecho de decir que tal o cual mujer es una ramera? El olivo es asociado a los signos de Virgo y Gemini.
Cuando leo y releo todas esas cosas, me pregunto ¿cómo podría explicarle a mi niña de cinco años las virtudes maravillosas de la aceituna?
Con ocasión de haber escrito este texto, he compuesto el siguiente poema, en honor a la aceituna:

UNA, UNA,
ACEITUNA,
Eres PAZ,
Eres la Luna,
Eres SOL,
Eres la CUNA
Del sabor,
De la FORTUNA
Y ninguna
Que reúna
En su cuerpo
Tanta tinta
Puede arreglar problemas
Atramentum
Del que pinta
Ya comí la veintiuna
¿Es así que se ayuna?

En el punto negro mate
Del árbol de la pupila
Los niños encuentran TATE
TATE, TATE,
TATE, TATE,
En calma y quieto-estate
A decir del gran Cervantes,
El que se la come antes
Va a encontrar un hueso,
El perro de Rabelais
Lo esconde con dulzura
Para días más oscuros
Para cuando no hay duros
Hoy yo como sólo Una,
Aceituna,
Paz-eituna.

Pero Gonzalo de Berceo sabe mejor, y en su Vida de Santa Oria, a principios del siglo XIII, escribe:

Vido redor el monte una bella anchura, En ella de olivos una gran espesura, Cargados de olivas mucho sobre mesura Podrie vivir so ellos omne a grant folgura.

Cuidado con las cabras, que su saliva parece que puede secar al olivo.

En el principio, Dios creó aceitunas negras y también rojas. Las negras, al ver a las rojas, dijeron: Nosotros queremos ser esas. ¿CEREZAS? – preguntó Dios. Pues las rojas se llamarán así y ustedes quedarán negras, que bien les queda ese no-color. Para no sentirse huérfanas, crearé también aceitunas verdes, el color de la verdad.
Contempla una aceituna, elévala entre tus dedos a la altura de los ojos, concentra la mente en ese punto negro y luego podrás oír la música de las esferas, la música del Monte de los Olivos.
¿Saben que hay un tipo de aceituna que se llama Aceituna de la Reina, la de mayor tamaño y superior calidad, que se cría en Andalucía? Hay otras, las de verdeo, las aceitunas-dulzal, manzanilla, picudilla, tetuda (esa remata en un pequeño pezón que se te queda entre los dientes), la zapatera, la zorzalera, todas una. Si quieren llegar a las aceitunas, llegarán tarde, como se dice cuando se llega de último a algún convite o función. Yo me conformo con ser un viejo gruñón y aceitón, nombre que se le da a las impurezas que en el fondo de las vasijas va dejando el aceite, en los diferentes trasiegos a que se le somete para purificarlo. ¡Vaya alquimia, ésa!
He vivido en la montaña un año entero, sólo con aceitunas negras guardadas en aceite, higos secos, queso duro, uvas y ciruelas pasas, pan ázimo („pita”, sin levadura, seco y duro), te verde, maní y agua. Las aceitunas son fundamentales para la supervivencia y el ayuno. No obstante, el auténtico ayuno es el de no pensar, y esa tarea es más difícil que el no comer.
Mientrás escribía este texto, recordé que la cama de Odiseo había sido labrada por el propio héroe que dejó el tronco de un bello árbol para formar una de las cuatro patas. ¿Será posible que aquél árbol fuera un olivo? Me dirigí con emoción a mi querido libro y lo abrí al capítulo XXIII, el lugar donde se describe en detalle el encuentro entre Penélope y su esposo, después de largos años de espera: nada menos que veinte. Pero dejemos al poeta que nos deleite con la más bella imagen que la alcoba ha recibido en la literatura.
Penélope prueba con astucia a Odiseo, tendiéndole una trampa: le dice a la esclava Euriclea que arregle la cama „que él mismo ha labrado”, indicándole que la saque al pasillo:

Vamos, Euriclea, prepara el labrado lecho fuera del sólido tálamo, el que construyó él mismo. Y una vez puesto fuera el labrado lecho, disponed la cama – pieles, mantas y resplandecientes colchas”. Así dijo poniendo a prueba a su esposo. Entonces Odiseo se dirigió irritado a su fiel esposa: „Mujer, esta palabra que has dicho es dolorosa para mi corazón.
¿Quién me ha puesto la cama en otro sitio? Sería difícil incluso para uno muy hábil, si no viniera un dios en persona y lo pusiera fácilmente en otro lugar, que de los hombres, ningún mortal viviente, ni aun en la flor de la edad, lo cambiaría fácilmente, pues hay una señal en el labrado lecho, y lo construí yo y nadie más. Había crecido dentro del patio un tronco de OLIVO de extensas hojas, robusto y floreciente, ancho como una columna. Edifiqué el dormitorio en torno a él, hasta acabarlo con piedras espesas, y lo cubrí bien con un techo y le añadí puertas bien ajustadas, habilidosamente trabadas. Fue entonces cuando corté el follaje del OLIVO de extensas hojas, empecé a podar el tronco desde la raíz, lo pulí bien con el bronce y lo igualé habilidosamente con la plomada, convirtiéndolo en pie de la cama, y luego lo taladré todo con el berbiquí. Comenzando por aquí lo pulimenté, hasta acabarlo, lo adorné con oro, plata y marfil y tensé dentro unas correas de piel de buey que brillaban de púrpura. Ésta es la señal que te manifiesto, aunque no sé si mi lecho está todavía intacto, mujer, o si ya lo ha puesto algún hombre en otro sitio, cortando la base del olivo.” Así dijo y a ella se le aflojaron las rodillas y el corazón al reconocer las señales que le había manifestado claramente Odiseo. Corrió llorando hacia él y echo sus brazos alrededor del cuello de Odiseo, besó su cabeza y dijo:
„No te enojes conmigo, Odiseo, que en lo demás eres más sensato que el resto de los hombres. Los dioses nos han enviado el infortunio, ellos, que envidiaban que gozáramos de la juventud y llegáramos al umbral de la vejez uno al lado de otro. Por esto no te irrites ahora conmigo ni te enojes porque al principio, nada más verte, no te acogiera con amor. Pues continuamente mi corazón se estremecía dentro del pecho por temor a que alguno de los mortales se acercase a mí y me engañara con sus palabras, pues muchos conciben proyectos malvados para su provecho. […]
Pero ahora que que me has manifestado claramente las señales de nuestro lecho, que ningún otro mortal había visto sino sólo tú y yo – y una sola sierva, Actorís, la que me dio mi padre al venir yo aquí, la que nos vigilaba las puertas del labrado dormitorio- ya tienes convencido mi corazón, por muy inflexible que sea.” Así habló, y a él se le levantó todavía más el deseo de llorar y lloraba abrazado a su deseada, a su fiel esposa.

Sigue ahora una de las más bellas comparaciones homéricas acerca del encuentro de los amados:

Como cuando la tierra aparece deseable a los ojos de los que nadan (a los que Poseidón ha destruido la bien construida nave en el ponto, impulsada por el viento y el recio oleaje, pocos han conseguido escapar del canoso mar nadando hacia el litoral y – cuajada su piel de costras de sal- consiguen llegar a tierra bienvenidos, después de huir de la desgracia), así de bienvenido era el esposo para Penélope, quien no dejaba de mirarlo y no acababa de soltar del todo sus blancos brazos del cuello.” (Homero, La Odisea, XXIII, 178-240, en la bella traducción de José Luis Calvo, Editora Nacional, Madrid, 1976)

Estoy contento. El árbol de la cama de Odiseo era un OLIVO.
El sentido de este curioso pasaje de la Odisea es ya otro tema, que hoy me lo reservo, al menos que algunos que lean esas palabras me solicite aclararlo.

Daniel Medvedov,
El Hombre enamorado sólo de UNA,
Mujer de nombre ACEITUNA.
Para buscarla,
Estoy dispuesto a ir hasta a la Luna.

ADIVINANZA FÁCIL PARA LOS
NIÑOS Y NIÑAS
Soy Negra,
Soy Verde,
Soy grande,
Menuda,
Una ,
Yo soy.
Toda me quieren comer
Pero yo hueso les doy.
¿Qué soy?

P.D.
Quien desea más información sobre los textos homéricos, puede consultar mi escrito „1000 razones para leer, hoy, la Ilíada”, publicado en Almateria.

 Daniel Medvedov

Măslinuță vreau, doar Una – Daniel Medvedov

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu
• Povestiri amuzante despre fructe negre, care ar putea fi, și ar vrea să fie, de culoare roșie •
1-1431fe8d39
Madrid 2015
Într-o zi, o fetiță de cinci ani m-a întrebat: Ce este o măslină? Măslina este punctul cu care Dumnezeu a pus sfârșitul tuturor lucrurilor, chiar după ce le-a făcut. E ca și cum ar fi spus.- “Am spus!” Acesta este punctul de pe I, la numele său în limba spaniolă, limbă ce iubește nespus. La început, când Dumnezeu a văzut că această literă mare I, nu avea nici-un punct, a creat instantaneu o măslină și măslinul. Dacă doriți să puneți capăt la ceva, păi să mâncați și D-vstră o măslină, dar fără sâmbure, căci sâmburele e de semănat. Acest punct, a fost dat omului în pupila ochiului și pisicile aleargă nebune după o măslină, pentru că aceste fructe, măslinele, au ceva special, și doar pisicile știu asta. Ea, măslina, a fost creată la începutul vremurilor și numele ei secret este „Lună Nouă” – “New Moon” – spun englezii și americanii. Luna nouă este ca o măslină, toată neagră, prezentă, dar în același timp absentă, acolo, în cer, doar pentru câteva zile sau nopți, între stele și galaxii. Măslina este centrul invizibil al curcubeului, este cerneală, atramentum, tuș al caligrafilor și al scriitorilor. În interiorul său are, și ascunde o sămânță, un os, iar între carnea fructului și lumea exterioară există o pieliță neagră, fină, foarte subțire, și a cărei lucie strălucire reflectă această lume. În spaniolă cuvântul “măslină” este de origine aramaică, limba lui Hristos: “Zaytuna”, diminutiv de “zayta”. Înțeleptul Mohhyddin Ibn Arabi din Murcia, a trăit și a scris pe la anii 1200 e.n., ceea ce înseamnă acum aproximativ 800 de ani. În textul unde apare numele, Ibn Arabi face un joc de cuvinte cu cuvintele „discipol” și „om” (Fusas, p 13 / 49-50.) „Acesta fiind [” fiind integral, total, global „] este numit “om” și „locotenent” (Vicar), Khalifa. Se numește “Om” datorită naturii cuprinzătoare a constituției sale, care cuprinde toate nivelele realității. În plus, [el merită să fie numit om], deoarece Dumnezeu face ca elevul (insan) sa fie pentru ochi ca un instrument de viziune, sau de vedere. Dumnezeu vede toate creaturile Sale prin om și Îi este milă de ei toți.” Tradiția islamică consideră măslinul ca fiind centrul lumii, axa lumii. E imaginea Omului Universal. Printre popoarele mediteraneene, în ritualurile religioase doar uleiul de măsline virgin se putea utiliza. E de mare folos în medicină, la iluminat, și se bea ca medicament, căci poate fi și de uz intern. În limba română, am numit-o “măslină” și în greacă MĂSLINA este “Elaia”, atât pentru măsline cât și pentru pomul măslinului sălbatic. Trebuie să caut cum se spune “măslină” în limba chineză: am găsit – numele ei este KAN LAN și uleiul de măsline e numit KAN LAN YOU. Uleiul de măsline este Ulei sfânt. Calmează arsuri și luat în ajun produce energie vitală și aduce sănătate pentru cei slabi. Avicenna a declarat, în secolul al X-lea, că luat puțin dimineața, în ajun, elimină viermii intestinali, e bun la ficat pe care îl ajută în lupta sa de curățenie a toxinelor și previne pierderea părului. Ulei de măsline și rozmarin prăjit este un balsam binecuvântat. Cervantes știa, de asemenea, despre toate astea, atunci când scria următoarele:. . „Încearcă să-mi dai puțin ulei, puțin vin, sare, și rozmarin pentru a face acel balsam care aduce vindecarea.” 3 În faimoasa poveste arabă din 1251 – Kalila și Dimna – o antologie de fabule tradusă de Alfonso el Sabio, apare cuvântul arab “Zait”, ce înseamnă “ulei”. Alonso de Herrera, în lucrarea sa din 1513 – “Despre Agricultură”, scrie: “Deci, e foarte folositor acest copac, în fața căruia rămân ca fără de cuvinte căci e greu de spus tot adevărul despre el. Ce cămară e oare plină de bunuri, fără ulei? Multe medicamente sunt fabricate din uleiul de măsline. Ce unguent nu are oare uleiul de măsline? În câte feluri de mâncăruri lipsește oare uleiul de măsline? Care e oare cel mai puternic antidot împotriva otrăvurilor? Uleiul de măsline se aprinde la biserică; din noapte, face zi: căci alungă întunericul. Copacul are o lungă viață. Chiar dacă nu e îngrijit, după mulți ani pare același. Pe vremi străvechi avea onoarea de a fi folosit pentru coroanele conducătorilor. Cei care au obținut frumoasa victorie și au fost cei mai viteji în luptă, erau încoronați cu coroana de măslin; este de asemenea, un semn de pace, așa cum vom vedea în Geneză. A fost consacrat de romani lui Jupiter și zeiței Minerva, și printre greci, pomul perpetuu verde de măslin era pomul Athenei. Poate vă întrebați care este cel mai ciudat și curios cuvânt pentru un antidot: este un termen medieval celebru și se numește așa un elixir compus din trei sau mai multe ingrediente. E preparat de farmaciști și folosit din cele mai vechi timpuri. E alcătuit din mai multe ingrediente, în special din opiu și e folosit împotriva mușcăturilor animalelor veninoase. Vă veți întreba ce cuvânt straniu este acesta – TRIACA – provine din arabă [tiryaq] și “theriake” e grec, derivat din “Therion”, “feroce”, animale feroce, fiare. Este numit așa după un remediu a tot răul, căci cu înțelepciune și putere previne și alungă toate relele. Din numele grec al măslinei, Elaya, provine numele Eleusis, oraș sanctuar al zeiței Demeter, zeița bogăției și a vieții veșnice. Hercules avea un buzdugan din lemn de măslin. Măslinul este o metaforă pentru înțelepciune și fertilitate, printre greci: în templele lor ard opaițe cu ulei de măsline și în Odisea, eroii și zeii iși freacă corpul cu ulei de măsline pentru ași proteja frumusețea lor mortală și imortală, pentru a deveni nemuritori. Măslinul a fost o emblemă a victoriei la Jocurile Olimpice: o coroană de rămurele de măslin împodobea fruntea învingătorilor. E imaginea Păcii, dar trunchiul unui măslin lovit de fulger e un semn și augur de război. În Japonia, măslinul este asociat cu bunătatea și cu succesul la învățătură, atât la școală cât și în acțiunile și incursiunile militare. În India, este copacul păcii. Dacă există vrajbă în familie, prietenii vin în vizită cu o tavă plină de măsline pentru a domoli furiile naturii, căci așa potolesc setea de răzbunare a geniului unui râu învolburat, care dispare ca prin farmec dacă se oferă ramuri de măslin râului ce se revarsă, care revine așa, la matca lui. La fel la un uragan, pentru a-l îndepărta de o regiune, sau la un cutremur, pentru a-l domoli. Un om furios este potolit brusc cu o ramură de măslin și dacă mănâncă o măslină. Poți face asta, oare, atunci când ai chef, și-ți sare țandăra, să distrugi și să rupi tot ceea ce-ți cade între mâini? Măslinul și măslinele posedă incredibila putere de a calma și de a reduce la zero tot felul de probleme care tulbură cursul senin și natural al lucrurilor în fragilă noastră existență. Vă aduceți aminte că crucea lui Hristos a fost făcută din lemn de măslin? Acest lucru se datorează sentimentului de puritate, nemurire și înviere, pe care îl trezește măslinul printre creștini. Este o imaginea de pace și de speranță: după potop, porumbelul îi aduce lui Noe o ramură de măslin pentru a evoca sfârșitul mâniei lui Dumnezeu. Se spune că această ramură a ajuns la Noe din pomul care a crescut pe mormântul lui Adam. În Italia, frunze de măslin binecuvântate în Duminica Floriilor și împrăștiate prin foc, protejează de grindină câmpurile. În Veneția, măslinul îndepărtează trăsnetul și în Spania ramuri de măslin sunt agățate și atârnă pe veranda casei pentru a avea grijă de casă și de a o păzi de tot răul. În sudul Spaniei și în Africa de Nord, măslinul și măslinele au puterea de a promova fertilitatea și puterea sexuală a bărbaților. În Algeria se crede că ramurile de măslin fac să crească fertilitatea femeilor și, prin urmare, au obiceiul de a pune pe fiecare rochie împăturită, o ramură de măslin. În Corsica, în cazul în care o persoană dorește să știe dacă e vremea să se căsătorească în acel an, aruncă frunze de măslin în foc: în cazul în care frunzele se răsucesc învârtindu-se și ajung sa sară, vine nunta mai mult decât sigur, iar în cazul în care frunzele ard repede, fără a se mișca, e un semn negativ. Femeile italiene înțeleg același lucru în comportamentul unei rămurele de măslin, pe care au adunat- o fiind goale, dezbrăcate, și umezind-o cu salivă înainte de a o arunca în foc. Virgiliu spune că măslinul este Arborele Păcii: are efecte binefăcătoare de liniște și pace, atmosfera care trebuie să existe la căsătorii. Dacă ești femeie și ai un bărbat cam amărât, sau dacă ești bărbat și femeia ta este o vrăjitoare autoritară, îi pui sub pernă câteva frunze de măslin și apoi amândoi vă veți bucura de o viață în căsătorie, plină de o dulce prietenie de neconceput. Virtuțile medicinale ale măslinului sugerează folosirea frunzelor pentru febră: dacă copilul are călduri, deci o mare temperatură, trebuie să poarte la gât o rămurea împletită, ca un colier, plină de frunze de măslin pe care se scrie cu atramentum, sau cerneală, următoarele cuvinte:
CA, ÎMPĂRAT, A.
Ceea ce se mai face e a înfige, de de asemenea, un cuțit într-un câmp semănat cu măslini: astfel se va reduce febra. Negii dispar dacă atâtea frunze de măslin cât numărul negilor – se aruncă în vânt, – biet mai e cel cu negi. Sau, dacă vrei, vei freca fiecare protuberanță cu o măslină care provine de la un copac diferit, iar apoi le îngropi pe toate una lângă alta, într-un loc îndepărtat. Dacă muști de trei ori o măslină coaptă și apoi o arunci în apele unui râu, iți va trece durerea de dinți. Dacă ai o durere de cap, poți sa-ți pui pe frunte o frunză de măslin pe care o să scrii cu cerneală, tuș, sau atramentum, zgură neagra dintr-un ceaun – , cuvântul ATENA. Unii visează că mănâncă măsline coapte: e un semn de bucurie în familie. Acum, în cazul în care măslinele sunt încă verzi, și nu doar cele verzi, fiindcă există și alte tipuri de măsline, este un semn de neplăceri și de probleme care se apropie. Dacă cel care visează cu măsline e un bărbat îl așteaptă un fapt plin de bucurie. În cazul în care e o femeie tânără, o așteaptă o căsătorie bună. Dacă e o femeie căsătorită, vor veni mulți copii, vrând-nevrând. Se pare că, în anii bisecți, frunzele de măsline apar pe dos, deci în sens invers, și sunt, prin urmare, ani grei. Dar bandiții de bărbați au folosit aceste informații din moși strămoși pentru a-și convinge femeile că „cu capul în jos ” este, de asemenea, foarte bine și frumos (!): “Cum e an bisect, frumoaso, [Morena] Vezi? Frunzele de măslin sunt întoarse pe dos, cu susul în jos.”
•
Măslinul nu ar trebui să fie plantat, nici semănat, nici cultivat decât de o femeie curată și dreaptă, și castă, de o persoană așa, sau de un copil, care e de la sine curat, sau de Laetitia Casta, – ar spune fotografii de reviste de film: se pare că acest copac urăște desfrâul, astfel încât, dacă o așa numită, în limbaj popular -“curvă” – sau prostituată, seamănă cu propriile ei mâini un copac de măslin, se spune că acel pom nu va da măsline. Așa afirma Alonso Lopez de Corella, în cartea sa “Secrete ale Philosophiei”, din 1546. Eu spun că, dimpotrivă, dacă o astfel de femeie bună seamănă sau plantează un măslin, frunzele acestui copac plantat vor fi de aur. În plus, cine oare poate avea dreptul de a spune că asta sau altă cutare femeie, sau cealaltă din colț – este o “prostituată”? Măslinul este asociat cu semnele zodiacului numite Fecioara și Gemenii. După ce am citit și am mai recitit și noi toate acele lucruri, mă întreb cum i-aș putea oare eu explica acestei fetițe de cinci ani, care m-a întrebat cu inocență – “ce e o măslină” – și nu atât cât de minunate virtuți are măslina – ci altceva, mai greu de explicat, – ce este “curvă”? Femeia e ca o măslină, – când e coaptă, e matură. Iar bărbații sunt ca mere pădurețe. Cu ocazia traducerii acestui text, scris în spaniolă, am compus la fel următorul poem în onoarea măslinei:
A, A,
LINA
LINA LINA
Tu MĂSLINA
Ești Umbra,
Și ești LUMINA
Ești SOARE,
Și ești CUNUNA
Aromă ești,
Și FURTUNA
Potolită
Ca Frumoasa Adormită
Sulamită
Ești neagră
Arsă de Soare
Un odor printre odoare
 O eclipsă -ntr -un copac
Un suav surâs opac
Bilă negră de abac
Pentru că ai adunat
În viu corp rotund și mic
Mic și negru polonic
Neagră e Cerneala tare
Zgură neagră
Frunze verzi
Până când nu le mai vezi
Căci ulei se face totul
Căprioara are botul
Negru negru
Un cărbune
Ca și tine
De catran
Negru din Afganistan
•
Atramentum
Și Pictură
Ai jucat oare Blackjack?
Un cerc negru pot să fac
O ruletă ce se mișcă
Macină și se rotește
Uleiul se înmulțește
Picătura se zărește
O boabă ce se zdrobește
Picătură
Picătură
Picătură
S-a umplut până la gură
Putina mi s-a umplut
Pân-la urmă ce-am făcut?
Am băut ca doctorie
Uleiul
Și pe felie
De pâine eu îl tot pun
Mi se pare extrem de bun
În punctul negru și mat
O măslină
Am mâncat
Una
Una
Eu doar una
Măslinuță
ACEITUNA
Înăuntru
Că la inimă colea
E un țifru
Soarta mea

•

Dar Gonzalo de Berceo știe încă și mai bine, iar în cartea sa “Viața Sfintei Oria”, scrisă pe la începutul secolului al XIII-lea, scrie următoarele:
“Vido redor [văd împrejurul meu] la munte, o frumoasă vale, cu o pădure de măslini, încărcați toți, plini de măsline. Acolo ar putea trăi mulți oameni fără prea mari griji, Feriți-vă însă de capre, ale cărora bale, pot usca măslinul.”
La începutul lumii, Dumnezeu a creat atât măsline negre cât și roșii. Cele negre, văzând pe cele roșii, au întrebat pe Creator și I-au cerut următoarele: “Vrem să fim și noi așa!” Iar bunul Dumnezeu zise – “Ce credeți că sunt astea, oare?” – CIREȘE? Vreți sa fiți CIREȘE roșii? – Cele roșii să fie numite CIREȘE, și voi, cele negre, negre veți ajunge, dar după multe peripeții, și așa de negre veți ajunge că până și zgura neagră de la ceaune se va speria de voi. Și asta ca să nu vă mai băgați nasul unde nu vă fierbe oala, căci vă vine bine această culoare fără de culoare. Ca să nu vă mai simțiți atât de orfane, o să vă fac verzi, culoarea Adevărului. Privește o măslină, ridic-o între degete la înălțimea ochilor, și concentrează-ți privirea și gândurile în acest punct negru, iar apoi vei putea auzi Verbul, Cuvântul, muzica sferelor, muzica de pe Muntele Măslinilor. Știți că există un fel de măslină numită Oliva de la Reina, – adică Măslina Reginei? E de o mare calitate, mult mai voluminoasă decât măslinele obișnuite. și creste în Andaluzia. Mai sunt și altele, acelea verzi, măslinele dulci, măslinele-mușețel, măslina ascuțită sau cu cioc, care are doua țâțe, ce se termină într-un sfârc mic, care se lipește între dinți, măslina-cizmărița, măslina-zarzana, toate una, cum spun spaniolii – ACEITUNA. Dacă vrei să ajungi la măsline, vei veni târziu, adică vei întârzia, cum se spune în Spania, – “La ora măslinelor” – atunci când ajungi ultimul, la o nunta, sau la vreo serbare populara, sau la vreun spectacol. Fii mulțumit de a fi un bătrân morocănos și Măslinar, nume dat impurităților ce rămân la fundul putinei de ulei trecând uleiul prin diferite rafturi și straturi, fiind supus procesului de purificare. Ce mare alchimie e asta! Am trăit în munți timp de un an întreg, numai pe măsline negre păstrate în ulei, cu smochine uscate, brânza tare, struguri în stafide și prune uscate, pâine nedospită, – pită fără drojdie, uscată și tare, ceai verde chinezesc și un tip de ceai mai amar, cel japonez, și apoi alune și apă de izvor. Măslinele sunt esențiale pentru supraviețuire și post. Cu toate acestea, postul adevărat este a nu gândi, și asta e o sarcină mult mai grea decât a nu se hrăni și a nu mânca. De fapt a face post înseamnă a fi sobru cu mâncarea. În timp ce scriam acest text, mi-am amintit dintr-o dată că patul lui Ulise fusese cioplit de el însuși din trunchiul unui copac frumos, pentru a forma unul dintre cele patru picioare. Sigur că Odiseu a lăsat copacul cu rădăcinile la locul lor și în jurul lui a înălțat palatul. El era împăratul insulei ITACA. Este oare posibil să fi fost un măslin acel copac? M-am dus cu emoție la cartea mea iubită și am deschis-o cătinel, cătinel, căutând informația.Uite că la capitolul XXIII, găsesc locul unde se descrie cu de-amănuntul întâlnirea dintre Penelope și soțul ei, după atâția ani de așteptare: nu mai puțin de douăzeci de ani. Dar să lăsăm poetul să ne încânte cu cea mai frumoasa imagine pe care a avut-o vreodată în literatură iatacul iubiților:
Cu viclenie, îl pune la încercare Penelope pe acela care zicea că e soțul ei și îi întinde lui Ulise o abilă capcană: îi spune sclavei Eurycleia să “scoată patul și să-l așeze în sală, “sau pe coridor”, – acel pat “de neclintit” , “pe care l-a făcut Ulise”, – indicând cu aceasta faptul că acel pat “nu mai e atât de nemișcat și de neclintit din loc” cum se zicea și cum doar ei doi știau, bărbatul soț și femeia soție. “Hai Eurycleia, – hai, pregătește-i oaspetelui patul cioplit din iatacul nostru, acela, cel solid, pe care soțul meu l-a construit odată. Și odată ce vei așeza în sală patul, ai grijă să-i așezi și pături și cearceafuri mirositoare pentru a dormi – blănuri de urs să-i pui pe patul cioplit, pături și plăpumi îmbietoare.” Așa spuse ea, punând la încercare cu viclenie pe acela care era chiar soțul său. Atunci Ulise, se îndreptă iritat către soția lui credincioasă ..” “Femeia lui Dumnezeu, aceste cuvinte ce spui sunt dureroase pentru inima mea. Cine a mutat patul meu în altă parte? Ar fi greu, chiar și pentru cineva foarte priceput, nu spun că s-ar putea să fi venit vreun zeu personal și i-ar fi fost ușor să-l pună într-un alt loc, că oamenii, nici un muritor ce acuma trăiește, chiar dacă e în floarea vârstei, nici așa nu ar putea să schimbe ușor patul, sau să-l miște din loc, deoarece există un semn în acest pat cioplit, și chiar eu l-am pus acolo, eu și nimeni altul nu l-a construit. El a crescut așa în curte, fiindcă e un trunchi al unui mare și gros măslin cu frunze mari, robust și plin de flori înfloritoare, ca o înaltă columnă către cer. Am ridicat și am construit zidurile iatacului unde dormeam – în jurul acestui trunchi, – până când zidurile au fost finisate cu pietre groase, și acoperite cu un acoperiș bine pus și am adăugat uși puternice cu măiestrie cioplite și cu pricepere închise. Asta e, atunci când i-am tăiat ramurile și toată coroana de ramuri ale acestui măslin, am început să-l cioplesc cu artă, am început să tund cu grijă toate crengile, până la rădăcină, l-am lustruit bine și am aplicat vine de bronz și de cupru încrustat în lemnul trunchiului cu pricepere și îndemnare, și așa s-au făcut picioarele patului, iar apoi au fost făcute în spirală ca un melc. Am legat curele de piele de bivol, ca să-l termin și l-am decorat cu aur, argint și curele, cu fildeș și le-am întins în piele de bour, cu strălucitoare curele de o culoare măslinie. Acesta este semnul pe care vreau să mi se arate, eu nu știu dacă patul meu este încă intact, femeie, sau dacă ați pus deja un alt om în locul meu, și așa mi-ai tăiat și retezat rădăcina copacului. Așa a spus Ulise și ea a căzut în genunchi, a cedat, și inima sa a recunoscut semnele care au demonstrat în mod clar că acela era soțul său Odiseu, și plângând, Penelope a alergat la el și i-a aruncat brațele în jurul gâtului, i-a sărutat capul și a spus: „Nu fi supărat pe mine, Odiseu, cine altcineva e mai înțelept decât alți oameni. Zeii ne-au trimis nenorocire, ei ne-au invidiat bucuria noastră de tineri și au ajuns la pragul unei alte vârste. Prin urmare, nu te agita sau înfuria cu mine acum, deoarece la prima vedere nu puteam să te primesc cu dragoste.Căci inima mea tremura continuu în interiorul pieptului meu, de teamă că orice muritor poate să se apropie de mine și să mă înșele cu cuvintele sale, cu o mie de proiecte concepute rău și în avantajul lor. […] Dar acum, că mi-ai arătat semnalele secrete, e clar că patul nostru, care nu a fost văzut de nici un alt muritor, ci doar de tine și de mine, – și de o servitoare [Euryclea], Actoris, pe care tatăl meu mi-a dat-o când am venit aici, care a păzit ușile iatacului forjat – au convins inima mea, – și cu toate acestea, e greu de crezut.
„Deci, așa e” – zise el, și își ridică femeia mult dorită și amândoi îmbrățișați, el și a sa soție credincioasă.”
Urmează acum una dintre cele mai frumoase comparații homerice despre întâlnirea iubiților: Ca atunci când în zare apare pământul atât de dorit în ochii celor care înoată (pe care Poseidon vrea să-i distrugă, pe ei și corăbiile lor bine construite la Pont), valuri eoliene și puternice, de care puțini au reușit să scape de marea gri și acum înoată până a zări coasta – cu cruste de sare pe piele, vine la mal și ajunge după ce a trecut nenorocirea furtunii, – asa de binevenit a fost soțul Penelopei, care îl tot privea și se uita la el, îmbrățișându-l, înlănțuindu-l de gât cu brațele-i albe. „
(Homer, Odiseea, XXIII, 178-240, în frumoasa traducere a lui Jose Luis Calvo, Editora Nacional, Madrid, 1976)
•
Sunt bucuros. Copacul patului lui Ulise a fost un măslin. Semnificația acestui pasaj curios din Odisea este o problemă rezolvata care astăzi va salva cel puțin îndoielile acelora ce vor citi aceste cuvinte, cei ce doresc și cer să li se limpezească înțelesul acestor fraze ciudate.
•
Iubesc eu un singur om,
Sunt Femeia
Unitară
Numele l-am obținut
În cariera militară
La pariu, nu la băut
Câștigat și nu pierdut
Mi l-a dat Helmut Cel Mut
Pentru a obține un nume,
Sunt gata să merg acum
La Lună, la Liliput.
•
Am aici o ghicitoare
Ghicitoarele au tâlc
De nu știu ce să răspund
Eu rămân tăcut
Tac mâlc
•
Pentru mici copii e bine
Să vadă cine cu cine
•
Sunt neagră,
Sunt verde,
Sunt mare,
Sunt mică,
Sunt eu,
Soția lui nea Milică
•
Tot ce vreau eu să mănânc
E un sâmbure cu tâlc.
Ce sunt eu, oare?

P.S.

Cine dorește mai multe informații cu privire la textele homerice, poate să consulte textul meu numit – ‘1000 de motive pentru a citi, în ziua de azi, “Iliada”’, publicat în Almateria.
 Daniel Medvedov
 

Acatistul Maicii Domnului la icoana de la Mănăstirea Nicula – (15 august şi 8 septembrie)

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

manastirea-nicula-icoana-7

CONDACUL 1

Veniţi toţi credincioşii să alcătuim buchet de laude Maicii Cuvântului, din gânduri luminate dăruite de fiecare credincios, care cu evlavie poartă în suflet amintirea minunilor Ei şi aduce Stăpânului cu mulţumire cântarea de: Aliluia!

ICOSUL 1

Ca o lună preafrumoasă străluceşti în pământul românesc, veghindu-ne neîncetat în noaptea acestui veac plin de încercări, acoperind cu rugăciunile Tale mulţimea păcatelor noastre şi strălucind cu razele darurilor tale gândurile credincioşilor, spre a-Ţi aduce cântări de laude ca acestea :

Bucură-te, cununa darurilor Soarelui dreptăţii;

Bucură-te, oglindă a frumuseţii Treimii;

Bucură-te, scară nesfârşită a înţelepciunii îngereşti;

Bucură-te, că păzeşti cu rugăciunea Ta pământul românesc;

Bucură-te, că asculţi cu blândeţe glasurile inimilor smerite;

Bucură-te, râu al binecuvântărilor dumnezeieşti;

Bucură-te, că nu-Ţi întorci faţa dinspre rănile sufletelor noastre;

Bucură-te, că te-am câştigat călăuzitoare pe calea Adevărului;

Bucură-te, icoană a Treimii neînchipuită de gând omenesc;

Bucură-te, că străluceşti cu curăţia mai presus decât îngerii;

Bucură-te, că alungi viforul întristării din sufletele încercate;

Bucură-te, că te-am dobândit ca mare dar întru apărarea ţării noastre;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 2

Ca un alt apostol Luca, zugravul cel iscusit cu evlavie Te-a închipuit împreună cu Pruncul Cel dumnezeiesc în icoana, pe care împodobindu-o cu florile gândurilor sale smerite a binecuvântat-o spre a fi nouă liman de scăpare, iar îngerilor comoară a Luminii pe care aceştia o înconjoară neîncetat cu cântări de: Aliluia!

ICOSUL 2

În castelul guvernatorului Transilvaniei ai poposit, dar dragostea Ta cea nemărginită de maică nu a suferit să fie departe de fii cei rătăciţi, dar din toate colţurile lumii înălţau către Tine cântări de laudă, cerând sprijinire în necazuri:

Bucură-te, scară de aur ce uneşti cerul cu pământul;

Bucură-te, că numai Tu Te-ai făcut tron Înţelepciunii;

Bucură-te, că rudenia pământească nu o ai uitat;

Bucură-te, carte în care s-au scris tainele Împărăţiei;

Bucură-te, izvor de rugăciune adăpând pământul însetat;

Bucură-te, că nu Te întorci dinspre rugăciunile noastre;

Bucură-te, cămară slujitoare tainei mai presus de minte;

Bucură-te, că întunericul castelului nu te-a oprit a veghea lumea;

Bucură-te, pământ întru care s-au ascuns comorile Cuvântului;

Bucură-te, glasul cel de bucurie al celor miluiţi prin Tine;

Bucură-te, că îndulceşti amărăciunea necazurilor noastre;

Bucură-te, că prefaci în bucurie întristarea noastră;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios !

CONDACUL 3

Nobilul Ioan dăruit-a icoana Ta, Preacurată, mănăstirii Nicula, pe care ai binecuvântat-o ca izvor de rugăciune ce se revarsă neîncetat, străbătând veacurile; acesta udă acum şi pajiştea sufletelor noastre ce însetează a răsări sub lumina purtării de grijă a Ziditorului florile cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 3

Vremurile de grea încercare s-au abătut şi asupra pământului românesc, însă Tu, Maică Preacurată, ai rămas neclintită întru rugăciune, mângâind sufletele cele ce se primejduiau de mânia valurilor ispitelor; şi acum, în ceasul grelelor frământări aprinde candela inimii noastre cu focul rugăciunii Tale, ca întru lumina înţelepciunii să-Ţi împletim cununi de laude ca acestea :

Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii în pustiul lumii;

Bucură-te, munte ce ne suie la înălţimi duhovniceşti;

Bucură-te, uşă a pocăinţei deschisă cu cheia rugăciunii;

Bucură-te, templu luminat de Soarele Cel veşnic;

Bucură-te, bucuria celor depărtaţi de valurile grijilor lumeşti;

Bucură-te, mângâierea sufletelor rănite de păcat;

Bucură-te, scară a înţelepciunii celor încercaţi;

Bucură-te, că umpli pajiştea sufletului de trilurile rugăciunii;

Bucură-te, focul ce aprinde rugul inimii;

Bucură-te, carte preasfinţită a Cuvântului;

Bucură-te, nor luminos ce înfrumuseţează cerul inimii;

Bucură-te, trâmbiţa ce ne trezeşte din somnul păcatului;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 4

Deşi ai fost luată din mănăstirea pe care o păzeai, razele ocrotirii Tale nu au încetat să răsară asupra ei, chemând pe toţi cei ce se nevoiau pe calea mântuirii către Răsăritul Cel de sus în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 4

Caută cu milă Stăpână, spre inimile celor ce Te cinstesc cu dragoste, şi purtându-ne întru puternicele Tale rugăciuni, înfăţişează-ne înaintea scaunului lui Hristos vrednici de milostivirea Sa, ca să-I aducem slavă şi mulţumire, iar pe Tine să Te cinstim cu cântări de laude ca acestea:

Bucură-te, izvor de milă nemăsurată;

Bucură-te, odihna inimilor de patimi chinuite;

Bucură-te, soare al rugăciunii luminând sufletele;

Bucură-te, acoperământ minunat al iubirii cereşti;

Bucură-te, icoana laudelor îngereşti;

Bucură-te, cartea nescrisă a Înţelepciunii;

Bucură-te, râul cel dulce curgător al minunilor;

Bucură-te, cărare sfinţită de gânduri smerite;

Bucură-te, podoabă a neamului românesc;

Bucură-te, că ne slobozeşti din legăturile patimilor;

Bucură-te, adiere a miresmei darurilor duhovniceşti;

Bucură-te, vas de aur al nectarului iubirii;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 5 

Soarele s-a îmbrăcat în veşmânt negru la moartea Cuvântului pe cruce, iar Tu, Curată, nu ai suferit să vezi sufletele noastre acoperite cu vălul întristării, ci în mănăstirea Ta Te-ai întors, fiind întâmpinată de toată suflarea îngerească şi omenească cu cântări de: Aliluia!

ICOSUL 5 

La cine cădem întru rugăciune când povara necazurilor cumplit ne apasă, către cine cu sfială înălţăm gândurile noastre smerite, cine poate pricepe fără de cuvinte durerea sufletelor noastre, fără numai Tu, Maică a Domnului şi Maica noastră duhovnicească? Nepricepându-ne a pune în cuvinte dorirea noastră de izbăvire în necazuri, numai Te încununăm cu smerite laude ca acestea:

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în suferinţă;

Bucură-te, acoperământ nebiruit al celor prigoniţi;

Bucură-te, surparea grabnică a vrăjmaşilor noştri nevăzuţi;

Bucură-te, înălţarea celor cu inimă smerită;

Bucură-te, binecuvântarea nevoitorilor pe calea rugăciunii;

Bucură-te, risipirea necazurilor noastre;

Bucură-te, bucuria moştenitorilor Împărăţiei;

Bucură-te, oglinda îngerească a virtuţilor;

Bucură-te, că întristarea Evei ai dezlegat prin naşterea Ta;

Bucură-te, că strici legăturile patimilor noastre;

Bucură-te, înfrumuseţarea cu virtuţi a sufletelor smerite;

Bucură-te, că ne porţi deasupra valurilor păcatelor;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 6

Pe Taborul inimii Tu ne-ai întins mână de ajutor, descoperindu-ne chemarea noastră la desăvârşire, iar noi cu nădejde în puterea rugăciunii Tale Te urmăm pe calea cea anevoioasă a despătimirii noastre, strigând Domnului cu credinţă şi dragoste: Aliluia!

ICOSUL 6 

Spre Tine ridic ochii inimii mele, Fecioară, nu mă trece cu vederea pe mine, cel cumplit chinuit de povara neputinţelor mele, ci ca o Bună, dezleagă legăturile patimilor mele, ca să salt cu duhul, aducându-Ţi cu îngerii podoabe strălucite de cuvinte ca acestea:

Bucură-te, blândeţe ce încălzeşte sufletele noastre;

Bucură-te, veselia ce îndulceşte masa îngerească;

Bucură-te, pacea ce luminează cetatea sufletelor;

Bucură-te, făclie a rugăciunii nestinsă de viforul păcatelor noastre;

Bucură-te, comoară de daruri agonisită de cei săraci cu duhul;

Bucură-te, risipirea lacrimilor celor întristaţi;

Bucură-te, izvorul milei neîmpuţinate a celor milostivi;

Bucură-te, raza mângâierii celor blânzi;

Bucură-te, hrană îndestulată celor flămânzi;

Bucură-te, apa rugăciunii celor însetaţi de Cuvânt;

Bucură-te, icoană zugrăvită în inimile smerite;

Bucură-te, cămară de scăpare a celor prigoniţi;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

 CONDACUL 7

În braţele Tale S-a odihnit Cel acoperit de aripile heruvimilor pe Care Tu neîncetat L-ai purtat în gândul Tău, zburând la înălţimile serafimilor spre a Te îndulci de cântările neîncetate de: Aliluia!

ICOSUL 7

Cununa tuturor darurilor porţi ca Una Singură Care Te-ai învrednicit a odihni în cămara trupului Tău pe Cel Neîncăput în ceruri; pe Acesta roagă-L Fericită, să ne arate şi pe noi cei întinaţi de păcate multe temple luminate ale Duhului strălucite de raza iubitoare a Treimii, Care binevoieşte a primi Tu din gurile noastre laude ca acestea:

Bucură-te, izvor de daruri sădit de mâna dumnezeiască;

Bucură-te, pământ din care a răsărit Spicul mântuirii;

Bucură-te, mângâierea neamului omenesc;

Bucură-te, cămară preasfinţită a Împăratului păcii;

Bucură-te, acoperământ al Luminii la care scăpăm;

Bucură-te, pod al întâlnirilor dumnezeieşti;

Bucură-te, pecetea nestricată a iubirii rugătoare;

Bucură-te, cer întru care stăpâneşte Soarele dreptăţii;

Bucură-te, altar plin de tămâia rugăciunii;

Bucură-te, flacără nestinsă a dorului dumnezeiesc;

Bucură-te, sămânţă a rugăciunii încolţind în inimile curate;

Bucură-te, altar plin de tămâia rugăciunii;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

 CONDACUL 8

Nu se pricepe mintea noastră neputincioasă a-Ţi ţese laude din gândurile noastre sărace, dar Tu, ştiind neputinţa noastră, Preacurată, învaţă-ne a aduce Ziditorului cu îngerii cântarea de: Aliluia!

ICOSUL 8 

Lacrimile Tale din rugăciune ni le-ai dat ca pe un dar nepreţuit al dragostei Tale pentru neamul nostru; noi, nevrednicii, fiind lipsiţi şi de lacrimile cele de pocăinţă pentru păcatele noastre, cădem înaintea Ta cu umilinţă: nu ne lăsa pe noi să pierim, ci mijloceşte-ne iertare, primind nevrednicele noastre stâlpări de cinstire:

Bucură-te, ploaie a rugăciunii ce speli păcatele noastre;

Bucură-te, că abaţi de la noi dreapta mânie dumnezeiască;

Bucură-te, căci depărtezi de la noi cursele ispitelor;

Bucură-te, că înmoi pământul sterp al inimilor noastre;

Bucură-te, poarta mântuirii credincioşilor;

Bucură-te, trăsnet al rugăciunii nimicind pe vrăjmaşii nevăzuţi;

Bucură-te, cununa rugăciunilor credincioşilor;

Bucură-te, calea sfinţită a iubitorilor de înţelepciune;

Bucură-te, scară prin care ajungem la înălţimi duhovniceşti;

Bucură-te, văl al tăcerii acoperind mintea noastră;

Bucură-te, carte a rugăciunii neîncetate;

Bucură-te, chemarea tuturor la limanul pocăinţei;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 9

Pom înţelegător al Raiului fiind, cu roadele rugăciunii Tale hrăneşti pe cei flămânzi de mântuire, alungând blestemul Evei, care gustând din rodul neascultării, amărăciunea morţii în lume a sădit; iar noi, Îţi culegem din pământul sufletului roadele cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 9

Ca un rai înţelegător Te înfăţişezi înaintea privirii sufletului Sfinţilor celor luminaţi de raza Duhului; iar noi, cei orbiţi duhovniceşte de mulţimea păcatelor noastre, deşi nu Te vedem, cu evlavie Îţi aducem cântări de laudă ca acestea: 

Bucură-te, rai oglindit în inimile credincioşilor;

Bucură-te, frumuseţe ce umbreşte orice cuvânt;

Bucură-te, cer tainic luminat de stelele virtuţilor;

Bucură-te, scară a împăcării cu Dumnezeu;

Bucură-te, pacea nestricată a sufletelor credincioase;

Bucură-te, mireasma rugăciunii smerite;

Bucură-te, trandafir ce împodobeşte grădina inimilor noastre;

Bucură-te, crin ce umple mintea de mireasma smeritei cugetări;

Bucură-te, ocean nesecat de milostivire;

Bucură-te, cămara de scăpare a celor osteniţi de păcat;

Bucură-te, icoană împodobită de gânduri luminate;

Bucură-te, pământ adăpat cu ploaia iubirii cereşti;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 10

De frumuseţea darurilor Tale mirându-se Sfântul Arhanghel Gavriil, Te-a împodobit cu dumnezeiescul cuvânt al tainei celei din veac ascunse, pe care primindu-l în inima Ta ai cântat Înţelepciunii negrăite: Aliluia! 

ICOSUL 10

Pe serafimi îi întreci întru frumuseţea cea prealuminată şi înţelepciunea heruvimilor o covârşeşti, arătându-Te rază preasfinţită a Treimii Care aduci pentru noi jertfa rugăciunii, ascultând smeritele noastre laude : 

Bucură-te, icoana privirilor îngereşti;

Bucură-te, oglindă a fecioriei;

Bucură-te, cămară sfinţită de lumina rugăciunii;

Bucură-te, zidul cel nesurpat al Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, templu zidit din pietrele virtuţilor;

Bucură-te, binecuvântarea celor cu inimă smerită;

Bucură-te, Evanghelie nescrisă a tainelor Cuvântului;

Bucură-te, soare preastrălucit al darurilor Duhului;

Bucură-te, povăţuitoarea tuturor pe calea desăvârşirii;

Bucură-te, legătura văzută a iubirii dumnezeieşti;

Bucură-te, pom duhovnicesc plin de roadele Duhului;

Bucură-te, cântec ce îndulceşte inimile curate;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 11 

Cu lumina rugăciunii Tale acoperă-ne pe noi, cei ce suntem chinuiţi de întunericul păcatelor noastre şi pe calea poruncilor dumnezeieşti povăţuieşte pe cei ce cântă Domnului: Aliluia!

ICOSUL 11

Văzând răstignit gol pe Cruce pe Cel Ce trup a luat din Tine, Te-ai îmbrăcat cu vălul întristării şi cu suspinurile Tale ca şi cu nişte sărutări dăruite celor morţi L-ai acoperit; primind acum suspinurile celor ce cad înaintea icoanei Tale cu sufletul gol de orice virtute, nu-Ţi întoarce privirea dinspre laudele noastre:

Bucură-te, că moartea Fiului Tău viaţă ne-a izvorât;

Bucură-te, mirul mângâierii sufletelor întristate;

Bucură-te, răbdarea noastră întru ispite;

Bucură-te, învierea sufletelor omorâte de păcat;

Bucură-te, că ne ajuţi să ne răstignim patimile;

Bucură-te, poartă sfinţită a Adevărului;

Bucură-te, luna cea preafrumoasă veghind neîncetat pământul;

Bucură-te, cărarea cea sfinţită a rugăciunii;

Bucură-te, cămară a tainelor mai presus de minte;

Bucură-te, cununa îngerească a slavei veşnice;

Bucură-te, izvor nesecat al rugăciunii curate;

Bucură-te, poartă nedeschisă nici de mâini îngereşti;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 12

Cetele îngereşti înconjoară icoana Ta cu evlavie şi dragoste şi cu făcliile laudelor aprinse, iar noi, credincioşii, pământ fiind şi lesne supuşi păcatului, cădem cu credinţă înaintea Ta cerând să ne mijloceşti iertare şi mântuire, iar lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

ICOSUL 12

Deschide-ne nouă uşa pocăinţei, Preafericită, Ceea Ce Te-ai făcut Uşă Cuvântului prin Care ni s-au deschis nouă iarăşi uşile Raiului; deschide şi uşa sufletului meu, cea încuiată prin păcat spre primirea gândurilor luminoase, care mă îndeamnă a-Ţi cânta Ţie:

Bucură-te, podoaba lumii îngereşti;

Bucură-te, comoară ascunsă în pământul românesc;

Bucură-te, mulţumirea neîncetată a glasurilor credincioşilor;

Bucură-te, oglinda frumuseţii mai presus de privirea gândului;

Bucură-te, cărarea sfinţeniei alese;

Bucură-te, lauda cea nerăpită a fecioarelor înţelepte;

Bucură-te, scară prin care ne suim la înălţimea pocăinţei;

Bucură-te, icoană gânditoare a Înţelepciunii;

Bucură-te, trandafir al darurilor Treimii;

Bucură-te, privighetoare a rugăciunii pe ramurile gândurilor omeneşti;

Bucură-te, privelişte a Împărăţiei cereşti;

Bucură-te, casă cerească a Treimii;

Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului binecredincios!

CONDACUL 13

O, Împărăteasă Prealăudată şi Maica Cuvântului, Ceea Ce păzeşti neamul românesc cu zidul rugăciunii Tale neîncetate, întăreşte-ne pe noi pe piatra pocăinţei, ca primind iertarea nedreptăţilor noastre de la Fiul Tău, să ne întraripăm sufletele cu neîncetate cântări de: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1 și Condacul 1.

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

O, Preacurată, Bucuria inimilor smerite şi Binecuvântarea creştinilor, Râul cel nesecat al darurilor dumnezeieşti, adapă-ne din destul pe noi, cei ce pururea alunecăm în groapa neputinţelor noastre. Sub acoperământul rugăciunilor Tale păzeşti pe robii Tăi cei neputincioşi, care aleargă cu dragoste la limanul mijlocirii Tale. Vezi, Preacurată, mulţimea păcatelor noastre, care ca nişte fiare necruţătoare au sfâşiat sufletul nostru. Dar vezi-ne şi credinţa în puterea rugăciunilor Tale, şi nu ne lăsa pe noi să cădem în adâncul deznădăjduirii. Întinde-ne grabnică mână de ajutor, ridicând povara ispitelor noastre şi îndreptându-ne întru pace către pământul pocăinţei.

Cu adevărat ne-ai fost dăruită Apărătoare nebiruită a acestei ţări, pururea surpând uneltirile vrăjmaşilor şi primind pe cei necăjiţi în biserica Ta spre mângâiere. Şi acum Te rugăm, pe cei ce călătoresc pe marea vieţii îndreptează-i spre limanul cel bun al mântuirii, pe cei gârboviţi de boală îi îndreptează, dăruindu-le sănătate, pântecele cele neroditoare arată-le aducătoare de prunci binecuvântaţi, furtuna întristării abate de la robii Tăi, pe cei însetaţi de vieţuire curată îi întăreşte şi îi sprijineşte neîncetat, celor din nevoi fii grabnică ajutătoare şi pe noi, pe toţi, ne păzeşte netulburaţi sub aripile rugăciunii Tale neîncetate.

O, Preabinecuvântată, nu ne pricepem noi a-Ţi împleti cunună de laude vrednică de frumuseţea desăvârşirii Tale, dar ştiind neputinţa noastră nu cere de la noi cele ce covârşesc şi măsura înţelepciunii îngereşti. Dă-ne însă Tu, ca o milostivă, pace sufletelor şi sănătate trupurilor cuprinse de boli cumplite, Biserica lui Hristos o întăreşte întru păstrarea neschimbată a testamentului dreptei credinţei, ca aducându-Ţi Ţie mulţumire, să slăvim pe Dumnezeul Cel în Treime închinat, Cel pururea iubitor de oameni şi mult milostiv. Amin.

Propunere de Acatist: Mihaela Bratu

Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni – 16 August

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

decapitarea-sfintilor-brancoveni-sorin-efros

Troparul, glasul al 3-lea

Voia Tatălui Mântuitorul răstignindu-Se a împlinit-o, rămânând întru dragostea Tatălui, ci pe Acesta urmând Brâncovenilor și slava lumii călcând-o, Slăviților voia tatălui mucenicește ați împlinit cu care încununându-vă Stăpânului a toate pomeniți-ne.

Condac 1:

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Icos 1:

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 2:

Luminați fiind dintru înălțime, ați primit a pătimi și a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El să fiți și proslăviți; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care ați mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!

Icos 2:

Din fragedă pruncie ai înțeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este începutul înțelepciunii” și te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieștilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnești Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea în frică și în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriți. De aceea de la noi acum auziți:
Bucurați-vă, că dumnezeiasca pronie din neființă în această lume v-a adus;
Bucurați-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toții l-ați pus;
Bucurați-vă, căci dulceața cea negrăită a Sfintelor Scripturi ați aflat;
Bucurați-vă, căci cu osârdie, ziua și noaptea, din izvoarele lor v-ați adăpat;
Bucurați-vă, căci cunoștiinței faptă cea bună ați adus;
Bucurați-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;
Bucurați-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieți bine le-ați chivernisit;
Bucurați-vă, căci călătoria ați săvârșit și la limanul ceresc ați sosit;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 3:

Nu ai voit domnie și stăpânire pământească, fericite Constantine, știindu-te domn în casa și pe moșia ta, ci mai vârtos ai dorit să domnești, prin sfinte nevoințe și sfinte virtuți, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, și acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi și cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icos 3:

Silit ai fost de sfatul cel mare al Țării Românești să primești a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oști și de vrăjmași, blândețea și înțelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiți suntem noi că ți-ai tăiat voia ta și ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând și tu întru sine-ți: „eu și neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne îndemnați pe toți cu dorire a vă striga:
Bucură-te, noule Moise al Țării Valahiei și a ei propășire;
Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzești bună sporire;
Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oștean;
Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ștefan;
Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;
Bucură-te, micule Matei, dar desăvârșitule la minte;
Bucurați-vă, podoabe neprețuite ale Țării Românești;
Bucurați-vă, mărgăritare și binecuvântari ale orașului București;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 4:

Lăcașuri ale Sfântului Duh ați ajuns prin mucenicie, căci și voi mult ați ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, și tipărind cărți cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!

Icos 4:

Întunericul necredinței și al neștiinței ai izgonit, și lumina cunoștiinței dumnezeiești a strălucit peste țară, căci, ca și Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparnițe au ieșit sfinte cărți, comori de vindecări, bucuria creștinilor evlavioși, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:
Bucurați-vă, iubitorilor de sfinte lăcașuri și altare;
Bucurați-vă, ctitori de mănăstiri și dăruitori de odoare;
Bucurați-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;
Bucurați-vă, cărțile Sfântului Ierarh Antim în țară lumina sporesc;
Bucurați-vă, căci voi tipărirea primei Biblii în română ați continuat;
Bucurați-vă, căci apoi Psaltirea, cărți de slujbă și zidire sufletească ne-ați dat;
Bucurați-vă, căci cărțile voastre și până astăzi se doresc;
Bucurați-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toți o blagoslovesc.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 5:

Făclii luminătoare pentru Țările Române și pentru toată Ortodoxia s-au arătat tiparnițele înființate sau restaurate de voi la Snagov și Bucuresti, Râmnicu Vâlcea și Târgoviște, Buzău, Tiflis, și Alep, făcând pe creștinii romani și greci, iviri și arabi, să cânte cu toții într-un glas: Aliluia!

Icos 5:

Slavă nepieritoare ți-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, și după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creștinătăți ortodoxe, căci cine a năzuit către tine și l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminții, și popoare îți cântă ție, Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, și împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:
Bucurați-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;
Bucurați-vă, căci ne sunteți tăria, slava și bucuria;
Bucurați-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul și pământul uniți;
Bucurați-vă, că pentru țara voastră și întreaga lume mijlociți;
Bucurați-vă, că romani și greci cu graiuri alese vă heretisesc;
Bucurați-vă, că iviri și arabi din inimi recunoscătoare vă mulțumesc;
Bucurați-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe țări a însemnat;
Bucurați-vă, că roade cerești ați cules după ce cu lacrimi ați semănat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 6:

Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcașuri? Căci unde nu ați zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolnițe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părțile miluite de voi, orașe și sate Românești, mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca și din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării grecești și de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai și Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!

Icos 6:

Precum Binecredinciosul voievod Ștefan cel Sfânt în Moldova, și voi multe și alese lăcașuri de închinăciune ați ridicat, preafericiților, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine ați înmulțit talanții voștri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârșit l-ați înălțat, pentru care auziți:
Bucurați-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaș luminat în Bucuresti i-ați clădit;
Bucurați-vă, că și Mitropoliei muntene frumoasă clopotniță i-ați zidit;
Bucurați-vă, strigă vouă mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat, și Viforita;
Bucurați-vă și vă veseliți, vă spun cele de la Brâncoveni, Bistrița-Vâlcea, și Arnota;
Bucurați-vă, tainic șoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia și Sadova;
Bucurați-vă, auziți dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul și Tismana;
Bucurați-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraș, Șcheilor din Brașov și Ocna Sibiului;
Bucurați-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgoviște, de la Mogoșoaia și Potlogi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 7:

Crăiasa ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaș de îngropare pentru tine și tot neamul tău, minunatule voievod Constantin, dă măsura dărniciei și râvnei de care ai fost și tu mistuit pentru înfrumusețarea casei lui Dumnezeu, Sfânta Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusețe și armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Piatra cea mare a mormântului ce ți-ai gătit în biserica cea mare de aici și azi suspină după moaștele voastre sfinte, căci mănăstirea din Halki și biserica Sfântului Gheorghe din București au primit această comoară de neprețuit. Dar duhul, rugăciunea, și urmele pașilor voștri sunt pretutindeni la Hurezi și în schiturile ce ați ridicat închipuindu-le în semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie vă lăudăm, grăind:
Bucurați-vă, ai marilor împărați bizantini adevărați următori;
Bucurați-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;
Bucurați-vă, că șapte ani la dânsa, cu osteneală și fără preget s-a trudit;
Bucurați-vă, căci meșterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatra v-a izvodit;
Bucurați-vă, v-a strigat dintru înălțime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;
Bucurați-vă, vă șoptește Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ștefan;
Bucurați-vă, auziți și de la schitul patronat de Apostolii Sfinți;
Bucurați-vă, fericiți sunteți voi, feciori domnești și ai voștri părinți;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 8:

Nu a răbdat mai mult vrăjmașul neamului omenesc, tatăl minciunii și ucigașul de oameni, multa voastră lucrare săvârsită spre slava lui Dumnezeu Cel închinat în Treime și spre folosul întregii creștinătăți dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă. Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii, și vegheri, vă găteați pentru ziua încununării, și să primiți întâi paharul pătimirii, Domnului cântând: Aliluia!

Icos 8:

Mulți vrăjmași văzuți și nevăzuți a stârnit satana asupra voastră, ploaie de pâre, minciuni, și viclenii învolburând mințile hainului sultan Ahmet și sălbaticului său vizir Gin Ali pașa. Voi însă, îmbrăcându-vă în platoșa dreptății și într-armându-vă cu armele luminii, prin smerită pocăință vă întăreați, pentru care auziți de la noi așa:
Bucurați-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se pornește;
Bucurați-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbește;
Bucurați-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneați;
Bucurați-vă, căci pentru aceasta veți fi și mărturisitori neînfricați;
Bucurați-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduși, l-ați înfruntat;
Bucurați-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-ați aruncat;
Bucurați-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;
Bucurați-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 9:

Ritorii cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind și crescuți în desfătări, ați putut merge cu neclintită hotărâre și pe calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăție. Acestea sunt minunile credinței noastre săvârșite în fiii luminii, ascultării, și jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinții Săi pentru aceasta împreună să-I cântăm: Aliluia!

Icos 9:

În Sfânta și Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecățile Sale înfricoșate și neajunse minților noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgânești asupra casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar și jale neostoită toți locuitorii Bucureștiului, ba chiar și pietrele din drumul vostru, văzându-vă urcați în care și duși spre Țarigrad, sub pază aspră, spre înfricoșata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi către voi:
Bucurați-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Îl urmați;
Bucurați-vă, că de Împaratul împăraților ați hotărât să nu vă lepădați;
Bucurați-vă, cu toții, domn, feciori, și gineri, că spre mărturisirea lui Hristos ați pornit;
Bucurați-vă, că dintre voi, șase cununa și slava mucenicească au dobândit;
Bucurați-vă și pentru mult îndurerata doamnă Maria, care pe voi vă însoțește;
Bucurați-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârșește;
Bucurați-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;
Bucurați-vă, că veșnica răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei ați luat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 10:

Ajunși în cetatea Sfântului Împărat Constantin, ați fost aruncați în înfricoșata temniță Șapte Turnuri. În bezna și frigul ce îndurați înlănțuiți, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite, harul Lui vă lumina, vă încălzea și vă întărea, învățându-vă să multumiți fierbinte lui Dumnezeu pentru toate și să-I cântați: Aliluia!

Icos 10:

Cine va putea spune mulțimea caznelor și a chinurilor la care ați fost supuși vreme de aproape patru luni, prin care ați covârșit chiar și pe mulți dintre mucenicii cei din vechime. Îngerilor și oamenilor v-ați făcut priveliște înfricoșată și de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel curățit de șapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în viață și după moarte, vă fericim zicând:
Bucurați-vă, că în temnița întunecată și umedă ați fost închiși;
Bucurați-vă, că în lanțuri și cătușe v-au dat ai voștri pârâși;
Bucurați-vă, că ați sângerat cumplit, strujiți ca mucenicii de odinioară;
Bucurați-vă, căci cu clește roșit în foc v-au ars pe piept și la subțioară;
Bucurați-vă, că tari ca diamantul ați rămas voi în ortodoxie;
Bucurați-vă, că ați crezut cu neclintire în viața veacului ce va să fie;
Bucurați-vă, că Mântuitorul Hristos și Preacurata Sa Maică din înălțime vă priveau;
Bucurați-vă, că toți sfinții și toate puterile cerești pentru voi se rugau;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 11:

Ziua împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai 60 de ani de viață, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porțile cele grele ale temniței deschizându-le, ați fost aduși înaintea cruntului sultan, a curții sale, și a călăului cu iataganul scos, pentru ultima și cea mai grea înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toții, cântați în inimile voastre: Aliluia!

Icos 11:

Istoviți de chinuri și suferințe, în grele lanțuri ferecați, cu capete descoperite, cu picioare goale și numai în cămăși, au stat vitejii mărturisitori în fața păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le făgădui viața dacă se vor lăsa de legea lor și vor trece la legea turcească. Răspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creștinească nu ne lăsăm; în ea ne-am născut și am trăit, în ea voim să murim”. Apoi către copiii săi zise: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai ramas decât sufletele; să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea drept este ca acum să auziți:
Bucurați-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-ați plecat;
Bucurați-vă, căci îngerii cu cununi cerești de voi s-au apropiat;
Bucurați-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugati;
Bucurați-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârșire le spălați;
Bucurați-vă, oșteni viteji și nebiruiți ai Împăratului Ceresc;
Bucurați-vă, că vicleanul șarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;
Bucurați-vă, că la momiri și îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed ați defăimat;
Bucurați-vă, că pentru legea cea nouă, a darului și a iubirii lui Hristos ați răbdat și de El v-ați încununat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 12:

De a și șovăit Mateiaș pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său părinte, singur mergând și-a așezat capul pe butuc, râvnind cu dorire prealuminatei cete a sfinților mucenici, în care va cânta în veci de veci Sfintei, Celei de o ființă, și nedespărțitei Treimi: Aliluia!

Icos 12:

Cădeau ca spicele sub secera capetele copiilor domnești și al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiașe de lacrimi pentru nespusă durere vremelnică și apropiata fericire veșnică. Dar în inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele proorocești: „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie, aducem vouă aceste cântări de laudă:
Bucurați-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea, și iadul ați biruit;
Bucurați-vă, că puitorul de nevoințe Hristos întru cele cerești v-a primit;
Bucurați-vă, că se îngrozesc tiranii și răucredincioșii privindu-vă sau amintindu-și de voi;
Bucurați-vă, rugători bineprimiți pentru țară, neam, Ortodoxie, și sărmanii de noi;
Bucurați-vă, ocrotitori ai Bucureștiului și mijlocitori pentru toată suflarea românească;
Bucurați-vă, solitori pentru ea, ca înțelepciune de sus și milă bogată să dobândească;
Bucurați-vă, și nu ne lăsați să ne lepădăm de sfânta credință prin viața păgână;
Bucurați-vă, învingătorilor, și cereți îndurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 13:

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care ați biruit și v-ați încununat, căutați dintru înălțimea fericitei și nesfârșitei vieți cerești către noi, cei împovărați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și primind puțina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociți de la Dumnezeul milei și al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veșnice ca, mântuiți fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în negrăită bucurie a Împărăției Sale: Aliluia!

Apoi se zice iarași Icosul întâi: Întregind lanțul de aur al noilor martiri… și Condacul întâi: Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude…

Icos 1:

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 1:

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoară sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților, și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiti și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine ca de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin

Sursa: doxologia.ro

Masajul (II) – influențe asupra organismului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Cristi ButeicaAstăzi vă voi prezenta avantajele de care puteţi beneficia dacă veţi include în rutina dvs. zilnică câteva minute de masaj. Făcând o paranteză, în ţări precum Germania, Anglia, Italia, Belgia, oamenii privesc aceste terapii alternative ca o măsură de prevenţie universală.

Influența masajului asupra pielii

Pielea are un rol important în fiziologia umană, fiind un organ protector, excretor şi de termoreglare, împreună cu glandele sebacee, cu vasele sanguine şi cu terminaţiile nervoase. Activitatea acesteia influenţează foarte multe dintre procesele vitale ale organismului uman. Pielea este dotată cu un număr foarte mare de receptori, aflaţi într-o strânsă interacţiune cu sistemul cerebral spinal şi cel vegetativ; ea este cea care preia cele mai multe informații legate de lumea exterioară şi le transmite mai departe creierului pentru a fi prelucrate şi filtrate prin procesul reflexogen. Este primul organ al omului care primeşte excitaţiile produse prin diferitele acţiuni ale masajului.

Masajul are asupra pielii următoarele efecte:

  • elimină stratul de celule moarte ale epidermei, fapt ce înlesneşte respiraţia cutanată şi ajută la intensificarea proceselor de eliminare din organism a produselor de descompunere, prin glandele sebacee şi sudoripare;
  • dilată vasele sanguine din piele, intensificând circulaţia locală, iar nutriţia pielii şi a glandelor ei sporeşte; deasemenea, dilatarea vaselor produce creşterea temperaturii pielii, fenomen ce duce la dilatarea porilor şi intensificarea schimburilor cu exteriorul;
  • ajută la creșterea pragului de recepţie al terminaţiilor nervoase;
  • influenţează pe cale reflexă mecanismul de termoreglare;
  • acţionează asupra întregului aparat nervos, prin terminaţiile somatice şi vegetative ale nervilor, influenţând în mod reflex repartiţia sangelui în organism;
  • influenţează, pe cale reflexă, funcţiile organelor profunde prin intermediul zonelor reflexogene, situate îndeosebi la nivelul spatelui, coloanei vertebrale, capului, picioarelor şi mâinilor;

Influența masajului asupra sistemului muscular

  • masajul, ca acţiune mecanică asupra muşchiului, produce modificări complexe chiar la nivelul celulelor musculare;
  • reface muşchiul obosit prin creşterea schimburilor vasculare cu aport de substanţe nutritive şi îndepărtarea reziduurilor;
  • regenerează şi stimulează muşchii atrofiaţi, traumatizaţi sau paralizaţi;
  • combate depozitele patologice periarticulare;
  • îmbunătăţeşte proprietăţile fundamentale ale muşchilor: elasticitate, excitabilitate, conductibilitate, contractilitatea, extensibilitatea şi tonicitatea;
  • creşte rezistenţa musculară la efort ;
  • intensifică circulaţia din reţeaua sanguină şi limfatică, intensificând procesele metabolice din muşchi;
  • prin masaj se obţin efecte calmante, relaxante sau efecte stimulatoare de creştere a tonusului muscular în funcţie de intensitatea, frecvenţa şi durata manevrelor;
  • combate stazele şi infiltratele locale musculare;

Influența masajului asupra articulațiilor și tendoanelor

  • dezvoltă supleţea şi rezistenţa tendoanelor pentru o mai bună funcţionare articulară;
  • favorizează resorbţia lichidelor seroase care stagnează în articulaţii;
  • combate aderenţele, retracţiile, influenţează aspectul cicatricelor; reduce inflamaţiile, îmbunătăţeşte recuperarea după traumatisme (entorse, luxații și fracturi articulare);
  • îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi de nutriţie din interiorul osului (prin intensificarea circulaţiei);

Așadar, iată cum un banal masaj vă poate oferi o sumedenie de avantaje.

În următoarele articole vă voi prezenta influența pe care masajul o are asupra întregului organism.

Referințe:

  1. ADRIAN N. IONESCU – Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport, ed. ALL 1994
  2. ION DAN AURELIAN NEMEŞ – Masoterapie – masaj şi tehnici complementare, ed. Orizonturi universitare Timişoara 1999
  3. SABIN IVAN – Masajul pentru toţi, ed.Coresi, 2001

Cristi BUTEICĂ, student anul IV

Facultatea de Medicină, speciallizarea Asistență Medicală Generală

Acatistul Adormirii Maicii Domnului – 15 august

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

11873646_666124453524049_8060519032479003693_n

Troparul Adormirii Maicii Domnului, glasul 1:

Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Icosul 1

Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 2-lea

Marii ierarhi Dionisie, tainicul ceresc, Ierotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiasca arhierie, văzând ceata Apostolilor, adusă cu voia ta pe nori de la marginea lumii, la preacinstită adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Toată făptura cea înţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, Care, în mâinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţă fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa:
Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;
Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;
Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;
Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;
Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în lăcaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;
Bucură-te, stăpâna îngerilor şi a arhanghelilor;
Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;
Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;
Bucură-te, întru tot bună şi dătătoarea tuturor bunătăţilor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de Sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita adormire a Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă, şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul, plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer, şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

A înţeles astfel ucenicul că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea, bucurându-se pentru adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa:
Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;
Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti, şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău din văzduh, ca o adeverire, spre mărturie;
Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;
Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai-marii puterilor îngereşti;
Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;
Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;
Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;
Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;
Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;
Bucură-te, împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 4-lea

Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase având în sine evreul Atonie şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu Apostoli ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvântului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa:
Bucură-te, ceea ce ai luat buna vestire, pentru mergerea ta la Împărăţia cea de Sus;
Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea preacinstită;
Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamărită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;
Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;
Bucură-te, că ai dat lui vindecare;
Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;
Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;
Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine;
Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 5-lea

Sfinţii Apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume, împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinte a lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa:
Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărăţeşte peste toate;
Bucură-te, ceea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;
Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos;
Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe;
Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;
Bucură-te, crinul cel neveştejit, care a înflorit nemurirea;
Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului Părinte David;
Bucură-te, psaltire şi alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;
Bucură-te, chivot însufleţit al sfinţeniei Domnului;
Bucură-te, viaţă care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;
Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 6-lea

Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină, şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin buna înţelepciune a predicii Apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie:
Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită;
Bucură-te, preabună şi preaîndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;
Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;
Bucură-te, că, prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;
Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;
Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;
Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiasca slavă cerească;
Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;
Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa celor ce împărăţesc după Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, Doamna şi Stăpâna celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 7-lea

Pe toţi cei ce vor să intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine, Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, care cu cinste serbăm adormirea ta, primeşte să cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;
Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti;
Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;
Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata Apostolilor la înmormântarea ta;
Bucură-te, căci, cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;
Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;
Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor;
Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;
Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;
Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;
Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 8-lea

Ca pe un soare întru cele de sus ştiindu-te pe tine, Stăpână aleasă, suită de Fiul tău la frumuseţile cele mai presus de fire şi la bunătăţile cele nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta Lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, în cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:
Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;
Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împărătească a Atotţiitorului;
Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;
Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;
Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;
Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la tronul Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu, şi serbează preacinstită adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu, cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, începutul cel deplin al Legii şi al profeţilor;
Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Valaam;
Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;
Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preînchipuită de Ghedeon;
Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul Legii, Moise;
Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;
Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;
Bucură-te, uşă pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;
Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;
Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;
Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise ale tuturor profeţiilor;
Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de Sus, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-Se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică a Împărăţiei, împreună cu Dânsul, fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, auzi de la toţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie:
Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;
Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;
Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruie uneltirile duşmanilor;
Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;
Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;
Bucură-te, împrăştierea ereticilor;
Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;
Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;
Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;
Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;
Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioşi;
Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vieţuit;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 11-lea

Toată cântarea cetelor îngereşti laudă adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, Stăpână Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând lui Dumnezeu, Celui ce, după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă, celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, făclia cea nestricată a focului celui nematerialnic;
Bucură-te, aurora cea netrecătoare a luminii celei neînserate;
Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptăţii;
Bucură-te, lumină ce luminezi în întuneric;
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt;
Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină;
Bucură-te, Maica Luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;
Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce la Judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;
Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;
Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 12-lea

Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o Începătoriile şi Căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi Heruvimii, Serafimii şi Domniile, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând întru tot cinstita ta adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri, Împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:
Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;
Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;
Bucură-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită;
Bucură-te, că şezi întru slava Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;
Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;
Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;
Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată a Împăratului cerului şi al pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstită adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou Icosul 1: Îngerul întâistătător din cer a fost trimis…, Condacul 1: Celei alese dintre toate neamurile…,

Icosul 1

Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

şi această

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

123876.jpg-635x436

Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul

palermo-martorana-adormirea-maicii-domnului-600x3721

Imaginea: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Sfânta Mănăstire Nicula, care are hramul Adormirea Maicii Domnului – 15 august

Prohodul Maicii Domnului – 14 august

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

maica-domnului-ieusalimiteanca

Maica Domnului Ierusalimiteanca – Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani – Ierusalim  Foto: Laura Enache (sursa doxologia.ro)

Rugăciuni la vreme de necazuri, pericole, nenorociri

/ multumesc2014 / 2 comentarii

icon19

Mică rugăciune la necazuri şi supărări

Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi întristările chinuitoare mă îngrozesc, dar întru Tine este toată nădejdea mea. Tu cunoşti toată pricina răului ce mă bântuie. La Tine perii capului meu sunt număraţi. La Tine, deci, scap şi pe Tine te rog să depărtezi de la mine orice rău pierzător de suflet şi trup şi să-mi ajuţi să birui toate ispitele care mă învăluiesc. Pentru că Tu eşti întărirea, scăparea şi izbăvitorul meu, Hristoase, Dumnezeule şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Marea rugăciune la vremuri de grea încercare, necazuri, pericole şi nenorociri

trinitypalaiostrianginscript_1

Doamne Dumnezeule, norii negri ai nenorocirilor se îngrămădesc asupra capului meu şi întristările chinuitoare mă îngrozesc. Dar, deşi sufăr, eu nu cârtesc împotriva Ta, Preabunule, căci Tu eşti totdeauna sprijinitorul meu şi piatră cea neclintită, pe care sunt întemeiate nădejdile mele. Tu cunoşti, Dumnezeule, pricinile nenorocirilor şi întristărilor mele şi îngrijeşti de soarta mea.

Deşi sufăr, Doamne, eu ştiu că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin de nădejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lasă să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, pentru că eu cred că, având ajutorul Tău, voi ieşi biruitor.

Cel ce cârmuieşti lumea şi soarta muritorilor, cârmuieşte şi corabia vieţii mele, cea izbită de valurile ispitelor, spre liman liniştit. Înţelepciunea Ta să mă povăţuiască pururea în calea binelui şi a fericirii, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi.

Amin.

Doamne Dumnezeule, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în Rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea lor; Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngroziri şi cu suferinţe grele pe Dreptul Iov, pentru a se vădi şi mai lămurit virtuţile şi credinţă lui întru Tine; Cel ce ai dat îngăduinţă satanei să se apropie cu ispitire de Însuşi Fiul Tău, pentru ca, înfrânt şi ruşinat, acel duh blestemat să audă din gură Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia mea, satano, căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti!”. Cel ce tuturor Drepţilor şi Sfinţilor Tăi le-ai dat vremuri de ispitire, de primejdii şi de grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să biruie şi să rămână şi mai întăriţi în credinţă, în nădejdea, în dragostea şi în supunerea cea către Tine.

Însuţi, Atotputernice şi Preabunule Stăpâne, ajută-mă în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli şi amăgiri viclene îmi frământă inima. Arată-mi, Milostive Doamne, adevărul şi calea Ta cea dreapta, pentru ca, biruind greaua încercare din clipă de acum, să mă bucur de cuvintele Apostolului Tău Iacob, care zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci, lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu tuturor celor ce Îl iubesc pe El”.

Dăruieşte-mi, Stăpâne Doamne, inima curată şi credinţă tare, pentru că în aceste clipe grele să cant împreună cu Proorocul Tău David: „Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea. Mulţi zic sufletului meu: nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Dar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea eşti şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc: Dințiii păcătoşilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta.” Amin.

Rugăciunea Sfintei Cruci

56396050_10157259136162459_7808118362214498304_n

Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topeşte ceară de la faţa focului, aşa să piară diavolii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Crucii şi zic cu veselie: Bucură-te, Preacinstită şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului, care alungi diavolii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, care S-a pogorât la Iad şi a călcat puterea diavolului şi te-a dăruit pe tine nouă, Cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașul. O, Preacinstită şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului, ajută-mi împreună cu Sfânta Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu, şi cu toţi Sfinţii, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.

19260451_10155446139287459_8186054303486121470_n

Îngrădeşte-mă, Doamne Dumnezeule, acoperă-mă şi păzeşte-mă, cu puterea Cinstitei şi de viaţă purtătoarei Crucii Tale, depărtând de la mine tot răul. Amin.

2-rug-intristare

Rugăciune de lăsare în voia Domnului

În mâinile milostivirii Tale celei mari, Dumnezeul meu, încredinţez astăzi sufletul şi trupul meu, simţirile şi graiurile mele, sfaturile şi gândurile mele, lucrurile şi toate cele trebuincioase sufletului şi trupului meu. Iar Tu, Doamne, binecuvântează-mă, miluieşte-mă Doamne, şi mă izbăveşte de tot răul, ca petrecând aici pe pământ viaţă fără de păcat în toate zilele vieţii mele, să ajung la viaţa cea veşnică cu Sfinţii Tăi în Împărăţia Ta şi cu dânşii să te slăvesc în veci. Amin.

dumnezeu

Doamne Dumnezeule, Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul milei şi al îndurării şi al iubirii de oameni, în toată vremea şi în tot ceasul, în tot locul şi în tot lucrul întăreşte-mă Tu, Doamne, Dumnezeule, cu putere, cu tărie, cu credinţă, cu nădejde, cu răbdare, cu ştiinţă şi înţelepciune de la Tine. Luminează-mă Tu, Doamne Dumnezeule cu Sfânta voia Ta, ajută-mă a o înţelege eu pe ea şi numai pe ea a o face. Fie mie după cuvântul Tău, Doamne, Dumnezeule, întăreşte-mă în cele ce voi suferi şi ajută-mă ca de acum înainte să nu mai greşesc înaintea sfintei Tale fețe şi a Maicii Tale Preacurate.

56508767_1989310751196810_6075712693140979712_n

Maică Preacurată şi pururea Fecioara Maria, Tu, care ai nespusă bogăţie de milostivire şi tuturor le întinzi mâna de ajutor, tămăduind neputinţele şi neștiințele, tulburările şi frica, toate bolile şi patimile, cu putere de sus întăreşte-mă, Stăpână Preabună, şi pe mine, robul Tău (roaba Ta), care sunt atât de nevrednic şi neputincios sufleteşte şi trupeşte, şi mă învredniceşte de cercetarea ta şi purtarea ta de grijă, alungând de la mine negura mâhnirii şi a întristării de care sunt atât de cuprins. Acoperă-mă, Maică Preacurată, cu Sfânt Acoperământul Tău, ajută-mă şi învaţă-mă ca pe un neputincios ce sunt, hrăneşte-mă ca pe un străin, că prin tine mântuit fiind, pururea să cânt lui Dumnezeu: Aliluia!

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Saint-Archangel-Michael-Hand-Painted-Greek-Orthodox-Icon-1

Unde umbrează darul tău, Arhanghele, de acolo se izgoneşte puterea diavolului, căci nu poate răbda lumina ta luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta săgeţile lui, cele de foc purtătoare, cele pornite asupra mea, stinge-le prin mijlocirea ta, izbăvindu-mă pe mine de smintelile lui, vrednicule de laudă, Mihaile Arhanghele!

Doamne, miluieşte-mă!

Doamne, iartă-mă!

Doamne, ia-mă în paza Ta!

Nădejdea mea este Tatăl!

Scăparea mea este Fiul!

Acoperământul meu este Duhul Sfânt!

Treime Sfânta slavă Ţie!

Sursa: http://www.parohia-precupetii-vechi.ro/rugaciuni_la_necaz.htm

Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”

/ multumesc2014 / 3 comentarii

11866383_418300345044282_4823445790578799055_n

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sursa: doxologia.ro și Doamna Flori Coman

Acatistul Sfântului Nifon – 11 august

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Textul acestui Acatist a fost alcătuit de Comisia Liturgică şi Teologică a Arhiepiscopiei Târgoviştei, sub conducerea Înalt Prea Sfinţitului Părinte dr. Nifon, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei, revizuit de Prea Sfinţitul Ioachim Băcăoanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, corectat şi îndreptat de Prea Sfinţitul Irineu Slătineanul, secretarul comisiei speciale pentru canonizarea Sfinţilor Români.
După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1
Pe vrednicul păstor, Sfântul Nifon al Constantinopolului, Ierarhul cel minunat la Bisericii lui Hristos, cel ce, ca un luceafăr prea luminos a strălucit cu înţelepciunea şi cu smerenia pe toate laturile Ortodoxiei, să-l lăudăm după cuviinţă, ca pe un mărgăritar de mult preţ al Bisericii neamului românesc, zicându-i cu evlavie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Icosul 1
Din tinereţile tale, Harul Duhului Sfânt te-a călăuzit să-ţi înfrumuseţezi viaţa şi lucrarea rugăciunii după poruncile Evangheliei lui Hristos. Drept aceea, cu multă dragoste şi râvnă, luând crucea pe umeri, ai urmat Stăpânului Mântuitor, pentru care faptă te lăudăm, zicând:
Bucură-te, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, floare duhovnicească a ţinutului Dalmaţiei;
Bucură-te, mângâierea evlavioşilor tăi părinţi;
Bucură-te, purtătorul numelui Sfântului Nicolae, ocrotitorul tău;
Bucură-te, cel ce ai crescut în dreapta credinţă;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău s-a făcut sălaş al Duhului;
Bucură-te, mlădiţă bună altoită în Hristos;
Bucură-te, că din tinereţe ai iubit frumuseţile ortodoxiei;
Bucură-te, că luând Crucea ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a cuprins inima ta;
Bucură-te, minte luminată şi înţelepţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, următor al predaniilor Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 2-lea
Pătruns fiind de iubirea lui Hristos, încă din fragedă vârstă ai părăsit grija cea lumească şi îmbrăţişând viaţa smerită a monahilor, ai fost îmbrăcat în chip îngeresc. Pentru aceasta, ai mulţumit totdeauna lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Ca o floare, care se deschide rodului, Sfinte Părinte Nifon, alegând să mergi pe calea virtuţilor, ţi-ai deschis sufletul spre lumina învierii, făcându-l să crească întru roadele Duhului Sfânt. De aceea, ca un purtător de Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, mugur al sfinţeniei udat de apa vieţii;
Bucură-te, cămară care ţine roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, iconom al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, râvnitor pentru casa Domnului;
Bucură-te, îndreptător al credinţei şi chip al blândeţelor;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu şi slugă credincioasă;
Bucură-te, smerit ascultător în mănăstirile Athosului;
Bucură-te, ucenic al pustnicului Antonie;
Bucură-te, următor şi împlinitor al pravilelor călugăreşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai hrănit sufletul cu înţelepciunea;
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina învierii lui Hristos;
Bucură-te, lucrătorul virtuţilor mântuitoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 3-lea
Cunoscând mai marii cetăţii Tesalonicului înţelepciunea şi viaţa ta îmbunătăţită, după trecerea la cele veşnice a mitropolitului lor, te-au chemat să fii întâistătător, păstor şi învăţător. Drept aceea, întru smerenie, ai primit această înaltă chemare, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Îndreptător credinţei şi pildă de înţelepciune te-ai arătat păstoriţilor tăi, în cetatea Sfântului Dimitrie izvărâtorul de mir, Sfinte Ierarhe Nifon, vrednicule de laudă, căci învăţătura şi faptele tale au uimit chiar şi pe cei necredincioşi, numele tău făcându-se cunoscut în toate părţile Ortodoxiei. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt,
Bucură-te, sârguincios slujitor al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, înţelept luminător al credincioşilor ortodocşi;
Bucură-te, blândeţe şi tărie duhovnicească drept călăuzitoare;
Bucură-te, păstorul cel bun al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, învăţător şi tâlcuitor iscusit al Sfintelor Scripturi;
Bucură-te, luptător neînfricat împotriva nedreptăţilor;
Bucură-te, povăţuitorul monahilor şi sfătuitorul pustnicilor;
Bucură-te, stâncă neclătinată de zbuciumul lumesc;
Bucură-te, reazemul celor osteniţi şi ajutorul sărmanilor;
Bucură-te, bun chivernisitor al lucrurilor bisericeşti;
Bucură-te, iubitorule de pace şi dreptate pe pământ;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 4-lea
Ca o făclie purtătoare de lumină din lumina Prea Sfintei Treimi s-a arătat slujirea ta arhierească în întunericului necunoştinţei, căci ca nimeni altul, între ierarhii timpului tău, te-ai ostenit a conduce neamurile către lumina învăţăturii Mântuitorului Hristos. Drept aceea, învăţând şi sfinţind pe cei binecredincioşi, mulţumeai pururea lui Dumnezeu pentru darurile pe care le-ai primit, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Fericite Ierarhe Nifon, numele tău şi faptele tale sfinte fiind cunoscute în toată Ortodoxia, Bunul Dumnezeu a binevoit ca să fii chemat la înalta slujire de patriarh al Constantinopolului, drept aceea, ca păstor al păstorilor şi vrednic şezător pe scaunul apostolesc te lăudăm zicând:
Bucură-te, următorul Sfinţilor Apostoli;
Bucură-te, fericit luminător al sfintei Ortodoxii;
Bucură-te, trimis al lui Hristos să păstoreşti Biserica Sa;
Bucură-te, propovăduitor şi cinstitor evlavios al Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, văpaie de rugăciune care arde spinii eresurilor;
Bucură-te, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii;
Bucură-te, semănătorul cuvântului Evangheliei;
Bucură-te, glasul duhului vieţii în Biserica sfintei Înţelepciuni;
Bucură-te, unsul lui Hristos şi purtător de har dumnezeiesc;
Bucură-te, potir în care s-a turnat înţelepciunea cerească;
Bucură-te, învăţător, conducător al sfinţilor credincioşi;
Bucură-te, patriarh prea înţelept al Constantinopolului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 5-lea
Uneltirile şi vrăjmăşiile oamenilor răuvoitori te-au făcut să părăseşti scaunul apostolesc, suferind prigoană şi necazuri pe nedrept. Dar toate acestea le-ai răbdat şi le-ai biruit cu puterea rugăciunii către Hristos, cel ce a suferit împreună cu tine şi care niciodată nu te-a părăsit, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cunoscută fiind viaţa ta curată şi plină de virtuţi, voievodul Radu cel Mare te-a chemat să fii povăţuitor al credincioşilor din Ţara Românească. Pentru aceasta înţelegând chemarea lui Dumnezeu pentru Grădina Maicii Domnului, Sfinte Părinte Nifon, ai primit să fii păstor strămoşilor noştri, care bucurându-se ţi-au cântat unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe binevenit în Ţara Românească;
Bucură-te, slujitor smerit în Biserica poporului român;
Bucură-te, învăţător statornic al dogmelor ortodoxe;
Bucură-te, organizator iscusit al vieţii bisericeşti;
Bucură-te, îţi aduc mulţumire credincioşii din episcopiile Buzăului şi Râmnicului, înfiinţate de tine;
Bucură-te, povăţuitor blând al poporului binecredincios;
Bucură-te, podoabă de mult preţ a Ortodoxiei româneşti;
Bucură-te, prieten al voievozilor şi al domnitorilor credincioşi;
Bucură-te, părinte duhovnicesc al monahilor români;
Bucură-te, fericit rugător al plaiurilor străbune;
Bucură-te, apostol între apostolii neamului românesc;
Bucură-te, fericit povăţuitor al preoţilor şi călugărilor evlavioşi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 6-lea
Alergat-au la tine, ca la un păstor şi învăţător preaînţelept, clerul şi poporul cel iubitor de Hristos. Iar tu, Părinte, pe toţi i-ai povăţuit să aibă credinţă în Dumnezeu şi să ţină neschimbate dogmele şi Sfintele Tradiţii ale Bisericii drept măritoare, ca împreună cu îngerii să cânte cu vrednicie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Nu te-ai cruţat, Părinte, să mustri cu asprime pe cei fără de lege care se îndepărtaseră de la poruncile lui Dumnezeu, pentru care ai suferit izgonire de la slujirea sfântă a Bisericii. Însă cu credinţă în Dumnezeu, retrăgându-te în singurătatea Muntelui Athos, te-ai rugat pentru cei ce te-au prigonit pe nedrept, drept aceia noi, minunându-ne de răbdarea ta, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe plin de răbdare şi iubire;
Bucură-te, că n-ai suferit călcarea poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, descoperitorul minciunii şi surpătorul intrigilor;
Bucură-te, luptător vrednic împotriva uneltirilor diavoleşti;
Bucură-te, Ierarhe mai puternic decât ameninţările omeneşti;
Bucură-te, că nimic nu te-a despărţit de adevărul dumnezeiesc;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai avut povăţuitor întru toate;
Bucură-te, străjer credincios şi statornic al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, sabie care taie înşelăcinea şi viclenia oamenilor;
Bucură-te, scut de apărare pentru cei nedreptăţiţi;
Bucură-te, liman celor aflaţi în primejdii şi necazuri;
Bucură-te, luceafăr răsărit în vremea prigonirilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 7-lea
Mustrat fiind de cuget şi temându-se să nu vină peste el mânia lui Dumnezeu pentru fapta sa, Radu cel Mare a voit să te readucă, Sfinte Nifon, în Ţara Românească; însă tu, Părinte, mistuit fiind de dorul rugăciunii neîncetate şi al liniştei, ai rămas în viaţa pustnicească mulţumind lui Dumnezeu şi cântându-I: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Ierarh plăcut lui Dumnezeu şi făclie duhovnicească, exemplu al rugăciunii curate şi vistierie neîmpuţinată de sfaturi ziditoare te-ai arătat, Sfinte Părinte, călugărilor şi pustnicilor Muntelui Athos, la care cu toţii alergau şi te cinsteau ca pe un călăuzitor duhovnicesc care revarsă roadele dragostei lui Hristos, zicând:
Bucură-te, ancoră tare şi nemişcată a dreptei credinţe;
Bucură-te, înger în trup, plin de lumină cerească;
Bucură-te, suflet înmiresmat de mireasma Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel ce ai fost învrednicit de darul rugăciunii inimii;
Bucură-te, mângâietorul şi povăţuitorul monahilor ascultători;
Bucură-te, cămară în care locuieşte Hristos;
Bucură-te, lauda vieţuitorilor Muntelui Athos;
Bucură-te, purtător de lumină necreată;
Bucură-te, cel prin ale cărui rugăciuni ispitele diavoleşti se risipesc;
Bucură-te, curăţitorul patimilor şi al răutăţilor omeneşti;
Bucură-te, defăimătorul lenevirii şi al vicleşugului;
Bucură-te, nădejdea celor greu ispitiţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 8-lea
Credinţa cea dreaptă păzind şi calea vieţii pământeşti săvârşind, Sfinte, Dumnezeu te-a mutat de la cele vremelnice la cele nepieritoare. Drept aceea, Împăratul slavei, Hristos Mântuirorul nostru, te-a încununat şi te-a aşezat în ceata marilor dascăli ai lumii şi ierarhi, împreună cu care cânţi neîncetat în ceruri Prea Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Dobândind Împărăţia cerurilor, Sfinte Ierarhe Nifon, te bucuri de răsplata veşnicelor bunătăţi ale Stăpânului tuturor, Hristos Dumnezeu, Cel ce te-a întărit în toate ostenelile tale din Biserica Sa. Iar noi în Biserica slavei Sale cu bucurie îţi aducem unele ca acestea:
Bucură-te, prietene al Mântuitorului şi casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu sfinţii şi locuitorule cu îngerii;
Bucură-te, Patriarh al Bisericii aşezat de Hristos în ceata ierarhilor;
Bucură-te, văzătorule al feţei celei nevăzute a lui Dumnezeu;
Bucură-te, lauda cuvioşilor şi bucuria mucenilor;
Bucură-te, lumina aprinsă din focul dumnezeirii;
Bucură-te, chip ajuns la măsura asemănării cu Dumnezeu;
Bucură-te, piatra tăiată din piatra Hristos;
Bucură-te, candelă veşnic aprinsă în Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, luceafăr strălucitor în lumina cea negrăită;
Bucură-te, cel ce urci din slavă în slavă în Dumnezeu;
Bucură-te, că Hristos Se oglindeşte în chipul tău;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 9-lea
După mutarea ta la cele veşnice, nu după multă vreme, monahii mănăstirii Dionisiu, unde te-ai săvârşit întru Domnul, Sfinte Părinte, au scos sfintele tale moaşte care s-au arătat pline de putere dumnezeiască şi izvorâtoare de tămăduiri, pe care le-au aşezat cu evlavie spre închinare, mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Fericitul Voievod Neagoe Basarab, ucenicul tău, auzind că sfintele tale moaşte au fost preamărite de Dumnezeu, cu osârdie a trimis solie să le aducă în Ţara Românească pentru a ridica blestemul înaintaşilor săi. Drept aceea, sfintele tale moaşte, fiind aşezate pe mormântul voievodului Radu cel Mare şi, după multe rugăciuni şi privegheri, toţi au cunoscut că ai iertat de cel ce te-a prigonit. Iar noi minunându-ne de o rânduială ca aceasta, zicem:
Bucură-te, următorul în iertare al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, blândeţe şi tărie duhovnicească drept călăuzitoare;
Bucură-te, semn al dragostei trimis de Dumnezeu credincioşilor;
Bucură-te, casa împăcării şi pacea oamenilor;
Bucură-te, bun îndrumător şi povăţuitor al fericitului Voievod Neagoe Basarab;
Bucură-te, că prin sfintele tale moaşte aduci pace şi linişte în sufletele noastre;
Bucură-te, că te rogi lui Hristos pentru neamul românesc;
Bucură-te, tămăduitorul bolilor nevindecate;
Bucură-te, împodobitorul duhovnicesc al catedralei Craiovei cu creştetul tău;
Bucură-te, că Biserica Olteniei se bucură de grija şi ajutorul tău;
Bucură-te, îţi aduc credincioşii şi monahii care poartă numele tău;
Bucură-te, lumină pentru neamuri şi bucurie pentru popoarele ortodoxe;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 10-lea
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii săi, zicea oarecând în glas de rugăciune proorocul David, că pe tine, Sfinte Ierarhe, cel ales dintre fiii oamenilor, te-a chemat să fii Ierarh cinstit şi preţuit de preoţi, monahi şi credincioşi, pentru care cu toţii veselindu-ne duhovniceşte ne uimim de strălucirea ta pe care ai primit-o de la Dumnezeu, unde, împreună cu îngerii cânţi Prea Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Fiind aşezat de Dumnezeu în ceruri în ceata ierarhilor şi odihnindu-te de ostenelile tale în lumina cea negrăită a Prea Sfintei Treimi nu uita, Părinte Sfinte, pe cei ce cinstesc cu evlavie, aici pe pământ, sfântă pomenirea ta şi întru bucuria inimii îţi cântă:
Bucură-te, rugătorule neîncetat la Dumnezeu pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, Sfinte, cinstit între sfinţii neamului românesc;
Bucură-te, foc al Ortodoxiei şi stâlp al Bisericii strămoşeşti;
Bucură-te, icoana ierahilor şi a preoţilor cucernici;
Bucură-te, pacea călugărilor şi liniştea sihaştrilor;
Bucură-te, sfetnic de lumină pentru toţi credincioşii;
Bucură-te, călăuza celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, uşă deschisă către sfânta spovedanie;
Bucură-te, povăţuitor către Sfânta Împărtăşanie;
Bucură-te, izvor duhovnicesc care adăpi spre viaţa veşnică;
Bucură-te, liman duhovnicesc în care se odihnesc cei asupriţi pentru dreptate;
Bucură-te, îndulcirea celor ce-ţi cer ajutorul în necazuri şi întristări;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 11-lea
Cu ce cuvinte te vom lăuda pe tine, Sfinte Ierarhe Nifon, cel ce te-ai asemănat pe pământ cu îngerii, vieţuind mai presus de om; propovăduitorul Evangheliei Mântuitorului Hristos, cinstitorul adevărat al Maicii lui Dumnezeu, cel ce ai fost întâi şezător pe scaunul apostolilor, frumuseţea mucenilor şi cuvioşilor, slujitor îndumnezeit de Duhul Sfânt, care cânţi neîncetat: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Gura ta ce grabnică spre învăţătură, răsunând în urechile înţelenite de patimi, deşteaptă sufletele învârtoşate de păcate şi le face sârguincioase să înţeleagă tainele lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Sfinte Ierarhe Nifon, de Hristos cuvântătorule nu înceta să te rogi lui Hristos Dumnezeu să ne trezească şi pe noi la lucrarea faptelor bune, ca să te lăudăm zicând:
Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru cei ce se ostenesc în aspră nevoinţă;
Bucură-te, izbăvitorul de întristare şi dătătorul bucuriei;
Bucură-te, părinte pentru cei orfani şi oropsiţi;
Bucură-te, sprijinul bătrânilor şi reazemul săracilor;
Bucură-te, risipitorul furtunilor şi aducătorul de roadă pământului;
Bucură-te, înţelept povăţuitor al tinerilor;
Bucură-te, dezlegătorul blestemelor şi al farmecelor;
Bucură-te, călăuzitorul conducătorilor noştri pe calea adevărului;
Bucură-te, întruchiparea faptelor bune şi al virtuţilor;
Bucură-te, turnul din care se vede lumina lui Hristos;
Bucură-te, arhipăstor cinstit în toată Ortodoxia;
Bucură-te, apărător statornic al canoanelor şi dogmelor credinţei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 12-lea
Cel ce în ceruri străluceşti în ceata ierarhilor, iar pe pământ eşti podoaba poporului celui bine credincios, Sfinte de Dumnezeu înţelepţite Nifon, roagă pe Dumnezeu să ne dăruiască harul său pentru a ajunge şi noi la împlinirea virtuţilor ca împreună cu tine să-I cântăm cântarea sfântă: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Harul Duhului Sfânt cere nouă de la Tatăl ceresc, Sfinte, ca să se reverse peste noi pentru a putea lupta împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Întinde mâna ta spre ajutorul nostru, împacă viaţa noastră, Părinte Ierarhe, ca să nu pierim în vâltoarea ispitelor ce ne împresoară, ci, bucurându-ne să-ţi zicem:
Bucură-te, râule al lui Dumnezeu cel plin de apele harului;
Bucură-te, vasului Duhului şi minte veghetoare;
Bucură-te, cunoscătorul teologiei şi al înaltei cugetări;
Bucură-te, icoană luminată de razele dumnezeirii;
Bucură-te, minte înţeleaptă şi gură de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, fulger care luminezi toate laturile Ortodoxiei;
Bucură-te, rugătorule înaintea Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, lauda şi darul Bisericii Ortodoxe Române;
Bucură-te, ocrotitorul Târgoviştei şi al Argeşului;
Bucură-te, bucuria poporului românesc ortodox;
Bucură-te, ajutorul nostru în ziua judecăţii;
Bucură-te, mijlocitorule pentru sufletele noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 13-lea
O, întru tot fericite, Sfinte Ierarhe Nifon, primeşte această puţină rugăciune ce ţi-o aducem din inimă curată; izbăveşte-ne de boli, de primejdii, de moarte năpraznică şi de toate ispitele diavoleşti. Roagă, Sfinte, pe Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veşnic, iertându-ne păcatele noastre, iar la sfârşitul vieţii noastre, să ne primească în Împărăţia Sa cerească unde toţi sfinţii se veselesc, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zic din nou
Icosul 1: „Din tinereţile tale…” şi
Condacul 1: „Pe vrednicul păstor…”
şi otpustul
Sursa: Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Nifon al II-lea, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolit al Ţării Româneşti, Arhiepiscopia Târgoviştei, 2008, pp. 31-46.
Sursa: http://sfintiromani.ro

Omul cu piele transparentă în ziua de mâine – Alexandru Povarnă

/ multumesc2014 / 4 comentarii

81eff376f3f3ab9129ceb194cf70dfc3-e1439152557482

Mă cunoști

pe sub mine ai umblat

căutând flori de mormânt

sunt ascuns sub o piele transparentă

de om supracontemporan

pot să aud din iarbă zvonuri de concert stradal

te ador copil banal

cu păr sur și glas strident de pescăruș pitic

ia-mi venele și fă un ghem

pentru statuia ta cu bustul gol

săgeți cu vârf de limbi umane rup pielea

și rămân captive între coaste

lasă-mă să cad ușor pe patul de căpșuni și fân verde

lasă-mă să îmi amintesc prima mână atinsă noaptea

și primul pas prin apă de ploaie

lasă-mă să cad prin veșnicul cânt de lumânare

lasă-mă să cad ușor în mine două bătăi de inimă

și apoi …HAI

Aleluia!

Alexandru Povarnă

Imaginea:

Ilker Aslan

Giant Sculpture of a Man Made of Letters –

Părintele Irineu Curtescu are nevoie de ajutorul nostru

/ multumesc2014 / 13 comentarii

Pr Irineu

Doamne ajută,

Părintele Irineu Curtescu a fost închinoviat la Mănăstirea Sihăstria din Neamţ în anul 1980, fiind îndrumat duhovniceşte de către părintele Cleopa Ilie şi părintele Paisie Olaru. La dată de 21 mai 1984 a fost hirotonit întru ierodiacon iar la dată de 5 octombrie 1985 a fost hirotonit întru ieromonah.

După 11 ani de vieţuire la mănăstirea Sihăstria, timp în care a povăţuit duhovniceşte credincioşii veniţi din toate colţurile ţării, părintele Irineu s-a nevoit începând cu anul 1991 la schitul românesc Prodromu din Sf Munte Athos, avându-l ca stareţ pe părintele Petroniu Tănase.

Părintele s-a reîntors în ţară în anul 1996 pentru o intervenţie pe cord deschis la valva mitrală. Începând cu acest an, a slujit la mănăstirea Antim din Bucureşti, unde l-a îngrijit pe părintele Sofian Boghiu până la adormirea întru Domnul a părintelui Sofian.

Începând cu anul 2006 şi până în prezent, părintele a ctitorit cu ajutorul Bunului Dumnezeu două mănăstiri în munţii Apuseni, la o altitudine de 1300 m: Mănăstirea Sf Nectarie, care numără în prezent aproape 30 de monahi, şi Mănăstirea Sf Spiridon şi Sf mucenici Eustatie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest, care are în prezent 23 de maici.

Părintele Irineu este programat pentru a doua operaţie la valva mitrală în Berlin pe dată de 29 Septembrie anul curent iar costul operaţiei se ridică la aproximativ 50.000 EURO. Dacă există posibilitatea din partea dumneavoastră de a-l ajuta, vă punem la dispoziţie detaliile de cont:

HSBC Bank United Kingdom, Cont GBP
Nume Cont: Părintele Irineu
SWIFT: MIDLGB22
IBAN: GB19MIDL40040471796100
Şorţ Code: 40-04-04
Account Number: 71796100

BCR, Banca Comercială Română, Cont RON & EURO
Nume Cont: Ioan Curtescu
Swift: RNCBROBUXXX
IBAN: RO94RNCB0006020936680003

Pentru mai multe informatii in legatura cu operatia va rugam sunati la

Ștefania: 0044 0751 1350 500

Bunul Dumnezeu să vă răsplătească dragostea, să vă bucure cu o inima bună iar pe Părintele Irineu să ni-l ţină întru mulţi ani sănătos!

http://alături-de-pr-irineu.blogspot.com/2015/07/părintele-irineu-are-nevoie-de-ajutorul.html

Masajul (I) – scurt istoric, importanță și efecte specifice

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Cristi ButeicaÎncă de pe vremuri voiam să scriu despre beneficiile ce le poate aduce un „simplu masaj” asupra psihicului şi fizicului omului, dar, de câte ori porneam la drum, de atâtea ori renunţam, întrucât constatam că pe piaţă erau multe lucrări de specialitate care, în mare parte, repetau aceleaşi lucruri.

Cei care sunt de-un leat cu mine poate îşi vor aminti de broşurile mici, mult căutate, prin care era încurajate automasajul, presopunctura, alte tehnici si manevre care îşi au origini adânci în Orient. Aşa că, adunând informaţii şi punându-le cap la cap, m-am gândit că nu strică a vi le aduce la cunoștinţă şi, de ce nu, poate a vă convinge să încercaţi, măcar odată, plăcerile trăite într-o şedinţă.

Scurt istoric

Masajul este practicat de mii de ani (circa 4 – 5000 de ani în urmă) de către chinezi, indieni, egipteni, babilonieni, persani, asirieni, evrei.

În Grecia Antică masajul era folosit ca element esenţial în pregătirea atleţilor la olimpiade.

La romani masajul se practica în băile publice, având un rol de înviorare (efectuat dimineaţa) şi de relaxare (efectuat seara).

În Europa, masajul a fost dezvoltat în Suedia, căpătând şi o denumire specifică, masajul suedez, preluat şi practicat ulterior peste tot.

În Romania, personalităţi precum R. P. Manga, N. Halmagiu, M. Sturza, au fost printre cei care practicau şi predau o astfel de tehnică ce ajunsese la rang de materie în şcolile de profil.

Ce este masajul?

Masajul este o prelucrare, metodică şi mecanică a părţilor moi ale corpului prin procedee manuale şi/sau instrumentale (mecanice, electrice, hidrice etc.) aplicate în scopul obţinerii unor efecte fiziologice, curativo-profilactice, regenerative, sportive, estetice şi terapeutice – o definiţie complexă, pe care o veţi găsi aproape în toate publicaţiile de specialitate.

Scopul masajului

Scopul fiziologic  – vizează îmbunătăţirea proprietăţilor fizice ale ţesuturilor şi stimularea funcţiilor importante ale organismului (circulaţia). Din această cauză masajul a devenit o metodă curentă de refacere a sportivilor. De asemenea, are o acţiune benefică în optimizarea funcţională a viscerelor, aparatelor şi sistemelor organismului.

Scopul profilactic (de prevenire) – se referă la menţinerea stării de sănătate, creşterea rezistenţei organismului.

Scopul regenerativ – combate îmbătrânirea prin aducerea corpului într-o formă fizică şi psihică foarte bună.

Scopul estetic – remodelează corpul prin reducerea depunerilor de grăsime, acţionând favorabil asupra zonelor afectate.

Scopul terapeutic – masajul este folosit în tratamentul complex al diverselor boli. Masajul este mijloc pasiv de recuperare (pacientul nu este solicitat) şi mijloc specific al recuperării medicale.

Țesuturi asupra cărora acționează masajul:

– pielea şi mucoasele;

– tesutul celular subcutanat;

– muşchi;

– tendoane şi ligamente;

– vase limfatice şi sanguine;

– nervi;

– ţesuturi articulare şi periarticulare;

– organe interne.

Efecte specifice

– efecte directe – produse de acţiunea mecanică a manevrelor (masajul somatic);
– efecte indirecte – reprezintă rezultatul acţiunilor reflexe transmise în profunzimea organismului, pe membrul opus sau la distanţă;
– efecte stimulante/excitante – obţinute prin aplicarea manevrelor scurte, energetice si rapide;
– efecte calmante/relaxante/liniștitoare – rezultate prin aplicarea manevrelor lungi, executate cu o intensitate scăzută;
– efecte parţiale/locale cum ar fi: hiperemie locală datorită imbunătăţirii circulaţiei locale, indepărtarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbţie, calmarea durerii;
– efecte generale care se manifestă prin stimularea funcţiilor aparatului circulator, respirator, digestiv, excretor, stimularea metabolismului general, reglarea somnului, îndepărtarea oboselii, etc.;
– efecte imediate care depind de suprafaţa şi sensibilitatea ţesuturilor masate şi mai ales durata, frecvenţa, intensitatea unei manevre sau tehnici aplicate;
-efecte tardive care se instalează pe cale reflexă şi sunt de lungă durată;
-efecte obiective sunt cele monitorizate de masuer în timpul şi după ședinţa de masaj (hiperemie, contractura musculara, etc.);
– efecte subiective sunt cele declarate de pacient atat în timpul, cât şi după sedinţa de masaj (relaxare, încordare, hipersensibilitatea, apariţia unei dureri, etc.);

În următoarele articole vă voi prezenta infuența pe care masajul o are asupra întregului organism.

Referințe:

1.ADRIAN N. IONESCU – Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport, ed. ALL 1994

2.ION DAN AURELIAN NEMEŞ – Masoterapie – masaj şi tehnici complementare, ed. Orizonturi universitare Timişoara 1999

3.LIVIU BULUŞ – Masajul terapeutic clasic suedez , ed. SYLVI 2001

Cristi BUTEICĂ, student anul IV

Facultatea de Medicină, speciallizarea Asistență Medicală Generală

Canon de rugăciune la vreme de necazuri

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

admin-ajax

Cântarea 1:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adeveritu-s-au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne-ai şi învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu,  văzând credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.

Cântarea a 3-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le-a primit? Să nu fie.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Întăreşte-ne, Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Luminează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem
priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

L-a biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre.

Cântarea a 4-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi, şi ne aşteaptă osânda veşnică.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Doamne, Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii în pustie, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate lipsurile noastre.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar numai unul a ştiut să aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească pentru ele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale, de care
s-au folosit cele trei fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele de trebuinţă.

Cântarea a 5-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: „Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi, şi veţi fi urâţi de toţi, pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creştine,  alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta-credinţă şi ai jertfit idolilor, dar maica ta şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos, şi pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce-i pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei, şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi.

Cântarea a 6-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit
aleşilor Tăi.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici  setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de cinste în curţile Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste.

Cântarea a 7-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine poate zice că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dumnezeu.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei, asemănându-ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-au mântuit.

Cântarea a 8-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai binevestit: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi bine le va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Miluieşte-ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit entru noi, după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o!  Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte-ne!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară Preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.

Cântarea a 9-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus Sfântul Apostol Iacov, care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.”

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim.

Apoi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului – 8 August

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

13126284797099208563

Troparul Sfântului Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Emilian, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Începătoriile cetelor celor mai presus de lume împreună locuind, de Dumnezeu cugetătorule fericite şi de sus privind, părinte, învredniceşte de mântuire pe cei ce cu bucurie săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul unindu-te cu Stăpânul, de Dumnezeu cuprinsule şi cu luminile cele de acolo strălucind, toată prăznuirea cea cinstitoare de Dumnezeu ai luminat-o cu învăţăturile tale; ca un îndrumător de cele sfinte arătându-te, de Dumnezeu cugetătorule.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin fapta cea bună, ierarhe, ai făcut mintea ta stăpânitoare peste patimi, împărţind ca un drept judecător şi sufletului şi trupului cele cuviincioase amândurora, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vădit ocârmuind Biserica, te-ai arătat tăinuitor iscusit al celor mai presus de minte şi tare apărător al adevărului, astupând gurile şi zdrobind fălcile leilor, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Născut din pântecele tău, Preacurată, cu dreaptă credinţă Îl cunoaştem Unul în două Firi, Dumnezeu şi Om, mai presus de fire, având desăvârşit deosebirea amândurora.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugător de Dumnezeu cugetător înaintea lui Hristos te punem credincioşii pe tine, ca pe cel ce ai luptat cu vitejie pentru Dânsul şi ai cinstit chipul Lui şi ai păzit Legea propovaduirii celei cinstite şi credinţa cea de sus.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te tărie a mucenicilor, ai surpat pornirea celui rău credincios şi te-ai făcut zid neclintit şi neschimbat al Bisericii şi Dumnezeiesc Mijlocitor, tare mustrând pe cei fără minte, de Dumnezeu cugetătorule, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel preaviclean, care băuse din destul veninul eresului, a fost mustrat de cuvântul tău cel învăţător; căci cu lumina ta a fost gonit întunericul şi prin strălucirile înţelepciunii tale celei Dumnezeieşti s-a descurcat împletirea sfatului cel viclean.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Acum cu luminat glas pe tine din suflet te propovăduim cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de trup, Care, fiind Întrupat din tine, S-a sălăşluit întru noi, neprimind mutare sau amestecare, Preacurată.

Irmosul:

Tu Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa firii omeneşti şi după milostivire, Te-ai închipuit în ea, încinge-mă cu putere de sus, ca să grăiesc către Tine: Sfântă este Biserica cea Însufleţită, a Slavei Tale Celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a. Irmos: Munte pe tine cu darul…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin fapta cea bună unindu-te, Sfinte Emilian, cu Atotputernicul şi cu Cel Tare în războaie, ai putut surpa sprânceana păgânului, iar acum grăieşti: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te răbdător, când ai fost trimis în îndelungate izgoniri, ai suferit, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Emilian, arătându-te mai întâi arhiereu cu fapte bune şi sfinţit tăinuitor, de Dumnezeu purtătorule preaales.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai după Lege din pruncie sfinţit, pustniceşte strălucind, de trei ori Fericite Emilian şi fiind înconjurat cu Cuvântul Darului, sfinţite tăinuitorule, lui Dumnezeu grăiai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce este mai presus decât toată făptura, săvârşind pe pământ Taina Dumnezeieştii zidiri începătoare de viaţă şi mai presus de minte, a locuit în pântecele tău, cel Înfrumuseţat cu Strălucirile Fecioriei, Preacurată.

Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind păcii…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin Dumnezeiasca Sa cunoştinţă de mai înainte cunoscând Hristos bunăvoirea sufletului tău cel mare, vădit te-a împodobit cu mari virtuţi, înfrumuseţându-te cu haina preoţiei şi cu patimile cele muceniceşti, tăinuitorule de cele sfinte, preacinstite.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind Darul Duhului, ai izvorât ape de învăţături turmei lui Hristos, preafericite. Pentru aceasta, învăţându-ne prin tine a cinsti chipul Lui şi al tuturor sfinţilor, ruşinăm pe cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-ţi cugetarea trupului tău cu ostenelile cele pustniceşti, prin strălucirea Duhului ţi-ai înviat mintea. Pentru aceasta, prin amândouă strălucind, ierarhe, ai bine plăcut lui Dumnezeu, sfinţite mucenice, vrednicule de minune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfânta sfintelor, Fecioară Curată, ai născut pe Sfântul Sfinţilor, pe Hristos Mântuitorul, Care sfinţeşte pe toţi. Pentru aceasta, te mărturisim pe tine Împărăteasă şi Stăpână a tuturor şi Maică a Ziditorului făpturilor.

Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrând să opreşti întinderea ereziei, cu osârdie ai intrat în primejdii şi cu îndrăzneală ai ruşinat pe cei ce ţinea obiceiul necredinţei, începând întâi a grăi tu înaintea soborului celui de Dumnezeu înţelepţit.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Numai pe Hristos cu înflăcărare iubindu-L şi dorind a dobândi Dumnezeiasca Strălucire, ierarhe al Domnului, bine plăcutule al lui Dumnezeu, ai arătat tărie mucenicească, strălucind întâi cu postirea. Pentru aceasta, lămurit ai primit îndoite cununi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având cugetul tău sus, aproape de Dumnezeu şi strălucitor de Razele Cele Dumnezeieşti, cu înlesnire ai trecut marea vieţii; şi fiind ocârmuit de Sfântul Duh, te-ai adăpostit acum în limanurile cele cereşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Binevoind ca un Milostiv a mântui firea omenească cea rău stricată prin zavistia şarpelui, S-a Sălăşluit în pântecele tău şi S-a făcut Trup Neschimbat, aflându-te pe tine Singură Curată, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată.

Irmosul:

Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit păzind-o Nestricată. Că Cel Ce nu a pătimit stricăciune a păzit Nevătămată pe Ceea ce L-a născut.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Pe tine, cel ce te-ai arătat viteaz apărător al Treimii, te măreşte, cântându-te, Biserica, pentru care ai şi pătimit, Sfinte Mucenice Emilian. Pentru aceea cinstim pomenirea ta, căci ne izbăveşti de năpădirea cea păgânească pe noi, robii tăi.

Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine, cuptor înţelegător…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai fost, părinte, cu adevărat încuviinţată înfrumuseţare a ierarhilor; că, împărăţind peste patimi, te-ai arătat turn nesurpat şi zid al Bisericii, slăvind pe Dumnezeu Cel Preaslăvit, vrednicule de minune.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu praştia cuvintelor tale celor strălucitoare şi cu săgetăturile învăţăturilor surpând învăţăturile celor de alt neam, nou David te-ai arătat nouă, numind pe Dumnezeu Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminat ai stat înaintea divanului chinuitorului pentru Hristos; şi ca dintr-un izvor Dumnezeiesc, ai izvorât cuvintele, mărturisind tuturor închinarea la cinstitele icoane, lămurit ştiind că închinarea trece către întâia închipuire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu străină cuviinţă fecioreşte ai Născut pe Ziditorul tuturor, Cel Ce Se odihneşte pe scaun de Heruvimi, tu Singură Preafericită, prealăudată Fecioară, Maica Dumnezeului părinţilor noştri, Celui Lăudat şi Preaslăvit.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcorit…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu focul cel înţelegător ai ars toată materia cea uscăcioasă a eresului; şi prin chemare Dumnezeiască pe slujitorii cei necuraţi i-ai înjunghiat, ca Ilie, cu sabia Duhului. Iar acum, veselindu-te, cânţi: toată făptura să Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai plin de dar şi de Puterea Cea Dumnezeiască, de trei ori fericite; şi cu bună cuviinţă înfrumuseţându-te cu podoaba curăţiei, neschimbat ai ţinut dreapta credinţă, cu care, stând acum înaintea Stăpânului, cânţi: toată făptura să Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Priveşti de sus spre cântăreţii tăi, sfinţite părinte, de Dumnezeu înţelepţite, arătându-ne nouă cărarea cea dreaptă şi sfărâmând cu rugăciunile tale întărâtările eresurilor, ca să cântăm cu îndrăzneală şi să cinstim icoana Mântuitorului Hristos şi să ne închinăm Născătoarei de Dumnezeu şi tuturor sfinţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu este întinare în Frumuseţea ta, Fecioară, căci tu Singură, cea fără prihană, te-ai arătat din veac Preacurată, luminând lumea cu razele fecioriei şi cu lumina curăţiei. Pentru aceasta, lăudându-te, cântăm: toată făptura să Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.

Cuptorul cel răcorit a închipuit minunea cea mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să zicem: să Binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii tale…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflat-ai răsplătire ostenelilor tale, învrednicindu-te a locui acum, ca un mucenic şi Dumnezeiesc ierarh, împreună cu Oştile cele Dumnezeieşti, sfinţite mucenice, vrednicule de minune.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai împodobit cu cuvântul şi cu înţelepciunea dogmelor, alesule Mucenic Emilian. Pentru aceasta, a încununat Hristos cinstitul tău cap, preafericite. Pe Acela roagă-L pururea pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Porţile cele cereşti Stăpânul deschizându-le, a primit sufletul tău, Cuvioase Emilian, odihnindu-l ca un drept în locurile de odihnă. Iar acum petreci împrejurul Scaunului Împăratului tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, minunile tale cele mai presus de minte! Că tu, Fecioară, Singura Preacurată Stăpână, tuturor ai dat a înţelege minunea cea nouă a naşterii tale. Pentru aceea neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Irmosul:

Chipul naşterii tale celei Curate l-a arătat Rugul cel ce ardea nears. Iar acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Cu Dumnezeiescul Duh fiind luminat, cu îndrăzneală ai propovăduit dogmele Ortodoxiei, părinte şi pe împăratul cel fără de lege, care te-a trimis pe nedrept în închisori depărtate, l-ai ruşinat, Părinte cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 4-lea: Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

În Muntele Taborului Te-ai Schimbat la Faţă, Dumnezeule, între înţelepţii Ilie şi Moise, împreună fiind de faţă şi ucenicii Tăi: Iacov, Petru şi Ioan. Iar Petru acestea a zis Ţie: bine este să facem aici trei colibe: una lui Moise, una lui Ilie şi una Ţie, Stăpânului Hristos. Cel Ce atunci ai arătat acelora Lumina Ta, luminează şi sufletele noastre.

Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla – 7 August

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

73085_sfanta_teodora_sihla_11

Condac 1:

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Icos 1:

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;
Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 2:

La marea stăruință a părinților tăi te-ai căsătorit, dar prea scurtă vreme în căsătorie ai viețuit. Pe soțul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci, părăsind lumea, amândoi la viața monahicească v-ați dus și lui Dumnezeu ați cântat: Aliluia!

Icos 2:

La Mănăstirea Vărzărești, cu bătrâna stareță Paisia ai viețuit și pildă de ascultare tuturor călugărițelor ai fost, pentru care cu laudă te cinstim:
Bucură-te, Teodora, că prin ascultare și smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că și Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;
Bucură-te, că prin ascultare și tăierea voii muceniță te-ai arătat;
Bucură-te, că prin ascultare smerenie ai câștigat;
Bucură-te, că prin rugăciune și tăierea voii tale partea Mariei ai ales;
Bucură-te, că prin smerenie și ascultare roadele mântuirii ai cules;
Bucură-te, că ascultarea și rugăciunea ți-au fost bogăție;
Bucură-te, că, aceasta înțelegând-o, cununa lor sfântă ți-ai ales ție;
Bucură-te, că prin ascultare și rugăciune mintea ți-ai luminat;
Bucură-te, că, venind prigoana turcilor, la pustie cu stareța ta ai plecat;
Bucură-te, că pustia și liniștea v-au fost folositoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 3:

Ajungând în pustie cu stareța ta Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mân­gâiere, cu rugăciunea te întăreai și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 3:

După adormirea fericitei tale starețe Paisia, către locurile părintești ai socotit să vii și un loc de liniște în munții Neamțului ți-ai ales. Pentru care noi ne-vrednicii, cinstind a ta dorință, cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, că loc de liniște și de pustnicie ai căutat;
Bucură-te, că pentru aceasta starețului Varsanufie al Sihăstriei ai cerut sfat;
Bucură-te, că, după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat;
Bucură-te, că, acolo ajungând, cu lacrimi din inimă lui Dumnezeu ai mulțumit;
Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniștit;
Bucură-te, că în peștera cea de sub stâncă ai locuit;
Bucură-te, că acolo cu măcriș și verdețurile pustiei te-ai hrănit;
Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;
Bucură-te, că prin duhovnicești sfaturi te-a povățuit;
Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;
Bucură-te, că nevoința pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucură-te, că a iubitorilor de liniște ai fost vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 4:

Ziua și noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi și în meditațiile cele duhovnicești, din inimă suspinând, lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 4:

Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicești mai mult decât cu hrana trupului te întăreai și cu nădejdea veșnicelor bucurii în toată vremea te mângâiai. Pentru care și noi nevrednicii te lăudăm:
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câștigat;
Bucură-te, că pe treptele urcușului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;
Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;
Bucură-te, că și din îndumnezeirea cea după har ai gustat;
Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;
Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veșnicelor bunătăți îl mângâiai;
Bucură-te, că trupul tău cu puțină hrană îl hrăneai;
Bucură-te, că din verdețurile pustiei și din apă puțin gustai;
Bucură-te, că ochii minții pururea priveau bunătățile viitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 5:

Multe ispite și năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora. Dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit și pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulțumire: Aliluia!

Icos 5:

Având mintea luminată de Prea Sfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga și cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci prin darul lui Dumnezeu cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciunile cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care și noi cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, stâncă duhovnicească, pe care ispitele viclenilor draci nu au clintit-o;
Bucură-te, că, având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;
Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;
Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai;
Bucură-te, că frigul, foamea și singurătatea, pentru Hristos ai răbdat;
Bucură-te, că liniștea și rugăciunea pe tine te-au ajutat;
Bucură-te, că postirea și înfrânarea nu le-ai împuținat;
Bucură-te, că neîncetata rugăciune cu umilință tărie ți-a dat;
Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;
Bucură-te, că prin nevoințe duhovnicești ai sporit;
Bucură-te, că prin trezvia minții pururea ai fost rugătoare;
Bucură-te, că prin post și rugăciune sfinților sihaștri ai fost următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 6:

Șaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post și în rugăciune, răbdând cu bărbăție nevoințele pustniciei, și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 6:

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ți pesmeți și altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai și sfaturi duhovnicești îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care și noi, văzând a ta iscusință, te lăudăm:
Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucură-te, căci cu învățăturile Sfinților Părinți pe tine te-ai întărit;
Bucură-te, că învățăturile Sfinților Părinți în viață te-au călăuzit;
Bucură-te, că viața pustnicilor ai căutat;
Bucură-te, că învățăturile lor pe tine te-au luminat;
Bucură-te, că, prin rugăciune și citire, trezvia minții ai câștigat;
Bucură-te, că Mântuitorul, pururea te-ai rugat;
Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat;
Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;
Bucură-te, că în desăvârșire prin rugăciunile ei sporeai;
Bucură-te, că și rugăciunile sfinților pururea ai cerut;
Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 7:

Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veșnicelor bucurii și toate luptele și ispitele veacului de acum cu bărbăție de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, cântând cu mulțumire pentru toate lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Toate ispitele și luptele care de la lume, de la trup și de la diavol asupra ta au venit, cu darul și cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi și suspin, din adâncul inimii rugându-te, ai luat de la El îndurare, de aceea și noi cu smerenie te lăudăm:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga lui Hristos cea preaînțeleaptă;
Bucură-te, că, având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;
Bucură-te, slugă înțeleaptă care pururea Lui ai urmat;
Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că Hristos Iisus ți-a fost ție toată mângâierea;
Bucură-te, albină duhovnicească ce mierea Duhului Sfânt ai adunat;
Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului mare dulceață ai aflat;
Bucură-te, privighetoare duhovnicească, ce pururea lui Hristos ai cântat;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare, ce pururea pe Hristos ai lăudat;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a vieții pustnicești râvnitoare;
Bucură-te, a multor sihaștri vrednici următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 8:

Avut-ai pururea în minte Patericul și învățăturile celor ce în pustie au locuit și cu desăvârșirea s-au împodobit. De aceea și tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat și lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

Icos 8:

Ajuns-ai la adânci bătrâneți locuind în pustia Sihlei și duhovnicul tău, Pavel, trecând către Domnul, postit-ai patruzeci de zile pregătindu-te cu rugăciune pentru viața viitoare. De aceea și noi, înțelegând minunata nevoință, te lăudăm:
Bucură-te, căci cu îndelungă răbdare în pustia Sihlei ai viețuit;
Bucură-te, că, având candela rugăciunii aprinsă în inimă, așteptai pământescul sfârșit;
Bucură-te, că în credință roditoare Domnul te chema la Sine;
Bucură-te, că din inimă doreai să te sfârșești cu bine;
Bucură-te, că împărtășirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;
Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;
Bucură-te, că prin niște păsări pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că acele păsări, în trapeza Sihăstriei, pe geamul deschis intrau;
Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;
Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;
Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 9:

Văzând călugării din Sihăstria că păsările luau pâine de pe masă și zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau ca și cum i-ar aștepta. Și așa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia.

Icos 9:

Ajuns-au frații care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare și venind mai aproape lumina a dispărut și le-ai spus: „Părinților, aruncați-mi o haină”. Și unul din frați ți-a aruncat rasa sa ca să te îmbraci, iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta, glăsuim:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care în pustie ai îmbătrânit;
Bucură-te, că în mare sărăcie ai viețuit;
Bucură-te, că și hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că pe frații care la tine au venit i-ai rugat;
Bucură-te, că le-ai zis: Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat;
Bucură-te, că frații aceia, cu bucurie, la Sihăstria au alergat;
Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înștiințat;
Bucură-te, că el, auzind, foarte s-a bucurat;
Bucură-te, că, luând la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit și cuminecat;
Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 10:

Arătatu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii și frații Sihăstriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 10:

Îngropat-au cu mare evlavie părinții și frații Sihăstriei sfântul tău trup în peștera unde te-ai nevoit. Auzind, bine-credin­cioșii creștini la sfintele tale moaște alergau cu credință și evlavie închin-ndu-se și te lăudau, zicând așa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu viețuirea ta pustia Sihlei o ai sfințit;
Bucură-te, căci cu sfintele tale moaște pustia Sihlei o ai împodobit;
Bucură-te, că sfintele tale moaște multă vreme în pustia aceasta au luminat;
Bucură-te, căci prin pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;
Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuță de lemn s-a zidit;
Bucură-te, că această bisericuță cu hramul „Schimbării la Față” s-a sfințit;
Bucură-te, că de sute de ani creștinii spre peștera ta călătoresc;
Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucură-te, că și biserica Sfântului Ioan Botezătorul aproape de peștera ta s-a zidit;
Bucură-te, că în Schitul Sihla mulți călugări s-au nevoit;
Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare;
Bucură-te, sfântă, a nevoințelor pustnicești următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 11:

Toate cetele de monahi și monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora și, aducându-și aminte de nevoințele tale, cu credință laudă pe Dumnezeu, care pe tine te-a întărit a urma cuvioșilor părinți și a cânta Lui: Aliluia!

Icos 11:

Auzit-a vestea sfințeniei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ți-a fost soț, care venind la Sihla și aflând peștera ta, cu multe lacrimi și suspine, a început a zice către tine așa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinerețe pe Hristos ai iubit;
Bucură-te, că, părăsind lumea, în această pustie ai venit;
Bucură-te, că și pe mine la viață călugărească m-ai îndemnat;
Bucură-te, că sfatul și îndemnul tău le-am urmat;
Bucură-te, că pentru aceasta duhovnicește m-am bucurat;
Bucură-te, că după plecarea din lume înapoi nu te-ai mai uitat;
Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoință ai urmat;
Bucură-te, că în pace și sfințenie călătoria ai săvârșit;
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;
Bucură-te, maică, a vieții celei pustnicești râvnitoare;
Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 12:

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, și ți-a ajutat până în sfârșit a sluji Lui în pustnicească nevoință. Pentru care, în toată viața ta, din inimă I-ai cântat: Aliluia!

Icos 12:

Trecut-au sute de ani și numai stâncile de la Sihla cu peștera ta mărturisesc viețuirea cea pustnicească în care atâția ani ai viețuit. Și astăzi mulțime de monahi și monahii, precum și mare mulțime de credincioși aleargă cu sete duhovnicească să vadă peștera în care te-ai nevoit și să-ți ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor. Pentru care și noi pe tine te cinstim cu aceste smerite laude:
Bucură-te, Teodora, că nevoințele vieții pustnicești le-ai răbdat;
Bucură-te, că prin post și rugăciune în toată vremea te-ai înarmat;
Bucură-te, că până azi binecredincioșii creștini cu evlavie ție ți se închină;
Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;
Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău ai purtat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;
Bucură-te, că prin viețuirea ta ca o lumină ai strălucit;
Bucură-te, că fecioarelor celor înțelepte ai urmat;
Bucură-te, că numai fericirea cea veșnică ai căutat;
Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinitoare;
Bucură-te, că dreapta credință ai făcut-o roditoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 13:

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înțeleptelor fecioare și având îndrăzneală către Prea Înaltul nostru Mântuitor, adu-ți aminte și de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac, petrecând în lupte, în ispite și în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni să aflăm și noi milă și îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a cânta Lui în veci: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1: Îngerească râvnă… și Condacul 1: Veniți, toți cei iubitori…

Icos 1:

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;
Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 1:

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.

De aceea și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni, și te chemăm, roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin!

Acatistul schimbării la faţă a Domnului nostru Iisus Hristos – 6 august

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu
image0013

Troparul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, glasul al 7-lea:

Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătându-le ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Străluceşte şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

Condacul 1

Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

schimbarea_la_fata

Icosul 1

Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au înspăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina Întrupării Tale şi au cântat aşa:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Bun şi Puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului;
Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe noi în lăcaşurile raiului;
Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii pe noi, cei ce dormim în umbra morţii;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 2-lea

Văzând, Iubitorule de oameni, Doamne, că ucenicii Tăi nu sunt încă luminaţi şi nu pricep că Tu trebuie să mergi la Ierusalim şi acolo să pătimeşti multe şi să fii omorât, ai început de atunci să le spui că toate acestea trebuie să le rabzi de bunăvoie pentru mântuirea noastră. Totuşi, ei neputând înţelege dacă sunt de la Dumnezeu sau de la om, după şase zile ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi i-ai dus pe muntele Taborului, ca să le arăţi, înainte de Cruce, slava Ta dumnezeiască, ca şi în timpul pătimirilor Tale să-Ţi cânte: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelesul cel greu de pătruns al pătimirii Tale celei de bunăvoie neputând să-l înţeleagă ucenicii Tăi, Doamne, mai înainte de crucea Ta, ai dus pe trei dintre ucenicii Tăi într-un munte înalt, ca să vadă minunea înfricoşatei Tale Schimbări la Faţă şi dumnezeiasca Ta slavă, cea pururea fiitoare, ca atunci când Te vor vedea răstignit să înţeleagă că pătimirea Ta este de bunăvoie şi să-Ţi cânte aşa:
Iisuse, Care de jos ai urcat pe un munte înalt, urcă-ne şi pe noi întru cele de sus, ca să căutăm desfătarea întru cele înalte;
Iisuse, Care ai îndepărtat pe Petru şi pe fiii lui Zevedeu de mulţimea grijilor lumeşti, îndepărtează şi mintea noastră de lucrurile pământeşti, ca să învăţăm a ne feri de patimile cele josnice;
Iisuse, Care cu multă trudă ai dus pe prietenii Tăi la o înălţime preafrumoasă, învaţă-ne şi pe noi ca prin sudoare şi multă trudă să ne nevoim în toate zilele;
Iisuse, Care ai arătat ucenicilor, în tăcerea rugăciunii, Schimbarea Ta la Faţă, învredniceşte-ne acum şi pe noi, credincioşii Tăi, să ne luminăm cu dulceaţa cuvintelor Tale;
Iisuse, Care ai arătat trei martori ai slavei Tale în liniştea Taborului, dă-ne şi nouă, celor tăcuţi şi goi, să cugetăm totdeauna la slava Ta;
Iisuse, Care pentru numele Tău s-a veselit Taborul şi Ermonul, dă-ne şi nouă, ca prin chemarea preadulcelui Tău nume, să săvârşim urcare la cele înalte;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 3-lea

Aleşii Tăi Apostoli, îmbrăcaţi fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat în Tabor, ca să înveţe a cânta cele înalte şi să cugete la cele cereşti, iar nu la cele pământeşti. Îmbracă-ne, dar, şi pe noi cei căzuţi întru cele de jos şi biruiţi totdeauna de neputinţele trupului, cu puterea şi slava Ta, ca puterea Ta să lucreze în neputinţele noastre, şi să-Ţi cântăm Ţie cu dragoste: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Vrând ca înainte de Cruce, de pătimirea cea de bunăvoie, să descoperi în parte slava dumnezeirii Tale, Hristoase, Mântuitorul nostru, ai ales numai trei dintre muritori care să fie martorii acestei slave: pe Petru, care Te-a iubit mai mult decât toţi şi Te-a mărturisit, primul dintre toţi, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care, având nădejdea bunătăţilor viitoare, capul sub sabie şi-a plecat şi, astfel, a pus început mucenicilor Tăi, şi pe Ioan cel feciorelnic, care, mai mult decât toţi păstrând neprihănirea trupului şi a duhului, a primit har deosebit întru vederea unor negrăite descoperiri şi a slavei Tale dumnezeieşti. Împreună cu ei primeşte şi de la noi aceste cântări de laudă:
Iisuse, Cel ce de la Petru, mai înainte de Schimbarea la Faţă, ai primit mărturisirea, primeşte şi calda noastră mărturisire;
Iisuse, Cel ce aceluiaşi Petru, în Tabor, i-ai dat îndrăzneală să vorbească cu Tine, spune şi inimilor noastre celor paşnice şi bune;
Iisuse, Cel ce pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor înflăcărată, i-ai numit fiii Tunetului, nu ne birui cu tunetul mâniei Tale;
Iisuse, Cel ce aceloraşi ucenici nu le-ai îngăduit să coboare foc din cer asupra samaritenilor, stinge focul patimilor noastre lăuntrice;
Iisuse, ridică-ne împreună cu feciorelnicul Ioan în Taborul cel de sus, întru curăţia trupului şi a sufletului;
Iisuse, Cel ce ştiai că Iacob va bea întâiul Tău pahar, găteşte-ne şi nouă locuri în rai;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 4-lea

Furtună a fost arătarea dumnezeirii Tale în muntele Sinai, deoarece în tunete şi fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot aşa şi în Horeb a fost duh de tărie ce despica munţii; vijelie şi foc când Ilie proorocul a vrut să Te vadă. Totuşi nu în vijelie, nici în cutremur şi nici în foc nu a fost Domnul, ci în glas de adiere de vânt Ţi-ai arătat Faţa şi slava dumnezeirii Tale, precum şi în muntele Taborului ai şezut în faţa lor şi cu bucurie Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Moise şi Ilie în Tabor cuvintele Tale, că vei sfârşi la Ierusalim, s-au făcut martori la toată lumea, Doamne, că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl spre mântuirea oamenilor, aşa cum a mărturisit şi glasul Său din cer. Căci Moise a fost chemat din morţi, ca să mărturisească celor ţinuţi în iad venirea Ta în lume. Ilie însă a fost chemat din rai, ca să spună lui Enoh despre slava Ta, văzută în Schimbarea Ta la Faţă. Iar noi, mirându-ne de taina arătării proorocilor Tăi în Tabor, cu umilinţă îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai vrut ca văzătorul de Dumnezeu Moise să-Ţi privească Faţa Ta, arată-ne şi nouă, în veacul ce va să vie, dulceaţa cea dorită a Feţei Tale;
Iisuse, Cel ce de demult lui Moise i-ai arătat strălucirea slavei Tale, arată-ne şi nouă, întru Împărăţia Ta, Faţă către faţă, bunătatea cea nespusă a privirii Tale;
Iisuse, Cel ce în linişte şi în glas de adiere de vânt lin l-ai învăţat pe Ilie descoperirea Ta, învaţă-ne şi pe noi, în chip minunat şi în linişte, nepătimirea dumnezeiască;
Iisuse, Cel ce l-ai adus pe robul Tău Ilie în rai, în car de foc nearzător, ridică-ne şi pe noi, în chip minunat, la înălţimea desăvârşitei vieţuiri;
Iisuse, Cel ce de demult în multe chipuri ai grăit proorocilor, iar în Tabor le-ai vestit moartea Ta, hrăneşte cu cuvintele vieţii veşnice şi sufletele noastre cele flămânde;
Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai descoperit ucenicilor taina Schimbării Tale la Faţă, aprinde şi credinţa noastră cea rece cu adierile cele negrăite ale Duhului Sfânt;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 5-lea

Stelei celei izvorâtoare din Dumnezeu Te-ai asemănat prin strălucirea negrăită a Preacuratului Tău Trup, Dătătorule de Lumină, Doamne, când, apropiindu-Te de ucenicii Tăi care dormeau, ai înălţat Tatălui Tău, pe înălţimea muntelui, rugăciunea Ta de împăcare. Atunci s-a luminat Faţa Ta ca soarele şi îmbrăcămintea s-a făcut mai albă decât zăpada. Apostolii, trezindu-se, au văzut slava Ta, a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr, şi stând cu frică Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzându-Te Apostolii Tăi în Tabor, având chip de om şi Schimbându-Te la Faţă întru slava dumnezeiască şi vorbind cu Moise şi cu Ilie despre sfârşitul Tău, au înţeles puterea Ta cea pururea fiitoare şi dumnezeirea ascunsă sub acoperământul trupului, s-au înspăimântat auzind cele grăite şi s-au desfătat de vederea dumnezeieştii Tale slave. Dar numai atât au văzut cât a putut să încapă vederea ochilor trupeşti, iar noi împreună cu dânşii Îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai strălucit ucenicilor Tăi dumnezeiasca şi nespusa Ta slavă, străluceşte în inimile noastre Lumina Ta cea pururea fiitoare;
Iisuse, Cel ce ai împărtăşit pe întâistătătorii Legii şi harului cu lumina Ta cea mai presus de lume, prin acea împărtăşire adună mintea noastră ce rătăceşte pururea;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai dezgolit puţin fulgerul dumnezeirii Tale, ascuns în trup, dezvăluie căderile în păcat, ascunse în conştiinţa noastră cea ticăloasă;
Iisuse, Cel ce cu razele Luminii celei necreate ale Trupului Tău ai luminat muntele sfânt, luminează cu lumina poruncilor Tale şi sufletele noastre cele întunecate;
Iisuse, Cel ce prin Schimbarea la Faţă ai luminat marginile lumii, luminează-ne şi ne înfrumuseţează şi pe noi cei întunecaţi;
Iisuse, Cel ce prin strălucirea luminii Tale din Tabor ai curăţat precum zăpada pe ucenicii Tăi, curăţeşte-ne şi ne înnoieşte şi pe noi cei întunecaţi;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 6-lea

Văzând binecuvântata şi mântuitoarea Ta grăire, Hristoase, Dumnezeul nostru, împreună cu Moise şi cu Ilie pe muntele Taborului, ucenicii Tăi Petru, Iacob şi Ioan s-au bucurat foarte. Petru, având glasul plin de iubire dumnezeiască, a zis: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una”. Noi însă, nevrednicii, nu cutezăm a Te întreba, ci cu smerenie Te rugăm pentru milă şi cu glas tremurând Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nor luminos a strălucit în Tabor spre însemnare la toată lumea. Petru vorbea despre colibe, glasul Părintelui vestea descoperirea şi venirea Duhului Sfânt i-a umbrit pe Apostoli şi vârful muntelui l-a înconjurat. Aceştia şi mai mult s-au înfricoşat şi, intrând cu frică în nor, au simţit nepătrunsa Ta dumnezeire şi cu multă îndrăzneală Ţi-au cântat unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce pe Israel de demult în pustie l-ai condus cu stâlpul de nor, Însuţi şi acum arată-ne calea în Împărăţia Ta;
Iisuse, Cel ce pe Apostolii Tăi, în Tabor, cu nor luminos i-ai învăluit, acoperă-ne şi pe noi cu roua Duhului Tău Cel Sfânt;
Iisuse, Cel ce locuieşti în ceruri, în Biserica nefăcută de mâini, arată-ne şi nouă biserica dătătoare de lumină şi umbra preacurată a dumnezeirii Tale;
Iisuse, Cel ce nu ai vrut pe pământ corturi făcute de mâini, zideşte-ne cortul cel lăuntric, cu bun chip, al Duhului Sfânt, cu care să mergem la ceruri;
Iisuse, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, îmbracă-ne şi pe noi cei dezbrăcaţi cu haina ţesăturii dumnezeieşti a neprihănirii şi curăţiei;
Iisuse, Cel ce ai întins cerul ca o piele, îmbracă-ne şi pe noi cei răniţi în haina luminoasă ca zăpada a cereştii Tale frumuseţi;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 7-lea

Vrând să descopere taina cea din veac ascunsă a dumnezeirii Tale, Hristoase, Părintele Tău Ceresc, acum, iarăşi, precum la Iordan, în timpul Botezului, a vestit că Tu eşti Fiul Lui, şi astfel, cu glas, din nor, a mărturisit zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta să-L ascultaţi”. Iar Apostolii, înfricoşându-se, au căzut cu faţa la pământ, cântându-Ţi: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nouă şi preaslăvită descoperire s-a făcut în Tabor, Stăpâne Doamne, când Apostolii înşişi, văzători şi slugi, auzind glasul Părintelui şi tunet din nori, s-au înspăimântat şi o nouă revărsare de lumină deodată i-a luminat şi, privindu-se unul pe altul, s-au mirat şi, căzând cu faţa la pământ, Ţie, Stăpâne, închinându-se, Ţi-au adus aceste laude:
Iisuse, Cel ce eşti Chipul Prealuminat al Ipostasului Părintesc, schimbă viaţa noastră cea întunecată şi necurată;
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea slavei Părinteşti, luminează sufletele noastre cele căzute şi afundate în întuneric;
Iisuse, Cel ce eşti minunat şi înfricoşător în slava dumnezeirii Tale, înnoieşte vederea noastră cea duhovnicească stricată prin păcat;
Iisuse, Prealine, Cel ce eşti plin de iubire, prin strălucirea cea nespusă a Trupului Tău, toată necurăţia sufletelor noastre fă-o mai albă decât zăpada;
Iisuse, Lumină fără început, în Lumina Ta din Tabor arată-ne şi nouă Lumina Tatălui;
Iisuse, Lumina cea neschimbată în lumina cea nevăzută a Împărăţiei Tale, arată-ne şi nouă lumina Duhului;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 8-lea

În chip minunat şi străin, Ţi s-au arătat Moise şi Ilie în Tabor, Stăpâne Doamne, văzând închipuirea Ipostasului dumnezeiesc şi vorbind despre pătimirea Ta cea de bunăvoie ce îţi stătea înainte. Acoperindu-i pe ei norul cel luminos şi încetând glasul din cer, slava Domnului s-a luat de la ucenicii Tăi, iar ei Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul ai fost întru cele de sus, Cuvinte al lui Dumnezeu, când Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor, dar nici de cele de jos nu Te-ai despărţit. Iar când proorocii au plecat şi vederea dumnezeiască s-a sfârşit, Tu Te-ai apropiat de ucenicii Tăi, ce căzuseră de spaimă la pământ şi, atingându-i cu mâna le-ai zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi”. Iar ucenicii, deschizând ochii şi nevăzând pe nimeni, afară de Tine, s-au bucurat foarte şi, mulţumind lui Dumnezeu, Ţi-au cântat aşa:
Iisuse, Cel ce ai cuvintele vieţii veşnice, fii totdeauna cu noi în călătoria pământească;
Iisuse, Cel ce ne-ai săturat pe noi cu privirea dumnezeirii Tale, nu ne lăsa pe noi singuri întru slujirea Ta;
Iisuse, Cel ce mai înainte de Cruce ne-ai lămurit taina pătimirilor Tale de voie, dă-ne nouă totdeauna să ne amintim de pătimirea Ta;
Iisuse, Cel ce ne-ai arătat, mai înainte de moarte, slava Ta, dă-ne nouă să înţelegem totdeauna îndumnezeirea Trupului Tău;
Iisuse, Chipul cel neschimbat al Celui ce Este, înnoieşte în sufletele noastre privirea Chipului şi asemănării Tale;
Iisuse, Cel ce eşti pecetea cea asemenea Tatălui, însemnează în trupurile noastre bunătatea cea nespusă a Chipului Tău;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 9-lea

Toată firea s-a înfricoşat, văzând preaslăvita Schimbare la Faţă în Tabor, Hristoase Mântuitorule: îngerii stând nevăzut cu frică şi cu cutremur Ţi-au slujit Ţie, cerurile s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând slava Domnului. Muntele Tabor, care până atunci era întunecat şi fumegând, s-a acoperit cu un nor luminos, pentru că pe el au stat Preacuratele Tale picioare. Iar ucenicii Tăi, Doamne, neputând suferi să vadă Faţa Ta, au căzut la pământ, acoperindu-şi feţele, până când, sfârşindu-se vedenia, Tu Însuţi i-ai ridicat şi ei Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei deşerţi de înţelepciune, nefiind luminaţi de har, nu pot pricepe taina preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă. Pentru aceasta, când ai coborât cu ucenicii din munte, ai poruncit prietenilor Tai nimănui să nu spună din ceea ce au văzut, până când Fiul Omului nu Se va scula a treia zi din mormânt. Şi ei tăcând nu au spus nimănui nimic în acele zile, din cele ce au văzut şi au auzit, dar în inima lor Ţi-au cântat aşa:
Iisuse, Cel ce pe nor de foc ai fost purtat, izbăveşte-ne cu lumina Ta de toată întinăciunea sufletească;
Iisuse, Cel ce Te-ai îmbrăcat în întregul Adam, luminează firea noastră cea întunecată;
Iisuse, Cel ce ai desfătat pe ucenicii Tăi cu strălucirea dumnezeirii Tale, desfătează-ne şi pe noi totdeauna cu învăţăturile Tale;
Iisuse, Cel ce ai luminat pe ucenicii Tăi prin norul dătător de rouă, luminează-ne şi pe noi totdeauna cu razele preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă;
Iisuse, Cel ce ai sfinţit Taborul cu Preacuratele Tale picioare, îndreptează picioarele noastre spre a sluji Ţie pururea;
Iisuse, Cel ce cu nevinovatele Tale mâini ai arătat ucenicilor să urce în muntele Tău, îndreptează şi mâinile noastre în lucrarea faptelor celor bune;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor pentru noi, Doamne, ca să ne faci vrednici de slava Ta cerească şi să schimbi trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea slavei Tale la învierea cea de obşte şi în Împărăţia Ta cea veşnică, pe care ai gătit-o, de la facerea lumii, celor ce Te iubesc pe Tine, de care să ne învredniceşti şi pe noi, precum pe Moise şi pe Ilie i-ai învrednicit în Tabor să Te vadă Faţă către faţă şi să-Ţi cântăm cu toţi sfinţii cântarea veşnică: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveşnic, toate le-ai făcut spre mântuirea noastră. Pentru noi ai primit Preacuratul trup din Preasfânta Fecioară Maria şi ai venit în lumea aceasta având chip de rob. Tot aşa Te-ai Schimbat la Faţă pe muntele cel sfânt, ca să luminezi întunericul dinlăuntrul nostru, al celor ce stăm în întunericul şi în umbra morţii şi să ne faci pe noi, din fii ai mâniei, fiii Tăi preaiubiţi. Pentru aceasta cu mulţumire Îţi cântăm:
Iisuse, pe Tabor chipul robului l-ai schimbat, ca pe noi să ne faci din robi ai păcatului fiii lui Dumnezeu;
Iisuse, chiar trupul Tău l-ai dat la moarte, ca firea noastră cea căzută să o prefaci prin Tine;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat frumuseţea cea negrăită a Împărăţiei Tale, întăreşte în noi pacea şi adevărul Duhului Sfânt;
Iisuse, Cel ce prin strălucirea dumnezeiască a Trupului Tău toată făptură ai îndumnezeit-o, înnoieşte-ne şi pe noi prin îndumnezeirea trupului la a doua Ta venire;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat focul dumnezeirii Tale, arde cu foc nematerialnic şi păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce ai hrănit acolo cu preadulcele Tale cuvinte pe ucenicii Tăi, sfinţeşte şi sufletele noastre cele flămânde cu Sfintele Tale Taine;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilinţă aducem Ţie noi nevrednicii, pentru Schimbarea Ta la Faţă, şi strigăm: Dă-ne nouă, robilor Tăi, înălţimea vieţuirii cereşti şi strălucirea slavei dumnezeieşti celei pururi fiitoare, iar cu inimă curată învredniceşte-ne, în chip gândit, să ieşim la muntele Tău cel sfânt şi să vedem cu ochii minţii preaslăvita Schimbare la Faţă, ca să-Ţi cântăm în chip luminos: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Fiind Lumina Nepătrunsă şi Dătător de Lumină, Iisuse, Lumina cea pururea fiitoare şi fără de început, Lumina Ta ai adus-o în lume, pentru că ai urcat cu Preacuratul Tău Trup în muntele Taborului şi acolo ai arătat ucenicilor Tăi lumina cea necreată şi dumnezeiască şi chipul slavei Părinteşti. Acestei lumini, mai presus de fire, să ne faci şi pe noi părtaşi, ca să-Ţi cântăm din adâncul sufletului unele ca acestea:
Iisuse Hristoase, Lumina cea adevărată, întăreşte sufletele noastre, cu cugete bune, în toate zilele călătoriei noastre pământeşti;
Iisuse, Împărate, Lumina cea fără început, aprinde din nou făclia cea stinsă a sufletului până în ziua sfârşitului nostru;
Iisuse, Lumina Lină, Care dai viaţă, trimite sufletelor noastre lumină şi viaţă în ceasul cel înfricoşător al morţii noastre;
Iisuse, Lumina Sfântă, Care luminezi şi arzi, scoate-ne atunci din bezna întunericului;
Iisuse, Lumina Preadulce şi Preasfântă, însoţeşte-ne către lumina palatului Tău ceresc printre vămile amare ale văzduhului;
Iisuse, Lumina cea mai luminoasă decât orice soare, luminează-ne în strălucirea sfinţilor Tăi, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 12-lea

Dăruieşte-ne, Doamne Iisuse, harul Tău, pe care în Tabor l-ai dat aleşilor Tăi ucenici Petru, Iacob şi Ioan, şi ne primeşte pe noi ca şi pe aceia, ca îmbrăcaţi cu putere de sus şi luminaţi de Duhul Sfânt, având inima curată şi duhul înnoit, să urcăm în Taborul cel gândit, mergând din putere în putere, nevoindu-ne mai mult în post şi rugăciune şi petrecând întru neprihănire, să-Ţi cântăm cu vrednicie: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând Preacurata Schimbare la Faţă preaslăvim dumnezeiasca Ta slavă arătată în Tabor, ne închinăm dumnezeirii şi puterii Tale şi credem cu Petru că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi şi cântăm împreună cu Apostolii, din adâncul sufletului: bine este să fim noi aici împreună cu Tine. Pentru aceasta nu ne ruşina pe noi, cei neputincioşi şi învechiţi în trup, care credem întru Tine, ci ne acoperă cu lumina dumnezeieştii Tale străluciri pe cei ce cu dragoste Îţi cântăm:
Iisuse, Soarele cel neapus, Care ai răsărit în Tabor, luminează-ne cu dumnezeiasca Ta strălucire;
Iisuse, Lumina cea neajunsă, Care Te-ai arătat întru Schimbarea Ta la Faţă, încălzeşte-ne cu împărtăşirea harului Tău;
Iisuse, Biserica Veşnică a Ierusalimului Ceresc, sălăşluieşte-ne în cortul Tău dumnezeiesc;
Iisuse, Floarea cea binemirositoare a raiului, înmiresmează-ne şi pe noi cu aromatele sfinţeniei şi ale curăţiei;
Iisuse, Focul cel curăţitor, Care ai vrut să curăţeşti cerul şi pământul de orice întinăciune, curăţeşte-ne şi pe noi de toată întinăciunea trupului şi a duhului;
Iisuse, Piatra cea preţioasă, Care ai luminat Sionul cel de sus cu frumuseţe dumnezeiască, învredniceşte-ne şi pe noi să vedem această frumuseţe;
Iisuse, Dumnezeulcel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 13-lea

O, Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce în Tabor ai strălucit cu slava dumnezeiască, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit în muntele cel sfânt închinarea ucenicilor Tăi, aşa şi pe noi învredniceşte-ne să ne închinăm preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă, ca strălucind în lumina faptelor bune, să se lumineze prin Tine întunericul păcatului ce locuieşte în noi şi să ne arătăm vrednici moştenitori ai Împărăţiei Tale celei veşnice, unde cu toţi sfinţii să-Ţi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost…, Condacul 1: Alesule Voievod şi Împărat al slavei…,

Icosul 1

Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au înspăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina Întrupării Tale şi au cântat aşa:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Bun şi Puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului;
Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe noi în lăcaşurile raiului;
Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii pe noi, cei ce dormim în umbra morţii;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 1

Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-aucutremurat şi toţi pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

şi această

Rugăciune

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care locuieşti întru Lumina cea nepătrunsă, şi eşti Strălucire Slavei Tatălui şi Chip al Ipostasului Său! La plinirea vremii ai venit, Tu, pentru mila cea nespusă faţă de neamul omenesc cel căzut, Te-ai micşorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuşi, înainte de Cruce şi de pătimirea cea de bunăvoie, în muntele Taborului, Te-ai Schimbat la Faţă, întru slava Ta dumnezeiască, înaintea sfinţilor Tăi ucenici şi Apostoli, ca atunci când Te vor vedea răstignit şi dat morţii să priceapă că pătimirea este de bunăvoie şi dumnezeiască. Învredniceşte-ne şi pe noi, pe toţi, să prăznuim Preacurata Schimbare la Faţă cu inimă curată şi cu minte neîntinată, să urcăm în muntele Tău cel sfânt, în sălaşul sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreună cu sfinţii, Faţă către faţă, să vedem slava Ta, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale şi să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul) – 5 August

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu
Sf_Ioan_Iacob2
sf_ioan_iacob_hozevitul
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1:

Adunaţi-vă toţi iubitorii de Hristos, din Biserica Lui cea dreptmăritoare, la pomenirea Cuviosului Ioan Românul, care în Sfânta Mănăstire a Neamţului a fost călugărit şi în Sfânta Mănăstire Hozeva, din Ţara Sfântă, de Dumnezeu a fost proslăvit. Cu credinţă şi cu evlavie să-l cinstim şi aşa să-i cântăm: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Icosul 1:

Îngerească viaţă din copilărie dorind, de la fericita sa bunică credinţa a învăţat şi la toată fapta bună s-a deprins, pentru care şi noi, smeriţii, cu laude îl cinstim aşa:

Bucură-te, mlădiţă crescută din Buciumul Hristos;
Bucură-te, că la vremea cuvenită multora ai fost de folos;
Bucură-te, că la şcoala din Crăiniceni ai fost dat spre învăţătură;
Bucură-te, că şi acolo ai avut o purtare bună;
Bucură-te, că de jocurile copilăreşti şi tinereşti pururea ai fugit;
Bucură-te, că din copilărie obiceiurile cele bune ai iubit;
Bucură-te, că în sărbători şi duminici Sfintele Scripturi le citeai;
Bucură-te, că prin aceasta pe bunica ta o bucurai;
Bucură-te, că prin aceste citiri foarte pe ea o foloseai;
Bucură-te, că fericita ta bunică de mic dreapta credinţă te-a învăţat;
Bucură-te, că ea auzindu-te citind din sfintele cărţi, foarte se bucura;
Bucură-te, că şi pe alţi creştini cu citirea Sfintelor Scripturi i-ai luminat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

046-sf-ioan-iacob

Condacul al 2-lea:

Sfaturile fericitei tale bunici, care de la vârsta de şase luni te-a crescut şi dreapta credinţă te-a învăţat, foarte cu evlavie le-ai primit şi, după ce ai crescut, aducându-ţi aminte cu mare evlavie de sfaturile ei, în sfintele tale rugăciuni o pomeneai şi cu mulţumire lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Când aveai zece ani, fericita ta bunică s-a mutat către Dumnezeu şi tu ai rămas în grija unchiului tău şi fiindcă ai terminat clasele primare, unchiul tău te-a dat la gimnaziu şi apoi la liceu. Iar noi, pentru luminata ta minte, te lăudăm:

Bucură-te, că în şcolile ce ai urmat, unul dintre cei mai buni ai fost;
Bucură-te, că prin purtarea ta cea bună, multora ai fost de folos;
Bucură-te, că în toată vremea vieţii tale, ai fost blând şi credincios;
Bucură-te, căci chipul tău era întotdeauna luminos;
Bucură-te, că în duminici şi sărbători nelipsit de la biserică erai;
Bucură-te, că de distracţii şi obiceiuri lumeşti foarte te fereai;
Bucură-te, că prietenie cu cei evlavioşi aveai;
Bucură-te, că în inima ta focul dragostei de Hristos pururea îl aveai;
Bucură-te, că în timpul liber cu citirea sfintelor cărţi zăboveai;
Bucură-te, că natura foarte mult o iubeai;
Bucură-te, că de cântecul păsărilor din livezi te mângâiai;
Bucură-te, că văzând frumuseţile zidirii, pe Dumnezeu Îl lăudai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 3-lea:

După terminarea liceului de la Cernăuţi, bun povăţuitor pe arhimandritul Eugen ai câştigat, care stareţului Sfintei Mănăstiri Neamţu te-a recomandat, unde cu mare evlavie ai venit şi lui Dumnezeu din inimă ai mulţumit, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Episcopul Nicodim, stareţul Sfintei Mănăstiri Neamţu, cu toată bunăvoinţa te-a primit şi la ascultarea îngrijirii de bolnavi te-a rânduit. Iar tu cu mare dragoste ascultarea ai primit-o, pentru care şi noi, ne-vrednicii, te lăudăm:

Bucură-te, că ascultarea ta la bolniţă multora a fost de folos;
Bucură-te, că bolnavilor le slujeai cu dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că acolo la bolniţă peste un părinte duhovnicesc ai dat;
Bucură-te, că multe lucruri bune de la el ai învăţat;
Bucură-te, că acest părinte Iov se numea;
Bucură-te, că acest părinte duhovnicesc pe tine te călăuzea;
Bucură-te, că după câteva luni rasoforia ai primit;
Bucură-te, că după aceasta la biblioteca sfintei mănăstiri ai fost rânduit;
Bucură-te, că acolo multe cărţi sfinte ai citit;
Bucură-te, că din acea vreme cu arhimandritul Claudie te-ai întâlnit;
Bucură-te, că şi la bibliotecă fiind, de îngrijirea bolnavilor n-ai uitat;
Bucură-te, că şi la pravila bisericii totdeauna te-ai aflat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 4-lea:

Când te pregăteai de plecare la Mormântul Domnului ai fost luat în armată, şi acolo la îngrijirea bolnavilor ai fost rânduit, pentru care din toată inima lui Dumnezeu ai mulţumit, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Când ai fost eliberat din armată, te-ai întors în obştea Sfintei Mănăstiri Neamţu, unde ţi s-a dat iarăşi ascultarea la bibliotecă; pentru care şi noi te cinstim:

Bucură-te, fiule al ascultării şi următorul lui Hristos;
Bucură-te, că multora ai fost de folos;
Bucură-te, că în ascultare fiind, cu mintea la Hristos priveai;
Bucură-te, că din inimă lui Hristos te rugai;
Bucură-te, că prin ascultare smerenia ai câştigat;
Bucură-te, că prin ascultare şi smerenie către desăvârşire ai alergat;
Bucură-te, că şi profesor la şcoala monahală ai fost rânduit;
Bucură-te, că şi acolo cu pilda vieţii pe toţi i-ai folosit;
Bucură-te, căci smerenia ta la mulţi s-a arătat;
Bucură-te, că prin faptele tale cele bune mai mult decât prin cuvinte pe elevi i-ai învăţat;
Bucură-te, că blândeţe, smerenie şi dragoste faţă de elevi aveai;
Bucură-te, că toată fapta bună cu pilda vieţii pe toţi îi învăţai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 5-lea:

În Miercurea Sfintelor Patimi chipul îngeresc al călugăriei l-ai primit şi numele marelui Prooroc Ioan Botezătorul ţi s-a dat şi pentru buna rânduială a lui Dumnezeu ai mulţumit şi din inimă ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Fost-ai vizitat la mănăstire de preotul din satul tău, căruia i-ai spus hotărârea ta de a pleca în Ţara Sfântă pentru toată viaţa. Pentru această sfântă hotărâre, noi nevrednicii, te lăudăm:

Bucură-te, că hotărâre sfântă ai luat;
Bucură-te, că de Dumnezeu în Ţara Sfântă ai fost chemat;
Bucură-te, că Dumnezeu din copilărie te-a ales şi te-a îndrumat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu din copilărie şi din tinereţe ai urmat;
Bucură-te, că ajungând la Sfintele Locuri cu mare evlavie te-ai închinat;
Bucură-te, că la Mănăstirea Sfântului Sava te-ai închinoviat;
Bucură-te, că acolo mai multe ascultări ai primit;
Bucură-te, că tu cu mare dragoste şi sârguinţă le-ai împlinit;
Bucură-te, că pe bolnavii din sfânta mănăstire cu mare dragoste i-ai îngrijit;
Bucură-te, că paracliser şi clopotar ai fost rânduit;
Bucură-te, că foarte puţin noaptea dormeai;
Bucură-te, că masa o dată pe zi după-amiaza primeai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 6-lea:

În Mănăstirea Sfântul Sava în scurtă vreme limba greacă ai învăţat şi multe din cărţile Sfinţilor Părinţi ai citit, apoi ca îngrijitor al bolnavilor ai fost rânduit şi cu mare dragoste i-ai îngrijit şi lui Dumnezeu din toată inima I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Fost-ai în primejdie de moarte, Cuvioase Părinte Ioane, fiind atacat în Valea Cedrilor de nişte hoţi. Dar mila şi ajutorul lui Dumnezeu te-au scăpat cu viaţă, pentru care şi noi, nevrednicii, mulţumim lui Dumne-zeu, Care te-a ocrotit, şi zicem aşa:

Bucură-te, că îndurarea lui Dumnezeu din primejdie de moarte te-a salvat;
Bucură-te, că de moarte năprasnică ai scăpat;
Bucură-te, că de multe ori şi bolnav erai;
Bucură-te, că în toate ajutorul lui Dumnezeu îl cereai;
Bucură-te, că la linişte şi la pustie te-ai gândit;
Bucură-te, că luând blagoslovenie de la duhovnicul tău în pustia Qumran te-ai liniştit;
Bucură-te, că de acolo în peştera Calomona ai venit;
Bucură-te, că pe ucenicul Ioanichie l-ai dobândit;
Bucură-te, că acolo un an şi jumătate ai sihăstrit;
Bucură-te, că în această peşteră Acatistul Adormirii Maicii Domnului din limba greacă l-ai tradus;
Bucură-te, că bolile pe tine acolo aproape te-au distrus;
Bucură-te, că de acolo în vremea războiului ai plecat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 7-lea:

Din lagărul englez te-ai dus din nou la Mănăstirea Sfântul Sava, fiind iarăşi paraclisier şi îngrijitor de bolnavi, pe care cu mare dragoste şi milă i-ai îngrijit şi pentru toate mulţumind lui Dumnezeu, din inimă Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Cu înalta binecuvântare a patriarhului Ierusalimului, precum şi a patriarhului Nicodim al Bisericii Ortodoxe Române, ai fost hirotonit preot de preasfinţitul Victorin; pentru care şi noi, nevrednicii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, că numai de ascultare preoţia ai primit;
Bucură-te, că după aceea egumen la schitul românesc de la Iordan ai fost rânduit;
Bucură-te, că şi acolo multe lipsuri aveai;
Bucură-te, căci pentru acest lucru tu nu te plângeai;
Bucură-te, că din mila unui credincios hrană ai primit;
Bucură-te, că acolo cinci ani ai stăreţit;
Bucură-te, că după aceasta în pustia Hozeva cu ucenicul tău Ioanichie te-ai retras;
Bucură-te, că în Peştera Sfintei Ana ai rămas;
Bucură-te, că acolo şapte ani ai sihăstrit;
Bucură-te, că program de scris ţi-ai rânduit;
Bucură-te, că multe traduceri în româneşte din cărţile Sfinţilor Părinţi ai făcut;
Bucură-te, că şi în această sfântă peşteră multe nevoinţe ai răbdat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 8-lea:

Trăind în mare sărăcie, căldura soarelui răbdând şi umezeala peşterii suferind, toată noaptea în rugăciuni şi metanii o petreceai şi din inimă, cu lacrimi, lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

O dată pe zi hrană primeai, cu pesmeţi şi cu smochine te hrăneai, în sărbătorile mari Sfânta Liturghie în Peştera Sfintei Ana o săvârşeai şi acolo cu Preacuratele Taine te împărtăşeai. Pentru care şi noi, nevrednicii, cinstind viaţa ta cea pustnicească, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că o dată pe zi hrană primeai;
Bucură-te, că acolo în peşteră petrecând, cu gândul la cele cereşti pururea erai;
Bucură-te, că în peştera ta foarte rar pe cineva primeai;
Bucură-te, că faţă de dreapta credinţă mare râvnă aveai;
Bucură-te, că pe cei ce veneau la tine pururea frica de Dumnezeu îi învăţai;
Bucură-te, că celor ce veneau la tine din scrierile Sfinţilor Părinţi le citeai;
Bucură-te, că de mila şi dragostea Mântuitorului către oameni totdeauna vorbeai;
Bucură-te, că de înfricoşatele Patimi ale Domnului le aminteai;
Bucură-te, că de ceasul morţii aminte le aduceai;
Bucură-te, că la citirea Psaltirii zăboveai;
Bucură-te, că citirea dumnezeieştilor Scripturi ca pe o hrană duhovnicească o aveai;
Bucură-te, că în toate faptele bune Sfinţilor Părinţi te asemănai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 9-lea:

Voind Preaînduratul şi Preamilostivul Dumnezeu să te cheme la Sine, o boală grea ţi-a trimis, iar tu, cu-noscând că ţi-a venit ceasul plecării din această lume, cu Sfintele şi Preacuratele Taine te-ai împărtăşit şi din adâncul inimii tale ai chemat mila lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Auzind de adormirea ta stareţul Mănăstirii Hozeva, Preacuviosul Amfilohie, a venit cu câţiva călugări şi cele spre înmormântarea ta au rânduit, cântând aşa:

Bucură-te, ostaşul lui Hristos cel adevărat;
Bucură-te, că lupta cea bună te-ai luptat;
Bucură-te, că şi călătoria ta spre cer acum s-a terminat;
Bucură-te, că de la Dumnezeu cununa biruinţei ai luat;
Bucură-te, sluga lui Hristos care bine te-ai nevoit;
Bucură-te, că nevoinţele tale acum au luat sfârşit;
Bucură-te, că stareţul Amfilohie slujba înmormântării a început;
Bucură-te, că o mare minune s-a făcut;
Bucură-te, că păsărele în cârduri veneau;
Bucură-te, că ele cu glasuri jalnice lângă sicriul tău ciripeau;
Bucură-te, că păsărelele după tine plângeau;
Bucură-te, că în viaţa ta pe ele le-ai ajutat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 10-lea:

Trimis-a Preabunul Dumnezeu la înmormântarea ta mare mulţime de păsărele care zburau peste capetele celor ce erau acolo şi băteau din aripi deasupra sicriului tău. Acestea văzându-le cei adunaţi acolo, au cunoscut minunea şi lui Dumnezeu cântau: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Voind Preasfântul Dumnezeu să descopere sfintele tale moaşte, un arhimandrit grec din America, care a fost în tinereţe pustnic împreună cu tine în pustia Ruva, a auzit în vis glasul tău, care de trei ori i-a zis: „Dacă vrei să mă vezi, vino până la Peştera Sfintei Ana, din pustia Iordanului”. Acela, neştiind că te-ai mutat la Domnul, a venit să se închine la Mormântul Domnului, iar de acolo la Peştera Sfintei Ana, unde a rugat pe stareţul Amfilohie să-i arate mormântul tău. Luând deci blagoslovenie, au deschis mormântul şi văzând toţi buna-mireasmă care ieşea din trupul tău, închinându-se, cu mare bucurie au cântat:

Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, că Dumnezeu pe tine te-a mărit;
Bucură-te, că noi tocmai din America la tine am venit;
Bucură-te, că Dumnezeu spre folosul nostru şi al multora te-a proslăvit;
Bucură-te, că de această minune îndată mulţi au auzit;
Bucură-te, că douăzeci de ani după moartea ta Dumnezeu întru nestricăciune te-a păzit;
Bucură-te, că bună-mireasmă din sfintele tale moaşte foarte s-a răspândit;
Bucură-te, că nici hainele tale cu nimic nu s-au schimbat;
Bucură-te, că acest lucru pe toţi i-a spăimântat;
Bucură-te, că mulţi cu lacrimi în ochi către tine se rugau;
Bucură-te, că alţii cu mare glas pe Dumnezeu lăudau;
Bucură-te, că toţi de această minune s-au mirat;
Bucură-te, că şi călugării de la Mănăstirea Hozeva s-au spăimântat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 11-lea:

Stareţul Amfilohie împreună cu monahii de la Mănăstirea Hozeva au adus sfintele tale moaşte de la Peştera Sfintei Ana la mănăstirea lor. Pentru această preaslăvită minune au dat slavă Bunului Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Aşezat-au sicriul cu sfintele tale moaşte lângă sicriul Sfântului Gheorghe Hozevitul, ctitorul acestei mă-năstiri. Deschizând apoi sicriul şi văzându-te neatins de stricăciune, au simţit o bună-mireasmă şi cu toţii au slăvit pe Dumnezeu, zicând:

Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, slava monahilor din Mănăstirea Hozeva unde un timp te-ai nevoit;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte arată că eşti desăvârşit;
Bucură-te, că Dumnezeu, cu darul Său, sfintele tale moaşte le-a împodobit;
Bucură-te, că prin tine Dumnezeu pe pământ S-a preaslăvit;
Bucură-te, că Dumnezeu pe tine cu nestricăciune te-a cinstit;
Bucură-te, mlădiţă sfântă din neamul românesc;
Bucură-te, podoaba cinului călugăresc;
Bucură-te, că prin tine cinstirea sfinţilor iarăşi se dovedeşte;
Bucură-te, că prin tine minunea lui Dumnezeu întru sfinţi se adevereşte;
Bucură-te, că Dumnezeu prin tine, o minune a secolului nostru a arătat;
Bucură-te, sluga lui Dumnezeu cu slavă şi cu cinste încununat;
Bucură-te, că darul şi puterea lui Dumnezeu întru tine s-au arătat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 12-lea:

Patriarhul Benedict al Ierusalimului, auzind de minunea cu sfintele tale moaşte, a trimis trei arhierei la Sfânta Mănăstire Hozeva, pentru a le vedea şi a rândui unde să le aşeze. Făcându-se toate cu bună cuviinţă, au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Învăţat-ai, Preacuvioase Părinte Ioane, cât ai fost în viaţă, pe toţi monahii şi creştinii care veneau la tine să păstreze cu mare scumpătate dreapta credinţă întru Hristos, chiar cu preţul vieţii, şi multe manuscrise ai lăsat de mare folos sufletesc. Pentru care toţi cei drept-credincioşi cu mare evlavie te cinstim, zicând:

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu viaţa şi cu învăţătura pe mulţi i-ai luminat;
Bucură-te, a monahilor pildă de urmat;
Bucură-te, că multe suferinţe şi boli ai răbdat;
Bucură-te, că după douăzeci de ani de la adormirea ta, sfinţenia vieţii tale Dumnezeu a arătat;
Bucură-te, căci pentru aceasta mulţi pe Dumnezeu au lăudat;
Bucură-te, făclie duhovnicească în pământ ascunsă;
Bucură-te, făclie în sfeşnicul Bisericii de Dumnezeu pusă;
Bucură-te, că pe mulţi cu cuvântul şi cu pilda vieţii ai luminat;
Bucură-te, că adevărata credinţă pe toţi i-ai învăţat;
Bucură-te, că acum în ceata sfinţilor petrecere ai aflat;
Bucură-te, al Bisericii Ortodoxe fiu adevărat;
Bucură-te, ostaş duhovnicesc al Marelui Împărat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 13-lea:

O, Preacuvioase Părinte Ioane, care din neamul românesc ai răsărit şi în Ţara Sfântă Dumnezeu te-a proslăvit, numele marilor Prooroci Ilie şi Ioan Botezătorul în viaţă le-ai purtat şi lor după putinţă le-ai urmat. Roagă-te pururea pentru noi, nevrednicii, ca să aflăm milă în ziua Judecăţii de apoi şi împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zic
Icosul întâi: Îngerească viaţă… şi
Condacul întâi: Adunaţi-vă toţi iubitorii de Hristos…

şi îndată se spune această

RUGĂCIUNE

O, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din fragedă copilărie ai mers pe calea cea sfântă a desăvârşirii, iar Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu a binevoit să te proslăvească pe pământ şi în cer, te rugăm, auzi-ne şi pe noi, nevrednicii şi păcătoşii, care îndrăznim să venim cu toată evlavia şi umilinţa către tine, ca să te rogi Preabunului Dumnezeu, ca şi nouă să ne ajute cu mila şi cu îndurările Sale şi prin rugăciunile tale să mergem pe calea cea sfântă a poruncilor Lui şi din toată inima să ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila şi îndurarea lui Dumnezeu şi prin sfintele tale rugăciuni, să avem şi noi milă şi îndurare în ceasul morţii noastre şi în ziua Judecăţii de apoi. Amin.

Sursa: Acatistier, Acatiste alcătuite de Arhimandritul Cleopa Ilie, Ed. Mănăstirea Sihastria 2005, p. 215-229 Acatistul Sf. Ioan de la Neamţ.

Rugăciune pentru frați și surori

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

135701_hristos

Doamne, Ție mă rog, ține pe frații mei (fratele meu) și surorile mele (sora mea), dându-le lor sănătate, viață lungă și darul Tău cel sfânt, ca să umble în căile Tale și să facă cele ce sunt după voia Ta cea sfântă. Dă-ne, Doam­ne, de acum până la capătul vieții, să ne iubim și să ne cinstim unii pe alții; căci ce este mai bun și mai frumos decât a viețui frații împreună! Așa, Doamne, ascultă rugăciunea noastră și milostiv fii nouă, că bun și iubitor de oameni ești și Ție mărire înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pu­rurea și în vecii vecilor. Amin.