Această rugăciune ne poate ajuta mult în înțelegerea și sporirea noastră duhovnicească, dacă o vom citi cu luare aminte, cu credință și dorința de a primi ajutorul lui Dumnezeu.
Doamne, Te rog cu umilință, luminează-mi mintea, oțelește-mi voia, curățește-mi trupul și-mi sfințește sufletul. Dumnezeule preabun, ajută-mă să mă curățesc de greșelile trecute, să biruiesc ispitele viitoare și să lucrez cuvintele virtuții.
Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greșelile mele, de râvnă pentru binele aproapelui și de defăimare pentru deșertăciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai-marilor mei, și cu dragoste către cei mici, credincios prietenilor și iertător vrăjmașilor mei.
Vino Atotputernice întru ajutorul meu, ca să biruiesc cele șapte păcate de căpetenie, care sunt pricina tuturor păcatelor. Să biruiesc adică: mândria – prin smerenie creștinească, iubirea de argint – prin milostenie, invidia – prin dragoste și bucurie pentru aproapele, desfrânarea – prin înfrânare și curăție, lăcomia – prin cumpătate, mânia – prin răbdare, lenea – prin bărbăție creștinească. Asemenea să biruiesc și toate celelalte păcate și patimi ce izvorăsc din acestea.
Și-mi dă virtuțile creștinești: credința, nădejdea și dragostea. Dumnezeul meu, fă-mă înțelept întru lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri și smerit și propășire. Nu mă lăsa să uit vreodată a fi cu luare-aminte la rugăciuni și în biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea îndatoririlor, și statornic în hotărâri.
Doamne, insuflă-mi grijă să am totdeauna conștiința dreaptă, înfățișare cuviincioasă, vorbire folositoare și purtare în bună rânduială. Dă-mi harul Tău, ca să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a păzi legea ta și a merita mântuirea.
Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătățile pământești, și cât de mari sunt cele cerești, cât de scurt este timpul acestei vieți, și cât de nemărginită este veșnicia. Ajută-mă să fiu întotdeauna gata de moarte, și să nu mă cutremur de judecata Ta, să scap de chinurile cele veșnice, și să dobândesc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Pe tine, păzitorul sufletului meu, cel neadormit, folositorul și îndreptătorul vieții mele, pe care te-am dobândit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeiescule înger al lui Dumnezeu, Cel atotstăpânitor.
Vrând ca toți oamenii să se mântuiască, Cuvinte, ai pus pe sfinții îngeri îndreptători și luminați povățuitori oamenilor, care ne povățuiesc pe noi la frica Ta.
De noaptea cea întunecată fiind cuprins și cu negura cea deasă a patimilor fiind acoperit, cu lumina pocăinței luminează-mă, îndreptătorule, folositorule și păzitorule al meu.
Slavă…
Potop cu tină și întuneric de gânduri rușinoase întru mine izvorăsc, despărțind de la Dumnezeu mintea mea, pe care usucă-le, ajutătorul meu.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Tu ești, Stăpână, liniștea și adăpostirea celor învăluiți în marea păcatelor. Pentru aceasta alerg către a ta adăpostire, fiind învăluit cu viforul a multe feluri de patimi.
Cântarea 3:
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc…
Ființă am din amestecătură de pământ, de tină și de țărână, pentru aceasta de pământ m-am lipit. Ci, o, folositorul meu, îndreptătorul și izbăvitorul meu, întoarce pofta mea către cele cerești.
Ziua și noaptea cu faptele mele cele rele te amăgesc, te mâhnesc și te întărât; dar, te rog, nu sta departe de mine, ci ajută-mă spre a mă îndrepta.
Supus sunt grijii și mâhnirii, că nepocăit și neîndreptat petrec. Pentru aceasta dăruiește-mi să mă pocăiesc cu adevărat și să te bucur pe tine, păzitorul meu.
Slavă…
Cel ce vezi fața cea de nevăzut a lui Dumnezeu, Care șade în ceruri și se uită pe pământ cu gândul și-l face pe el de se cutremură, pe Acela roagă-L să mă mântuiască, sfinte îngere.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Minte, cuget și cuvânt, harul lui Dumnezeu am luat, ca, pe Stăpânul cunoscând, cu fapte bune să-L cinstesc; iar eu, cu patimile ocărând harul, pe Stăpânul am defăimat, stăpână, miluiește-mă.
Sedealna, glasul al 4-lea: Podobie: Cel ce Te-ai înălțat…
Păzitorul sufletului și al trupului meu, cel ales mie de la Dumnezeu, dumnezeiescule înger, urmând lui Dumnezeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greșelile sufletului meu celui ticălos și mă izbăvește de cursele cele de multe feluri ale înșelătorului și fă milostiv pe Dumnezeul tuturor, ca să-mi dea iertare la judecată.
Cântarea 4:
Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne, Tu ești bucuria mea…
Neaducându-mi aminte, Mântuitorule, de înfricoșătoarea judecată, la care am să stau înainte și să dau răspuns pentru tot lucrul și cuvântul, nici gândindu-mă la moartea cea fără de veste, sunt neîndreptat; dar tu, îndreptătorul meu, nu mă lăsa pe mine.
Cu dinadinsul toată răutatea am plinit din tinerețe și n-am încetat a te amărî pe tine, apărătorul meu, prin cuvinte și prin fapte fără de lege; nu te mânia, dar, ci mai așteaptă, înțelepțindu-mă, luminându-mă și întărindu-mă.
Urmând îndelung-răbdării Cuvântului lui Dumnezeu, Care a venit să cheme pe toți păcătoșii la pocăință și așteaptă îndreptare de bunăvoie și nu silește, și tu, îndreptătorul meu, spre mine cu îndelungă-răbdare petreci.
Slavă…
Departe de la Dumnezeu păcatul m-a lepădat pe mine, netrebnicul rob; dar Stăpânul meu, Iisus, m-a primit cu milostivire și m-a făcut al Său; iar eu, lepădând atâta har al Lui, te mâhnesc încă pe tine, îngerul lui Dumnezeu.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Cu adevărat Domnul S-a făcut Împărat, cu împărăție care nu cade, și, precum psalmistul grăiește, S-a îmbrăcat din tine, Maica lui Dumnezeu, întru preafrumoasă podoabă, în trup sfânt, cu care a luat moarte și a surpat împărăția ei.
Cântarea 5:
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta…
Pe tine păzitor câștigându-te, împreună petrecător și împreună vorbitor, sfinte îngere, păzindu-mă, cu mine călătorind, împreună locuind și cele de mântuire înainte pururea punându-le, ce iertare voi lua, necunoscător fiind?
Cu multă îndrăznire stând înaintea tronului Atotstăpânitorului și împreună dănțuind, la Împăratul făpturii roagă-te, ajutătorul meu, să-mi dea iertare de răutățile mele cele multe.
Muncile și chinurile care mă așteaptă mai înainte văzându-le și de împietrirea, nebunia și orbirea mea făcându-ți-se milă, suspini și te tânguiești și te întristezi, fiind plin de mâhnire, izbăvitorul meu.
Slavă…
Nici într-un ceas, nici într-o clipă sau și mai puțin decât aceea, nu te-am lăsat pe tine, păzitorul și făcătorul meu de bine, să te bucuri de mine și să te veselești și să salți, fiind eu pururea stricat cu păcatele.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Prunc nou S-a arătat, Cel necuprins cu mintea, din tine ceea ce ești cu totul fără prihană, Cel ce a pus pădurile cu hotar și munții cu așezământul cunoștinței; Cel ce numără mulțimea stelelor și picăturile de rouă și schimbă suflările vânturilor.
Cântarea 6:
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul…
Păzindu-mă și oștindu-te împrejurul meu și întorcând înapoi pornirile diavolilor și năvălirile lor cele în chipurile fiarelor, nu înceta, păzitorul meu, pururea a le depărta de la mine, că pe tine te am cald folositor.
Cel ce ești mir scump și cu bună mireasmă, nu te scârbi de întinăciunea mea, nu te depărta de la mine până la sfârșit, ci fii mie păzitor pururea nedepărtat, că și soarele trecând peste locurile cele întinate nu se întinează.
Pe Cel ce a acoperit cu ape, prin cuvânt, cele mai de deasupra ale lui, roagă-L, folositorul meu, ca să-mi dea har a izvorî picături de lacrimi, ca prin acelea să se curățească inima mea și să vadă pe Dumnezeu.
Netrupește, ca acel ce ești curat și fără de materie, stând înaintea Celui curat și fără de materie și câștigând multă îndrăznire și apropiere către Dânsul, pe Acela roagă-L cu dinadinsul să dăruiască sufletului meu mântuire.
Slavă…
Înfruntarea și rușinea să acopere fețele vrăjmașilor cele întunecate, rușinoase și întinate, când se va despărți de trup sufletul meu cel smerit, și să-l acoperi, îndreptătorul meu, cu aripile tale cele luminate și preasfinte.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce ești mai sfântă decât sfinții îngeri și mai presus de heruvimi și de serafimi, mintea mea cea târâtoare pe pământ și de cele pământești râvnitoare mai presus decât pofta cea pământească și trupească o arată, ridicând-o de la pământ către dragostea cerească.
Condacul, glasul al 2-lea: Podobie: Cele de sus căutând…
Slujitor al lui Dumnezeu și păzitorul meu cel preaales, petreci pururea împreună cu mine, păcătosul, izbăvindu-mă de toată facerea de rău a diavolilor; dar, te rog, îndreptează-mă la cărările cele dumnezeiești, silindu-mă spre viața cea nestricăcioasă.
Cântarea 7:
Irmos:Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând…
Mulțimile cele întunecate ale tâlharilor celor nevăzuți, ce cad împrejur asupra mea, care caută să atragă și să răpească sufletul meu, nu lipsi izgonindu-le cu sabia ta cea de foc, ca un puternic, ajutătorul meu.
Când va vrea să mă judece Judecătorul și Dumnezeul meu și să mă osândească pe mine, cel osândit de conștiința mea, mai înainte de judecata aceea, nu mă uita pe mine, povățuitorul meu.
Avându-mi eu trupul mamă, iar tina tată și țărâna strămoș, prin înrudirea cu acestea, la pământ neîncetat caut; ci dă-mi, ajutătorul meu, ca fără frică să mă uit vreodată și în sus la frumusețea cerului.
Ca acela ce ești frumos prin frumusețea dulce, plăcut și cu minte strălucitoare ca soarele, luminat să-mi stai înainte cu veselă față și cu privire lină, când mă vei lua de pe pământ, îndreptătorul meu.
Slavă…
Pentru milostivirea milei și pentru multa mulțime a iubirii de oameni, să mă acoperi pe mine cu acoperământul aripilor tale când voi ieși din trup, păzitorul meu, ca să nu văd fețele cele urâte ale diavolilor.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce ești poartă cerească și ușă de mântuire și scară înțelegătoare, pe care Dumnezeu S-a pogorât și om S-a făcut, cu îndurările tale, Curată, învrednicește-mă de împărăția cerurilor pe mine, robul tău.
Cântarea 8:
Irmosul:
De șapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor, l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți de o putere mai mare, Făcătorului și Izbăvitorului a strigat: Tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
După Dumnezeu pe tine te-am luat de la Dumnezeu folositor, povățuitor, ajutător și apărător, preasfinte îngere. Pentru aceasta nu înceta, te rog, povățuindu-mă, îndreptându-mă și învățându-mă să fac cele cuviincioase și să-mi luminezi mintea până ce mă vei înfățișa mântuit înaintea lui Hristos.
Când se vor pune scaunele și cărțile se vor deschide și Cel vechi de zile va ședea și oamenii vor fi judecați și îngerii vor sta înainte și pământul se va clătina și toate se vor înfricoșa și se vor cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de oameni și mă izbăvește de gheenă, pe Hristos îmblânzindu-L.
Acum în chip nevăzut mă înconjură, ca niște albine fagurele, urâtorii de Dumnezeu și pierzătorii diavoli, ca niște păsări răpitoare, ca niște vulpi viclene și ca niște mâncători de cruzime; ca păsările cele mâncătoare de stârv, împrejurul meu zboară; acoperă-mă, păzitorul meu, precum își acoperă vulturul puii săi.
Dă-mi izvoare de lacrimi, ca să curgă neîncetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din creștet până în picioare, ca, îmbrăcându-mă în haina pocăinței cea mai albă decât zăpada, să intru în cămara lui Dumnezeu, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.
Casă lui Hristos fiind inima mea, prin patimi, viață de ființe necuvântătoare am urmat. Ci mă întărește, ajutătorul sufletului meu, curățește viața mea, tămâiaz-o și stropește-o cu miresme și cu miruri de rugăciuni și de curăție, ca să fie iarăși casă cu bun miros lui Hristos.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Îndreptătorule, păzitorul meu, folositorul și izbăvitorul meu, păzitorul ticălosului meu suflet, când mă va scula din pământ la judecată înfricoșătorul glas al trâmbiței, atunci aproape de mine să stai, blând și vesel, cu nădejdea mântuirii depărtând de la mine frica.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Cu nemărginirea bunătății în dar mă miluiește, ceea ce ai născut Izvorul milostivirii, că vrednic de milă sunt, dar nu am ce să-ți aduc ție; că bunurile mele nicicum nu-ți trebuie, ca aceea ce ai zămislit nespus pe Dătătorul de bine și Mântuitorul lumii, Ceea ce ești plină de dar.
Cântarea 9:
Irmos: Să se înfricoșeze tot auzul…
De-a dreapta sufletului meu celui ticălos să te văd stând, luminat și blând, pe tine, ajutătorul și folositorul meu, când va ieși din mine cu anevoie sufletul meu, și izgonind pe amarii vrăjmași, care caută să mă apuce.
Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dumnezeu, care faci vrerile Lui cele dumnezeiești, ai multă îndrăznire către Dânsul, sfinte îngere. Pentru aceasta, cu căldură roagă-L pentru mine, ca mântuindu-mă prin tine, să te laud folosind și acoperământul tău.
În toată viața mea, prin multă deșertăciune trecând, de sfârșit m-am apropiat; ci te rog, păzitorul meu, fii mie ajutător și apărător nebiruit, când voi trece vămile judecății.
Greșelile minții mele, rătăcirile, jefuirile, răutățile și cugetele cele de rușine ale gândurilor celor necurate și spurcate nu înceta, ajutătorul meu, a le întoarce în gânduri bune și în cugete roditoare de focul umilinței.
Iisuse, Unule-Născut, Preabunule, biruiește cu milostivirea Ta mulțimea cea nemăsurată a răutăților mele, prin rugăciunile cele dumnezeiești ale slujitorului Tău cel fără de trup, pe care l-ai pus mie păzitor din pruncie, ca un Iubitor de oameni.
Slavă…
Toată nădejdea mea de mântuire, după Dumnezeu, spre tine am pus-o, păzitorul și purtătorul meu de grijă și apărătorule; fă rugăciune neîncetată la Dumnezeu pentru mine, luând împreună rugători și ajutători cetele îngerilor.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Înalță fruntea creștinilor și surpă întărâtările păgânilor, Născătoare de Dumnezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta, întru care numele tău cel mare și mult cinstit este lăudat și slăvit cu credință.
Stihirile, ale aceluiași, glasul al 2-lea: Podobie: Casa Efratului…
Îngerule al lui Dumnezeu, cel ce stai fără mijlocire înaintea Sfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru mine, robul tău.
Ca unul care ai luat tărie de la Dumnezeu a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperământul aripilor tale, a-l acoperi pe el pururea.
Har fie lui Iisus, Cel ce te-a dat pe tine mie, mare păzitor sufletului meu și armă asupra vrăjmașilor mei, de Dumnezeu cinstitule înger.
Învrednicește-mă și pe mine să dobândesc împărăția cea de sus a lui Dumnezeu, ca împreună cu tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.
Slavă…
Lumină a doua tu ești, după Dumnezeu, o, păzitorul meu; nu înceta a-mi ajuta ca să văd și eu lumina Dumnezeirii cea în trei străluciri.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Stăpâna îngerilor și a oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău pentru mine, robul tău.
Rugăciune către sfântul înger păzitor
Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pătimașului meu suflet și al vieții mele celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de mine pentru neînfrânarea mea. Nu da loc diavolului celui viclean, ca să-mi stăpânească cu silnicie acest trup muritor. Întărește mâna mea cea slabă și neputincioasă și mă îndreptează la calea mântuirii. Așa, sfinte îngere al lui Dumnezeu, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu celui ticălos, iartă-mi toate cu câte te-am mâhnit în toate zilele vieții mele și orice am greșit în această zi. Acoperă-mă în această noapte și mă păzește de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa și vrednic să mă arate pe mine, robul Său, bunătății Sale. Amin.
Slavă…, Și acum…, Doamne, miluiește (de 3 ori). Părinte, binecuvintează, și apolisul.
Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.
Dă fiecarui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.
Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine.
Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunatatea Ta.
Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale.
Tu ne luminează.
Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă.
Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia.
Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.
O, Doamne, Dumnezeule al dumnezeilor şi Împărate al împăraţilor, cel mai sfânt decât toţi sfinţii, mulţumescu-Ţi că m-ai învrednicit a-mi împlini fără şovăială ostenelile nevoinţei. Iar acum mă rog Ţie ca mâna nevăzutului diavol să nu se atingă de mine şi să mă tragă în adâncul pieirii, ci mai vârtos trimite-i pe sfinţii Tăi îngeri să mă călăuzească în sălaşul Tău preaminunat şi să mă facă moştenitor al Împărăţiei Tale celei preadorite.
Primeşte sufletul meu şi auzi rugăciunile tuturor celor ce Îţi vor aduce Ţie jertfe, întru pomenirea mea! Caută spre dânşii din locaşul Tău cel sfânt şi dăruieşte-le lor darurile Tale cele bogate şi nestricăcioase, că Tu esti Unul Bun şi Milostiv Dătător de bine în vecii vecilor. Amin!
O, Sfinte Mucenice Trifon, grabnic ajutătorule al tuturor celor ce la tine aleargă şi se roagă înaintea sfintei tale icoane, degrab ascultătorule şi mijlocitorule! Auzi-ne şi acum în tot ceasul rugăciunea noastră, a nevrednicilor robilor tăi, care cinstim sfântă pomenirea ta: că tu, bineplăcutule al lui Hristos, însuţi ai făgăduit mai înainte de ieşirea ta din viaţa aceasta stricăcioasă că te vei ruga Domnului pentru noi şi ai cerut de la Dânsul darul acesta: dacă cineva, în oricare nevoie şi întristare a sa, va prinde a chema sfânt numele tău, acela izbăvit va fi de toată năvălirea celui rău.
Şi precum oarecând pe fiica împăratului de la Roma, care de diavol se chinuia, o ai vindecat, asijderea şi pe noi păzeşte-ne de cursele lui cumplite în toate zilele vieţii noastre şi mai vârtos în ziua cea înfricoşată a suflării noastre celei de pe urmă mijloceste pentru noi, când întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli ne vor împresura şi vor începe să ne înfricoşeze.
Fii nouă atunci ajutător şi grabnic izgonitor al viclenilor diavoli şi la Împărăţia Cerurilor călăuzitor, unde acum stai cu ceata sfinţilor înaintea Scaunului lui Dumnezeu; roagă pe Domnul să ne învrednicească şi pe noi a fi părtaşi ai veseliei şi bucuriei celei de-a pururea fiitoare, ca dimpreună cu tine să ne învrednicim a slăvi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Mângâietorul, în veci. Amin.
Preamilostivă Doamnă, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare! Primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne lepăda pe noi, ocrotirea şi scăparea noastră, şi nu te îngreţoşa de noi, nevrednicii, ci ca o milostivă nu înceta a te ruga Celui născut din tine să ne dăruiască iertarea multelor noastre greșeli şi să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie.
Miluieşte-ne pe noi, Stăpână, miluieşte-ne pe noi, că nu este nouă mântuire din faptele noastre. Pentru aceasta, cu credinţă strigăm ţie: miluieşte-i pe robii tăi şi inima noastră stearpă arat-o roditoare de fapte bune. Caută spre noi, nevrednicii, că tu eşti nădejdea şi acoperământul nostru, viaţa şi lumina inimii noastre; ca ceea ce ai născut din pântecele tău Lumina cea Neînserată, luminează, Curată, sufletul nostru, şi depărtează de la inima noastră tot întunericul. Dăruieşte-ne umilinţă, pocăinţă şi zdrobire de inimă, învredniceşte-ne să facem în toate zilele vieţii noastre voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru şi să plăcem în toate înaintea Lui.
O, Maica lui Dumnezeu! Nu înceta a te ruga Celui Care S-a născut din tine, pentru toţi cei care aleargă cu credinţă la sfântă icoana ta, şi dă-le lor grabnică ajutorare şi mângâiere în necazuri şi în nevoi şi în pătimiri, izbăveşte-i pe ei de clevetirea şi răutatea oamenilor, de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi şi de toată nevoia şi întristarea. Mântuieşte patria noastră, oraşul acesta şi toate oraşele şi ţinuturile de toate nevoile şi necazurile, milostiv fă-L către noi pe Dumnezeul nostru, abate toată mânia Lui cea pornită asupra noastră şi ne izbăveşte pe noi de cuvenita şi dreapta Lui ameninţare.
De Dumnezeu iubitoare Stăpână, podoaba îngerilor, slava Mucenicilor şi bucuria tuturor Sfinţilor! Roagă-L dimpreună cu noi pe Domnul ca să ne învrednicească a sfârşi alergarea vieţii noastre în pocăinţă, iar în ceasul morţii, Preasfântă Fecioară, izbăveşte-ne de stăpânirea drăcească şi de cumplitele întrebări şi de vămile cele amare şi de focul cel veşnic, ca să ne învrednicim de slăvita Împărăţie Dumnezeiască, mărindu-te pe tine şi slăvindu-L pe Cel întrupat din tine, Hristos Dumnezeu, Căruia Se cuvine slava dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Stăpâne Atotputernice și necuprins, Putere începătoare de lumină și nepătrunsă, Părintele Ființei celei ipostatice și Purcezătorul Duhului Tău Celui de o putere, Care pentru îndurările milostivirii și pentru negrăita bunătate nu ai trecut cu vederea firea omenească cea cuprinsă de întunericul păcatului, ci dumnezeieștile lumini ale sfintelor Tale învățături le‑ai strălucit în lume mai întâi prin lege și prin proroci, iar mai apoi prin Însuși Fiul Tău cel Unul‑Născut, Care ai binevoit să ne răsară nouă trupește și la strălucirea luminii Tale să ne povățuiască; fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre și ne dăruiește nouă, Doamne, cu inimă neadormită și trează să petrecem toată noaptea vieții acesteia așteptând venirea Fiului Tău și Dumnezeului nostru, Judecătorul tuturor, nu culcați și dormind, ci priveghind și cugetând la lucrarea poruncilor Tale să ne aflăm, și întru bucuria Lui împreună să intrăm, unde este glasul cel neîncetat al celor ce prăznuiesc și nespusa dulceață a celor ce privesc frumusețea feței Tale celei negrăite. Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui Celui fără de început, împreună și Unuia‑Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
O, Duhul Sfinte, Împărate veşnic,
Dătătorule de viaţă nestricăcioasă;
În nesfârşita Ta milostivire ,
Pogoară-ţi privirea asupra beteşugurilor firii noastre.
Luminează-ne şi sfinţeşte-ne.
Lumina cunoştinţei Tale să strălucească în inimile noastre cele întunecate.
Şi în vasele de lut ale firii noastre, arată puterea Ta cea nebiruită.
Amin.
Cum Te vom numi pe Tine, Fecioară, Ceea Ce pe robii Tăi cei cuprinşi de mâhnire îi ridici la lumina izbăvirii şi picuri în suflete untdelemnul milostivirii spre înecarea durerilor celor de multe feluri? Nu ne părăsi în ceasul necazurilor şi mai cu seamă când norii grei ai deznădăjduirii se ivesc pe bolta inimii noastre. Cu ale Tale stăruitoare rugăciuni dobândeşte iertare păcatelor noastre şi ne întăreşte pe piatra credinţei. Primeşte din nevrednicele noastre mâini flori de cuvinte mulţumitoare şi ne împărtăşeşte de mireasma pocăinţei celei mântuitoare.
Ca Una Ce eşti Bucuria creştinilor, cercetează şi sufletul meu cel cuprins de lanţurile întristării şi îl călăuzeşte către izvorul dumnezeieştii liniştiri. Adapă-l din apa pocăinţei şi îl curăţeşte de toată răutatea, ca să aducă roade de fapte bune şi să se izbăvească de focul cel veşnic.
Bucuria celor necăjiţi eşti cu adevărat, căci numai Tu iei în mâinile Tale de Maică durerile noastre şi ai putere a ridica din adâncul deznădăjduirii pe cei ce te cinstesc pe Tine.
Mărire purtării Tale de grijă! Mărire milostivirii Tale Preacurată, prin care scoţi pe toţi din adâncurile cele mai de jos ale păcatului şi îi povăţuieşti la calea mântuirii. Nu ne părăsi nici pe noi până în sfârşit, ci în ceasul înfricoşător al morţii să ne fii Sprijinitoare, solindu-ne iertare şi mântuire de la Hristos, ca să Te cinstim pe Tine cu mulţumire în veci, strigând: Bucură-Te, Maica Luminii Celei neapuse, Pământul roditor de mântuire, Oglinda înţelepţilor, Bucuria celor smeriţi, Binecuvântarea rugătorilor!
O, PREASFÂNTĂ NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, cădem înaintea preaslăvitei tale icoane făcătoare de minuni, ce vindecă prin post și rugăciuni orice durere sufletească orice rană și plângere.
Din ochii tăi care ne privesc cu dragoste de MAMĂ, izvorăște nouă tămăduiri ale sufletelor căzute în diferite necazuri și păcate, fii nouă ancoră tare, celor care naufragiem pe marea vieții acesteia.
Venim la tine cu inimă zdrobită, cu credință și pocăință, ridică-ne MAICĂ PREASFÂNTĂ, că nu avem unde să ne ducem, în TINE nădăjduim, izbăvitoare și ajutătoare grabnică.
Trimite ploaie și rodul pământului, peste toate locurile și părțile creștinești celor care se închină unuia Dumnezeu slăvit în TREIME și te cinstesc pe TINE!
Trimite ajutor celor săraci, care stau înaintea chipului TĂU și plâng, așteptând revărsarea darurilor TALE, nu ne lipsi pe noi nici de cereasca împărăție a FIULUI TĂU, DUMNEZEUL și MÂNTUITORUL nostru în veci. AMIN!
Așa, DOAMNE, DUMNEZEUL nostru, auzi-ne pe noi păcătoșii și nu trece cu vederea rugăciunile noastre, nici să biruiască fărădelegea noastră mila TA, pentru că nu numai de sete ne topim ci și de alte mii de rele, trimite, DOAMNE, binecuvântările TALE peste noi. AMIN!
Rugăciune pentru înţelegere şi dragoste între soţi,către sfântul binecredincios cneaz Petru,în călugărie David, şi către sfânta cneaghinăFevronia, în călugărie Eufrosinia, făcătorii deminuni din Murom. Viaţa acestoraa fost un model de căsnicie creştină, şi ca atare suntocrotitori ai celor ce se căsătoresc.
Mari bineplăcuţi ai lui Dumnezeu şi preaminunaţi făcători de minuni, binecredinciosule cneaz Petru şi binecredincioasă cneaghină Fevronia, osârdnici rugători pentru noi către Dumnezeu! La voi alergăm şi vouă ne rugăm cu nădejde tare: înălţaţi pentru noi, păcătoşii, sfintele voastre rugăciuni către Dumnezeu şi cereţi de la bunătatea Lui toate cele de trebuinţă sufletelor şi trupurilor noastre: credinţă dreaptă, nădejde bună, dragoste nefăţarnică, bună credinţă neclintită, sporire în faptele cele bune, pace în lume, bună rodire a pământului, bună întocmire a văzduhului, sănătate trupurilor şi mântuire sufletelor.
Mijlociţi pe lângă împăratul Ceresc pace, linişte şi bună rânduială pentru toţi binecredincioşii creştini. Păziţi-ne pe noi de tot răul, şi pe toţi dreptslăvitorii, care la voi aleargă, adumbriţi-i cu lucrarea harică a rugăciunilor voastre bineplăcute lui Dumnezeu şi toate cererile lor cele cu evlavie împliniţi-le.
Aşa, sfinţilor făcători de minuni, nu treceţi cu vederea rugăciunile noastre, ci mijlociţi pentru noi pururea către Domnul şi, cu ajutorul vostru, învredniciţi-ne să primim mântuirea cea veşnică şi să moştenim Împărăţia lui Dumnezeu, ca să slavoslovim iubirea de oameni cea negrăită a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, a lui Dumnezeu Celui în Treime închinat, în vecii vecilor. Amin.
O, Preaminunată Ocrotitoare cerească a întregii Ortodoxii, primeşte şi razele gândurilor noastre pe care le îndreptăm cu smerenie către Tine. Păzeşte-ne pe noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi abate norul mâniei lor dinspre noi, ca întru pace să-Ţi dăruim curgerea rugăciunii noastre. Pe scaunul slavei cereşti ai fost aşezată de Cel Căruia te-ai făcut scaun preaînalt a toată desăvârşirea.
De acolo veghezi ca o Împărăteasă asupra poporului tău şi pe îngeri îi trimiţi ca să păzească pe robii tăi de toată vătămarea potrivnicilor noştri. Sub lumina privirii tale iubitoare de Maică ajută-ne să punem început bun pocăinţei noastre şi să deprindem virtuţile. Pe cei din primejdii îi acoperă cu darul tău, pe cei întristaţi îi povăţuieşte la limanul păcii dumnezeieşti şi pe noi, pe toţi, ne întăreşte întru mărturisirea dreptei credinţe prin cuvânt, dar mai ales prin faptele cele bune izvorâte din inimă smerită şi iubitoare.
Cu sabia rugăciunii tale taie toate gândurile patimilor noastre şi tulburarea furtunii ispitelor de pe marea vieţii o potoleşte, ca întru pace să petreacă robii tăi în toate zilele în aşteptarea Împărăţiei celei cereşti. Zdrobeşte cu gânduri smerite pe vrăjmaşii care caută să ne prăbuşească în prăpastia răutăţii. Ridicând mâinile tale la rugăciune, dobândeşte pentru noi surparea gândurilor întunecate şi străluceşte mintea noastră cu lumina Soarelui înţelepciunii.
Nu avem pocăinţa cea mântuitoare şi nici nu ştim a ne ruga pentru a atrage asupra noastră mila Stăpânului, dar nu ne lăsa pe noi, Maică Preacinstită, ci cu însăşi cheia rugăciunii tale descuie-ne uşa milei dumnezeieşti. Împacă viaţa noastră şi în ceasul sfârşitului vieţii noastre pământeşti să ne întâmpini cu faţă luminoasă şi cu nădejdea mântuirii, alungând de la noi toată frica, spre a te lăuda cu bucurie în vecii vecilor. Amin.
Bucură-Te, Podoaba Cea preastrălucită a îngerilor, Oglinda vieţuirii îngereşti, Icoana fecioriei, Fântâna tuturor darurilor Duhului, Binecuvântarea pustnicilor, Scutul monahilor, Sabia de foc a rugăciunii drepţilor, Încununarea mucenicilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, întrariparea nevoitorilor cu dorul cel dumnezeiesc, Ploaia Cea bineînmiresmată a renaşterii duhovniceşti, Cartea Cea sfinţită a tainelor mai presus de minte îngerească, Sfeşnicul Cel pururea veghetor al Treimii, Cununa slavei Apostolilor, Călăuzitoarea creştinilor către pământul mântuirii, Pecetea desăvârşirii Sfinţilor, Ancora celor ce înoată pe marea vieţii, Adâncul îndurărilor dumnezeieşti, Izvorul nesecat al darurilor cereşti, nu Te depărta de sufletele noastre în necazuri, ci risipeşte cu rugăciunile Tale norul ispitelor şi fă să ne răsară nouă lumina pocăinţei.
Ca Una Ce ai purtat în braţele Tale pe Floarea Cea dumnezeiască, pe Hristos, Dumnezeul nostru, Care cu mireasma cuvintelor Sale a atras pe toţi în grădina mântuirii, cu flori de laude dumnezeieşti înfrumuseţează şi grădina inimii mele, cea nelucrată şi biruită de spinii patimilor.
Ca Una Ce eşti Tămâia rugăciunii credincioşilor şi Lauda Cea neîncetată a îngerilor, primeşte smeritele cuvinte ale robilor Tăi şi dăruieşte împlinirea cererilor celor bune ale robilor Tăi.
Ceea Ce ai băut paharul durerilor pentru Cel Ce pe Cruce a luat asupra Sa toate durerile noastre, îndulceşte amărăciunea sufletelor noastre din necazuri şi cu mierea înţelegerilor duhovniceşti ne întăreşte.
Scară a rugăciunii Te ştim pe Tine noi, cei ce ne târâm în pământul păcatelor şi cerem Ţie în toată vremea să ne ridici din căderea cea cumplită. Îmblânzeşte asprimea durerilor noastre sufleteşti şi trupeşti şi cu mângâierea rugăciunilor Tale întăreşte sufletele noastre slăbănogite de multe păcate.
Grăbeşte şi ne întâmpină pe calea rugăciunii, adăpându-ne din izvorul darurilor Tale, ca neîncetat să ne arătăm mulţumitori milostivirii Tale şi să întindem în toată vremea masă duhovnicească de cântări îngereşti întru cinstirea Ta.
Ca pe cei doi bani ai văduvei primeşte şi neputincioasele noastre cuvinte şi cu puterea rugăciunilor Tale ne ridică la lumina înţelepciunii, stingând focul patimilor noastre, ca să Te mărim pe Tine neîncetat, dând slavă şi mulţumire şi Treimii Celei de o fiinţă în veci. Amin.
*** Icoana Maicii Domnului „Pimenovskaia” este prăznuită pe 6 iunie.
Numele acestei icoane a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu provine de la Mitropolitul Pimen al Moscovei și al Întregii Rusii (1385-1390), care a adus icoana din Constantinopol la Moscova. Nu se știe exact anul în care icoana „Pimenovskaia” a ajuns la Moscova, dar cronicile consemnează că Mitropolitul Pimen a călătorit la Constantinopol de trei ori: 1380 – 1381, 1385 și 1390. În timpul ultimei sale călătorii, Mitropolitul moare în apropiere de Constantinopol.
Această icoană a Maicii Domnului este foarte iubită și răspândită prin numeroase copii în Rusia.
Icoana „Pimenovskaia” a început să izvorască mir bine înmiresmat atunci când a fost dusă în casa negustorului Titrumov. Prin ungerea cu mirul curs din icoană s-au vinedecat mai apoi mulți bolnavi. Obiceiul de a duce icoanele făcătoare de minuni în casele celor neputincioși era foarte răspândit în Rusia.
Pentru multă vreme, icoana Maicii Domnului „Pimenovskaia” a fost așezată în în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin (Moscova), însă a fost mutată în urma unui incendiu în Catedrala Bunei Vestiri din Kremlin. Cu această ocazie, pe spatele icoanei a fost zugrăvită icoana Bunei Vestiri.
În anul 1918, icoana a fost transferată la Comisia pentru conservare și restaurare a monumentelor de artă veche. După restaurare, icoana a fost dusă la Muzeul Național de Istorie.
În anul 1930, icoana Maicii Domnului „Pimenovskaia” a fost mutată la Galeria Tretiakov, unde se află și astăzi.
Icoana „Pimenovskaia” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”), înfățișând-o pe Maica Domnului ținându-L pe Pruncul Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de culoare roșie, ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvintează. Pe spatele icoanei este zugrăvită icoana tradițională a Bunei Vestiri.
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, căci tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc.
Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.
Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte.
Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor.
Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat.
Dar poporul acesta Te slăveşte, Doamne, nu numai cu buzele, ci şi cu inima.
Adu-Ţi aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul!
Ci încetează Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc. Adu-Ţi aminte, Iisuse, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi odată cu teritoriile cedate, şi-i miluieşte pe ei.
Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta.
Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată.
Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre.
Redă poporului nostru pământul pe care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum Îi vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne întru îndurarea Ta! Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curăţaţi prin suferinţă, să ajungem să slăvim pururi Sfânta Ta Înviere Iisuse, şi în ea să viețuim pururea, cu inima, cu mintea şi cu fapta, slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin!
Sfinte Părinte Efrem, am aflat că milostivirea ta se arată cu grăbire spre cei aflați în mare neîmplinire și în sfâșiere lăuntrică și de aceea am cutezat să te caut și să te rog să îmi asculți și mie durerea.
Încă din copilărie mi-a fost dat să văd la oameni, în loc de fapte și cuvinte bune, lucruri și cuvinte care sunt ale întunericului. Iar pe acești oameni nu numai că i-am văzut, ci mi-au făcut mult rău, cotropindu-mi viața cu faptele, cuvintele și relele lor obiceiuri.
Cu multă amărăciune mărturisesc că, în alcătuirea vieții mele, am văzut adeseori fețe de oameni care, prin faptele lor, aveau chipuri de fiară, făcându-se astfel pe ei înșiși biruințe ale urii, răzbunării, dezbinării și relei voințe.
Toate acestea mi-au rănit și mi-au schilodit sufletul, iar această stare lăuntrică îmi este ca o vatră sufletească. Orice fac și orice doresc, tot la ea mă întorc, în felul acesta pricinuindu-mi eu însumi mai mult chin.
Vino tu, preamilostivule Efrem, și, întinzând mâna ta cea sfântă, ridică-mă cu putere și mă tămăduiește din această stare de plângere și durere. Cred cu adevărat că poți săvârși aceasta, căci dragostea ta fără seamăn este nemăsurat mai mare decât toate urâciunile care mi-au fost date să le văd, aud ori pătimesc.
Și mai cred că prin puterea Duhului Sfânt cunoști mai bine decât mine tot ceea ce este înlăuntrul meu, și de aceea te rog, coboară până în tainițele cele mai adânci ale inimii și dezrădăcinează de acolo toată moartea, urâciunea și păcatul, ca sămânța lor să nu-mi ruineze sau să-mi distrugă și viața aceasta pământească, și pe cea viitoare.
Iar cu nespusa ta blândețe, deschide-mi calea spre Sfânta Spovedanie, ca, mărturisindu-mi toate rănile lăuntrice, să mă slobozesc de puterea lor vătămătoare și să pot primi dumnezeiescul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos care, prin puterea Învierii, tămăduiește cele mai ascunse ale omului și ridică spre lucrare și viață nouă pe toți cei care Îl primesc cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste.
Sfinte Efrem, fă ca minunata și tainica ta îmbrățișare să îmi fie călăuză în drumul spre viața veșnică, pentru ca și prin smeritele mele fapte și cuvinte să se slăvească puterea Dumnezeului nostru, a Preasfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Atotmilostivă, Împărăteasa mea, Preasfântă Doamnă, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura și neîndoielnica mea nădejde. Nu te scârbi de mine. Nu mă depărta, nu mă părăsi. Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă, vezi-mă… Stăpână ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă… Preacurată.
1. Aleluia, slavă Ție, Tată ceresc, Te iubesc și Te rog, ceartă, leagă și alungă demonul lenii, care drumul vieții mele cu tot felul de curse l-a semănat ca să nu aduc rodul cel sfânt și binecuvântat, pentru care m-ai creat.
el mă împiedica să fac poruncile Tale și poruncile fericirilor pe care Domnul Iisus Hristos ni le-a lăsat.
el mă împiedică sa-i ajut, să le fac bine și să-i învăț pe alții, mă îndeamnă să nu muncesc, să nu îmi amintesc de taină pocăinței, să nu mă curățesc de păcate, ca un smochin fără de rod să fiu.
el mă împiedică să port crucea neamului meu.
el mă împiedică, împreună cu demonul akediei, să mă rog, să postesc și să fac fapte bune.
În toate cele sfinte ei au pus zăbava, amânarea, negrija, îndoiala, ca să mă împiedice să le împlinesc.
2. Aleluia, slavă Ție, Iisuse Hristoase, Te iubesc și Te rog, ceartă, leagă și alungă-l pe demonul lenii și al akediei care îmi dau somnolență și falsă oboseală în timpul rugăciunilor și al celorlalte îndatoriri.
ei aduc asupra mea ispite, cuvinte deșarte, amintiri, vrăjmași, mă împiedică să vorbesc clar, corect, să merg la slujbe, să priveghez, să fac cuvântul de folos.
ei mă fac să întârzii fapta bună ca să-și piardă din valoare, sau mă fac să o las, insuflându-mi gândul că este nefolositoare sau neimportantă.
ei mă îndeamnă să stau pe scaun, să casc, să mă reazem, la altceva să mă gândesc, sau altceva să lucrez, iar credința, evlavia, iubirea, care sunt sufletul rugăciunii, să nu le pun în cuvintele mele atunci când mă rog acasă sau când la Tine, în biserica Ta, ne aduni.
3. Aleluia, slavă Ție, Împărate ceresc, Duhule Sfânt, Te iubesc și Te rog, ceartă, leagă și alungă demonul lenii și al akediei care se strecoară pe neștiute în viața mea, în casa mea, în credință mea, în lucrarea, în inima și în gândul meu și pe toate le schimbă, le strâmbă și le strică.
Acești demoni îmi zdrobesc inima, sufletul, îmi smintesc mintea și ei sunt cei care fac să crească semințele cele rele, sădite de ceilalți demoni.
Neglijența, nesimțirea cea împietrită, nepăsarea, sunt armele prin care ei îmi cotropesc, îmi schilodesc, îmi nimicesc și îmi cuceresc mintea, trupul și voința.
De aceea, dăruiește-mi, Doamne, rugul rugăciunii, care arde, alungă și distruge toată lucrarea acestor demoni și curățește-mi inima, sufletul și toată ființa mea, de otrava lor.
Dă-mi, Doamne, să mă întăresc, să birui demonul lenii și al akediei.
Ajută-mă, Doamne, să zidesc în sufletul meu biserica Ta cea sfântă și izbăvește-mă de osânda cea veșnică. Amin.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.