Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care Arhiereu al nostru Te-ai făcut că să Te poţi aduce pe Tine Însuţi jertfă pentru răscumpărarea noastră din blestemul legii şi din robia păcatului, Cel care înaintea înfricoşătoarelor Tale patimi în rugăciunea Ta arhirească ai cerut: “Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, că să vadă slavă Mea”, Cel care la patruzeci de zile de la Învierea Ta Te-ai înălţat la cer din acest loc, ajută-ne că, la vremea de Tine hotărâtă pentru fiecare, toţi să fim împreună cu Tine şi să ne bucurăm de vederea slavei pe care Ţi-a dat-o dintru început Tatăl.

Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel Care în timp ce Te înălţai de aici la cer ca să şezi de-a dreapta Tatălui cu trupul Tău pe care L-ai îndumnezeit, binecuvântând pe ucenicii întristaţi i-ai mângâiat trimiţând peste ei făgăduinţa Tatălui, că cei ce vor sta în cetate vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus, îmbracă-ne cu puterea harului şi pe noi, cei care Te aşteptăm stand în Biserica Ta, Ierusalimul cel de sus, pe care ni l-ai lăsat nouă, creştinilor, mai tare decât orice cetate din lumea aceasta, nebiruită nici de porţile iadului.

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel care despărţindu-Te de ucenici i-ai făcut părtaşi tainei că Ţi s-a dat toată puterea, în cer şi pe pământ, pe noi cei care, ascultând cele ce ne-ai spus în ultima clipă că trebuie să propovăduim în numele Tău şi altora în urmă Ta, ne-am botezat în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, împuterniceşte-ne să păzim mai întâi noi toate câte ne-ai poruncit nouă, ca, prin pildă vieţii, să îi îndemnăm şi pe alţii a face asemenea.

Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Fiul Tatălui şi Fiul-Omului, Cel care după desăvârşirea celor necesare pentru mântuirea sufletelor tuturor oamenilor, ridicându-Te la cerul din care Te-ai coborât ca să faci aceasta, ne-ai asigurat că nu rămânem singuri, făgăduind: “Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”, fii şi cu noi în toate clipele vieţii noastre, ca să nu se împuţineze puterile noastre sufleteşti în faţa ispitelor şi să nu cunoaştem deznădejdea.

Aducându-ne aminte de cruce, de groapă, de Înviere, de Înălţarea Ta la cer, Te rugăm, Mântuitorule, ajută-ne ca păşirea noastră pe urmele Tale să fie spre urmarea Ta şi în duh, în toate, la bine şi la rău, prin împlinirea cuvintelor ce ni le-ai lăsat prin Sfânta Evanghelia Ta şi astfel să nu venim goi şi fără de roade când ne vei chema la Tine, ci pe toate ale vieţii noastre să Ţi le putem întoarce şi să le poţi primi că ale Tale dintru ale Tale. Amin”.

(în: Ierom. Grigorie Sandu, “Mântuitoarea frică de Dumnezeu“, Editura Christiana, Bucureşti, 2008)

Imaginea: Înălțarea Domnului – icoană pictată de Cuviosul Părinte Arsenie Boca la Mănăstirea Drăgănescu