Autor: multumesc2014

Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni – 16 August

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

decapitarea-sfintilor-brancoveni-sorin-efros

Troparul, glasul al 3-lea

Voia Tatălui Mântuitorul răstignindu-Se a împlinit-o, rămânând întru dragostea Tatălui, ci pe Acesta urmând Brâncovenilor și slava lumii călcând-o, Slăviților voia tatălui mucenicește ați împlinit cu care încununându-vă Stăpânului a toate pomeniți-ne.

Condac 1:

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Icos 1:

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 2:

Luminați fiind dintru înălțime, ați primit a pătimi și a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El să fiți și proslăviți; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care ați mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!

Icos 2:

Din fragedă pruncie ai înțeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este începutul înțelepciunii” și te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieștilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnești Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea în frică și în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriți. De aceea de la noi acum auziți:
Bucurați-vă, că dumnezeiasca pronie din neființă în această lume v-a adus;
Bucurați-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toții l-ați pus;
Bucurați-vă, căci dulceața cea negrăită a Sfintelor Scripturi ați aflat;
Bucurați-vă, căci cu osârdie, ziua și noaptea, din izvoarele lor v-ați adăpat;
Bucurați-vă, căci cunoștiinței faptă cea bună ați adus;
Bucurați-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;
Bucurați-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieți bine le-ați chivernisit;
Bucurați-vă, căci călătoria ați săvârșit și la limanul ceresc ați sosit;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 3:

Nu ai voit domnie și stăpânire pământească, fericite Constantine, știindu-te domn în casa și pe moșia ta, ci mai vârtos ai dorit să domnești, prin sfinte nevoințe și sfinte virtuți, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, și acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi și cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icos 3:

Silit ai fost de sfatul cel mare al Țării Românești să primești a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oști și de vrăjmași, blândețea și înțelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiți suntem noi că ți-ai tăiat voia ta și ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând și tu întru sine-ți: „eu și neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne îndemnați pe toți cu dorire a vă striga:
Bucură-te, noule Moise al Țării Valahiei și a ei propășire;
Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzești bună sporire;
Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oștean;
Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ștefan;
Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;
Bucură-te, micule Matei, dar desăvârșitule la minte;
Bucurați-vă, podoabe neprețuite ale Țării Românești;
Bucurați-vă, mărgăritare și binecuvântari ale orașului București;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 4:

Lăcașuri ale Sfântului Duh ați ajuns prin mucenicie, căci și voi mult ați ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, și tipărind cărți cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!

Icos 4:

Întunericul necredinței și al neștiinței ai izgonit, și lumina cunoștiinței dumnezeiești a strălucit peste țară, căci, ca și Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparnițe au ieșit sfinte cărți, comori de vindecări, bucuria creștinilor evlavioși, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:
Bucurați-vă, iubitorilor de sfinte lăcașuri și altare;
Bucurați-vă, ctitori de mănăstiri și dăruitori de odoare;
Bucurați-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;
Bucurați-vă, cărțile Sfântului Ierarh Antim în țară lumina sporesc;
Bucurați-vă, căci voi tipărirea primei Biblii în română ați continuat;
Bucurați-vă, căci apoi Psaltirea, cărți de slujbă și zidire sufletească ne-ați dat;
Bucurați-vă, căci cărțile voastre și până astăzi se doresc;
Bucurați-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toți o blagoslovesc.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 5:

Făclii luminătoare pentru Țările Române și pentru toată Ortodoxia s-au arătat tiparnițele înființate sau restaurate de voi la Snagov și Bucuresti, Râmnicu Vâlcea și Târgoviște, Buzău, Tiflis, și Alep, făcând pe creștinii romani și greci, iviri și arabi, să cânte cu toții într-un glas: Aliluia!

Icos 5:

Slavă nepieritoare ți-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, și după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creștinătăți ortodoxe, căci cine a năzuit către tine și l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminții, și popoare îți cântă ție, Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, și împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:
Bucurați-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;
Bucurați-vă, căci ne sunteți tăria, slava și bucuria;
Bucurați-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul și pământul uniți;
Bucurați-vă, că pentru țara voastră și întreaga lume mijlociți;
Bucurați-vă, că romani și greci cu graiuri alese vă heretisesc;
Bucurați-vă, că iviri și arabi din inimi recunoscătoare vă mulțumesc;
Bucurați-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe țări a însemnat;
Bucurați-vă, că roade cerești ați cules după ce cu lacrimi ați semănat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 6:

Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcașuri? Căci unde nu ați zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolnițe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părțile miluite de voi, orașe și sate Românești, mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca și din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării grecești și de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai și Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!

Icos 6:

Precum Binecredinciosul voievod Ștefan cel Sfânt în Moldova, și voi multe și alese lăcașuri de închinăciune ați ridicat, preafericiților, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine ați înmulțit talanții voștri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârșit l-ați înălțat, pentru care auziți:
Bucurați-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaș luminat în Bucuresti i-ați clădit;
Bucurați-vă, că și Mitropoliei muntene frumoasă clopotniță i-ați zidit;
Bucurați-vă, strigă vouă mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat, și Viforita;
Bucurați-vă și vă veseliți, vă spun cele de la Brâncoveni, Bistrița-Vâlcea, și Arnota;
Bucurați-vă, tainic șoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia și Sadova;
Bucurați-vă, auziți dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul și Tismana;
Bucurați-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraș, Șcheilor din Brașov și Ocna Sibiului;
Bucurați-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgoviște, de la Mogoșoaia și Potlogi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 7:

Crăiasa ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaș de îngropare pentru tine și tot neamul tău, minunatule voievod Constantin, dă măsura dărniciei și râvnei de care ai fost și tu mistuit pentru înfrumusețarea casei lui Dumnezeu, Sfânta Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusețe și armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Piatra cea mare a mormântului ce ți-ai gătit în biserica cea mare de aici și azi suspină după moaștele voastre sfinte, căci mănăstirea din Halki și biserica Sfântului Gheorghe din București au primit această comoară de neprețuit. Dar duhul, rugăciunea, și urmele pașilor voștri sunt pretutindeni la Hurezi și în schiturile ce ați ridicat închipuindu-le în semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie vă lăudăm, grăind:
Bucurați-vă, ai marilor împărați bizantini adevărați următori;
Bucurați-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;
Bucurați-vă, că șapte ani la dânsa, cu osteneală și fără preget s-a trudit;
Bucurați-vă, căci meșterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatra v-a izvodit;
Bucurați-vă, v-a strigat dintru înălțime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;
Bucurați-vă, vă șoptește Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ștefan;
Bucurați-vă, auziți și de la schitul patronat de Apostolii Sfinți;
Bucurați-vă, fericiți sunteți voi, feciori domnești și ai voștri părinți;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 8:

Nu a răbdat mai mult vrăjmașul neamului omenesc, tatăl minciunii și ucigașul de oameni, multa voastră lucrare săvârsită spre slava lui Dumnezeu Cel închinat în Treime și spre folosul întregii creștinătăți dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă. Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii, și vegheri, vă găteați pentru ziua încununării, și să primiți întâi paharul pătimirii, Domnului cântând: Aliluia!

Icos 8:

Mulți vrăjmași văzuți și nevăzuți a stârnit satana asupra voastră, ploaie de pâre, minciuni, și viclenii învolburând mințile hainului sultan Ahmet și sălbaticului său vizir Gin Ali pașa. Voi însă, îmbrăcându-vă în platoșa dreptății și într-armându-vă cu armele luminii, prin smerită pocăință vă întăreați, pentru care auziți de la noi așa:
Bucurați-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se pornește;
Bucurați-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbește;
Bucurați-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneați;
Bucurați-vă, căci pentru aceasta veți fi și mărturisitori neînfricați;
Bucurați-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduși, l-ați înfruntat;
Bucurați-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-ați aruncat;
Bucurați-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;
Bucurați-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 9:

Ritorii cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind și crescuți în desfătări, ați putut merge cu neclintită hotărâre și pe calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăție. Acestea sunt minunile credinței noastre săvârșite în fiii luminii, ascultării, și jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinții Săi pentru aceasta împreună să-I cântăm: Aliluia!

Icos 9:

În Sfânta și Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecățile Sale înfricoșate și neajunse minților noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgânești asupra casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar și jale neostoită toți locuitorii Bucureștiului, ba chiar și pietrele din drumul vostru, văzându-vă urcați în care și duși spre Țarigrad, sub pază aspră, spre înfricoșata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi către voi:
Bucurați-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Îl urmați;
Bucurați-vă, că de Împaratul împăraților ați hotărât să nu vă lepădați;
Bucurați-vă, cu toții, domn, feciori, și gineri, că spre mărturisirea lui Hristos ați pornit;
Bucurați-vă, că dintre voi, șase cununa și slava mucenicească au dobândit;
Bucurați-vă și pentru mult îndurerata doamnă Maria, care pe voi vă însoțește;
Bucurați-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârșește;
Bucurați-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;
Bucurați-vă, că veșnica răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei ați luat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 10:

Ajunși în cetatea Sfântului Împărat Constantin, ați fost aruncați în înfricoșata temniță Șapte Turnuri. În bezna și frigul ce îndurați înlănțuiți, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite, harul Lui vă lumina, vă încălzea și vă întărea, învățându-vă să multumiți fierbinte lui Dumnezeu pentru toate și să-I cântați: Aliluia!

Icos 10:

Cine va putea spune mulțimea caznelor și a chinurilor la care ați fost supuși vreme de aproape patru luni, prin care ați covârșit chiar și pe mulți dintre mucenicii cei din vechime. Îngerilor și oamenilor v-ați făcut priveliște înfricoșată și de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel curățit de șapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în viață și după moarte, vă fericim zicând:
Bucurați-vă, că în temnița întunecată și umedă ați fost închiși;
Bucurați-vă, că în lanțuri și cătușe v-au dat ai voștri pârâși;
Bucurați-vă, că ați sângerat cumplit, strujiți ca mucenicii de odinioară;
Bucurați-vă, căci cu clește roșit în foc v-au ars pe piept și la subțioară;
Bucurați-vă, că tari ca diamantul ați rămas voi în ortodoxie;
Bucurați-vă, că ați crezut cu neclintire în viața veacului ce va să fie;
Bucurați-vă, că Mântuitorul Hristos și Preacurata Sa Maică din înălțime vă priveau;
Bucurați-vă, că toți sfinții și toate puterile cerești pentru voi se rugau;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 11:

Ziua împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai 60 de ani de viață, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porțile cele grele ale temniței deschizându-le, ați fost aduși înaintea cruntului sultan, a curții sale, și a călăului cu iataganul scos, pentru ultima și cea mai grea înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toții, cântați în inimile voastre: Aliluia!

Icos 11:

Istoviți de chinuri și suferințe, în grele lanțuri ferecați, cu capete descoperite, cu picioare goale și numai în cămăși, au stat vitejii mărturisitori în fața păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le făgădui viața dacă se vor lăsa de legea lor și vor trece la legea turcească. Răspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creștinească nu ne lăsăm; în ea ne-am născut și am trăit, în ea voim să murim”. Apoi către copiii săi zise: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai ramas decât sufletele; să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea drept este ca acum să auziți:
Bucurați-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-ați plecat;
Bucurați-vă, căci îngerii cu cununi cerești de voi s-au apropiat;
Bucurați-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugati;
Bucurați-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârșire le spălați;
Bucurați-vă, oșteni viteji și nebiruiți ai Împăratului Ceresc;
Bucurați-vă, că vicleanul șarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;
Bucurați-vă, că la momiri și îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed ați defăimat;
Bucurați-vă, că pentru legea cea nouă, a darului și a iubirii lui Hristos ați răbdat și de El v-ați încununat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 12:

De a și șovăit Mateiaș pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său părinte, singur mergând și-a așezat capul pe butuc, râvnind cu dorire prealuminatei cete a sfinților mucenici, în care va cânta în veci de veci Sfintei, Celei de o ființă, și nedespărțitei Treimi: Aliluia!

Icos 12:

Cădeau ca spicele sub secera capetele copiilor domnești și al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiașe de lacrimi pentru nespusă durere vremelnică și apropiata fericire veșnică. Dar în inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele proorocești: „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie, aducem vouă aceste cântări de laudă:
Bucurați-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea, și iadul ați biruit;
Bucurați-vă, că puitorul de nevoințe Hristos întru cele cerești v-a primit;
Bucurați-vă, că se îngrozesc tiranii și răucredincioșii privindu-vă sau amintindu-și de voi;
Bucurați-vă, rugători bineprimiți pentru țară, neam, Ortodoxie, și sărmanii de noi;
Bucurați-vă, ocrotitori ai Bucureștiului și mijlocitori pentru toată suflarea românească;
Bucurați-vă, solitori pentru ea, ca înțelepciune de sus și milă bogată să dobândească;
Bucurați-vă, și nu ne lăsați să ne lepădăm de sfânta credință prin viața păgână;
Bucurați-vă, învingătorilor, și cereți îndurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 13:

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care ați biruit și v-ați încununat, căutați dintru înălțimea fericitei și nesfârșitei vieți cerești către noi, cei împovărați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și primind puțina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociți de la Dumnezeul milei și al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veșnice ca, mântuiți fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în negrăită bucurie a Împărăției Sale: Aliluia!

Apoi se zice iarași Icosul întâi: Întregind lanțul de aur al noilor martiri… și Condacul întâi: Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude…

Icos 1:

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 1:

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoară sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților, și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiti și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine ca de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin

Sursa: doxologia.ro

Masajul (II) – influențe asupra organismului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Cristi ButeicaAstăzi vă voi prezenta avantajele de care puteţi beneficia dacă veţi include în rutina dvs. zilnică câteva minute de masaj. Făcând o paranteză, în ţări precum Germania, Anglia, Italia, Belgia, oamenii privesc aceste terapii alternative ca o măsură de prevenţie universală.

Influența masajului asupra pielii

Pielea are un rol important în fiziologia umană, fiind un organ protector, excretor şi de termoreglare, împreună cu glandele sebacee, cu vasele sanguine şi cu terminaţiile nervoase. Activitatea acesteia influenţează foarte multe dintre procesele vitale ale organismului uman. Pielea este dotată cu un număr foarte mare de receptori, aflaţi într-o strânsă interacţiune cu sistemul cerebral spinal şi cel vegetativ; ea este cea care preia cele mai multe informații legate de lumea exterioară şi le transmite mai departe creierului pentru a fi prelucrate şi filtrate prin procesul reflexogen. Este primul organ al omului care primeşte excitaţiile produse prin diferitele acţiuni ale masajului.

Masajul are asupra pielii următoarele efecte:

  • elimină stratul de celule moarte ale epidermei, fapt ce înlesneşte respiraţia cutanată şi ajută la intensificarea proceselor de eliminare din organism a produselor de descompunere, prin glandele sebacee şi sudoripare;
  • dilată vasele sanguine din piele, intensificând circulaţia locală, iar nutriţia pielii şi a glandelor ei sporeşte; deasemenea, dilatarea vaselor produce creşterea temperaturii pielii, fenomen ce duce la dilatarea porilor şi intensificarea schimburilor cu exteriorul;
  • ajută la creșterea pragului de recepţie al terminaţiilor nervoase;
  • influenţează pe cale reflexă mecanismul de termoreglare;
  • acţionează asupra întregului aparat nervos, prin terminaţiile somatice şi vegetative ale nervilor, influenţând în mod reflex repartiţia sangelui în organism;
  • influenţează, pe cale reflexă, funcţiile organelor profunde prin intermediul zonelor reflexogene, situate îndeosebi la nivelul spatelui, coloanei vertebrale, capului, picioarelor şi mâinilor;

Influența masajului asupra sistemului muscular

  • masajul, ca acţiune mecanică asupra muşchiului, produce modificări complexe chiar la nivelul celulelor musculare;
  • reface muşchiul obosit prin creşterea schimburilor vasculare cu aport de substanţe nutritive şi îndepărtarea reziduurilor;
  • regenerează şi stimulează muşchii atrofiaţi, traumatizaţi sau paralizaţi;
  • combate depozitele patologice periarticulare;
  • îmbunătăţeşte proprietăţile fundamentale ale muşchilor: elasticitate, excitabilitate, conductibilitate, contractilitatea, extensibilitatea şi tonicitatea;
  • creşte rezistenţa musculară la efort ;
  • intensifică circulaţia din reţeaua sanguină şi limfatică, intensificând procesele metabolice din muşchi;
  • prin masaj se obţin efecte calmante, relaxante sau efecte stimulatoare de creştere a tonusului muscular în funcţie de intensitatea, frecvenţa şi durata manevrelor;
  • combate stazele şi infiltratele locale musculare;

Influența masajului asupra articulațiilor și tendoanelor

  • dezvoltă supleţea şi rezistenţa tendoanelor pentru o mai bună funcţionare articulară;
  • favorizează resorbţia lichidelor seroase care stagnează în articulaţii;
  • combate aderenţele, retracţiile, influenţează aspectul cicatricelor; reduce inflamaţiile, îmbunătăţeşte recuperarea după traumatisme (entorse, luxații și fracturi articulare);
  • îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi de nutriţie din interiorul osului (prin intensificarea circulaţiei);

Așadar, iată cum un banal masaj vă poate oferi o sumedenie de avantaje.

În următoarele articole vă voi prezenta influența pe care masajul o are asupra întregului organism.

Referințe:

  1. ADRIAN N. IONESCU – Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport, ed. ALL 1994
  2. ION DAN AURELIAN NEMEŞ – Masoterapie – masaj şi tehnici complementare, ed. Orizonturi universitare Timişoara 1999
  3. SABIN IVAN – Masajul pentru toţi, ed.Coresi, 2001

Cristi BUTEICĂ, student anul IV

Facultatea de Medicină, speciallizarea Asistență Medicală Generală

Acatistul Adormirii Maicii Domnului – 15 august

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

11873646_666124453524049_8060519032479003693_n

Troparul Adormirii Maicii Domnului, glasul 1:

Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Icosul 1

Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 2-lea

Marii ierarhi Dionisie, tainicul ceresc, Ierotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiasca arhierie, văzând ceata Apostolilor, adusă cu voia ta pe nori de la marginea lumii, la preacinstită adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Toată făptura cea înţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, Care, în mâinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţă fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa:
Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;
Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;
Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;
Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;
Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în lăcaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;
Bucură-te, stăpâna îngerilor şi a arhanghelilor;
Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;
Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;
Bucură-te, întru tot bună şi dătătoarea tuturor bunătăţilor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de Sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita adormire a Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă, şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul, plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer, şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

A înţeles astfel ucenicul că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea, bucurându-se pentru adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa:
Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;
Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti, şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău din văzduh, ca o adeverire, spre mărturie;
Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;
Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai-marii puterilor îngereşti;
Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;
Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;
Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;
Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;
Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;
Bucură-te, împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 4-lea

Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase având în sine evreul Atonie şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu Apostoli ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvântului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa:
Bucură-te, ceea ce ai luat buna vestire, pentru mergerea ta la Împărăţia cea de Sus;
Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea preacinstită;
Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamărită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;
Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;
Bucură-te, că ai dat lui vindecare;
Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;
Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;
Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine;
Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 5-lea

Sfinţii Apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume, împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinte a lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa:
Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărăţeşte peste toate;
Bucură-te, ceea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;
Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos;
Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe;
Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;
Bucură-te, crinul cel neveştejit, care a înflorit nemurirea;
Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului Părinte David;
Bucură-te, psaltire şi alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;
Bucură-te, chivot însufleţit al sfinţeniei Domnului;
Bucură-te, viaţă care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;
Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 6-lea

Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină, şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin buna înţelepciune a predicii Apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie:
Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită;
Bucură-te, preabună şi preaîndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;
Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;
Bucură-te, că, prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;
Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;
Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;
Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiasca slavă cerească;
Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;
Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa celor ce împărăţesc după Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, Doamna şi Stăpâna celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 7-lea

Pe toţi cei ce vor să intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine, Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, care cu cinste serbăm adormirea ta, primeşte să cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;
Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti;
Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;
Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata Apostolilor la înmormântarea ta;
Bucură-te, căci, cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;
Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;
Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor;
Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;
Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;
Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;
Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 8-lea

Ca pe un soare întru cele de sus ştiindu-te pe tine, Stăpână aleasă, suită de Fiul tău la frumuseţile cele mai presus de fire şi la bunătăţile cele nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta Lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, în cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:
Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;
Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împărătească a Atotţiitorului;
Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;
Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;
Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;
Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la tronul Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu, şi serbează preacinstită adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu, cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, începutul cel deplin al Legii şi al profeţilor;
Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Valaam;
Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;
Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preînchipuită de Ghedeon;
Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul Legii, Moise;
Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;
Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;
Bucură-te, uşă pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;
Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;
Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;
Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise ale tuturor profeţiilor;
Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de Sus, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-Se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică a Împărăţiei, împreună cu Dânsul, fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, auzi de la toţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie:
Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;
Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;
Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruie uneltirile duşmanilor;
Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;
Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;
Bucură-te, împrăştierea ereticilor;
Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;
Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;
Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;
Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;
Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioşi;
Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vieţuit;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 11-lea

Toată cântarea cetelor îngereşti laudă adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, Stăpână Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând lui Dumnezeu, Celui ce, după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă, celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, făclia cea nestricată a focului celui nematerialnic;
Bucură-te, aurora cea netrecătoare a luminii celei neînserate;
Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptăţii;
Bucură-te, lumină ce luminezi în întuneric;
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt;
Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină;
Bucură-te, Maica Luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;
Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce la Judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;
Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;
Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 12-lea

Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o Începătoriile şi Căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi Heruvimii, Serafimii şi Domniile, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând întru tot cinstita ta adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri, Împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:
Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;
Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;
Bucură-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită;
Bucură-te, că şezi întru slava Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;
Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;
Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;
Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată a Împăratului cerului şi al pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstită adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou Icosul 1: Îngerul întâistătător din cer a fost trimis…, Condacul 1: Celei alese dintre toate neamurile…,

Icosul 1

Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

şi această

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

123876.jpg-635x436

Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul

palermo-martorana-adormirea-maicii-domnului-600x3721

Imaginea: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Sfânta Mănăstire Nicula, care are hramul Adormirea Maicii Domnului – 15 august

Prohodul Maicii Domnului – 14 august

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

maica-domnului-ieusalimiteanca

Maica Domnului Ierusalimiteanca – Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani – Ierusalim  Foto: Laura Enache (sursa doxologia.ro)

Rugăciuni la vreme de necazuri, pericole, nenorociri

/ multumesc2014 / 2 comentarii

icon19

Mică rugăciune la necazuri şi supărări

Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi întristările chinuitoare mă îngrozesc, dar întru Tine este toată nădejdea mea. Tu cunoşti toată pricina răului ce mă bântuie. La Tine perii capului meu sunt număraţi. La Tine, deci, scap şi pe Tine te rog să depărtezi de la mine orice rău pierzător de suflet şi trup şi să-mi ajuţi să birui toate ispitele care mă învăluiesc. Pentru că Tu eşti întărirea, scăparea şi izbăvitorul meu, Hristoase, Dumnezeule şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Marea rugăciune la vremuri de grea încercare, necazuri, pericole şi nenorociri

trinitypalaiostrianginscript_1

Doamne Dumnezeule, norii negri ai nenorocirilor se îngrămădesc asupra capului meu şi întristările chinuitoare mă îngrozesc. Dar, deşi sufăr, eu nu cârtesc împotriva Ta, Preabunule, căci Tu eşti totdeauna sprijinitorul meu şi piatră cea neclintită, pe care sunt întemeiate nădejdile mele. Tu cunoşti, Dumnezeule, pricinile nenorocirilor şi întristărilor mele şi îngrijeşti de soarta mea.

Deşi sufăr, Doamne, eu ştiu că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin de nădejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lasă să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, pentru că eu cred că, având ajutorul Tău, voi ieşi biruitor.

Cel ce cârmuieşti lumea şi soarta muritorilor, cârmuieşte şi corabia vieţii mele, cea izbită de valurile ispitelor, spre liman liniştit. Înţelepciunea Ta să mă povăţuiască pururea în calea binelui şi a fericirii, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi.

Amin.

Doamne Dumnezeule, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în Rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea lor; Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngroziri şi cu suferinţe grele pe Dreptul Iov, pentru a se vădi şi mai lămurit virtuţile şi credinţă lui întru Tine; Cel ce ai dat îngăduinţă satanei să se apropie cu ispitire de Însuşi Fiul Tău, pentru ca, înfrânt şi ruşinat, acel duh blestemat să audă din gură Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia mea, satano, căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti!”. Cel ce tuturor Drepţilor şi Sfinţilor Tăi le-ai dat vremuri de ispitire, de primejdii şi de grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să biruie şi să rămână şi mai întăriţi în credinţă, în nădejdea, în dragostea şi în supunerea cea către Tine.

Însuţi, Atotputernice şi Preabunule Stăpâne, ajută-mă în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli şi amăgiri viclene îmi frământă inima. Arată-mi, Milostive Doamne, adevărul şi calea Ta cea dreapta, pentru ca, biruind greaua încercare din clipă de acum, să mă bucur de cuvintele Apostolului Tău Iacob, care zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci, lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu tuturor celor ce Îl iubesc pe El”.

Dăruieşte-mi, Stăpâne Doamne, inima curată şi credinţă tare, pentru că în aceste clipe grele să cant împreună cu Proorocul Tău David: „Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea. Mulţi zic sufletului meu: nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Dar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea eşti şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc: Dințiii păcătoşilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta.” Amin.

Rugăciunea Sfintei Cruci

56396050_10157259136162459_7808118362214498304_n

Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topeşte ceară de la faţa focului, aşa să piară diavolii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Crucii şi zic cu veselie: Bucură-te, Preacinstită şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului, care alungi diavolii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, care S-a pogorât la Iad şi a călcat puterea diavolului şi te-a dăruit pe tine nouă, Cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașul. O, Preacinstită şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului, ajută-mi împreună cu Sfânta Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu, şi cu toţi Sfinţii, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.

19260451_10155446139287459_8186054303486121470_n

Îngrădeşte-mă, Doamne Dumnezeule, acoperă-mă şi păzeşte-mă, cu puterea Cinstitei şi de viaţă purtătoarei Crucii Tale, depărtând de la mine tot răul. Amin.

2-rug-intristare

Rugăciune de lăsare în voia Domnului

În mâinile milostivirii Tale celei mari, Dumnezeul meu, încredinţez astăzi sufletul şi trupul meu, simţirile şi graiurile mele, sfaturile şi gândurile mele, lucrurile şi toate cele trebuincioase sufletului şi trupului meu. Iar Tu, Doamne, binecuvântează-mă, miluieşte-mă Doamne, şi mă izbăveşte de tot răul, ca petrecând aici pe pământ viaţă fără de păcat în toate zilele vieţii mele, să ajung la viaţa cea veşnică cu Sfinţii Tăi în Împărăţia Ta şi cu dânşii să te slăvesc în veci. Amin.

dumnezeu

Doamne Dumnezeule, Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul milei şi al îndurării şi al iubirii de oameni, în toată vremea şi în tot ceasul, în tot locul şi în tot lucrul întăreşte-mă Tu, Doamne, Dumnezeule, cu putere, cu tărie, cu credinţă, cu nădejde, cu răbdare, cu ştiinţă şi înţelepciune de la Tine. Luminează-mă Tu, Doamne Dumnezeule cu Sfânta voia Ta, ajută-mă a o înţelege eu pe ea şi numai pe ea a o face. Fie mie după cuvântul Tău, Doamne, Dumnezeule, întăreşte-mă în cele ce voi suferi şi ajută-mă ca de acum înainte să nu mai greşesc înaintea sfintei Tale fețe şi a Maicii Tale Preacurate.

56508767_1989310751196810_6075712693140979712_n

Maică Preacurată şi pururea Fecioara Maria, Tu, care ai nespusă bogăţie de milostivire şi tuturor le întinzi mâna de ajutor, tămăduind neputinţele şi neștiințele, tulburările şi frica, toate bolile şi patimile, cu putere de sus întăreşte-mă, Stăpână Preabună, şi pe mine, robul Tău (roaba Ta), care sunt atât de nevrednic şi neputincios sufleteşte şi trupeşte, şi mă învredniceşte de cercetarea ta şi purtarea ta de grijă, alungând de la mine negura mâhnirii şi a întristării de care sunt atât de cuprins. Acoperă-mă, Maică Preacurată, cu Sfânt Acoperământul Tău, ajută-mă şi învaţă-mă ca pe un neputincios ce sunt, hrăneşte-mă ca pe un străin, că prin tine mântuit fiind, pururea să cânt lui Dumnezeu: Aliluia!

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Saint-Archangel-Michael-Hand-Painted-Greek-Orthodox-Icon-1

Unde umbrează darul tău, Arhanghele, de acolo se izgoneşte puterea diavolului, căci nu poate răbda lumina ta luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta săgeţile lui, cele de foc purtătoare, cele pornite asupra mea, stinge-le prin mijlocirea ta, izbăvindu-mă pe mine de smintelile lui, vrednicule de laudă, Mihaile Arhanghele!

Doamne, miluieşte-mă!

Doamne, iartă-mă!

Doamne, ia-mă în paza Ta!

Nădejdea mea este Tatăl!

Scăparea mea este Fiul!

Acoperământul meu este Duhul Sfânt!

Treime Sfânta slavă Ţie!

Sursa: http://www.parohia-precupetii-vechi.ro/rugaciuni_la_necaz.htm

Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”

/ multumesc2014 / 3 comentarii

11866383_418300345044282_4823445790578799055_n

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sursa: doxologia.ro și Doamna Flori Coman

Acatistul Sfântului Nifon – 11 august

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Textul acestui Acatist a fost alcătuit de Comisia Liturgică şi Teologică a Arhiepiscopiei Târgoviştei, sub conducerea Înalt Prea Sfinţitului Părinte dr. Nifon, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei, revizuit de Prea Sfinţitul Ioachim Băcăoanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, corectat şi îndreptat de Prea Sfinţitul Irineu Slătineanul, secretarul comisiei speciale pentru canonizarea Sfinţilor Români.
După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1
Pe vrednicul păstor, Sfântul Nifon al Constantinopolului, Ierarhul cel minunat la Bisericii lui Hristos, cel ce, ca un luceafăr prea luminos a strălucit cu înţelepciunea şi cu smerenia pe toate laturile Ortodoxiei, să-l lăudăm după cuviinţă, ca pe un mărgăritar de mult preţ al Bisericii neamului românesc, zicându-i cu evlavie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Icosul 1
Din tinereţile tale, Harul Duhului Sfânt te-a călăuzit să-ţi înfrumuseţezi viaţa şi lucrarea rugăciunii după poruncile Evangheliei lui Hristos. Drept aceea, cu multă dragoste şi râvnă, luând crucea pe umeri, ai urmat Stăpânului Mântuitor, pentru care faptă te lăudăm, zicând:
Bucură-te, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, floare duhovnicească a ţinutului Dalmaţiei;
Bucură-te, mângâierea evlavioşilor tăi părinţi;
Bucură-te, purtătorul numelui Sfântului Nicolae, ocrotitorul tău;
Bucură-te, cel ce ai crescut în dreapta credinţă;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău s-a făcut sălaş al Duhului;
Bucură-te, mlădiţă bună altoită în Hristos;
Bucură-te, că din tinereţe ai iubit frumuseţile ortodoxiei;
Bucură-te, că luând Crucea ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a cuprins inima ta;
Bucură-te, minte luminată şi înţelepţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, următor al predaniilor Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 2-lea
Pătruns fiind de iubirea lui Hristos, încă din fragedă vârstă ai părăsit grija cea lumească şi îmbrăţişând viaţa smerită a monahilor, ai fost îmbrăcat în chip îngeresc. Pentru aceasta, ai mulţumit totdeauna lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Ca o floare, care se deschide rodului, Sfinte Părinte Nifon, alegând să mergi pe calea virtuţilor, ţi-ai deschis sufletul spre lumina învierii, făcându-l să crească întru roadele Duhului Sfânt. De aceea, ca un purtător de Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, mugur al sfinţeniei udat de apa vieţii;
Bucură-te, cămară care ţine roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, iconom al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, râvnitor pentru casa Domnului;
Bucură-te, îndreptător al credinţei şi chip al blândeţelor;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu şi slugă credincioasă;
Bucură-te, smerit ascultător în mănăstirile Athosului;
Bucură-te, ucenic al pustnicului Antonie;
Bucură-te, următor şi împlinitor al pravilelor călugăreşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai hrănit sufletul cu înţelepciunea;
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina învierii lui Hristos;
Bucură-te, lucrătorul virtuţilor mântuitoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 3-lea
Cunoscând mai marii cetăţii Tesalonicului înţelepciunea şi viaţa ta îmbunătăţită, după trecerea la cele veşnice a mitropolitului lor, te-au chemat să fii întâistătător, păstor şi învăţător. Drept aceea, întru smerenie, ai primit această înaltă chemare, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Îndreptător credinţei şi pildă de înţelepciune te-ai arătat păstoriţilor tăi, în cetatea Sfântului Dimitrie izvărâtorul de mir, Sfinte Ierarhe Nifon, vrednicule de laudă, căci învăţătura şi faptele tale au uimit chiar şi pe cei necredincioşi, numele tău făcându-se cunoscut în toate părţile Ortodoxiei. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt,
Bucură-te, sârguincios slujitor al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, înţelept luminător al credincioşilor ortodocşi;
Bucură-te, blândeţe şi tărie duhovnicească drept călăuzitoare;
Bucură-te, păstorul cel bun al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, învăţător şi tâlcuitor iscusit al Sfintelor Scripturi;
Bucură-te, luptător neînfricat împotriva nedreptăţilor;
Bucură-te, povăţuitorul monahilor şi sfătuitorul pustnicilor;
Bucură-te, stâncă neclătinată de zbuciumul lumesc;
Bucură-te, reazemul celor osteniţi şi ajutorul sărmanilor;
Bucură-te, bun chivernisitor al lucrurilor bisericeşti;
Bucură-te, iubitorule de pace şi dreptate pe pământ;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 4-lea
Ca o făclie purtătoare de lumină din lumina Prea Sfintei Treimi s-a arătat slujirea ta arhierească în întunericului necunoştinţei, căci ca nimeni altul, între ierarhii timpului tău, te-ai ostenit a conduce neamurile către lumina învăţăturii Mântuitorului Hristos. Drept aceea, învăţând şi sfinţind pe cei binecredincioşi, mulţumeai pururea lui Dumnezeu pentru darurile pe care le-ai primit, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Fericite Ierarhe Nifon, numele tău şi faptele tale sfinte fiind cunoscute în toată Ortodoxia, Bunul Dumnezeu a binevoit ca să fii chemat la înalta slujire de patriarh al Constantinopolului, drept aceea, ca păstor al păstorilor şi vrednic şezător pe scaunul apostolesc te lăudăm zicând:
Bucură-te, următorul Sfinţilor Apostoli;
Bucură-te, fericit luminător al sfintei Ortodoxii;
Bucură-te, trimis al lui Hristos să păstoreşti Biserica Sa;
Bucură-te, propovăduitor şi cinstitor evlavios al Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, văpaie de rugăciune care arde spinii eresurilor;
Bucură-te, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii;
Bucură-te, semănătorul cuvântului Evangheliei;
Bucură-te, glasul duhului vieţii în Biserica sfintei Înţelepciuni;
Bucură-te, unsul lui Hristos şi purtător de har dumnezeiesc;
Bucură-te, potir în care s-a turnat înţelepciunea cerească;
Bucură-te, învăţător, conducător al sfinţilor credincioşi;
Bucură-te, patriarh prea înţelept al Constantinopolului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 5-lea
Uneltirile şi vrăjmăşiile oamenilor răuvoitori te-au făcut să părăseşti scaunul apostolesc, suferind prigoană şi necazuri pe nedrept. Dar toate acestea le-ai răbdat şi le-ai biruit cu puterea rugăciunii către Hristos, cel ce a suferit împreună cu tine şi care niciodată nu te-a părăsit, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cunoscută fiind viaţa ta curată şi plină de virtuţi, voievodul Radu cel Mare te-a chemat să fii povăţuitor al credincioşilor din Ţara Românească. Pentru aceasta înţelegând chemarea lui Dumnezeu pentru Grădina Maicii Domnului, Sfinte Părinte Nifon, ai primit să fii păstor strămoşilor noştri, care bucurându-se ţi-au cântat unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe binevenit în Ţara Românească;
Bucură-te, slujitor smerit în Biserica poporului român;
Bucură-te, învăţător statornic al dogmelor ortodoxe;
Bucură-te, organizator iscusit al vieţii bisericeşti;
Bucură-te, îţi aduc mulţumire credincioşii din episcopiile Buzăului şi Râmnicului, înfiinţate de tine;
Bucură-te, povăţuitor blând al poporului binecredincios;
Bucură-te, podoabă de mult preţ a Ortodoxiei româneşti;
Bucură-te, prieten al voievozilor şi al domnitorilor credincioşi;
Bucură-te, părinte duhovnicesc al monahilor români;
Bucură-te, fericit rugător al plaiurilor străbune;
Bucură-te, apostol între apostolii neamului românesc;
Bucură-te, fericit povăţuitor al preoţilor şi călugărilor evlavioşi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 6-lea
Alergat-au la tine, ca la un păstor şi învăţător preaînţelept, clerul şi poporul cel iubitor de Hristos. Iar tu, Părinte, pe toţi i-ai povăţuit să aibă credinţă în Dumnezeu şi să ţină neschimbate dogmele şi Sfintele Tradiţii ale Bisericii drept măritoare, ca împreună cu îngerii să cânte cu vrednicie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Nu te-ai cruţat, Părinte, să mustri cu asprime pe cei fără de lege care se îndepărtaseră de la poruncile lui Dumnezeu, pentru care ai suferit izgonire de la slujirea sfântă a Bisericii. Însă cu credinţă în Dumnezeu, retrăgându-te în singurătatea Muntelui Athos, te-ai rugat pentru cei ce te-au prigonit pe nedrept, drept aceia noi, minunându-ne de răbdarea ta, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe plin de răbdare şi iubire;
Bucură-te, că n-ai suferit călcarea poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, descoperitorul minciunii şi surpătorul intrigilor;
Bucură-te, luptător vrednic împotriva uneltirilor diavoleşti;
Bucură-te, Ierarhe mai puternic decât ameninţările omeneşti;
Bucură-te, că nimic nu te-a despărţit de adevărul dumnezeiesc;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai avut povăţuitor întru toate;
Bucură-te, străjer credincios şi statornic al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, sabie care taie înşelăcinea şi viclenia oamenilor;
Bucură-te, scut de apărare pentru cei nedreptăţiţi;
Bucură-te, liman celor aflaţi în primejdii şi necazuri;
Bucură-te, luceafăr răsărit în vremea prigonirilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 7-lea
Mustrat fiind de cuget şi temându-se să nu vină peste el mânia lui Dumnezeu pentru fapta sa, Radu cel Mare a voit să te readucă, Sfinte Nifon, în Ţara Românească; însă tu, Părinte, mistuit fiind de dorul rugăciunii neîncetate şi al liniştei, ai rămas în viaţa pustnicească mulţumind lui Dumnezeu şi cântându-I: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Ierarh plăcut lui Dumnezeu şi făclie duhovnicească, exemplu al rugăciunii curate şi vistierie neîmpuţinată de sfaturi ziditoare te-ai arătat, Sfinte Părinte, călugărilor şi pustnicilor Muntelui Athos, la care cu toţii alergau şi te cinsteau ca pe un călăuzitor duhovnicesc care revarsă roadele dragostei lui Hristos, zicând:
Bucură-te, ancoră tare şi nemişcată a dreptei credinţe;
Bucură-te, înger în trup, plin de lumină cerească;
Bucură-te, suflet înmiresmat de mireasma Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel ce ai fost învrednicit de darul rugăciunii inimii;
Bucură-te, mângâietorul şi povăţuitorul monahilor ascultători;
Bucură-te, cămară în care locuieşte Hristos;
Bucură-te, lauda vieţuitorilor Muntelui Athos;
Bucură-te, purtător de lumină necreată;
Bucură-te, cel prin ale cărui rugăciuni ispitele diavoleşti se risipesc;
Bucură-te, curăţitorul patimilor şi al răutăţilor omeneşti;
Bucură-te, defăimătorul lenevirii şi al vicleşugului;
Bucură-te, nădejdea celor greu ispitiţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 8-lea
Credinţa cea dreaptă păzind şi calea vieţii pământeşti săvârşind, Sfinte, Dumnezeu te-a mutat de la cele vremelnice la cele nepieritoare. Drept aceea, Împăratul slavei, Hristos Mântuirorul nostru, te-a încununat şi te-a aşezat în ceata marilor dascăli ai lumii şi ierarhi, împreună cu care cânţi neîncetat în ceruri Prea Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Dobândind Împărăţia cerurilor, Sfinte Ierarhe Nifon, te bucuri de răsplata veşnicelor bunătăţi ale Stăpânului tuturor, Hristos Dumnezeu, Cel ce te-a întărit în toate ostenelile tale din Biserica Sa. Iar noi în Biserica slavei Sale cu bucurie îţi aducem unele ca acestea:
Bucură-te, prietene al Mântuitorului şi casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu sfinţii şi locuitorule cu îngerii;
Bucură-te, Patriarh al Bisericii aşezat de Hristos în ceata ierarhilor;
Bucură-te, văzătorule al feţei celei nevăzute a lui Dumnezeu;
Bucură-te, lauda cuvioşilor şi bucuria mucenilor;
Bucură-te, lumina aprinsă din focul dumnezeirii;
Bucură-te, chip ajuns la măsura asemănării cu Dumnezeu;
Bucură-te, piatra tăiată din piatra Hristos;
Bucură-te, candelă veşnic aprinsă în Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, luceafăr strălucitor în lumina cea negrăită;
Bucură-te, cel ce urci din slavă în slavă în Dumnezeu;
Bucură-te, că Hristos Se oglindeşte în chipul tău;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 9-lea
După mutarea ta la cele veşnice, nu după multă vreme, monahii mănăstirii Dionisiu, unde te-ai săvârşit întru Domnul, Sfinte Părinte, au scos sfintele tale moaşte care s-au arătat pline de putere dumnezeiască şi izvorâtoare de tămăduiri, pe care le-au aşezat cu evlavie spre închinare, mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Fericitul Voievod Neagoe Basarab, ucenicul tău, auzind că sfintele tale moaşte au fost preamărite de Dumnezeu, cu osârdie a trimis solie să le aducă în Ţara Românească pentru a ridica blestemul înaintaşilor săi. Drept aceea, sfintele tale moaşte, fiind aşezate pe mormântul voievodului Radu cel Mare şi, după multe rugăciuni şi privegheri, toţi au cunoscut că ai iertat de cel ce te-a prigonit. Iar noi minunându-ne de o rânduială ca aceasta, zicem:
Bucură-te, următorul în iertare al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, blândeţe şi tărie duhovnicească drept călăuzitoare;
Bucură-te, semn al dragostei trimis de Dumnezeu credincioşilor;
Bucură-te, casa împăcării şi pacea oamenilor;
Bucură-te, bun îndrumător şi povăţuitor al fericitului Voievod Neagoe Basarab;
Bucură-te, că prin sfintele tale moaşte aduci pace şi linişte în sufletele noastre;
Bucură-te, că te rogi lui Hristos pentru neamul românesc;
Bucură-te, tămăduitorul bolilor nevindecate;
Bucură-te, împodobitorul duhovnicesc al catedralei Craiovei cu creştetul tău;
Bucură-te, că Biserica Olteniei se bucură de grija şi ajutorul tău;
Bucură-te, îţi aduc credincioşii şi monahii care poartă numele tău;
Bucură-te, lumină pentru neamuri şi bucurie pentru popoarele ortodoxe;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 10-lea
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii săi, zicea oarecând în glas de rugăciune proorocul David, că pe tine, Sfinte Ierarhe, cel ales dintre fiii oamenilor, te-a chemat să fii Ierarh cinstit şi preţuit de preoţi, monahi şi credincioşi, pentru care cu toţii veselindu-ne duhovniceşte ne uimim de strălucirea ta pe care ai primit-o de la Dumnezeu, unde, împreună cu îngerii cânţi Prea Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Fiind aşezat de Dumnezeu în ceruri în ceata ierarhilor şi odihnindu-te de ostenelile tale în lumina cea negrăită a Prea Sfintei Treimi nu uita, Părinte Sfinte, pe cei ce cinstesc cu evlavie, aici pe pământ, sfântă pomenirea ta şi întru bucuria inimii îţi cântă:
Bucură-te, rugătorule neîncetat la Dumnezeu pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, Sfinte, cinstit între sfinţii neamului românesc;
Bucură-te, foc al Ortodoxiei şi stâlp al Bisericii strămoşeşti;
Bucură-te, icoana ierahilor şi a preoţilor cucernici;
Bucură-te, pacea călugărilor şi liniştea sihaştrilor;
Bucură-te, sfetnic de lumină pentru toţi credincioşii;
Bucură-te, călăuza celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, uşă deschisă către sfânta spovedanie;
Bucură-te, povăţuitor către Sfânta Împărtăşanie;
Bucură-te, izvor duhovnicesc care adăpi spre viaţa veşnică;
Bucură-te, liman duhovnicesc în care se odihnesc cei asupriţi pentru dreptate;
Bucură-te, îndulcirea celor ce-ţi cer ajutorul în necazuri şi întristări;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 11-lea
Cu ce cuvinte te vom lăuda pe tine, Sfinte Ierarhe Nifon, cel ce te-ai asemănat pe pământ cu îngerii, vieţuind mai presus de om; propovăduitorul Evangheliei Mântuitorului Hristos, cinstitorul adevărat al Maicii lui Dumnezeu, cel ce ai fost întâi şezător pe scaunul apostolilor, frumuseţea mucenilor şi cuvioşilor, slujitor îndumnezeit de Duhul Sfânt, care cânţi neîncetat: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Gura ta ce grabnică spre învăţătură, răsunând în urechile înţelenite de patimi, deşteaptă sufletele învârtoşate de păcate şi le face sârguincioase să înţeleagă tainele lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Sfinte Ierarhe Nifon, de Hristos cuvântătorule nu înceta să te rogi lui Hristos Dumnezeu să ne trezească şi pe noi la lucrarea faptelor bune, ca să te lăudăm zicând:
Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru cei ce se ostenesc în aspră nevoinţă;
Bucură-te, izbăvitorul de întristare şi dătătorul bucuriei;
Bucură-te, părinte pentru cei orfani şi oropsiţi;
Bucură-te, sprijinul bătrânilor şi reazemul săracilor;
Bucură-te, risipitorul furtunilor şi aducătorul de roadă pământului;
Bucură-te, înţelept povăţuitor al tinerilor;
Bucură-te, dezlegătorul blestemelor şi al farmecelor;
Bucură-te, călăuzitorul conducătorilor noştri pe calea adevărului;
Bucură-te, întruchiparea faptelor bune şi al virtuţilor;
Bucură-te, turnul din care se vede lumina lui Hristos;
Bucură-te, arhipăstor cinstit în toată Ortodoxia;
Bucură-te, apărător statornic al canoanelor şi dogmelor credinţei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 12-lea
Cel ce în ceruri străluceşti în ceata ierarhilor, iar pe pământ eşti podoaba poporului celui bine credincios, Sfinte de Dumnezeu înţelepţite Nifon, roagă pe Dumnezeu să ne dăruiască harul său pentru a ajunge şi noi la împlinirea virtuţilor ca împreună cu tine să-I cântăm cântarea sfântă: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Harul Duhului Sfânt cere nouă de la Tatăl ceresc, Sfinte, ca să se reverse peste noi pentru a putea lupta împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Întinde mâna ta spre ajutorul nostru, împacă viaţa noastră, Părinte Ierarhe, ca să nu pierim în vâltoarea ispitelor ce ne împresoară, ci, bucurându-ne să-ţi zicem:
Bucură-te, râule al lui Dumnezeu cel plin de apele harului;
Bucură-te, vasului Duhului şi minte veghetoare;
Bucură-te, cunoscătorul teologiei şi al înaltei cugetări;
Bucură-te, icoană luminată de razele dumnezeirii;
Bucură-te, minte înţeleaptă şi gură de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, fulger care luminezi toate laturile Ortodoxiei;
Bucură-te, rugătorule înaintea Prea Sfintei Treimi;
Bucură-te, lauda şi darul Bisericii Ortodoxe Române;
Bucură-te, ocrotitorul Târgoviştei şi al Argeşului;
Bucură-te, bucuria poporului românesc ortodox;
Bucură-te, ajutorul nostru în ziua judecăţii;
Bucură-te, mijlocitorule pentru sufletele noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Condacul al 13-lea
O, întru tot fericite, Sfinte Ierarhe Nifon, primeşte această puţină rugăciune ce ţi-o aducem din inimă curată; izbăveşte-ne de boli, de primejdii, de moarte năpraznică şi de toate ispitele diavoleşti. Roagă, Sfinte, pe Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veşnic, iertându-ne păcatele noastre, iar la sfârşitul vieţii noastre, să ne primească în Împărăţia Sa cerească unde toţi sfinţii se veselesc, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zic din nou
Icosul 1: „Din tinereţile tale…” şi
Condacul 1: „Pe vrednicul păstor…”
şi otpustul
Sursa: Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Nifon al II-lea, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolit al Ţării Româneşti, Arhiepiscopia Târgoviştei, 2008, pp. 31-46.
Sursa: http://sfintiromani.ro

Omul cu piele transparentă în ziua de mâine – Alexandru Povarnă

/ multumesc2014 / 4 comentarii

81eff376f3f3ab9129ceb194cf70dfc3-e1439152557482

Mă cunoști

pe sub mine ai umblat

căutând flori de mormânt

sunt ascuns sub o piele transparentă

de om supracontemporan

pot să aud din iarbă zvonuri de concert stradal

te ador copil banal

cu păr sur și glas strident de pescăruș pitic

ia-mi venele și fă un ghem

pentru statuia ta cu bustul gol

săgeți cu vârf de limbi umane rup pielea

și rămân captive între coaste

lasă-mă să cad ușor pe patul de căpșuni și fân verde

lasă-mă să îmi amintesc prima mână atinsă noaptea

și primul pas prin apă de ploaie

lasă-mă să cad prin veșnicul cânt de lumânare

lasă-mă să cad ușor în mine două bătăi de inimă

și apoi …HAI

Aleluia!

Alexandru Povarnă

Imaginea:

Ilker Aslan

Giant Sculpture of a Man Made of Letters –

Părintele Irineu Curtescu are nevoie de ajutorul nostru

/ multumesc2014 / 13 comentarii

Pr Irineu

Doamne ajută,

Părintele Irineu Curtescu a fost închinoviat la Mănăstirea Sihăstria din Neamţ în anul 1980, fiind îndrumat duhovniceşte de către părintele Cleopa Ilie şi părintele Paisie Olaru. La dată de 21 mai 1984 a fost hirotonit întru ierodiacon iar la dată de 5 octombrie 1985 a fost hirotonit întru ieromonah.

După 11 ani de vieţuire la mănăstirea Sihăstria, timp în care a povăţuit duhovniceşte credincioşii veniţi din toate colţurile ţării, părintele Irineu s-a nevoit începând cu anul 1991 la schitul românesc Prodromu din Sf Munte Athos, avându-l ca stareţ pe părintele Petroniu Tănase.

Părintele s-a reîntors în ţară în anul 1996 pentru o intervenţie pe cord deschis la valva mitrală. Începând cu acest an, a slujit la mănăstirea Antim din Bucureşti, unde l-a îngrijit pe părintele Sofian Boghiu până la adormirea întru Domnul a părintelui Sofian.

Începând cu anul 2006 şi până în prezent, părintele a ctitorit cu ajutorul Bunului Dumnezeu două mănăstiri în munţii Apuseni, la o altitudine de 1300 m: Mănăstirea Sf Nectarie, care numără în prezent aproape 30 de monahi, şi Mănăstirea Sf Spiridon şi Sf mucenici Eustatie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest, care are în prezent 23 de maici.

Părintele Irineu este programat pentru a doua operaţie la valva mitrală în Berlin pe dată de 29 Septembrie anul curent iar costul operaţiei se ridică la aproximativ 50.000 EURO. Dacă există posibilitatea din partea dumneavoastră de a-l ajuta, vă punem la dispoziţie detaliile de cont:

HSBC Bank United Kingdom, Cont GBP
Nume Cont: Părintele Irineu
SWIFT: MIDLGB22
IBAN: GB19MIDL40040471796100
Şorţ Code: 40-04-04
Account Number: 71796100

BCR, Banca Comercială Română, Cont RON & EURO
Nume Cont: Ioan Curtescu
Swift: RNCBROBUXXX
IBAN: RO94RNCB0006020936680003

Pentru mai multe informatii in legatura cu operatia va rugam sunati la

Ștefania: 0044 0751 1350 500

Bunul Dumnezeu să vă răsplătească dragostea, să vă bucure cu o inima bună iar pe Părintele Irineu să ni-l ţină întru mulţi ani sănătos!

http://alături-de-pr-irineu.blogspot.com/2015/07/părintele-irineu-are-nevoie-de-ajutorul.html

Masajul (I) – scurt istoric, importanță și efecte specifice

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Cristi ButeicaÎncă de pe vremuri voiam să scriu despre beneficiile ce le poate aduce un „simplu masaj” asupra psihicului şi fizicului omului, dar, de câte ori porneam la drum, de atâtea ori renunţam, întrucât constatam că pe piaţă erau multe lucrări de specialitate care, în mare parte, repetau aceleaşi lucruri.

Cei care sunt de-un leat cu mine poate îşi vor aminti de broşurile mici, mult căutate, prin care era încurajate automasajul, presopunctura, alte tehnici si manevre care îşi au origini adânci în Orient. Aşa că, adunând informaţii şi punându-le cap la cap, m-am gândit că nu strică a vi le aduce la cunoștinţă şi, de ce nu, poate a vă convinge să încercaţi, măcar odată, plăcerile trăite într-o şedinţă.

Scurt istoric

Masajul este practicat de mii de ani (circa 4 – 5000 de ani în urmă) de către chinezi, indieni, egipteni, babilonieni, persani, asirieni, evrei.

În Grecia Antică masajul era folosit ca element esenţial în pregătirea atleţilor la olimpiade.

La romani masajul se practica în băile publice, având un rol de înviorare (efectuat dimineaţa) şi de relaxare (efectuat seara).

În Europa, masajul a fost dezvoltat în Suedia, căpătând şi o denumire specifică, masajul suedez, preluat şi practicat ulterior peste tot.

În Romania, personalităţi precum R. P. Manga, N. Halmagiu, M. Sturza, au fost printre cei care practicau şi predau o astfel de tehnică ce ajunsese la rang de materie în şcolile de profil.

Ce este masajul?

Masajul este o prelucrare, metodică şi mecanică a părţilor moi ale corpului prin procedee manuale şi/sau instrumentale (mecanice, electrice, hidrice etc.) aplicate în scopul obţinerii unor efecte fiziologice, curativo-profilactice, regenerative, sportive, estetice şi terapeutice – o definiţie complexă, pe care o veţi găsi aproape în toate publicaţiile de specialitate.

Scopul masajului

Scopul fiziologic  – vizează îmbunătăţirea proprietăţilor fizice ale ţesuturilor şi stimularea funcţiilor importante ale organismului (circulaţia). Din această cauză masajul a devenit o metodă curentă de refacere a sportivilor. De asemenea, are o acţiune benefică în optimizarea funcţională a viscerelor, aparatelor şi sistemelor organismului.

Scopul profilactic (de prevenire) – se referă la menţinerea stării de sănătate, creşterea rezistenţei organismului.

Scopul regenerativ – combate îmbătrânirea prin aducerea corpului într-o formă fizică şi psihică foarte bună.

Scopul estetic – remodelează corpul prin reducerea depunerilor de grăsime, acţionând favorabil asupra zonelor afectate.

Scopul terapeutic – masajul este folosit în tratamentul complex al diverselor boli. Masajul este mijloc pasiv de recuperare (pacientul nu este solicitat) şi mijloc specific al recuperării medicale.

Țesuturi asupra cărora acționează masajul:

– pielea şi mucoasele;

– tesutul celular subcutanat;

– muşchi;

– tendoane şi ligamente;

– vase limfatice şi sanguine;

– nervi;

– ţesuturi articulare şi periarticulare;

– organe interne.

Efecte specifice

– efecte directe – produse de acţiunea mecanică a manevrelor (masajul somatic);
– efecte indirecte – reprezintă rezultatul acţiunilor reflexe transmise în profunzimea organismului, pe membrul opus sau la distanţă;
– efecte stimulante/excitante – obţinute prin aplicarea manevrelor scurte, energetice si rapide;
– efecte calmante/relaxante/liniștitoare – rezultate prin aplicarea manevrelor lungi, executate cu o intensitate scăzută;
– efecte parţiale/locale cum ar fi: hiperemie locală datorită imbunătăţirii circulaţiei locale, indepărtarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbţie, calmarea durerii;
– efecte generale care se manifestă prin stimularea funcţiilor aparatului circulator, respirator, digestiv, excretor, stimularea metabolismului general, reglarea somnului, îndepărtarea oboselii, etc.;
– efecte imediate care depind de suprafaţa şi sensibilitatea ţesuturilor masate şi mai ales durata, frecvenţa, intensitatea unei manevre sau tehnici aplicate;
-efecte tardive care se instalează pe cale reflexă şi sunt de lungă durată;
-efecte obiective sunt cele monitorizate de masuer în timpul şi după ședinţa de masaj (hiperemie, contractura musculara, etc.);
– efecte subiective sunt cele declarate de pacient atat în timpul, cât şi după sedinţa de masaj (relaxare, încordare, hipersensibilitatea, apariţia unei dureri, etc.);

În următoarele articole vă voi prezenta infuența pe care masajul o are asupra întregului organism.

Referințe:

1.ADRIAN N. IONESCU – Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport, ed. ALL 1994

2.ION DAN AURELIAN NEMEŞ – Masoterapie – masaj şi tehnici complementare, ed. Orizonturi universitare Timişoara 1999

3.LIVIU BULUŞ – Masajul terapeutic clasic suedez , ed. SYLVI 2001

Cristi BUTEICĂ, student anul IV

Facultatea de Medicină, speciallizarea Asistență Medicală Generală

Canon de rugăciune la vreme de necazuri

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

admin-ajax

Cântarea 1:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adeveritu-s-au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne-ai şi învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu,  văzând credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.

Cântarea a 3-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le-a primit? Să nu fie.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Întăreşte-ne, Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Luminează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem
priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

L-a biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre.

Cântarea a 4-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi, şi ne aşteaptă osânda veşnică.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Doamne, Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii în pustie, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate lipsurile noastre.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar numai unul a ştiut să aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească pentru ele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale, de care
s-au folosit cele trei fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele de trebuinţă.

Cântarea a 5-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: „Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi, şi veţi fi urâţi de toţi, pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creştine,  alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta-credinţă şi ai jertfit idolilor, dar maica ta şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos, şi pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce-i pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei, şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi.

Cântarea a 6-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit
aleşilor Tăi.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici  setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de cinste în curţile Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste.

Cântarea a 7-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine poate zice că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dumnezeu.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei, asemănându-ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-au mântuit.

Cântarea a 8-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai binevestit: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi bine le va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Miluieşte-ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit entru noi, după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o!  Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte-ne!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară Preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.

Cântarea a 9-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus Sfântul Apostol Iacov, care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.”

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim.

Apoi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului – 8 August

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

13126284797099208563

Troparul Sfântului Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Emilian, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Începătoriile cetelor celor mai presus de lume împreună locuind, de Dumnezeu cugetătorule fericite şi de sus privind, părinte, învredniceşte de mântuire pe cei ce cu bucurie săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul unindu-te cu Stăpânul, de Dumnezeu cuprinsule şi cu luminile cele de acolo strălucind, toată prăznuirea cea cinstitoare de Dumnezeu ai luminat-o cu învăţăturile tale; ca un îndrumător de cele sfinte arătându-te, de Dumnezeu cugetătorule.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin fapta cea bună, ierarhe, ai făcut mintea ta stăpânitoare peste patimi, împărţind ca un drept judecător şi sufletului şi trupului cele cuviincioase amândurora, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vădit ocârmuind Biserica, te-ai arătat tăinuitor iscusit al celor mai presus de minte şi tare apărător al adevărului, astupând gurile şi zdrobind fălcile leilor, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Născut din pântecele tău, Preacurată, cu dreaptă credinţă Îl cunoaştem Unul în două Firi, Dumnezeu şi Om, mai presus de fire, având desăvârşit deosebirea amândurora.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugător de Dumnezeu cugetător înaintea lui Hristos te punem credincioşii pe tine, ca pe cel ce ai luptat cu vitejie pentru Dânsul şi ai cinstit chipul Lui şi ai păzit Legea propovaduirii celei cinstite şi credinţa cea de sus.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te tărie a mucenicilor, ai surpat pornirea celui rău credincios şi te-ai făcut zid neclintit şi neschimbat al Bisericii şi Dumnezeiesc Mijlocitor, tare mustrând pe cei fără minte, de Dumnezeu cugetătorule, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel preaviclean, care băuse din destul veninul eresului, a fost mustrat de cuvântul tău cel învăţător; căci cu lumina ta a fost gonit întunericul şi prin strălucirile înţelepciunii tale celei Dumnezeieşti s-a descurcat împletirea sfatului cel viclean.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Acum cu luminat glas pe tine din suflet te propovăduim cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de trup, Care, fiind Întrupat din tine, S-a sălăşluit întru noi, neprimind mutare sau amestecare, Preacurată.

Irmosul:

Tu Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa firii omeneşti şi după milostivire, Te-ai închipuit în ea, încinge-mă cu putere de sus, ca să grăiesc către Tine: Sfântă este Biserica cea Însufleţită, a Slavei Tale Celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a. Irmos: Munte pe tine cu darul…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin fapta cea bună unindu-te, Sfinte Emilian, cu Atotputernicul şi cu Cel Tare în războaie, ai putut surpa sprânceana păgânului, iar acum grăieşti: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te răbdător, când ai fost trimis în îndelungate izgoniri, ai suferit, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Emilian, arătându-te mai întâi arhiereu cu fapte bune şi sfinţit tăinuitor, de Dumnezeu purtătorule preaales.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai după Lege din pruncie sfinţit, pustniceşte strălucind, de trei ori Fericite Emilian şi fiind înconjurat cu Cuvântul Darului, sfinţite tăinuitorule, lui Dumnezeu grăiai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce este mai presus decât toată făptura, săvârşind pe pământ Taina Dumnezeieştii zidiri începătoare de viaţă şi mai presus de minte, a locuit în pântecele tău, cel Înfrumuseţat cu Strălucirile Fecioriei, Preacurată.

Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind păcii…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin Dumnezeiasca Sa cunoştinţă de mai înainte cunoscând Hristos bunăvoirea sufletului tău cel mare, vădit te-a împodobit cu mari virtuţi, înfrumuseţându-te cu haina preoţiei şi cu patimile cele muceniceşti, tăinuitorule de cele sfinte, preacinstite.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind Darul Duhului, ai izvorât ape de învăţături turmei lui Hristos, preafericite. Pentru aceasta, învăţându-ne prin tine a cinsti chipul Lui şi al tuturor sfinţilor, ruşinăm pe cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-ţi cugetarea trupului tău cu ostenelile cele pustniceşti, prin strălucirea Duhului ţi-ai înviat mintea. Pentru aceasta, prin amândouă strălucind, ierarhe, ai bine plăcut lui Dumnezeu, sfinţite mucenice, vrednicule de minune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfânta sfintelor, Fecioară Curată, ai născut pe Sfântul Sfinţilor, pe Hristos Mântuitorul, Care sfinţeşte pe toţi. Pentru aceasta, te mărturisim pe tine Împărăteasă şi Stăpână a tuturor şi Maică a Ziditorului făpturilor.

Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrând să opreşti întinderea ereziei, cu osârdie ai intrat în primejdii şi cu îndrăzneală ai ruşinat pe cei ce ţinea obiceiul necredinţei, începând întâi a grăi tu înaintea soborului celui de Dumnezeu înţelepţit.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Numai pe Hristos cu înflăcărare iubindu-L şi dorind a dobândi Dumnezeiasca Strălucire, ierarhe al Domnului, bine plăcutule al lui Dumnezeu, ai arătat tărie mucenicească, strălucind întâi cu postirea. Pentru aceasta, lămurit ai primit îndoite cununi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având cugetul tău sus, aproape de Dumnezeu şi strălucitor de Razele Cele Dumnezeieşti, cu înlesnire ai trecut marea vieţii; şi fiind ocârmuit de Sfântul Duh, te-ai adăpostit acum în limanurile cele cereşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Binevoind ca un Milostiv a mântui firea omenească cea rău stricată prin zavistia şarpelui, S-a Sălăşluit în pântecele tău şi S-a făcut Trup Neschimbat, aflându-te pe tine Singură Curată, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată.

Irmosul:

Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit păzind-o Nestricată. Că Cel Ce nu a pătimit stricăciune a păzit Nevătămată pe Ceea ce L-a născut.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Pe tine, cel ce te-ai arătat viteaz apărător al Treimii, te măreşte, cântându-te, Biserica, pentru care ai şi pătimit, Sfinte Mucenice Emilian. Pentru aceea cinstim pomenirea ta, căci ne izbăveşti de năpădirea cea păgânească pe noi, robii tăi.

Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine, cuptor înţelegător…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai fost, părinte, cu adevărat încuviinţată înfrumuseţare a ierarhilor; că, împărăţind peste patimi, te-ai arătat turn nesurpat şi zid al Bisericii, slăvind pe Dumnezeu Cel Preaslăvit, vrednicule de minune.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu praştia cuvintelor tale celor strălucitoare şi cu săgetăturile învăţăturilor surpând învăţăturile celor de alt neam, nou David te-ai arătat nouă, numind pe Dumnezeu Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminat ai stat înaintea divanului chinuitorului pentru Hristos; şi ca dintr-un izvor Dumnezeiesc, ai izvorât cuvintele, mărturisind tuturor închinarea la cinstitele icoane, lămurit ştiind că închinarea trece către întâia închipuire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu străină cuviinţă fecioreşte ai Născut pe Ziditorul tuturor, Cel Ce Se odihneşte pe scaun de Heruvimi, tu Singură Preafericită, prealăudată Fecioară, Maica Dumnezeului părinţilor noştri, Celui Lăudat şi Preaslăvit.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcorit…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu focul cel înţelegător ai ars toată materia cea uscăcioasă a eresului; şi prin chemare Dumnezeiască pe slujitorii cei necuraţi i-ai înjunghiat, ca Ilie, cu sabia Duhului. Iar acum, veselindu-te, cânţi: toată făptura să Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai plin de dar şi de Puterea Cea Dumnezeiască, de trei ori fericite; şi cu bună cuviinţă înfrumuseţându-te cu podoaba curăţiei, neschimbat ai ţinut dreapta credinţă, cu care, stând acum înaintea Stăpânului, cânţi: toată făptura să Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Priveşti de sus spre cântăreţii tăi, sfinţite părinte, de Dumnezeu înţelepţite, arătându-ne nouă cărarea cea dreaptă şi sfărâmând cu rugăciunile tale întărâtările eresurilor, ca să cântăm cu îndrăzneală şi să cinstim icoana Mântuitorului Hristos şi să ne închinăm Născătoarei de Dumnezeu şi tuturor sfinţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu este întinare în Frumuseţea ta, Fecioară, căci tu Singură, cea fără prihană, te-ai arătat din veac Preacurată, luminând lumea cu razele fecioriei şi cu lumina curăţiei. Pentru aceasta, lăudându-te, cântăm: toată făptura să Binecuvinteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.

Cuptorul cel răcorit a închipuit minunea cea mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să zicem: să Binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii tale…

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflat-ai răsplătire ostenelilor tale, învrednicindu-te a locui acum, ca un mucenic şi Dumnezeiesc ierarh, împreună cu Oştile cele Dumnezeieşti, sfinţite mucenice, vrednicule de minune.

Stih: Sfinte Părinte Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai împodobit cu cuvântul şi cu înţelepciunea dogmelor, alesule Mucenic Emilian. Pentru aceasta, a încununat Hristos cinstitul tău cap, preafericite. Pe Acela roagă-L pururea pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Porţile cele cereşti Stăpânul deschizându-le, a primit sufletul tău, Cuvioase Emilian, odihnindu-l ca un drept în locurile de odihnă. Iar acum petreci împrejurul Scaunului Împăratului tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, minunile tale cele mai presus de minte! Că tu, Fecioară, Singura Preacurată Stăpână, tuturor ai dat a înţelege minunea cea nouă a naşterii tale. Pentru aceea neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Irmosul:

Chipul naşterii tale celei Curate l-a arătat Rugul cel ce ardea nears. Iar acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Cu Dumnezeiescul Duh fiind luminat, cu îndrăzneală ai propovăduit dogmele Ortodoxiei, părinte şi pe împăratul cel fără de lege, care te-a trimis pe nedrept în închisori depărtate, l-ai ruşinat, Părinte cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 4-lea: Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

În Muntele Taborului Te-ai Schimbat la Faţă, Dumnezeule, între înţelepţii Ilie şi Moise, împreună fiind de faţă şi ucenicii Tăi: Iacov, Petru şi Ioan. Iar Petru acestea a zis Ţie: bine este să facem aici trei colibe: una lui Moise, una lui Ilie şi una Ţie, Stăpânului Hristos. Cel Ce atunci ai arătat acelora Lumina Ta, luminează şi sufletele noastre.

Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla – 7 August

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

73085_sfanta_teodora_sihla_11

Condac 1:

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Icos 1:

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;
Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 2:

La marea stăruință a părinților tăi te-ai căsătorit, dar prea scurtă vreme în căsătorie ai viețuit. Pe soțul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci, părăsind lumea, amândoi la viața monahicească v-ați dus și lui Dumnezeu ați cântat: Aliluia!

Icos 2:

La Mănăstirea Vărzărești, cu bătrâna stareță Paisia ai viețuit și pildă de ascultare tuturor călugărițelor ai fost, pentru care cu laudă te cinstim:
Bucură-te, Teodora, că prin ascultare și smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că și Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;
Bucură-te, că prin ascultare și tăierea voii muceniță te-ai arătat;
Bucură-te, că prin ascultare smerenie ai câștigat;
Bucură-te, că prin rugăciune și tăierea voii tale partea Mariei ai ales;
Bucură-te, că prin smerenie și ascultare roadele mântuirii ai cules;
Bucură-te, că ascultarea și rugăciunea ți-au fost bogăție;
Bucură-te, că, aceasta înțelegând-o, cununa lor sfântă ți-ai ales ție;
Bucură-te, că prin ascultare și rugăciune mintea ți-ai luminat;
Bucură-te, că, venind prigoana turcilor, la pustie cu stareța ta ai plecat;
Bucură-te, că pustia și liniștea v-au fost folositoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 3:

Ajungând în pustie cu stareța ta Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mân­gâiere, cu rugăciunea te întăreai și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 3:

După adormirea fericitei tale starețe Paisia, către locurile părintești ai socotit să vii și un loc de liniște în munții Neamțului ți-ai ales. Pentru care noi ne-vrednicii, cinstind a ta dorință, cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, că loc de liniște și de pustnicie ai căutat;
Bucură-te, că pentru aceasta starețului Varsanufie al Sihăstriei ai cerut sfat;
Bucură-te, că, după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat;
Bucură-te, că, acolo ajungând, cu lacrimi din inimă lui Dumnezeu ai mulțumit;
Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniștit;
Bucură-te, că în peștera cea de sub stâncă ai locuit;
Bucură-te, că acolo cu măcriș și verdețurile pustiei te-ai hrănit;
Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;
Bucură-te, că prin duhovnicești sfaturi te-a povățuit;
Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;
Bucură-te, că nevoința pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucură-te, că a iubitorilor de liniște ai fost vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 4:

Ziua și noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi și în meditațiile cele duhovnicești, din inimă suspinând, lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 4:

Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicești mai mult decât cu hrana trupului te întăreai și cu nădejdea veșnicelor bucurii în toată vremea te mângâiai. Pentru care și noi nevrednicii te lăudăm:
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câștigat;
Bucură-te, că pe treptele urcușului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;
Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;
Bucură-te, că și din îndumnezeirea cea după har ai gustat;
Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;
Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veșnicelor bunătăți îl mângâiai;
Bucură-te, că trupul tău cu puțină hrană îl hrăneai;
Bucură-te, că din verdețurile pustiei și din apă puțin gustai;
Bucură-te, că ochii minții pururea priveau bunătățile viitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 5:

Multe ispite și năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora. Dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit și pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulțumire: Aliluia!

Icos 5:

Având mintea luminată de Prea Sfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga și cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci prin darul lui Dumnezeu cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciunile cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care și noi cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, stâncă duhovnicească, pe care ispitele viclenilor draci nu au clintit-o;
Bucură-te, că, având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;
Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;
Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai;
Bucură-te, că frigul, foamea și singurătatea, pentru Hristos ai răbdat;
Bucură-te, că liniștea și rugăciunea pe tine te-au ajutat;
Bucură-te, că postirea și înfrânarea nu le-ai împuținat;
Bucură-te, că neîncetata rugăciune cu umilință tărie ți-a dat;
Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;
Bucură-te, că prin nevoințe duhovnicești ai sporit;
Bucură-te, că prin trezvia minții pururea ai fost rugătoare;
Bucură-te, că prin post și rugăciune sfinților sihaștri ai fost următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 6:

Șaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post și în rugăciune, răbdând cu bărbăție nevoințele pustniciei, și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 6:

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ți pesmeți și altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai și sfaturi duhovnicești îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care și noi, văzând a ta iscusință, te lăudăm:
Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucură-te, căci cu învățăturile Sfinților Părinți pe tine te-ai întărit;
Bucură-te, că învățăturile Sfinților Părinți în viață te-au călăuzit;
Bucură-te, că viața pustnicilor ai căutat;
Bucură-te, că învățăturile lor pe tine te-au luminat;
Bucură-te, că, prin rugăciune și citire, trezvia minții ai câștigat;
Bucură-te, că Mântuitorul, pururea te-ai rugat;
Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat;
Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;
Bucură-te, că în desăvârșire prin rugăciunile ei sporeai;
Bucură-te, că și rugăciunile sfinților pururea ai cerut;
Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 7:

Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veșnicelor bucurii și toate luptele și ispitele veacului de acum cu bărbăție de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, cântând cu mulțumire pentru toate lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Toate ispitele și luptele care de la lume, de la trup și de la diavol asupra ta au venit, cu darul și cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi și suspin, din adâncul inimii rugându-te, ai luat de la El îndurare, de aceea și noi cu smerenie te lăudăm:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga lui Hristos cea preaînțeleaptă;
Bucură-te, că, având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;
Bucură-te, slugă înțeleaptă care pururea Lui ai urmat;
Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că Hristos Iisus ți-a fost ție toată mângâierea;
Bucură-te, albină duhovnicească ce mierea Duhului Sfânt ai adunat;
Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului mare dulceață ai aflat;
Bucură-te, privighetoare duhovnicească, ce pururea lui Hristos ai cântat;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare, ce pururea pe Hristos ai lăudat;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a vieții pustnicești râvnitoare;
Bucură-te, a multor sihaștri vrednici următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 8:

Avut-ai pururea în minte Patericul și învățăturile celor ce în pustie au locuit și cu desăvârșirea s-au împodobit. De aceea și tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat și lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

Icos 8:

Ajuns-ai la adânci bătrâneți locuind în pustia Sihlei și duhovnicul tău, Pavel, trecând către Domnul, postit-ai patruzeci de zile pregătindu-te cu rugăciune pentru viața viitoare. De aceea și noi, înțelegând minunata nevoință, te lăudăm:
Bucură-te, căci cu îndelungă răbdare în pustia Sihlei ai viețuit;
Bucură-te, că, având candela rugăciunii aprinsă în inimă, așteptai pământescul sfârșit;
Bucură-te, că în credință roditoare Domnul te chema la Sine;
Bucură-te, că din inimă doreai să te sfârșești cu bine;
Bucură-te, că împărtășirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;
Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;
Bucură-te, că prin niște păsări pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că acele păsări, în trapeza Sihăstriei, pe geamul deschis intrau;
Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;
Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;
Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 9:

Văzând călugării din Sihăstria că păsările luau pâine de pe masă și zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau ca și cum i-ar aștepta. Și așa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia.

Icos 9:

Ajuns-au frații care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare și venind mai aproape lumina a dispărut și le-ai spus: „Părinților, aruncați-mi o haină”. Și unul din frați ți-a aruncat rasa sa ca să te îmbraci, iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta, glăsuim:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care în pustie ai îmbătrânit;
Bucură-te, că în mare sărăcie ai viețuit;
Bucură-te, că și hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că pe frații care la tine au venit i-ai rugat;
Bucură-te, că le-ai zis: Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat;
Bucură-te, că frații aceia, cu bucurie, la Sihăstria au alergat;
Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înștiințat;
Bucură-te, că el, auzind, foarte s-a bucurat;
Bucură-te, că, luând la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit și cuminecat;
Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 10:

Arătatu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii și frații Sihăstriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 10:

Îngropat-au cu mare evlavie părinții și frații Sihăstriei sfântul tău trup în peștera unde te-ai nevoit. Auzind, bine-credin­cioșii creștini la sfintele tale moaște alergau cu credință și evlavie închin-ndu-se și te lăudau, zicând așa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu viețuirea ta pustia Sihlei o ai sfințit;
Bucură-te, căci cu sfintele tale moaște pustia Sihlei o ai împodobit;
Bucură-te, că sfintele tale moaște multă vreme în pustia aceasta au luminat;
Bucură-te, căci prin pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;
Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuță de lemn s-a zidit;
Bucură-te, că această bisericuță cu hramul „Schimbării la Față” s-a sfințit;
Bucură-te, că de sute de ani creștinii spre peștera ta călătoresc;
Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucură-te, că și biserica Sfântului Ioan Botezătorul aproape de peștera ta s-a zidit;
Bucură-te, că în Schitul Sihla mulți călugări s-au nevoit;
Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare;
Bucură-te, sfântă, a nevoințelor pustnicești următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 11:

Toate cetele de monahi și monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora și, aducându-și aminte de nevoințele tale, cu credință laudă pe Dumnezeu, care pe tine te-a întărit a urma cuvioșilor părinți și a cânta Lui: Aliluia!

Icos 11:

Auzit-a vestea sfințeniei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ți-a fost soț, care venind la Sihla și aflând peștera ta, cu multe lacrimi și suspine, a început a zice către tine așa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinerețe pe Hristos ai iubit;
Bucură-te, că, părăsind lumea, în această pustie ai venit;
Bucură-te, că și pe mine la viață călugărească m-ai îndemnat;
Bucură-te, că sfatul și îndemnul tău le-am urmat;
Bucură-te, că pentru aceasta duhovnicește m-am bucurat;
Bucură-te, că după plecarea din lume înapoi nu te-ai mai uitat;
Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoință ai urmat;
Bucură-te, că în pace și sfințenie călătoria ai săvârșit;
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;
Bucură-te, maică, a vieții celei pustnicești râvnitoare;
Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 12:

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, și ți-a ajutat până în sfârșit a sluji Lui în pustnicească nevoință. Pentru care, în toată viața ta, din inimă I-ai cântat: Aliluia!

Icos 12:

Trecut-au sute de ani și numai stâncile de la Sihla cu peștera ta mărturisesc viețuirea cea pustnicească în care atâția ani ai viețuit. Și astăzi mulțime de monahi și monahii, precum și mare mulțime de credincioși aleargă cu sete duhovnicească să vadă peștera în care te-ai nevoit și să-ți ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor. Pentru care și noi pe tine te cinstim cu aceste smerite laude:
Bucură-te, Teodora, că nevoințele vieții pustnicești le-ai răbdat;
Bucură-te, că prin post și rugăciune în toată vremea te-ai înarmat;
Bucură-te, că până azi binecredincioșii creștini cu evlavie ție ți se închină;
Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;
Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău ai purtat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;
Bucură-te, că prin viețuirea ta ca o lumină ai strălucit;
Bucură-te, că fecioarelor celor înțelepte ai urmat;
Bucură-te, că numai fericirea cea veșnică ai căutat;
Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinitoare;
Bucură-te, că dreapta credință ai făcut-o roditoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 13:

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înțeleptelor fecioare și având îndrăzneală către Prea Înaltul nostru Mântuitor, adu-ți aminte și de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac, petrecând în lupte, în ispite și în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni să aflăm și noi milă și îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a cânta Lui în veci: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1: Îngerească râvnă… și Condacul 1: Veniți, toți cei iubitori…

Icos 1:

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;
Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

Condac 1:

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.

De aceea și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni, și te chemăm, roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin!

Acatistul schimbării la faţă a Domnului nostru Iisus Hristos – 6 august

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu
image0013

Troparul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, glasul al 7-lea:

Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătându-le ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Străluceşte şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

Condacul 1

Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

schimbarea_la_fata

Icosul 1

Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au înspăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina Întrupării Tale şi au cântat aşa:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Bun şi Puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului;
Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe noi în lăcaşurile raiului;
Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii pe noi, cei ce dormim în umbra morţii;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 2-lea

Văzând, Iubitorule de oameni, Doamne, că ucenicii Tăi nu sunt încă luminaţi şi nu pricep că Tu trebuie să mergi la Ierusalim şi acolo să pătimeşti multe şi să fii omorât, ai început de atunci să le spui că toate acestea trebuie să le rabzi de bunăvoie pentru mântuirea noastră. Totuşi, ei neputând înţelege dacă sunt de la Dumnezeu sau de la om, după şase zile ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi i-ai dus pe muntele Taborului, ca să le arăţi, înainte de Cruce, slava Ta dumnezeiască, ca şi în timpul pătimirilor Tale să-Ţi cânte: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelesul cel greu de pătruns al pătimirii Tale celei de bunăvoie neputând să-l înţeleagă ucenicii Tăi, Doamne, mai înainte de crucea Ta, ai dus pe trei dintre ucenicii Tăi într-un munte înalt, ca să vadă minunea înfricoşatei Tale Schimbări la Faţă şi dumnezeiasca Ta slavă, cea pururea fiitoare, ca atunci când Te vor vedea răstignit să înţeleagă că pătimirea Ta este de bunăvoie şi să-Ţi cânte aşa:
Iisuse, Care de jos ai urcat pe un munte înalt, urcă-ne şi pe noi întru cele de sus, ca să căutăm desfătarea întru cele înalte;
Iisuse, Care ai îndepărtat pe Petru şi pe fiii lui Zevedeu de mulţimea grijilor lumeşti, îndepărtează şi mintea noastră de lucrurile pământeşti, ca să învăţăm a ne feri de patimile cele josnice;
Iisuse, Care cu multă trudă ai dus pe prietenii Tăi la o înălţime preafrumoasă, învaţă-ne şi pe noi ca prin sudoare şi multă trudă să ne nevoim în toate zilele;
Iisuse, Care ai arătat ucenicilor, în tăcerea rugăciunii, Schimbarea Ta la Faţă, învredniceşte-ne acum şi pe noi, credincioşii Tăi, să ne luminăm cu dulceaţa cuvintelor Tale;
Iisuse, Care ai arătat trei martori ai slavei Tale în liniştea Taborului, dă-ne şi nouă, celor tăcuţi şi goi, să cugetăm totdeauna la slava Ta;
Iisuse, Care pentru numele Tău s-a veselit Taborul şi Ermonul, dă-ne şi nouă, ca prin chemarea preadulcelui Tău nume, să săvârşim urcare la cele înalte;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 3-lea

Aleşii Tăi Apostoli, îmbrăcaţi fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat în Tabor, ca să înveţe a cânta cele înalte şi să cugete la cele cereşti, iar nu la cele pământeşti. Îmbracă-ne, dar, şi pe noi cei căzuţi întru cele de jos şi biruiţi totdeauna de neputinţele trupului, cu puterea şi slava Ta, ca puterea Ta să lucreze în neputinţele noastre, şi să-Ţi cântăm Ţie cu dragoste: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Vrând ca înainte de Cruce, de pătimirea cea de bunăvoie, să descoperi în parte slava dumnezeirii Tale, Hristoase, Mântuitorul nostru, ai ales numai trei dintre muritori care să fie martorii acestei slave: pe Petru, care Te-a iubit mai mult decât toţi şi Te-a mărturisit, primul dintre toţi, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care, având nădejdea bunătăţilor viitoare, capul sub sabie şi-a plecat şi, astfel, a pus început mucenicilor Tăi, şi pe Ioan cel feciorelnic, care, mai mult decât toţi păstrând neprihănirea trupului şi a duhului, a primit har deosebit întru vederea unor negrăite descoperiri şi a slavei Tale dumnezeieşti. Împreună cu ei primeşte şi de la noi aceste cântări de laudă:
Iisuse, Cel ce de la Petru, mai înainte de Schimbarea la Faţă, ai primit mărturisirea, primeşte şi calda noastră mărturisire;
Iisuse, Cel ce aceluiaşi Petru, în Tabor, i-ai dat îndrăzneală să vorbească cu Tine, spune şi inimilor noastre celor paşnice şi bune;
Iisuse, Cel ce pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor înflăcărată, i-ai numit fiii Tunetului, nu ne birui cu tunetul mâniei Tale;
Iisuse, Cel ce aceloraşi ucenici nu le-ai îngăduit să coboare foc din cer asupra samaritenilor, stinge focul patimilor noastre lăuntrice;
Iisuse, ridică-ne împreună cu feciorelnicul Ioan în Taborul cel de sus, întru curăţia trupului şi a sufletului;
Iisuse, Cel ce ştiai că Iacob va bea întâiul Tău pahar, găteşte-ne şi nouă locuri în rai;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 4-lea

Furtună a fost arătarea dumnezeirii Tale în muntele Sinai, deoarece în tunete şi fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot aşa şi în Horeb a fost duh de tărie ce despica munţii; vijelie şi foc când Ilie proorocul a vrut să Te vadă. Totuşi nu în vijelie, nici în cutremur şi nici în foc nu a fost Domnul, ci în glas de adiere de vânt Ţi-ai arătat Faţa şi slava dumnezeirii Tale, precum şi în muntele Taborului ai şezut în faţa lor şi cu bucurie Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Moise şi Ilie în Tabor cuvintele Tale, că vei sfârşi la Ierusalim, s-au făcut martori la toată lumea, Doamne, că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl spre mântuirea oamenilor, aşa cum a mărturisit şi glasul Său din cer. Căci Moise a fost chemat din morţi, ca să mărturisească celor ţinuţi în iad venirea Ta în lume. Ilie însă a fost chemat din rai, ca să spună lui Enoh despre slava Ta, văzută în Schimbarea Ta la Faţă. Iar noi, mirându-ne de taina arătării proorocilor Tăi în Tabor, cu umilinţă îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai vrut ca văzătorul de Dumnezeu Moise să-Ţi privească Faţa Ta, arată-ne şi nouă, în veacul ce va să vie, dulceaţa cea dorită a Feţei Tale;
Iisuse, Cel ce de demult lui Moise i-ai arătat strălucirea slavei Tale, arată-ne şi nouă, întru Împărăţia Ta, Faţă către faţă, bunătatea cea nespusă a privirii Tale;
Iisuse, Cel ce în linişte şi în glas de adiere de vânt lin l-ai învăţat pe Ilie descoperirea Ta, învaţă-ne şi pe noi, în chip minunat şi în linişte, nepătimirea dumnezeiască;
Iisuse, Cel ce l-ai adus pe robul Tău Ilie în rai, în car de foc nearzător, ridică-ne şi pe noi, în chip minunat, la înălţimea desăvârşitei vieţuiri;
Iisuse, Cel ce de demult în multe chipuri ai grăit proorocilor, iar în Tabor le-ai vestit moartea Ta, hrăneşte cu cuvintele vieţii veşnice şi sufletele noastre cele flămânde;
Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai descoperit ucenicilor taina Schimbării Tale la Faţă, aprinde şi credinţa noastră cea rece cu adierile cele negrăite ale Duhului Sfânt;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 5-lea

Stelei celei izvorâtoare din Dumnezeu Te-ai asemănat prin strălucirea negrăită a Preacuratului Tău Trup, Dătătorule de Lumină, Doamne, când, apropiindu-Te de ucenicii Tăi care dormeau, ai înălţat Tatălui Tău, pe înălţimea muntelui, rugăciunea Ta de împăcare. Atunci s-a luminat Faţa Ta ca soarele şi îmbrăcămintea s-a făcut mai albă decât zăpada. Apostolii, trezindu-se, au văzut slava Ta, a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr, şi stând cu frică Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzându-Te Apostolii Tăi în Tabor, având chip de om şi Schimbându-Te la Faţă întru slava dumnezeiască şi vorbind cu Moise şi cu Ilie despre sfârşitul Tău, au înţeles puterea Ta cea pururea fiitoare şi dumnezeirea ascunsă sub acoperământul trupului, s-au înspăimântat auzind cele grăite şi s-au desfătat de vederea dumnezeieştii Tale slave. Dar numai atât au văzut cât a putut să încapă vederea ochilor trupeşti, iar noi împreună cu dânşii Îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai strălucit ucenicilor Tăi dumnezeiasca şi nespusa Ta slavă, străluceşte în inimile noastre Lumina Ta cea pururea fiitoare;
Iisuse, Cel ce ai împărtăşit pe întâistătătorii Legii şi harului cu lumina Ta cea mai presus de lume, prin acea împărtăşire adună mintea noastră ce rătăceşte pururea;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai dezgolit puţin fulgerul dumnezeirii Tale, ascuns în trup, dezvăluie căderile în păcat, ascunse în conştiinţa noastră cea ticăloasă;
Iisuse, Cel ce cu razele Luminii celei necreate ale Trupului Tău ai luminat muntele sfânt, luminează cu lumina poruncilor Tale şi sufletele noastre cele întunecate;
Iisuse, Cel ce prin Schimbarea la Faţă ai luminat marginile lumii, luminează-ne şi ne înfrumuseţează şi pe noi cei întunecaţi;
Iisuse, Cel ce prin strălucirea luminii Tale din Tabor ai curăţat precum zăpada pe ucenicii Tăi, curăţeşte-ne şi ne înnoieşte şi pe noi cei întunecaţi;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 6-lea

Văzând binecuvântata şi mântuitoarea Ta grăire, Hristoase, Dumnezeul nostru, împreună cu Moise şi cu Ilie pe muntele Taborului, ucenicii Tăi Petru, Iacob şi Ioan s-au bucurat foarte. Petru, având glasul plin de iubire dumnezeiască, a zis: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una”. Noi însă, nevrednicii, nu cutezăm a Te întreba, ci cu smerenie Te rugăm pentru milă şi cu glas tremurând Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nor luminos a strălucit în Tabor spre însemnare la toată lumea. Petru vorbea despre colibe, glasul Părintelui vestea descoperirea şi venirea Duhului Sfânt i-a umbrit pe Apostoli şi vârful muntelui l-a înconjurat. Aceştia şi mai mult s-au înfricoşat şi, intrând cu frică în nor, au simţit nepătrunsa Ta dumnezeire şi cu multă îndrăzneală Ţi-au cântat unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce pe Israel de demult în pustie l-ai condus cu stâlpul de nor, Însuţi şi acum arată-ne calea în Împărăţia Ta;
Iisuse, Cel ce pe Apostolii Tăi, în Tabor, cu nor luminos i-ai învăluit, acoperă-ne şi pe noi cu roua Duhului Tău Cel Sfânt;
Iisuse, Cel ce locuieşti în ceruri, în Biserica nefăcută de mâini, arată-ne şi nouă biserica dătătoare de lumină şi umbra preacurată a dumnezeirii Tale;
Iisuse, Cel ce nu ai vrut pe pământ corturi făcute de mâini, zideşte-ne cortul cel lăuntric, cu bun chip, al Duhului Sfânt, cu care să mergem la ceruri;
Iisuse, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, îmbracă-ne şi pe noi cei dezbrăcaţi cu haina ţesăturii dumnezeieşti a neprihănirii şi curăţiei;
Iisuse, Cel ce ai întins cerul ca o piele, îmbracă-ne şi pe noi cei răniţi în haina luminoasă ca zăpada a cereştii Tale frumuseţi;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 7-lea

Vrând să descopere taina cea din veac ascunsă a dumnezeirii Tale, Hristoase, Părintele Tău Ceresc, acum, iarăşi, precum la Iordan, în timpul Botezului, a vestit că Tu eşti Fiul Lui, şi astfel, cu glas, din nor, a mărturisit zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta să-L ascultaţi”. Iar Apostolii, înfricoşându-se, au căzut cu faţa la pământ, cântându-Ţi: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nouă şi preaslăvită descoperire s-a făcut în Tabor, Stăpâne Doamne, când Apostolii înşişi, văzători şi slugi, auzind glasul Părintelui şi tunet din nori, s-au înspăimântat şi o nouă revărsare de lumină deodată i-a luminat şi, privindu-se unul pe altul, s-au mirat şi, căzând cu faţa la pământ, Ţie, Stăpâne, închinându-se, Ţi-au adus aceste laude:
Iisuse, Cel ce eşti Chipul Prealuminat al Ipostasului Părintesc, schimbă viaţa noastră cea întunecată şi necurată;
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea slavei Părinteşti, luminează sufletele noastre cele căzute şi afundate în întuneric;
Iisuse, Cel ce eşti minunat şi înfricoşător în slava dumnezeirii Tale, înnoieşte vederea noastră cea duhovnicească stricată prin păcat;
Iisuse, Prealine, Cel ce eşti plin de iubire, prin strălucirea cea nespusă a Trupului Tău, toată necurăţia sufletelor noastre fă-o mai albă decât zăpada;
Iisuse, Lumină fără început, în Lumina Ta din Tabor arată-ne şi nouă Lumina Tatălui;
Iisuse, Lumina cea neschimbată în lumina cea nevăzută a Împărăţiei Tale, arată-ne şi nouă lumina Duhului;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 8-lea

În chip minunat şi străin, Ţi s-au arătat Moise şi Ilie în Tabor, Stăpâne Doamne, văzând închipuirea Ipostasului dumnezeiesc şi vorbind despre pătimirea Ta cea de bunăvoie ce îţi stătea înainte. Acoperindu-i pe ei norul cel luminos şi încetând glasul din cer, slava Domnului s-a luat de la ucenicii Tăi, iar ei Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul ai fost întru cele de sus, Cuvinte al lui Dumnezeu, când Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor, dar nici de cele de jos nu Te-ai despărţit. Iar când proorocii au plecat şi vederea dumnezeiască s-a sfârşit, Tu Te-ai apropiat de ucenicii Tăi, ce căzuseră de spaimă la pământ şi, atingându-i cu mâna le-ai zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi”. Iar ucenicii, deschizând ochii şi nevăzând pe nimeni, afară de Tine, s-au bucurat foarte şi, mulţumind lui Dumnezeu, Ţi-au cântat aşa:
Iisuse, Cel ce ai cuvintele vieţii veşnice, fii totdeauna cu noi în călătoria pământească;
Iisuse, Cel ce ne-ai săturat pe noi cu privirea dumnezeirii Tale, nu ne lăsa pe noi singuri întru slujirea Ta;
Iisuse, Cel ce mai înainte de Cruce ne-ai lămurit taina pătimirilor Tale de voie, dă-ne nouă totdeauna să ne amintim de pătimirea Ta;
Iisuse, Cel ce ne-ai arătat, mai înainte de moarte, slava Ta, dă-ne nouă să înţelegem totdeauna îndumnezeirea Trupului Tău;
Iisuse, Chipul cel neschimbat al Celui ce Este, înnoieşte în sufletele noastre privirea Chipului şi asemănării Tale;
Iisuse, Cel ce eşti pecetea cea asemenea Tatălui, însemnează în trupurile noastre bunătatea cea nespusă a Chipului Tău;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 9-lea

Toată firea s-a înfricoşat, văzând preaslăvita Schimbare la Faţă în Tabor, Hristoase Mântuitorule: îngerii stând nevăzut cu frică şi cu cutremur Ţi-au slujit Ţie, cerurile s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând slava Domnului. Muntele Tabor, care până atunci era întunecat şi fumegând, s-a acoperit cu un nor luminos, pentru că pe el au stat Preacuratele Tale picioare. Iar ucenicii Tăi, Doamne, neputând suferi să vadă Faţa Ta, au căzut la pământ, acoperindu-şi feţele, până când, sfârşindu-se vedenia, Tu Însuţi i-ai ridicat şi ei Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei deşerţi de înţelepciune, nefiind luminaţi de har, nu pot pricepe taina preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă. Pentru aceasta, când ai coborât cu ucenicii din munte, ai poruncit prietenilor Tai nimănui să nu spună din ceea ce au văzut, până când Fiul Omului nu Se va scula a treia zi din mormânt. Şi ei tăcând nu au spus nimănui nimic în acele zile, din cele ce au văzut şi au auzit, dar în inima lor Ţi-au cântat aşa:
Iisuse, Cel ce pe nor de foc ai fost purtat, izbăveşte-ne cu lumina Ta de toată întinăciunea sufletească;
Iisuse, Cel ce Te-ai îmbrăcat în întregul Adam, luminează firea noastră cea întunecată;
Iisuse, Cel ce ai desfătat pe ucenicii Tăi cu strălucirea dumnezeirii Tale, desfătează-ne şi pe noi totdeauna cu învăţăturile Tale;
Iisuse, Cel ce ai luminat pe ucenicii Tăi prin norul dătător de rouă, luminează-ne şi pe noi totdeauna cu razele preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă;
Iisuse, Cel ce ai sfinţit Taborul cu Preacuratele Tale picioare, îndreptează picioarele noastre spre a sluji Ţie pururea;
Iisuse, Cel ce cu nevinovatele Tale mâini ai arătat ucenicilor să urce în muntele Tău, îndreptează şi mâinile noastre în lucrarea faptelor celor bune;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor pentru noi, Doamne, ca să ne faci vrednici de slava Ta cerească şi să schimbi trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea slavei Tale la învierea cea de obşte şi în Împărăţia Ta cea veşnică, pe care ai gătit-o, de la facerea lumii, celor ce Te iubesc pe Tine, de care să ne învredniceşti şi pe noi, precum pe Moise şi pe Ilie i-ai învrednicit în Tabor să Te vadă Faţă către faţă şi să-Ţi cântăm cu toţi sfinţii cântarea veşnică: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveşnic, toate le-ai făcut spre mântuirea noastră. Pentru noi ai primit Preacuratul trup din Preasfânta Fecioară Maria şi ai venit în lumea aceasta având chip de rob. Tot aşa Te-ai Schimbat la Faţă pe muntele cel sfânt, ca să luminezi întunericul dinlăuntrul nostru, al celor ce stăm în întunericul şi în umbra morţii şi să ne faci pe noi, din fii ai mâniei, fiii Tăi preaiubiţi. Pentru aceasta cu mulţumire Îţi cântăm:
Iisuse, pe Tabor chipul robului l-ai schimbat, ca pe noi să ne faci din robi ai păcatului fiii lui Dumnezeu;
Iisuse, chiar trupul Tău l-ai dat la moarte, ca firea noastră cea căzută să o prefaci prin Tine;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat frumuseţea cea negrăită a Împărăţiei Tale, întăreşte în noi pacea şi adevărul Duhului Sfânt;
Iisuse, Cel ce prin strălucirea dumnezeiască a Trupului Tău toată făptură ai îndumnezeit-o, înnoieşte-ne şi pe noi prin îndumnezeirea trupului la a doua Ta venire;
Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat focul dumnezeirii Tale, arde cu foc nematerialnic şi păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce ai hrănit acolo cu preadulcele Tale cuvinte pe ucenicii Tăi, sfinţeşte şi sufletele noastre cele flămânde cu Sfintele Tale Taine;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilinţă aducem Ţie noi nevrednicii, pentru Schimbarea Ta la Faţă, şi strigăm: Dă-ne nouă, robilor Tăi, înălţimea vieţuirii cereşti şi strălucirea slavei dumnezeieşti celei pururi fiitoare, iar cu inimă curată învredniceşte-ne, în chip gândit, să ieşim la muntele Tău cel sfânt şi să vedem cu ochii minţii preaslăvita Schimbare la Faţă, ca să-Ţi cântăm în chip luminos: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Fiind Lumina Nepătrunsă şi Dătător de Lumină, Iisuse, Lumina cea pururea fiitoare şi fără de început, Lumina Ta ai adus-o în lume, pentru că ai urcat cu Preacuratul Tău Trup în muntele Taborului şi acolo ai arătat ucenicilor Tăi lumina cea necreată şi dumnezeiască şi chipul slavei Părinteşti. Acestei lumini, mai presus de fire, să ne faci şi pe noi părtaşi, ca să-Ţi cântăm din adâncul sufletului unele ca acestea:
Iisuse Hristoase, Lumina cea adevărată, întăreşte sufletele noastre, cu cugete bune, în toate zilele călătoriei noastre pământeşti;
Iisuse, Împărate, Lumina cea fără început, aprinde din nou făclia cea stinsă a sufletului până în ziua sfârşitului nostru;
Iisuse, Lumina Lină, Care dai viaţă, trimite sufletelor noastre lumină şi viaţă în ceasul cel înfricoşător al morţii noastre;
Iisuse, Lumina Sfântă, Care luminezi şi arzi, scoate-ne atunci din bezna întunericului;
Iisuse, Lumina Preadulce şi Preasfântă, însoţeşte-ne către lumina palatului Tău ceresc printre vămile amare ale văzduhului;
Iisuse, Lumina cea mai luminoasă decât orice soare, luminează-ne în strălucirea sfinţilor Tăi, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 12-lea

Dăruieşte-ne, Doamne Iisuse, harul Tău, pe care în Tabor l-ai dat aleşilor Tăi ucenici Petru, Iacob şi Ioan, şi ne primeşte pe noi ca şi pe aceia, ca îmbrăcaţi cu putere de sus şi luminaţi de Duhul Sfânt, având inima curată şi duhul înnoit, să urcăm în Taborul cel gândit, mergând din putere în putere, nevoindu-ne mai mult în post şi rugăciune şi petrecând întru neprihănire, să-Ţi cântăm cu vrednicie: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând Preacurata Schimbare la Faţă preaslăvim dumnezeiasca Ta slavă arătată în Tabor, ne închinăm dumnezeirii şi puterii Tale şi credem cu Petru că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi şi cântăm împreună cu Apostolii, din adâncul sufletului: bine este să fim noi aici împreună cu Tine. Pentru aceasta nu ne ruşina pe noi, cei neputincioşi şi învechiţi în trup, care credem întru Tine, ci ne acoperă cu lumina dumnezeieştii Tale străluciri pe cei ce cu dragoste Îţi cântăm:
Iisuse, Soarele cel neapus, Care ai răsărit în Tabor, luminează-ne cu dumnezeiasca Ta strălucire;
Iisuse, Lumina cea neajunsă, Care Te-ai arătat întru Schimbarea Ta la Faţă, încălzeşte-ne cu împărtăşirea harului Tău;
Iisuse, Biserica Veşnică a Ierusalimului Ceresc, sălăşluieşte-ne în cortul Tău dumnezeiesc;
Iisuse, Floarea cea binemirositoare a raiului, înmiresmează-ne şi pe noi cu aromatele sfinţeniei şi ale curăţiei;
Iisuse, Focul cel curăţitor, Care ai vrut să curăţeşti cerul şi pământul de orice întinăciune, curăţeşte-ne şi pe noi de toată întinăciunea trupului şi a duhului;
Iisuse, Piatra cea preţioasă, Care ai luminat Sionul cel de sus cu frumuseţe dumnezeiască, învredniceşte-ne şi pe noi să vedem această frumuseţe;
Iisuse, Dumnezeulcel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul al 13-lea

O, Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce în Tabor ai strălucit cu slava dumnezeiască, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit în muntele cel sfânt închinarea ucenicilor Tăi, aşa şi pe noi învredniceşte-ne să ne închinăm preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă, ca strălucind în lumina faptelor bune, să se lumineze prin Tine întunericul păcatului ce locuieşte în noi şi să ne arătăm vrednici moştenitori ai Împărăţiei Tale celei veşnice, unde cu toţi sfinţii să-Ţi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost…, Condacul 1: Alesule Voievod şi Împărat al slavei…,

Icosul 1

Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au înspăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina Întrupării Tale şi au cântat aşa:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale;
Iisuse, Dumnezeul cel Bun şi Puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului;
Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe noi în lăcaşurile raiului;
Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii pe noi, cei ce dormim în umbra morţii;
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

Condacul 1

Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-aucutremurat şi toţi pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!

şi această

Rugăciune

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care locuieşti întru Lumina cea nepătrunsă, şi eşti Strălucire Slavei Tatălui şi Chip al Ipostasului Său! La plinirea vremii ai venit, Tu, pentru mila cea nespusă faţă de neamul omenesc cel căzut, Te-ai micşorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuşi, înainte de Cruce şi de pătimirea cea de bunăvoie, în muntele Taborului, Te-ai Schimbat la Faţă, întru slava Ta dumnezeiască, înaintea sfinţilor Tăi ucenici şi Apostoli, ca atunci când Te vor vedea răstignit şi dat morţii să priceapă că pătimirea este de bunăvoie şi dumnezeiască. Învredniceşte-ne şi pe noi, pe toţi, să prăznuim Preacurata Schimbare la Faţă cu inimă curată şi cu minte neîntinată, să urcăm în muntele Tău cel sfânt, în sălaşul sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreună cu sfinţii, Faţă către faţă, să vedem slava Ta, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale şi să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul) – 5 August

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu
Sf_Ioan_Iacob2
sf_ioan_iacob_hozevitul
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1:

Adunaţi-vă toţi iubitorii de Hristos, din Biserica Lui cea dreptmăritoare, la pomenirea Cuviosului Ioan Românul, care în Sfânta Mănăstire a Neamţului a fost călugărit şi în Sfânta Mănăstire Hozeva, din Ţara Sfântă, de Dumnezeu a fost proslăvit. Cu credinţă şi cu evlavie să-l cinstim şi aşa să-i cântăm: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Icosul 1:

Îngerească viaţă din copilărie dorind, de la fericita sa bunică credinţa a învăţat şi la toată fapta bună s-a deprins, pentru care şi noi, smeriţii, cu laude îl cinstim aşa:

Bucură-te, mlădiţă crescută din Buciumul Hristos;
Bucură-te, că la vremea cuvenită multora ai fost de folos;
Bucură-te, că la şcoala din Crăiniceni ai fost dat spre învăţătură;
Bucură-te, că şi acolo ai avut o purtare bună;
Bucură-te, că de jocurile copilăreşti şi tinereşti pururea ai fugit;
Bucură-te, că din copilărie obiceiurile cele bune ai iubit;
Bucură-te, că în sărbători şi duminici Sfintele Scripturi le citeai;
Bucură-te, că prin aceasta pe bunica ta o bucurai;
Bucură-te, că prin aceste citiri foarte pe ea o foloseai;
Bucură-te, că fericita ta bunică de mic dreapta credinţă te-a învăţat;
Bucură-te, că ea auzindu-te citind din sfintele cărţi, foarte se bucura;
Bucură-te, că şi pe alţi creştini cu citirea Sfintelor Scripturi i-ai luminat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

046-sf-ioan-iacob

Condacul al 2-lea:

Sfaturile fericitei tale bunici, care de la vârsta de şase luni te-a crescut şi dreapta credinţă te-a învăţat, foarte cu evlavie le-ai primit şi, după ce ai crescut, aducându-ţi aminte cu mare evlavie de sfaturile ei, în sfintele tale rugăciuni o pomeneai şi cu mulţumire lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Când aveai zece ani, fericita ta bunică s-a mutat către Dumnezeu şi tu ai rămas în grija unchiului tău şi fiindcă ai terminat clasele primare, unchiul tău te-a dat la gimnaziu şi apoi la liceu. Iar noi, pentru luminata ta minte, te lăudăm:

Bucură-te, că în şcolile ce ai urmat, unul dintre cei mai buni ai fost;
Bucură-te, că prin purtarea ta cea bună, multora ai fost de folos;
Bucură-te, că în toată vremea vieţii tale, ai fost blând şi credincios;
Bucură-te, căci chipul tău era întotdeauna luminos;
Bucură-te, că în duminici şi sărbători nelipsit de la biserică erai;
Bucură-te, că de distracţii şi obiceiuri lumeşti foarte te fereai;
Bucură-te, că prietenie cu cei evlavioşi aveai;
Bucură-te, că în inima ta focul dragostei de Hristos pururea îl aveai;
Bucură-te, că în timpul liber cu citirea sfintelor cărţi zăboveai;
Bucură-te, că natura foarte mult o iubeai;
Bucură-te, că de cântecul păsărilor din livezi te mângâiai;
Bucură-te, că văzând frumuseţile zidirii, pe Dumnezeu Îl lăudai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 3-lea:

După terminarea liceului de la Cernăuţi, bun povăţuitor pe arhimandritul Eugen ai câştigat, care stareţului Sfintei Mănăstiri Neamţu te-a recomandat, unde cu mare evlavie ai venit şi lui Dumnezeu din inimă ai mulţumit, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Episcopul Nicodim, stareţul Sfintei Mănăstiri Neamţu, cu toată bunăvoinţa te-a primit şi la ascultarea îngrijirii de bolnavi te-a rânduit. Iar tu cu mare dragoste ascultarea ai primit-o, pentru care şi noi, ne-vrednicii, te lăudăm:

Bucură-te, că ascultarea ta la bolniţă multora a fost de folos;
Bucură-te, că bolnavilor le slujeai cu dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că acolo la bolniţă peste un părinte duhovnicesc ai dat;
Bucură-te, că multe lucruri bune de la el ai învăţat;
Bucură-te, că acest părinte Iov se numea;
Bucură-te, că acest părinte duhovnicesc pe tine te călăuzea;
Bucură-te, că după câteva luni rasoforia ai primit;
Bucură-te, că după aceasta la biblioteca sfintei mănăstiri ai fost rânduit;
Bucură-te, că acolo multe cărţi sfinte ai citit;
Bucură-te, că din acea vreme cu arhimandritul Claudie te-ai întâlnit;
Bucură-te, că şi la bibliotecă fiind, de îngrijirea bolnavilor n-ai uitat;
Bucură-te, că şi la pravila bisericii totdeauna te-ai aflat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 4-lea:

Când te pregăteai de plecare la Mormântul Domnului ai fost luat în armată, şi acolo la îngrijirea bolnavilor ai fost rânduit, pentru care din toată inima lui Dumnezeu ai mulţumit, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Când ai fost eliberat din armată, te-ai întors în obştea Sfintei Mănăstiri Neamţu, unde ţi s-a dat iarăşi ascultarea la bibliotecă; pentru care şi noi te cinstim:

Bucură-te, fiule al ascultării şi următorul lui Hristos;
Bucură-te, că multora ai fost de folos;
Bucură-te, că în ascultare fiind, cu mintea la Hristos priveai;
Bucură-te, că din inimă lui Hristos te rugai;
Bucură-te, că prin ascultare smerenia ai câştigat;
Bucură-te, că prin ascultare şi smerenie către desăvârşire ai alergat;
Bucură-te, că şi profesor la şcoala monahală ai fost rânduit;
Bucură-te, că şi acolo cu pilda vieţii pe toţi i-ai folosit;
Bucură-te, căci smerenia ta la mulţi s-a arătat;
Bucură-te, că prin faptele tale cele bune mai mult decât prin cuvinte pe elevi i-ai învăţat;
Bucură-te, că blândeţe, smerenie şi dragoste faţă de elevi aveai;
Bucură-te, că toată fapta bună cu pilda vieţii pe toţi îi învăţai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 5-lea:

În Miercurea Sfintelor Patimi chipul îngeresc al călugăriei l-ai primit şi numele marelui Prooroc Ioan Botezătorul ţi s-a dat şi pentru buna rânduială a lui Dumnezeu ai mulţumit şi din inimă ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Fost-ai vizitat la mănăstire de preotul din satul tău, căruia i-ai spus hotărârea ta de a pleca în Ţara Sfântă pentru toată viaţa. Pentru această sfântă hotărâre, noi nevrednicii, te lăudăm:

Bucură-te, că hotărâre sfântă ai luat;
Bucură-te, că de Dumnezeu în Ţara Sfântă ai fost chemat;
Bucură-te, că Dumnezeu din copilărie te-a ales şi te-a îndrumat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu din copilărie şi din tinereţe ai urmat;
Bucură-te, că ajungând la Sfintele Locuri cu mare evlavie te-ai închinat;
Bucură-te, că la Mănăstirea Sfântului Sava te-ai închinoviat;
Bucură-te, că acolo mai multe ascultări ai primit;
Bucură-te, că tu cu mare dragoste şi sârguinţă le-ai împlinit;
Bucură-te, că pe bolnavii din sfânta mănăstire cu mare dragoste i-ai îngrijit;
Bucură-te, că paracliser şi clopotar ai fost rânduit;
Bucură-te, că foarte puţin noaptea dormeai;
Bucură-te, că masa o dată pe zi după-amiaza primeai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 6-lea:

În Mănăstirea Sfântul Sava în scurtă vreme limba greacă ai învăţat şi multe din cărţile Sfinţilor Părinţi ai citit, apoi ca îngrijitor al bolnavilor ai fost rânduit şi cu mare dragoste i-ai îngrijit şi lui Dumnezeu din toată inima I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Fost-ai în primejdie de moarte, Cuvioase Părinte Ioane, fiind atacat în Valea Cedrilor de nişte hoţi. Dar mila şi ajutorul lui Dumnezeu te-au scăpat cu viaţă, pentru care şi noi, nevrednicii, mulţumim lui Dumne-zeu, Care te-a ocrotit, şi zicem aşa:

Bucură-te, că îndurarea lui Dumnezeu din primejdie de moarte te-a salvat;
Bucură-te, că de moarte năprasnică ai scăpat;
Bucură-te, că de multe ori şi bolnav erai;
Bucură-te, că în toate ajutorul lui Dumnezeu îl cereai;
Bucură-te, că la linişte şi la pustie te-ai gândit;
Bucură-te, că luând blagoslovenie de la duhovnicul tău în pustia Qumran te-ai liniştit;
Bucură-te, că de acolo în peştera Calomona ai venit;
Bucură-te, că pe ucenicul Ioanichie l-ai dobândit;
Bucură-te, că acolo un an şi jumătate ai sihăstrit;
Bucură-te, că în această peşteră Acatistul Adormirii Maicii Domnului din limba greacă l-ai tradus;
Bucură-te, că bolile pe tine acolo aproape te-au distrus;
Bucură-te, că de acolo în vremea războiului ai plecat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 7-lea:

Din lagărul englez te-ai dus din nou la Mănăstirea Sfântul Sava, fiind iarăşi paraclisier şi îngrijitor de bolnavi, pe care cu mare dragoste şi milă i-ai îngrijit şi pentru toate mulţumind lui Dumnezeu, din inimă Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Cu înalta binecuvântare a patriarhului Ierusalimului, precum şi a patriarhului Nicodim al Bisericii Ortodoxe Române, ai fost hirotonit preot de preasfinţitul Victorin; pentru care şi noi, nevrednicii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, că numai de ascultare preoţia ai primit;
Bucură-te, că după aceea egumen la schitul românesc de la Iordan ai fost rânduit;
Bucură-te, că şi acolo multe lipsuri aveai;
Bucură-te, căci pentru acest lucru tu nu te plângeai;
Bucură-te, că din mila unui credincios hrană ai primit;
Bucură-te, că acolo cinci ani ai stăreţit;
Bucură-te, că după aceasta în pustia Hozeva cu ucenicul tău Ioanichie te-ai retras;
Bucură-te, că în Peştera Sfintei Ana ai rămas;
Bucură-te, că acolo şapte ani ai sihăstrit;
Bucură-te, că program de scris ţi-ai rânduit;
Bucură-te, că multe traduceri în româneşte din cărţile Sfinţilor Părinţi ai făcut;
Bucură-te, că şi în această sfântă peşteră multe nevoinţe ai răbdat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 8-lea:

Trăind în mare sărăcie, căldura soarelui răbdând şi umezeala peşterii suferind, toată noaptea în rugăciuni şi metanii o petreceai şi din inimă, cu lacrimi, lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

O dată pe zi hrană primeai, cu pesmeţi şi cu smochine te hrăneai, în sărbătorile mari Sfânta Liturghie în Peştera Sfintei Ana o săvârşeai şi acolo cu Preacuratele Taine te împărtăşeai. Pentru care şi noi, nevrednicii, cinstind viaţa ta cea pustnicească, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că o dată pe zi hrană primeai;
Bucură-te, că acolo în peşteră petrecând, cu gândul la cele cereşti pururea erai;
Bucură-te, că în peştera ta foarte rar pe cineva primeai;
Bucură-te, că faţă de dreapta credinţă mare râvnă aveai;
Bucură-te, că pe cei ce veneau la tine pururea frica de Dumnezeu îi învăţai;
Bucură-te, că celor ce veneau la tine din scrierile Sfinţilor Părinţi le citeai;
Bucură-te, că de mila şi dragostea Mântuitorului către oameni totdeauna vorbeai;
Bucură-te, că de înfricoşatele Patimi ale Domnului le aminteai;
Bucură-te, că de ceasul morţii aminte le aduceai;
Bucură-te, că la citirea Psaltirii zăboveai;
Bucură-te, că citirea dumnezeieştilor Scripturi ca pe o hrană duhovnicească o aveai;
Bucură-te, că în toate faptele bune Sfinţilor Părinţi te asemănai;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 9-lea:

Voind Preaînduratul şi Preamilostivul Dumnezeu să te cheme la Sine, o boală grea ţi-a trimis, iar tu, cu-noscând că ţi-a venit ceasul plecării din această lume, cu Sfintele şi Preacuratele Taine te-ai împărtăşit şi din adâncul inimii tale ai chemat mila lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Auzind de adormirea ta stareţul Mănăstirii Hozeva, Preacuviosul Amfilohie, a venit cu câţiva călugări şi cele spre înmormântarea ta au rânduit, cântând aşa:

Bucură-te, ostaşul lui Hristos cel adevărat;
Bucură-te, că lupta cea bună te-ai luptat;
Bucură-te, că şi călătoria ta spre cer acum s-a terminat;
Bucură-te, că de la Dumnezeu cununa biruinţei ai luat;
Bucură-te, sluga lui Hristos care bine te-ai nevoit;
Bucură-te, că nevoinţele tale acum au luat sfârşit;
Bucură-te, că stareţul Amfilohie slujba înmormântării a început;
Bucură-te, că o mare minune s-a făcut;
Bucură-te, că păsărele în cârduri veneau;
Bucură-te, că ele cu glasuri jalnice lângă sicriul tău ciripeau;
Bucură-te, că păsărelele după tine plângeau;
Bucură-te, că în viaţa ta pe ele le-ai ajutat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 10-lea:

Trimis-a Preabunul Dumnezeu la înmormântarea ta mare mulţime de păsărele care zburau peste capetele celor ce erau acolo şi băteau din aripi deasupra sicriului tău. Acestea văzându-le cei adunaţi acolo, au cunoscut minunea şi lui Dumnezeu cântau: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Voind Preasfântul Dumnezeu să descopere sfintele tale moaşte, un arhimandrit grec din America, care a fost în tinereţe pustnic împreună cu tine în pustia Ruva, a auzit în vis glasul tău, care de trei ori i-a zis: „Dacă vrei să mă vezi, vino până la Peştera Sfintei Ana, din pustia Iordanului”. Acela, neştiind că te-ai mutat la Domnul, a venit să se închine la Mormântul Domnului, iar de acolo la Peştera Sfintei Ana, unde a rugat pe stareţul Amfilohie să-i arate mormântul tău. Luând deci blagoslovenie, au deschis mormântul şi văzând toţi buna-mireasmă care ieşea din trupul tău, închinându-se, cu mare bucurie au cântat:

Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, că Dumnezeu pe tine te-a mărit;
Bucură-te, că noi tocmai din America la tine am venit;
Bucură-te, că Dumnezeu spre folosul nostru şi al multora te-a proslăvit;
Bucură-te, că de această minune îndată mulţi au auzit;
Bucură-te, că douăzeci de ani după moartea ta Dumnezeu întru nestricăciune te-a păzit;
Bucură-te, că bună-mireasmă din sfintele tale moaşte foarte s-a răspândit;
Bucură-te, că nici hainele tale cu nimic nu s-au schimbat;
Bucură-te, că acest lucru pe toţi i-a spăimântat;
Bucură-te, că mulţi cu lacrimi în ochi către tine se rugau;
Bucură-te, că alţii cu mare glas pe Dumnezeu lăudau;
Bucură-te, că toţi de această minune s-au mirat;
Bucură-te, că şi călugării de la Mănăstirea Hozeva s-au spăimântat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 11-lea:

Stareţul Amfilohie împreună cu monahii de la Mănăstirea Hozeva au adus sfintele tale moaşte de la Peştera Sfintei Ana la mănăstirea lor. Pentru această preaslăvită minune au dat slavă Bunului Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Aşezat-au sicriul cu sfintele tale moaşte lângă sicriul Sfântului Gheorghe Hozevitul, ctitorul acestei mă-năstiri. Deschizând apoi sicriul şi văzându-te neatins de stricăciune, au simţit o bună-mireasmă şi cu toţii au slăvit pe Dumnezeu, zicând:

Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, slava monahilor din Mănăstirea Hozeva unde un timp te-ai nevoit;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte arată că eşti desăvârşit;
Bucură-te, că Dumnezeu, cu darul Său, sfintele tale moaşte le-a împodobit;
Bucură-te, că prin tine Dumnezeu pe pământ S-a preaslăvit;
Bucură-te, că Dumnezeu pe tine cu nestricăciune te-a cinstit;
Bucură-te, mlădiţă sfântă din neamul românesc;
Bucură-te, podoaba cinului călugăresc;
Bucură-te, că prin tine cinstirea sfinţilor iarăşi se dovedeşte;
Bucură-te, că prin tine minunea lui Dumnezeu întru sfinţi se adevereşte;
Bucură-te, că Dumnezeu prin tine, o minune a secolului nostru a arătat;
Bucură-te, sluga lui Dumnezeu cu slavă şi cu cinste încununat;
Bucură-te, că darul şi puterea lui Dumnezeu întru tine s-au arătat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 12-lea:

Patriarhul Benedict al Ierusalimului, auzind de minunea cu sfintele tale moaşte, a trimis trei arhierei la Sfânta Mănăstire Hozeva, pentru a le vedea şi a rândui unde să le aşeze. Făcându-se toate cu bună cuviinţă, au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Învăţat-ai, Preacuvioase Părinte Ioane, cât ai fost în viaţă, pe toţi monahii şi creştinii care veneau la tine să păstreze cu mare scumpătate dreapta credinţă întru Hristos, chiar cu preţul vieţii, şi multe manuscrise ai lăsat de mare folos sufletesc. Pentru care toţi cei drept-credincioşi cu mare evlavie te cinstim, zicând:

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu viaţa şi cu învăţătura pe mulţi i-ai luminat;
Bucură-te, a monahilor pildă de urmat;
Bucură-te, că multe suferinţe şi boli ai răbdat;
Bucură-te, că după douăzeci de ani de la adormirea ta, sfinţenia vieţii tale Dumnezeu a arătat;
Bucură-te, căci pentru aceasta mulţi pe Dumnezeu au lăudat;
Bucură-te, făclie duhovnicească în pământ ascunsă;
Bucură-te, făclie în sfeşnicul Bisericii de Dumnezeu pusă;
Bucură-te, că pe mulţi cu cuvântul şi cu pilda vieţii ai luminat;
Bucură-te, că adevărata credinţă pe toţi i-ai învăţat;
Bucură-te, că acum în ceata sfinţilor petrecere ai aflat;
Bucură-te, al Bisericii Ortodoxe fiu adevărat;
Bucură-te, ostaş duhovnicesc al Marelui Împărat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care în viaţa ta marilor cuvioşi ai urmat!

Condacul al 13-lea:

O, Preacuvioase Părinte Ioane, care din neamul românesc ai răsărit şi în Ţara Sfântă Dumnezeu te-a proslăvit, numele marilor Prooroci Ilie şi Ioan Botezătorul în viaţă le-ai purtat şi lor după putinţă le-ai urmat. Roagă-te pururea pentru noi, nevrednicii, ca să aflăm milă în ziua Judecăţii de apoi şi împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zic
Icosul întâi: Îngerească viaţă… şi
Condacul întâi: Adunaţi-vă toţi iubitorii de Hristos…

şi îndată se spune această

RUGĂCIUNE

O, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din fragedă copilărie ai mers pe calea cea sfântă a desăvârşirii, iar Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu a binevoit să te proslăvească pe pământ şi în cer, te rugăm, auzi-ne şi pe noi, nevrednicii şi păcătoşii, care îndrăznim să venim cu toată evlavia şi umilinţa către tine, ca să te rogi Preabunului Dumnezeu, ca şi nouă să ne ajute cu mila şi cu îndurările Sale şi prin rugăciunile tale să mergem pe calea cea sfântă a poruncilor Lui şi din toată inima să ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila şi îndurarea lui Dumnezeu şi prin sfintele tale rugăciuni, să avem şi noi milă şi îndurare în ceasul morţii noastre şi în ziua Judecăţii de apoi. Amin.

Sursa: Acatistier, Acatiste alcătuite de Arhimandritul Cleopa Ilie, Ed. Mănăstirea Sihastria 2005, p. 215-229 Acatistul Sf. Ioan de la Neamţ.

Rugăciune pentru frați și surori

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

135701_hristos

Doamne, Ție mă rog, ține pe frații mei (fratele meu) și surorile mele (sora mea), dându-le lor sănătate, viață lungă și darul Tău cel sfânt, ca să umble în căile Tale și să facă cele ce sunt după voia Ta cea sfântă. Dă-ne, Doam­ne, de acum până la capătul vieții, să ne iubim și să ne cinstim unii pe alții; căci ce este mai bun și mai frumos decât a viețui frații împreună! Așa, Doamne, ascultă rugăciunea noastră și milostiv fii nouă, că bun și iubitor de oameni ești și Ție mărire înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pu­rurea și în vecii vecilor. Amin.

Tu, vopsită în albastru! – Alexandru Povarnă

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

blue woman body

te vopsesc în albastru

să se îndrăgostească toți pictorii de zâmbetul tău

te așez pe catifea bordo și te plimb în tot burgul

nicicând nu au văzut casnicele sau taximetriștii

așa capodoperă reală și versatilă

moștenirea mea recondiționată pentru ochiul meu de cristal

au murit deja doi vopsitori când ți-au admirat ochii în neștire

mie îmi dai bucurie și …

tu, vopsită în albastru!

operă de artă mereu captivantă

și reinterpretată în fiecare zi

sirena mea vie și nemuritoare!

Alexandru Povarnă

Îngrijirea paliativă – nevoile de informare ale pacienților și familiilor acestora

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Andreea NitoiuÎn zilele noastre, ca urmare a stilului de viaţă, moştenirii genetice sau datorită altor factori, întâlnim din ce în ce mai des persoane diagnosticate cu cancer, afecţiune numită în termeni medicali “boală oncologică” şi considerată în popor drept “boala secolului” datorită frecvenţei tot mai crescute.
Lupta cu boala nu este deloc una uşoară, mai ales dacă eşti tânăr. După ce afli diagnosticul negi cu toată fiinţa ta, atât tu cât şi cei apropiaţi: „Aşa ceva nu mi se poate întâmpla tocmai mie!”.  Începi apoi să cauţi vinovaţi, te revolţi şi îţi verşi furia pe cei apropiaţi, pe familie, cadre medicale şi chiar şi pe Dumnezeu îl învinuieşti pentru tot ce ţi se întâmplă. Dar realizezi că nu asta este soluţia, te simţi neputincios, treci printr-o lungă perioadă de tristeţe, apoi începi să accepţi ceea ce ţi se întâmplă şi îţi doreşti să lupţi cu toată forţa şi puterea ta, îţi doreşti să profiţi din plin de fiecare clipă rămasă.
Şi care este primul şi cel mai bun lucru pe care îl poţi face? Să te informezi! Să ceri informaţii în primul rând de la personalul medical, de la profesionişti, şi să citeşti despre boala ta, dar cu mare băgare de seamă, pentru că internetul este plin de informaţii eronate şi tratamente „minune” care îţi promit vindecarea chiar de a 2-a zi. Aşa ceva nu există! Lupta cu boala este grea şi durează. Cancerul este considerat de cele mai multe ori o boală incurabilă. Uneori învingi, alteori …doar câştigi timp. Nu ai de unde să ştii care este destinul tău, însă merită cu siguranţă să lupţi şi să nu te dai bătut, pentru tine şi pentru cei dragi.
Ceea ce nu multă lume ştie este că încă din momentul diagnosticării bolii oncologice, poţi şi ai dreptul de a beneficia de îngrijire paliativă. Îngrijirea paliativă, conform definiţiei dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, este un tip de îngrijire care îmbunătăţeşte calitatea vieţii bolnavilor şi familiilor acestora atunci când se confruntă cu o boală ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea, evaluarea şi tratarea corectă şi din timp a durerii şi al altor probleme fizice, psihosociale şi spirituale. Termenul „paliativ” provine din latinescul pallium, care înseamnă „mască”, „acoperământ”, indicând de fapt misiunea fundamentală a acestui tip de ingrijri: mascarea efectelor secundare ale bolii incurabile. Acest tip de îngrijire poate începe încă din momentul tratamentului cu citostace, prin administrarea unui tratament ce va masca efectele neplăcute ale acestuia.
Scopul final acestei îngrijiri este de a oferi cea mai bună calitate vieţii bolnavului dar şi a familiei lui, de a facilita adaptarea la schimbările impuse de boală, de a asigura demnitatea bolnavului în lupta cu boala şi a-i oferi posibilitatea de a avea un sfârşit demn şi fără suferinţă fizică.
Un studiu realizat de Fundaţia HOSPICE Casa Speranţei Braşov a avut drept concluzie faptul că tot mai multe persoane se confruntă cu problema îngrijirii unui bolnav care suferă de o afecţiune nevindecabilă în stadiu avansat. În peste 75% din cazuri familia este nevoită să facă faţă îngrijirii singură.  Pentru a veni în ajutorul lor, Fundaţia HOSPICE Casa Speranţei a înfiinţat la Braşov în urmă cu 2 ani un Centru de Informare şi Educare în Îngrijiri Paliative pentru Pacienţi şi Familii în cadrul căruia se organizează întâlniri cu scop informativ şi educativ pentru bolnavi şi familiile acestora. Aceste întâlniri se organizează momentan doar la Brașov, dar în viitorul apropiat se vor organiza și la sediul Fundației HOPICE Casa Speranței din București.  Pentru o mai bună cunoaștere a nevoilor de informare a acestor persoane, în  2014 s-a realizat o altă cercetare prin care s-a indentificat ce informații sunt utile pentru o adaptare mai rapidă şi uşoară la boală şi pentru acumularea de cunoştinţe privind întreg procesul îngrijirii, ce vor contribui la creşterea nivelului de autoîngrijire / îngrijire oferită, crescând astfel calitatea vieţii bolnavului şi totodată a familiei.

Care au fost rezultatele studiului?
            După ce au fost analizate datele, cele mai importante nevoi de informare identificate au fost:
– Îmbunătăţirea stării emoţionale 68.7 %
– Metode de a face faţă stresului, anxietăţii 59.7%
– Informaţii despre evoluţia şi prognosticul bolii 55.2 %
– Informaţii despre cauzele bolii, stadii şi opţiuni de tratament 55.2 %
– Tratamentul durerii 50.7 %
– Comunicarea cu familia/prietenii 50.7 %
– Informaţii legate de stilul de viaţă, alimentaţie 44.8 %
– Metode pentru apropierea de Dumnezeu 43.3 %
– Tehnici/sfaturi pentru îngrijirea corporală 40.3 %
– Informaţii legate de drepturile sociale 40.3 %
Am încercat, de asemenea, să aflăm şi care sunt modalităţile prin care bolnavii şi membrii familiilor doresc să primească aceste informaţii: 70.1 % doresc consiliere/întâlnire cu un cadru medical, 41.8 % doresc întâlniri de grup cu pacienţi cu acelaşi diagnostic iar 34.3 % consideră utile materiale informative tipărite (broşuri, cărţi).

Concluziile noastre
            Pentru ca orice persoană ce suferă de o boală incurabilă să poată beneficia de întregul concept de integrare precoce a îngrijirilor paliative, aceasta trebuie să primească informaţii adaptate la traiectoria bolii sale şi într-un mod şi format cât mai accesibil. Informaţiile oferite trebuie să vină că răspuns la îngrijorările legate de boală, în funcţie de stadiul bolii, şi să reprezinte o soluţie în încercarea de a rezolva aceste probleme. Boala, prin natura sa, îl obligă pe cel bolnav să se adapteze la numeroase schimbări atât în plan fizic cât şi social, spiritual şi emoţional. Punând la dispoziţie informaţii referitoare la Îngrijirea Paliativă şi modul în care aceasta preîntâmpină schimbările produse de boală, vom obţine un efect benefic direct asupra vieţii bolnavului iar acesta va deveni mai cooperant în cadrul procesului de îngrijire, crescând calitatea vieţii lui dar şi a celor din jur.
Există şi un site al acestui Centru de Informare în Îngrijire Paliativă, http://www.infopaliatie.ro, pe care îl recomand cu toată încrederea. Puteţi găsi broşuri în format electronic ce se pot descărca gratuit şi filmuleţe video ce vă pot ajuta să înţelegeţi mai bine afecţiunea de care suferiţi, vă ajută să învăţaţi să aveţi grijă de dumneavoastră sau să îl îngrijiţi pe cel drag. Materialele postate acolo reprezintă munca unei întregi echipe iar informaţiile sunt de încredere, verificate de profesioniştii ce lucrează în cadrul Fundaţiei: medici oncologi cu supraspecializare în îngrijiri paliative, asistenţi medicali cu experienţă, asistenţi sociali, kinetoterapeuţi etc.

Într-un articol viitor o să vă vorbesc despre cum puteți accesa serviciile Hospice și care sunt acestea.

Doamne ajută!

Referinţe:
1.*** WHO definition of palliative care – http://www.who.int/cancer/palliative/definition/en/
2. Faull C., Woof R.- Palliative Care: An Oxford Core Text, Oxford University Press, 2002,1: 4-6
3. Campanie naţională de conştientizare a problemelor cu care se confruntă pacienţii
cu boli grave în stadii avansate, Programul Phare Societate Civilă 2004, UE
4. Saunders C., Sykes N. – The Management of Terminal Malignant Disease, 1993, 2: 17-18
5.*** http://www.hospice.ro
6.*** www.infopaliatie.ro

Andreea NIŢOIU , asistent medical generalist
HOSPICE Casa Speranţei Braşov

Andreea este absolventă a Facultății de Medicină din Brașov, specializarea Asistență Medicală Generală și, din anul 2013, face parte din echipa de Educație și Dezvoltare Națională a Fundației HOSPICE Casa Speranței,  fiind implicată în organizarea de evenimente educaționale dedicate profesioniștilor în domeniul îngrijirii paliative. Din anul 2014 coordonează Centrul de Informare și Educare în Îngrijiri Paliative pentru Pacienți și Familii. Tot din acest an este și formator în domeniul Îngrijirilor Paliative și susține cursuri destinate pacienților și familiilor lor.

Părintele Dumitru Stăniloae, despre Adormirea Maicii Domnului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

 http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/par-dumitru-staniloae-adormirea-maicii-domnului

“Câtă umanitate nu aduce prezenţa Fecioarei în viaţa creştinismului! Creştinismul încetează de-a fi o doctrină rigidă, de teorii şi speculaţii, prin faptul că introduce o femeie şi o Maică la mijloc între noi şi Dumnezeu. Cerul se umanizează, se sensibilizează, el nu mai e distant, înspăimântător şi depărtat de noi, căci în cer este o Maică ce stă alături de Dumnezeu având, pe de o parte, prin bunăvoinţa Lui, autoritatea de Maică asupra Lui atunci când se roagă pentru noi, iar pe de alta, duioşie de Maică pentru greutăţile noastre.” – (Parintele Dumitru Stăniloae)

„Unul din meritele creştinismului este că a restabilit demnitatea femeii”

Cenaclul Monokeros, cum îl vad eu – Mihai Nistor

/ multumesc2014 / 2 comentarii

10390270_687256858013003_1730396714160829611_n-e143818745792210422961_679145328824156_1561281143909784630_n1-e1438187233118

Week-end, un restaurant în inima oraşului, câţiva oameni la mese. Atmosfera ideală pentru câteva momente de relaxare după o săptămâna încordată. Intri în restaurant şi ceva pare să fie ieşit din peisajul comun. Un anume domn vorbeşte tare, mult şi uneori răspicat. Te gândeşti chiar să îi spui două vorbe, dar începi să prinzi o frază, o idee, un gând. Realizezi imediat că nu e o discuţie comună şi că omul acela are ceva de spus. Sau mai multe „ceva-uri”. Este Alex Amarfei, omul care a inițiat Cenaclul Monokeros. Ajunge la timp, sau chiar mai devreme, fiindcă şi câteva ore de polemici diverse sunt prea puţine, când chiar ai ce spune. Mergi (poate uşor timorat) la masă, te aşezi şi încerci să prinzi firul discuţiei. Poate fi orice: comunism, hermeneutică la Nichita Stănescu sau Ion Barbu, civilizaţii antice, politică actuală, chimie sofisticată, artă bizantină sau orice alt subiect propus de indiferent cine. Subiectele se întrepătrund, se completează unul pe celălalt şi discuţia ajunge întotdeauna undeva. Nu sunt vorbe goale, deşi se spune că vorba lungă e sărăcia omului.Dimpotrivă, de fiecare dată se ajunge la lucruri mari: conştiinţa, suflet, cine suntem cu adevărat, ce este vindecarea, cunoaşterea etc. Realizezi apoi că, deşi Alex pare să monopolizeze discuţia, în realitate discuţia este între toţi cei aflaţi la acea masă. Oricine poate interveni şi discuţia devine personală, fiind centrată pe întrebarea şi frământarea omului care a adus acea întrebare. Urmează o tema de gândire şi clasicul „întrebaţi-mă ceva greu!” :). Uneori, mintea poate fi aproape goală când ţi se spune „întreabă-mă ceva greu”, dar realizezi că există într-adevăr ceva ce ai dori să întrebi şi atunci se naşte o nouă discuţie. Realizezi că ai primit un indiciu, poate o cheie spre un nou orizont, pe care nu îl accesai, dar de care ai nevoie. Nu ţi se bagă nimic pe gât, ci mai degrabă seamănă cu o sămânţa plantată pe un teritoriu fertil, care, dacă va fi bine îngrijită, va creşte. După încheierea cenaclului, toată lumea merge acasă, dar discuţia va rodi mai departe, în orizontul vieţii fiecăruia. Este singurul cenaclu la care am văzut acest lucru, şi nu doar poezii , articole sau cântece recitate. Te întrebi când va fi următoarea ediţie (poate fi la 3 săptămâni sau la 2 luni distanţă) şi speri că filmarea să apară cât mai repede, fiindcă discuţia conţine mereu mai mult decât ce ai putut „prinde” în timpul cenaclului. Mai mult, îţi poţi da seama că, dacă te ocupi cu jocul de cuvinte, poţi scrie mai bine după acel cenaclu. Sau dacă ai psihologia ca viitoare profesie, realizezi că ai încă un indiciu despre ce este vindecarea şi cum poţi lucra cu un om. De acolo depinde de tine.

Mihai Nistor     Dr. Alexandru Teodor Amarfei