O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu? O, iubitele mele suferinți ce mă faceţi asemenea Domnului meu Iisus, cel ce a pătimit pentru mine! O, Iisuse, singura viaţă a sufletului meu! Ajunge-voi oare a odihni între mii de suferinţe pentru mărirea ta? Voi fi fericit, dacă în mijlocul focului necazurilor mă voi aprinde de dorinţa de a suferi chinuri mai mari!
Săltaţi şi vă veseliţi, popoare, că, iată, în prisosul bucuriei se arată astăzi pârga cea sfântă a Athosului, folositorul şi mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Căci prin râvna cea după Hristos Biserica o a luminat, îndreptând cele stricate şi părăsite prin nebăgare de seamă şi trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.
Condacul 1
Pe tine, moştenitorul raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia!
Icosul 1
În pământul dragostei, smerite, ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi.
Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;
Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;
Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;
Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;
Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;
Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;
Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;
Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;
Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;
Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 2-lea
Ca o albină învăţăturile dascălilor din Naxos şi Smyrna le-ai strâns, Sfinte Nicodim, le-ai lămurit în focul dreptei credinţe şi le-ai pus în slujba izbăvirii de patimi. Neobosit te sârguiai să cercetezi pe cuvioşii luminaţi cu duhul întru aflarea liniştii şi vederii celei duhovniceşti, iar împreună cu ei cântai: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Îngrăditu-te-ai, Sfinte, cu povăţuirile Mitropolitului Macarie al Corintului şi, dorind a te face monah, ai fost de dânsul îndrumat spre Cuviosul Silvestru, care pustnicea împreună cu alţi doi monahi isihaşti în insula Hydra. Aşa ai lepădat împilarea grijii celei deşarte şi ai învăţat rugăciunea minţii, culegând virtuţile îngereştii vieţuiri.
Bucură-te, aşezare prin răbdarea cea bună în lumina Chipului lui Hristos;
Bucură-te, trezvie, ce păzeşti cugetul de împrăpăstuire;
Bucură-te, rugăciune, piatră de hotar a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtare a crucii ascultării ce descuie cerurile;
Bucură-te, primire printr-însa a celor din afară în trupul de taină al iubirii;
Bucură-te, cunoaştere însuşită de chipul iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, că şi mama ta a primit chipul monahicesc;
Bucură-te, inimă-chivot al Numelui mântuitor;
Bucură-te, inimă-icoană a Chipului de viaţă dătător;
Bucură-te, inimă în închinare;
Bucură-te, înaltă smerită cugetare;
Bucură-te, postire întru îndulcirea de duhovniceasca hrană;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 3-lea
Hrănit cu mierea liniştirii şi duhovniceştii suiri râvnitor, te-ai întărit în nevoinţele isihaste, purtat fiind în Sfântul Munte de dumnezeiescul dor. Iar tuns curând monah, sub acoperământul Preacuratei Fecioare, desăvârşit ţi-ai închinat viaţa lui Hristos, veselindu-te a cânta cu îngereştile cete: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Preaiubitor al sfinţeniei te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, sârguindu-te să dezgropi din ţarina uitării filocalicele scrieri ale dumnezeieştilor Părinţi, prin care Însuşi Hristos a revărsat în inimi focul cereştii chemări.
Bucură-te, chemare la ospăţul cereştii vieţuiri;
Bucură-te, înmulţire prin credinţă a sfintei moşteniri;
Bucură-te, rugăciune strălucind de slava Numelui mântuitor;
Bucură-te, nesăturată sete de mântuirea tuturor;
Bucură-te, povăţuitor al povăţuitorilor;
Bucură-te, al marilor Părinţi râvnitor;
Bucură-te, smerenie roditoare a sfintelor deprinderi;
Bucură-te, nepătimire ce odrăsleşti cunoaşterea spre viaţă;
Bucură-te, călăuză în nevăzutul război spre Schimbarea la Faţă;
Bucură-te, dascăl al vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, vas desăvârşit al ştiinţelor bisericeşti;
Bucură-te, dor nepotolit după împărtăşirea cu Hristos;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 4-lea
Pe Sfântul Paisie Velicikovski, care călăuzea în Moldova peste o mie de fraţi şi îi învăţa rugăciunea minţii, ai râvnit a-l întâlni şi de dânsul a fi povăţuit întru dumnezeiasca lucrare. Pentru aceea te-ai îmbarcat într-o corabie, dar din pricina unei furtuni nu ţi-ai putut atinge ţelul. Mişcat de semnul cereştii Pronii, te-ai hotărât să nu mai părăseşti Sfântul Munte şi cu viaţa cea sihăstrească însoţindu-te, neîncetat cântai: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Înaintea Domnului zi şi noapte privegheai, sub ascultarea bătrânului Arsenie curăţindu-ţi mintea întru neîncetată rugăciune şi înfrânare, cu chipul luminat de contemplaţia Sfintelor Scripturi şi Predanii. În acelea, ca într-un rai cuvântător sălăşluit, de închinarea în duh a inimii ca dintr-un pom al vieţii te împărtăşeai, Sfinte Nicodim.
Bucură-te, privighetoare a pustiei;
Bucură-te, fântână a cuvintelor Duhului;
Bucură-te, întoarcere a minţii spre Izvorul şi Ţinta cuvintelor;
Bucură-te, privire mai presus de vedere a locului inimii;
Bucură-te, auzire mai presus de auzire a cuvintelor rugăciunii;
Bucură-te, iubire a libertăţii Duhului, celei neîngrădite de patimi;
Bucură-te, tăcere cuvântătoare ce odrăsleşti rodul înţelepciunii;
Bucură-te, chip luminat şi păzit de sabia de foc a Numelui lui Iisus;
Bucură-te, inimă învăpăiată de credinţă şi întipărită cu Numele lui Hristos;
Bucură-te, liniştire mai presus de fire întru Numele mântuitor;
Bucură-te, purtare a crucii, altar al iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, iubire smerită, ce îmbrăţişezi voia Tatălui ceresc;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 5-lea
Prin mântuitoarea călăuzire şi întregimea cuvântătoare a frumoaselor tale alcătuiri, ne păzim cu putere simţurile de toată pofta şi ne izbăvim de toată intrarea demonilor care se furişează ascuns prin simţuri, strălucind în sfintele încăperi ale minţii icoana de pururea închinare a Cuvântului: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Urmându-ţi povăţuitorul în insula pustie Skyropoulla în căutarea unei singurătăţi şi linişti mai mari, iar în viaţa cea cu multă osteneală sporind, ţi-ai făcut inima vistierie a Numelui lui Iisus Hristos şi darurilor suprafireşti ale harului, pentru care cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, liniştire, altar al vorbirii cu Dumnezeu;
Bucură-te, veghere şi atenţie, chip al stării înaintea Domnului;
Bucură-te, ascultare ce odihneşti chipul de fiu al lui Dumnezeu;
Bucură-te, lepădare de sine ce străbaţi cărarea cea strâmtă a mântuirii;
Bucură-te, smerenie mulţumitoare, vas al credinţei;
Bucură-te, întreagă înţelepciune ce închini lui Hristos pământul inimii;
Bucură-te, nemâniere şi nejudecare păzind senin cerul minţii;
Bucură-te, dispreţuire a seminţelor diavolului;
Bucură-te, tăcere de icoană, ce nu bagi în seamă lătrăturile lui;
Bucură-te, necontenită cugetare la preadulcele Nume al lui Iisus;
Bucură-te, inimă în asemănare cu chipul Preacuratei Fecioare;
Bucură-te, iubire nevoitoare ce alungi frica de moarte;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 6-lea
Plecând din pricina unei boli părintele tău, ai trăit câteva luni singur, după care te-ai întors la Athos, fiind tuns şi îmbrăcat de către bătrânul Damaschin în schima cea mare. Iar cuvintele tale îndulcite de harul neîncetatei rugăciuni au adunat mulţi fraţi în chiliile dimprejur, dornici a se împărtăşi din izvorul curat al învăţăturilor tale şi împreună cu tine să cânte: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Îndemnat de binecuvântatul Macarie al Corintului, te nevoiai, Cuvioase Nicodim, să dăruieşti tuturor prin traduceri şi tâlcuiri preaînfrumuseţate scrierile Sfinţilor, ca pe nişte izvoare ale Vieţii celei veşnice. Iar mistuit de dumnezeiasca râvnă pentru Biserica lui Hristos, te-ai arătat cârmaci de Sus luminat al Sfintei Corăbii a mântuirii.
Bucură-te, far al Bisericii şi mare povăţuitor al creştinătăţii;
Bucură-te, râvnă apostolică pentru unirea cu Hristos ce şterge păcatul;
Bucură-te, cântăreţ iscusit al măririi Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, doctor de suflete şi călăuză spre mărturisirea curată;
Bucură-te, evlavie pentru canoanele Bisericii cele dezlegătoare de patimi;
Bucură-te, învăţătorule al durerii lucrătoare a pocăinţei;
Bucură-te, că ai arătat că aceasta te face monah, chiar şi în lume fiind;
Bucură-te, cuvânt cu putere, ce smulgi relele rădăcini ale păcatului;
Bucură-te, trezvitoare aducere-aminte de chipurile cuielor lui;
Bucură-te, sădire în inimă a pomilor de rai ai virtuţilor;
Bucură-te, simţire a nevredniciei proprii ce te răsădeşti în iubirea Sfintei Treimi;
Bucură-te, păzire cu toată fiinţa a frumuseţii recâştigate a Chipului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 7-lea
Cu cuvântul viu al harului aprindeai în inimi râvna după îndreptarea vieţii prin pocăinţă, către mai deasa împărtăşire cu Trupul şi Sângele lui Hristos, spre tămăduire, luminare şi sfinţire, spre îndreptare, întărire şi pază de diavoleasca lucrare, spre îndrăznirea şi dragostea cea către Domnul, înmulţirea faptei celei bune şi desăvârşirii, spre plinirea poruncilor şi împărtăşirea cu Sfântul Duh, nu spre judecată şi osândă, ci întru odihna şi bucuria Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Multe neînţelegeri şi răstălmăciri, multe acuze, calomnii şi chiar condamnări s-au abătut asupra ta când împreună cu Mitropolitul Macarie al Corintului ai publicat cartea despre deasa împărtăşire. Însă de sus întărit, şi crucea ţi-ai purtat nepărăsind locul virtuţii, şi ca o gură a Cuvântului Biserica o ai luminat cu mărturisirea evlaviei şi credinţei tale celei drepte, pentru care cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, năvod care scoţi din marea uitării mărgăritarele Sfintei Tradiţii;
Bucură-te, cerească şi înfricoşată chemare la Cina de Taină a Împărăţiei;
Bucură-te, chemare întărită pe mărturiile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor şi Părinţilor;
Bucură-te, călăuză spre Izvorul vieţii celei veşnice;
Bucură-te, sfântă îndemnare spre paharul mântuirii şi cereasca hrană;
Bucură-te, iubire de vrăjmaşi îndelung răbdătoare ce birui răul cu binele;
Bucură-te, viaţă şi mărturisire apărate de însăşi Sfânta Comunitate a Athosului;
Bucură-te, hrănitor al dogmelor Bisericii de către ea numit;
Bucură-te, apărător al binecuvântatului obicei al vechilor creştini;
Bucură-te, că însuşi Patriarhul Grigorie al V-lea a primit mărturisirea ta în privinţa Sfintei Împărtăşanii;
Bucură-te, nevoinţă a înnoirii duhovniceşti încununată de Hristos;
Bucură-te, râvnă a plămădirii Bisericii în Trupul lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 8-lea
Prin mâhnirea şi amărăciunea încercărilor ca printr-un foc lămuritor trecând, mai tare străluceau pe chipul tău pacea şi iubirea lui Hristos. Atât erai de viteaz în isihie, încât acolo unde privegheai şi scriai, demonii şuşoteau în afara uşii chiliei şi tu scriai fără să te înfricoşezi, iar uneori râdeai chiar de feţele lor pământii, netulburat cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Ruşinând cursele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, harul lui Dumnezeu lucra în tine spre desăvârşire prin neputinţele trupului. Iar tu, ca pe un altar de închinare răstignit, nu încetai a liturghisi iubirea lui Hristos.
Bucură-te, om mare în lumea cea mică;
Bucură-te, strajă neadormită a dreptei socoteli;
Bucură-te, uitare de cele fireşti întru dăruirea duhovnicească;
Bucură-te, iubire de pătimire pentru Hristos;
Bucură-te, răbdare a suferinţei ce te umpli de mirul mângâierii dumnezeieşti;
Bucură-te, liman de mângâiere şi vindecare a celor răniţi de păcate;
Bucură-te, povăţuitorul monahilor în îngereasca slujire;
Bucură-te, dar şi mirenilor chemare la duhovniceasca prefacere;
Bucură-te, hrănire a poporului însetat după Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, inimă întru care Însuşi Duhul Se roagă cu negrăite suspine;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 9-lea
Sub jugul otoman, mulţi credincioşi plăteau cu viaţa mărturisirea lor, iar tu, Sfinte Nicodim, neîncetat te rugai să nu piară în focul urgiei credinţa creştinilor. Pe cei ce slăbeau cu duhul îi întăreai, pe cei căzuţi care se pocăiau îi pregăteai pentru martiriu, celor biruitori le alcătuiai slujbe de pururea pomenire, iar Biserica strălucea de slava Crucii şi Învierii lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Luminat de Sfântul Duh, arătai că Pronia dumnezeiască binevoia întru noii martiri spre slava Bisericii Ortodoxe şi înnoirea dreptei credinţe, dar şi spre mustrarea celor de alte credinţe, ce vor rămâne fără cuvânt de apărare în Ziua Judecăţii. Apoi celor robiţi pildă de răbdare, ba chiar îndrăzneală şi îndemn spre a-i imita cu fapta pentru toţi creştinii siliţi după împrejurări la martiriu şi mai cu seamă câţi au ajuns să lepede credinţa ortodoxă.
Bucură-te, chip îngeresc ce găteşti calea Domnului;
Bucură-te, cuvânt ce întorci inimile spre Chipul lui Hristos;
Bucură-te, doctor de suflete şi povăţuitor de mucenici;
Bucură-te, adânc al smereniei ce izbăveşti din iadul deznădejdii;
Bucură-te, povăţuitor Sfântului Mucenic Constantin din Hydra;
Bucură-te, că cel ce trecuse la islam desăvârşit s-a pocăit de lepădarea sa;
Bucură-te, că s-a hotărât să şi-o retracteze public, înfruntând moartea;
Bucură-te, că cinci luni l-ai pregătit la Iviron pentru martiriu;
Bucură-te, neobosită căutare a oii rătăcite;
Bucură-te, că şi dintre musulmani se converteau şi pătimeau pentru Hristos;
Bucură-te, pană a Duhului Sfânt, zugrăvind vieţile Noilor Martiri;
Bucură-te, stâlp de foc al Bisericii, ce uneşti pământul cu cerul;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 10-lea
Cine ar putea spune minunile săvârşite prin tine de Cuvântul dumnezeiesc, Sfinte Nicodim? Căci întru slăbiciuni din ce în ce mai mari sporeai în duhovniceasca slujire, liturghisind în raiul smereniei şi ascultării voia lui Dumnezeu, prin care scară nouă către cer întinzi, celor ce cântă: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Cu neclintită blândeţe şi dragoste ţi-ai pecetluit până în sfârşit mărturisirea dreptei credinţe, chemând pe cei ce pe nedrept te acuzau să înlocuiască ura cu iubirea, pentru ca ostenelile ascetice şi dragostea faţă de Hristos să nu fie zadarnice.
Bucură-te, micşorare de sine întru preamărirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, slujire pe crucea bolilor şi neputinţei;
Bucură-te, slujire pe crucea acuzelor şi calomniilor;
Bucură-te, purtare a Crucii la hotarul dintre viaţă şi moarte;
Bucură-te, privire întărită de Duhul în Cartea Vieţii;
Bucură-te, smerenie, carte a Cuvântului ipostatic;
Bucură-te, cuvânt mântuitor, icoană de veşnică închinare;
Bucură-te, vedere de icoană, ce naşti cuvintele vii ale harului;
Bucură-te, tresăltare a inimii sub lucrarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, prăznuire prin rugăciunea lui Iisus a Întrupării dumnezeieşti;
Bucură-te, negrăită simţire a harului Botezului la primirea Sfintelor Taine;
Bucură-te, netâlcuită bucurie întru pomenirea Sfintei Fecioare şi a tuturor Sfinţilor;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 11-lea
Toate ceasurile zilei şi ale nopţii le închinai acestor două lucrări: fie ca să explici vreun înţeles al dumnezeieştii Scripturi, fie ca să-ţi pleci capul în partea stângă a pieptului, să-ţi cobori mintea în inimă şi să strigi „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Şi deşi doreai să petreci neîncetat în dumnezeiasca rugăciune a minţii, neobosit slujeai pe cei ce veneau să te vadă şi să fie mângâiaţi, cântând împreună cu ei: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Spre sfârşit, de o mare neputinţă copleşit, adeseori te rugai lui Dumnezeu să te primească la Dânsul. Aşa, între viaţă şi moarte, ai ajuns la Karyes, şi aproape paralizat te-ai pregătit de înfricoşata trecere în Veşnicie, prin Mărturisire generală, Maslu şi zilnică Împărtăşire cu Preacuratele Taine. Iar din pricina oboselii, nu mai puteai spune cu mintea rugăciunea lui Iisus, ci mai întâi cu glas tare, iar apoi doar cu starea nemişcată de închinare.
Bucură-te, stâlp ce călăuzeşti pe noul Israel spre evlavie;
Bucură-te, nor răcoritor celor încinşi în cuptorul păcatelor;
Bucură-te, însetare după vederea faţă către faţă a lui Hristos;
Bucură-te, nevoinţă peste fire în via Lui tainică;
Bucură-te, rugăciune pentru plinirea de Sus a ostenelii iubirii;
Bucură-te, îmbrăţişare ultimă a moaştelor Sfinţilor Macarie al Corintului şi Partenie;
Bucură-te, sărutare a moaştelor Părinţilor duhovniceşti în nădejdea învierii;
Bucură-te, chemare cu umilinţă a rugăciunilor lor mijlocitoare;
Bucură-te, înainte-păşire prin credinţă în odihna Domnului;
Bucură-te, icoană vie a lui Hristos răstignit;
Bucură-te, sfinţenie, ce nu încetezi a purta vălul smereniei;
Bucură-te, fericită vedere a nevredniciei proprii, ce poţi purta strălucirea dumnezeirii;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 12-lea
Privegheat fiind toată noaptea de fraţi, în ceasul al şaselea, după întrebarea lor, le-ai vestit grabnicul tău sfârşit şi, rugându-i să te împărtăşească, ai primit Preacuratele Taine. După puţin te-au găsit cu mâinile încrucişate şi picioarele întinse şi te-au întrebat: „Învăţătorule, ce faci? Te linişteşti?”. „Pe Hristos L-am vârât înlăuntrul meu”, ai răspuns, „şi cum nu mă voi linişti?”: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Până astăzi, în chilia iconarilor Skurtei se păstrează ca o binecuvântare pentru lume sfântul tău craniu. Iar noi din adâncul patimilor alergăm către razele învăţăturilor şi rugăciunilor tale, prin care pururea ne mângâi, ca un ucenic iubit al lui Hristos.
Bucură-te, îndoită nepătimire şi desăvârşitoare ascultare;
Bucură-te, atotvirtuoasă smerenie şi mulţumitoare răbdare;
Bucură-te, discernământ cu dumnezeiască scânteiere;
Bucură-te, de Dumnezeu imitatoare îndurare;
Bucură-te, milostenie mântuitoare de suflete;
Bucură-te, rugăciune necontenită şi zdrobită căinţă;
Bucură-te, adevărată mărturisire şi neînvinuitoare conştiinţă;
Bucură-te, pătimire a Iubirii îndumnezeitoare a Sfintei Treimi;
Bucură-te, pătimire cu Hristos şi pentru Hristos spre care îngerii doresc să se plece;
Bucură-te, chip învăluit de strălucirea frumuseţii dumnezeieşti;
Bucură-te, neobosit zugrav al chipului Maicii Domnului şi al vieţuirii monahiceşti;
Bucură-te, chemare şi a mirenilor în rugul aprins al isihiei;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 13-lea
Ca un vestitor înflăcărat al Sfintei Treimi şi apărător al cereştilor dogme, râvnitor al Sfintelor Scripturi şi Tradiţii te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, spre împărtăşirea lumii de viaţa cea dumnezeiască. Pentru aceasta, smereniei Maicii Domnului urmând, te-ai făcut părtaş bucuriei veşnicei uniri cu Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte, să o dobândim şi noi nevrednicii, cei ce cu umilinţă strigăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: În pământul dragostei smerite…, Condacul 1: Pe tine, moştenitorul raiului…,
Icosul 1
În pământul dragostei, smerite, ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi.
Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;
Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;
Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;
Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;
Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;
Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;
Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;
Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;
Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;
Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 1
Pe tine, moştenitorul raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, binecuvântează, sfințește și apără copilul/copiii acesta/aceștia cu puterea Crucii Tale celei dătătoare de viață. Amin.
Sfinte Îngere, păzitor al copilului meu (numele), acoperă-l cu acoperământul tău de săgeţile demonului, de ochii amăgitorului şi păzeşte-i inima în curăţie îngerească. Amin.
„Aici s-a terminat viața mea, Aici și răsuflarea mea. Aici trupul mi se va îngropa, Iar sufletul mi se va bucura. Sfântul meu aici locuiește, Iar aceasta mă cinstește. Și cred că el se va milostivi Și pe Izbăvitorul Îl va îmblânzi, Ca sufletul meu cel ticălos Să aibă alături pe Maica Domnului Hristos.”
Dupa obisnuitul inceput, se zic:
CONDACELE SI ICOASELE
Condacul 1:
Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Icosul 1:
Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care te şi lăudăm, cu întreagă bucurie, aşa:
Bucură-te, că te-ai făcut urmaş ales al tuturor sfinţilor capadocieni;
Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;
Bucură-te, floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră;
Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea întreagă;
Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învăţătură;
Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputinţele, scârbele şi durerile noastre;
Bucură-te, stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige mântuirea;
Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri;
Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu şi un semn al negrăitei Lui milostiviri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 2-lea:
Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca să te dăruieşti lui Dumnezeu cu totul şi astfel să ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea şi povăţuirea tuturor celor ce au nădăjduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta Îi cântăm cu toţii, Celui ce a lucrat prin tine minuni şi îndurări mari, cântarea: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Părinte, a fost botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Că acesta văzând cu duhul darurile tale cele multe, încă din fragedă pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmaş şi a-i purta numele. Te fericim, aşadar, cu nevrednicie, zicând:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul;
Bucură-te, că el a proorocit cele ce aveau să fie cu tine;
Bucură-te, că s-a bucurat duhul lui văzând aşa rod ales ieşind din turma cea păstorită de el;
Bucură-te, că pentru aceasta ţi-a purtat de grijă neîncetat, câtă vreme a fost în viaţa aceasta pământească;
Bucură-te, că nici după ce s-a mutat în cereştile locaşuri nu te-a lăsat, ci mai vârtos a mijlocit pentru tine;
Bucură-te, că şi tu l-ai cinstit după cuviinţă, socotindu-l cu evlavie ca fiind Părintele tău în Hristos;
Bucură-te, că te-ai ostenit fără zăbavă spre preaslăvirea lui, adunând mărturii despre viaţa sa cea minunată;
Bucură-te, că Sfântul lui Dumnezeu te-a binecuvântat să descoperi moaştele lui cele slăvite, care s-au făcut pricină de nenumărate vindecări;
Bucură-te, că trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai aşezat în obştea întemeiată de tine la Suroti;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 3-lea:
După ce părinţii tăi au ajuns în pământul Koniţei, Cuvioase, mutându-se în Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiască a desăvârşirii. Că încă din copilărie te-ai dovedit a fi o lumină pentru toţi cei din jur, care văzând darurile tale cele alese, slăveau pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Povăţuit de pilda părinţilor tăi, te-ai nevoit de mic cu râvnă aprinsă spre dragostea lui Hristos, arătând fapte de om desăvârşit. Că urmând mamei tale celei binecuvântate, îndată ai început să posteşti cu asprime şi să te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trăirea, însă copil cu vârsta. Minunându-ne noi de bărbăţia sufletului tău, îţi cântăm cu bucurie, aşa:
Bucură-te, că încă tânăr fiind, te-ai lepădat cu totul de poftele trecătoare ale acestei lumi;
Bucură-te, că prin post desăvârşit ţi-ai păzit nestricată cununa fecioriei;
Bucură-te, că vârsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugăciunea neîncetată în singurătate;
Bucură-te, că în loc să te desfeţi cu jocuri copilăreşti, te desfătai petrecând mereu cu Hristos şi cu sfinţii Săi;
Bucură-te, că pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te îndepărtau de la dragostea ta cea înflăcărată;
Bucură-te, că nu doar în lucrurile din afară te-ai nevoit, ci şi sufletul ţi l-ai împodobit cu toată virtutea;
Bucură-te, că ai urmat bunătăţii şi smereniei mamei tale celei binecuvântate;
Bucură-te, că ea ţi-a fost nesmintită pildă de dragoste şi de jertfire deplină de sine;
Bucură-te, că ne uimim cu toţii de vitejia cu care ai început a purta lupta cea bună;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 4-lea:
În război fiind chemat pentru a-ţi apăra ţara de cei fără de Dumnezeu, Părinte, ai strălucit prin vitejia ta cea fără margini. Că întru totul lepădându-te de iubirea de sine, căutai mereu să fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scăpa pe cei ce luptau împreună cu tine. Iar ei văzând aceasta, Îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru aşa un sprijin, zicând cu toţii: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Ai folosit războiul, Cuvioase, ca prilej de sfinţire, că neîncetat ai sporit în dragoste mai presus de patimă, punându-ţi sufletul pentru prietenii tăi. Şi astfel ai câştigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face răsplată însutită a toată jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta înţelegând-o şi noi, ne grăbim a-ţi aduce, spre laudă, unele ca acestea:
Bucură-te, că în luptă ai fost chip minunat de întreagă jertfire de sine;
Bucură-te, că ţi-ai dispreţuit până la capăt viaţa aceasta pământească, câştigând-o astfel pe cea cerească;
Bucură-te, că nu ai lepădat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplită a primejdiilor;
Bucură-te, că prin mărimea ta de suflet te-ai făcut lumină spre sfinţire şi celor din jur;
Bucură-te, că ajutai cu timp şi fără timp pe toţi cei ce se aflau în nevoi şi-n necazuri;
Bucură-te, că ai biruit desăvârşit frica cea omenească înarmându-te cu bărbăţie de fier;
Bucură-te, că războindu-te împotriva duşmanilor ţării, în ascuns luptai şi împotriva vrăjmaşilor sufletului tău;
Bucură-te, că deşi vroiai să mori tu în locul prietenilor tăi, Dumnezeu te-a păzit ca pe un preaiubit al Său;
Bucură-te, că şi nouă ne arăţi, prin tăria cea minunată a sufletului tău, calea spre desăvârşire;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 5-lea:
Cu râvnă aprinsă ai lepădat lumea, Părinte, şi te-ai închinat lui Hristos în întregime, alăturându-te obştii monahilor, care pururea se luptă pentru a-şi birui firea. Şi în scurtă vreme te-ai făcut înger în trup, întru toate îmbrăcându-te în Cel Căruia şi noi Îi cântăm cu umilinţă: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Te-ai retras în pustia cea minunată a Sinaiului pentru a-I sluji Stăpânului Hristos, Cuvioase, şi biruind poftele lumii, ai ajuns bărbat desăvârşit, strălucind în toată virtutea şi arzând de dragoste adevărată pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogorât asupra noastră mila Sa cea bogată. Pentru aceasta şi noi, cu slabe puteri, îţi mulţumim zicând:
Bucură-te, bărbat îngeresc, că toate poftele lumii le-ai socotit deşertăciune;
Bucură-te, că vreme de trei ani te-ai nevoit în pustia cea aspră a Sinaiului;
Bucură-te, că neştiut de nimeni ai trăit într-o peşteră ascunsă, îndurând arşiţa şi gerul;
Bucură-te, că acolo ai luptat până la sânge împotriva a toată patima;
Bucură-te, că prin smerenia ta cea adâncă, ai biruit desăvârşit pe dracii cei vicleni;
Bucură-te, că te-ai curăţat de toată stricăciunea păcatului, ajungând lumină a lui Hristos;
Bucură-te, că ai început a te ruga cu lacrimi fierbinţi pentru întreaga lume;
Bucură-te, că văzând jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai presus de fire;
Bucură-te, că în peştera ta cea strâmtă te-ai învrednicit de nenumărate descoperiri ale harului dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 6-lea:
După ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Părinte, ai fost chemat de Maica Domnului în Grădina ei cea pământească, în Sfântul Munte Athos, cel ce este floarea şi lumina Ortodoxiei. Şi înainte-văzând tu că acela va fi locul desăvârşirii tale, i-ai mulţumit Preasfintei Împărătese pentru acoperământul ei cel minunat, cu care pururea păzeşte întreaga lume de răutatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea cântare: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Ajungând în Sfântul Munte şi fiind purtat în multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfinţeniei, Cuvioase, culegând de peste tot, ca o albină înţeleaptă, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Părintelui Tihon, stareţ purtător-de-Duh şi plin de toată virtutea, pe care l-ai urmat în deplină ascultare. Pentru aceasta îţi cântăm şi noi, cu glasuri neputincioase, aşa:
Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a rânduit preaslăvirea în Muntele cel binecuvântat al Athosului;
Bucură-te, că pentru aceasta El te-a dat în grija Preacuratei Maicii Sale, care te-a ocrotit ca pe un fiu al ei;
Bucură-te, că umbrit de Duhul Sfânt ai colindat întregul Munte, căutând Părinţi cu viaţă sfântă;
Bucură-te, că te-ai minunat de rugăciunile neîncetate ale lor, prin care Dumnezeu trimite mila Sa asupra lumii;
Bucură-te, că te-ai nevoit să le scrii şi viaţa, spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor;
Bucură-te, că apoi ai ajuns ucenic al Cuviosului Părinte Tihon, cel desăvârşit în sfinţenie;
Bucură-te, că pe acesta l-ai slujit cu dragoste neţărmurită, în toate încredinţându-te povăţuirii lui celei înţelepte;
Bucură-te, că pentru ascultarea ta cea până la capăt, Dumnezeu ţi-a dăruit şi ţie harul ce se sălăşluia în Părintele tău;
Bucură-te, că după moartea sa, Cuviosul Tihon ţi-a descoperit că se va ruga mereu pentru tine;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 7-lea:
Întru deplină dragoste desăvârşindu-te, te-ai făcut unealtă a lui Dumnezeu, Carele a început a lucra prin tine cu putere multă. Că te-a făcut un mângâietor al tuturor celor necăjiţi şi un povăţuitor al celor întunecaţi de păcate. Îi mulţumim lui Dumnezeu, Părinte, pentru că te-a dăruit nouă pe tine spre mântuirea noastră, cântându-I cu toţii: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri”, a zis Mântuitorul lumii cu glas nemincinos. Că şi întru tine, Părinte, cuvântul Lui s-a împlinit cu întreagă putere. Iar pentru aceasta te lăudăm şi noi, zicând:
Bucură-te, cel ce ai învăţat lumea prin cărţi luminate de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit neştiinţa vremurilor noastre;
Bucură-te, trâmbiţă a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocăinţei;
Bucură-te, proorocule minunat, care ne-ai arătat că trăim vremurile sfârşitului;
Bucură-te, tămăduitorule milostiv al bolilor celor cu neputinţă de vindecat;
Bucură-te, îngrijitorule preaales al celor cu sufletul apăsat de necazuri;
Bucură-te, untdelemn dumnezeiesc, care ai curăţat toate rănile noastre;
Bucură-te, pace de sus, care ai împăcat nenumărate familii destrămate;
Bucură-te, povăţuitorule iscusit, că ai îndepărtat de la oameni toate cursele diavolului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 8-lea:
Văzând lupta cea înfricoşătoare pe care o duce vrăjmaşul mântuirii împotriva familiei celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma cuvântului, învăţându-i pe soţi că pentru a putea câştiga liniştea caselor lor, trebuie să aibă răbdare şi îndelungă-răbdare, şi jertfire de sine cu dragoste. Îl slăvim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase, pentru că te-a trimis să ne arăţi calea cea dreaptă, cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
„Daţi-mi mame creştine şi vă voi da sfinţi care să schimbe lumea”, a spus dumnezeiescul Gură de Aur. Iar tu, pătruns fiind de acest adevăr, te-ai ostenit cu timp şi fără timp, prin rugăciuni şi îndemnuri, să le arăţi soţilor celor credincioşi că pacea familiei este roadă a Duhului Sfânt, şi că trebuie să lupte pentru ea cu străduinţă şi înţelepciune. Pentru că te-ai nevoit ca să aduci vindecare familiilor noastre celor atât de crunt lovite de ispite, îţi mulţumim cu toţii, zicând:
Bucură-te, mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu pentru bunaînţelegere a celor căsătoriţi;
Bucură-te, că pe soţii cei binecredincioşi i-ai povăţuit să trăiască în înfrânare şi sfinţenie;
Bucură-te, că pe aceştia i-ai învăţat să-şi poarte neputinţele unul altuia, cu dragoste şi cu mărime de suflet;
Bucură-te, că părinţilor le-ai arătat că prin rugăciune harul lui Dumnezeu se pogoară asupra întregii familii, aducând bucurie şi pace;
Bucură-te, că ai luptat împotriva tuturor păcatelor, văzând că prin ele vine destrămarea căsniciei;
Bucură-te, că te-ai făcut mustrător aprig al înspăimântătoarei ucideri de prunci;
Bucură-te, că mamelor celor credincioase le-ai spus că prin pilda vieţii lor îşi pot face copiii sfinţi;
Bucură-te, că tinerilor le-ai arătat că prin ascultare câştigă milă de la Dumnezeu şi viaţă liniştită;
Bucură-te, că pe aceştia i-ai îndemnat să dobândească binecuvântarea părinţilor, prin care vine şi binecuvântarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 9-lea:
Pe cel ce în chip minunat a tămăduit bolile noastre cele trupeşti şi sufleteşti, prin rugăciunile lui cele făcute din adâncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, să-l lăudăm noi toţi cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime, să-I cântăm cu mulţumire, zicând: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Vindecător a toată boala te-ai făcut, Părinte, prin darul de care te-a învrednicit Dumnezeu. Că arzând de dragoste şi de milă pentru oamenii ce se chinuiau în dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbăvirea lor, învăţându-i să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-un glas, noi credincioşii, zicând:
Bucură-te, armă preatare împotriva bolii celei înfricoşătoare a cancerului;
Bucură-te, neobositule îngrijitor al celor ce se chinuiesc în dureri cumplite;
Bucură-te, izvor de vindecare în care se răcoresc toţi cei răniţi sufleteşte;
Bucură-te, izgonitorule de demoni, că ai zdrobit cu smerenia ta toată viclenia şi asuprirea diavolului;
Bucură-te, preamilostive părinte, că n-ai îndurat să-i vezi pe oameni sfârşindu-se sub greutatea chinurilor trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, că pentru aceasta toate scârbele şi bolile noastre le-ai luat asupra ta;
Bucură-te, că te-ai rugat cu mărime de suflet ca Dumnezeu să-ţi trimită ţie neputinţele noastre;
Bucură-te, că ne-ai învăţat că toate necazurile vin prin depărtarea de Dumnezeu şi de poruncile Sale;
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat că negrăită este răsplata celor ce-şi duc boala cu răbdare, aducând slavă lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 10-lea:
Domnul şi Mântuitorul lumii a făgăduit mare răsplată celor ce se vor osteni în bun chip spre desăvârşirea altora. Iar tu, Cuvioase, deşi călugăr simplu şi neînvăţat în cele lumeşti, ai fost înţelepţit de Însuşi Duhul Domnului ca să povăţuieşti mii de oameni pe calea mântuirii. Iar pentru aceştia te rogi până acum lui Dumnezeu, Căruia şi noi Îi cântăm cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui şi spre folosul oamenilor. Că te-ai făcut părintele a mulţimi nenumărate de credincioşi, care luptaţi fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, căutau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugăm să ne primeşti şi pe noi în rândul fiilor tăi duhovniceşti, şi să ne îngădui să-ţi cântăm, cu mulţumire, aşa:
Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni să lupte cu gândurile cele rele sădite în minte de vrăjmaşul mântuirii noastre;
Bucură-te, că strălucind de darul deosebirii duhurilor, fiilor tăi le arătai îndată dacă gândurile lor sunt de la Dumnezeu sau de la diavol;
Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu cunoşteai adâncul inimilor oamenilor;
Bucură-te, că având deplină înţelepciune, ai zădărnicit toate cursele cele meşteşugite ale celui viclean;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai întors la pocăinţă adevărată prin dragostea ta cea nefăţarnică;
Bucură-te, că te-ai făcut mustrare înţeleaptă a celor îndărătnici şi mândri;
Bucură-te, că ai fost mângâiere blândă a celor deznădăjduiţi şi covârşiţi de ispite;
Bucură-te, că ai plâns neîncetat pentru toţi cei ce vedeau în tine nemincinoasă nădejde de mântuire;
Bucură-te, că la Judecată o să-I spui lui Dumnezeu, cu dulce bucurie: Iată, eu şi fii pe care i-ai dat mie!;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 11-lea:
Ajungând călugăr desăvârşit, Părinte, şi plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai făcut nădejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce vroiau să se închine lui Hristos în întregime. Iar pentru darurile tale, toţi vedeau în tine un îndrumător luminat de Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de păstori cu viaţă sfântă, zicând: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Ai întemeiat la Suroti o mănăstire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau să se dăruiască Mirelui Hristos cu dragoste deplină. Iar mai apoi le-ai povăţuit spre desăvârşire, ca un părinte mult iubitor şi îndelung răbdător, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt şi nouă îndrumare nemincinoasă. Te binecuvântăm cu toţii pentru aceasta, zicând:
Bucură-te, că ai ctitorit Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti;
Bucură-te, că aceasta s-a făcut liman de mântuire pentru sufletele cele însetate de Hristos;
Bucură-te, că te-ai străduit cu timp şi fără timp a le face pe maici mirese desăvârşite ale Domnului nostru;
Bucură-te, că le-ai învăţat călugăria cea adevărată, care înseamnă lepădare de lume şi de poftele ei;
Bucură-te, că neîncetat te-ai străduit să le aprinzi râvna spre nevoinţa cea binecuvântată;
Bucură-te, că le-ai călăuzit spre mărturisirea cât mai deasă a păcatelor, prin carea se strică întru totul lucrările diavolului;
Bucură-te, că povăţuirile tale au căzut pe pământ roditor şi au răcorit lumea întreagă;
Bucură-te, că ai luptat cu putere împotriva duhului lumesc care vatămă cumplit viaţa de mănăstire;
Bucură-te, că prin vitejia şi dragostea ta te-ai făcut tuturor călugărilor pildă de biruinţă duhovnicească;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 12-lea:
Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste tine, Cuvioase, şi mari şi milele Lui, că pentru multa ta jertfă, Cel Atotbun te-a învrednicit de descoperiri minunate şi de bucurii mai presus de fire. Ne bucurăm şi noi văzând răsplata pe care Dumnezeu o dă sfinţilor Săi, şi rugându-L să ne facă şi pe noi părtaşi ei, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Ai gustat, Părinte, încă de aici din bucuriile raiului, cele gătite de Mult-milostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Că deşi au fost mari luptele pe care vrăjmaşul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mângâierile prin care Dumnezeu te-a întărit în virtute. Pentru aceasta, întru smerită laudă, îţi cântăm:
Bucură-te, lumină preadulce prin care Hristos străluceşte lumii întregi;
Bucură-te, flacără minunată, care ne aprinzi şi pe noi de dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai făcut sălaş deplin al harului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că acesta a născut în tine toate roadele sfinţeniei;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a copleşit cu darurile Sale cele mai presus de fire;
Bucură-te, că ai gustat din lumina cea necreată şi pururea fiitoare;
Bucură-te, că ai trăit cu Sfinţii ca şi cu nişte prieteni apropiaţi;
Bucură-te, că Maica Preabună a Domnului nostru ţi s-a arătat pentru a te întări în necazuri;
Bucură-te, minune negrăită, că te-ai învrednicit a vorbi cu Însuşi Hristos, Stăpânul şi Dumnezeul nostru;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 13-lea:
„Mulţi sfinţi ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască”, grăit-ai, Părinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Că ne-ai vestit nouă, celor întunecaţi, că vremurile sunt spre plinire şi că cei ce acum se luptă cu vitejie ca să-şi câştige mântuirea, au plată de mucenic. Pentru aceasta, Îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel ce cu milă şi-a cercetat poporul, trimiţând pe Sfântul Său spre luminarea noastră, şi Îi cântăm Preabunului Stăpân, în glas de bucurie, cântarea: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.
Şi iarăşi Icosul 1: Dumnezeu a rânduit… şi Condacul 1: Să-l lăudăm…
Apoi această
Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul
Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viaţă, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.
Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne izbăveşti de toate greutăţile. Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.
Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputinţele câtă vreme ai fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veşnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulţumire.
Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, întăreşte-ne şi pe noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.
Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel, mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mã pe mine pãcãtosul!
Aşa, Doamne, Cela ce pentru bunăvoirea Ta ne-ai adunat întruolaltă de la marginile lumii, fă-ne a fi cu adevărat întru ó frăţie, vieţuind întru ó inimă, întru ó voie, întru ó dragoste, ca ún om, dupre cel mai nainte de veci sfatul Tău pentru Adam, cel întâiu născut.
Iubirea nemărginită ce cuprindea întreaga ființă a Părintelui Sofronie poate fi mai bine cuprinsă de înțelegerea noastră citind cuvintele pe cale le folosea într-o rugăciune pe care o iubea foarte mult, rugăciunea de unire. Iată cuprinsul acesteia:
„Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatul lumii, Carele suindu-Te pre muntele Golgothei, răscumpărat-ai pre noi din blestemul legii, şi ai preînnoit chipul Tău cel căzut, pre Cruce preacinstite mâinile Tale întinzând, ca pre fiii lui Dumnezeu cei risipiţi întru una să aduni, şi trimiţând pre Preasfântul Duh, la unime pre toţi ai chemat; Tu dar, fiind a Tatălui strălucire, înainte de a ieşi la această mare lucrare de sfinţenie, lumii răscumpărătoare, rugatu-Te-ai Părintelui Tău ca toţi una să fim, precum Tu eşti cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt: Însuţi dăruieşte nouă har şi înţelepciune, spre a împlini această poruncă în fiece zi, şi ne întăreşte în nevoinţa acelei iubiri carea ai poruncit nouă zicând: “Să vă iubiţi unul pre altul, precum Eu am iubit pre voi”. Prin Duhul Tău Cel Sfânt dăruieşte nouă puterea de a ne smeri unul altuia, amintindu-ne că cel ce mai mult iubeşte, acela mai mult se şi smereşte; învaţă-ne unul pentru altul a ne ruga, poverile unul altuia cu răbdare a purta, şi împreunează pre noi întru cea a dragostei nedespărţitei legături, întru ó turmă de oi ascultătoare, pentru numele Tău cel Sfânt, împrejurul Părintelui şi Povăţuitorului nostru iubit, dând nouă şi a vedea în fieştecare frate şi soră – chipul slavei Tale celei negrăite; şi a nu uita că fratele nostru este viaţa noastră.
Aşa, Doamne, Cela ce pentru bunăvoirea Ta ne-ai adunat întruolaltă de la marginile lumii, fă-ne a fi cu adevărat întru o frăţie, vieţuind întru o inimă, întru o voie, întru o dragoste, ca un om, dupre cel mai nainte de veci sfatul Tău pentru Adam, cel întâiu născut.
Întăreşte, apără şi acoperă sălaşul acesta cel sfânt, pre carele l-a sădit dreapta ta, şi umbrează pre el subt acoperământul Preacuratei Maicii Tale, şi al Cuviosului Părintelui nostru Siluan, ocrotitorul nostru, pre fieştecarele binecuvântând şi ocrotind, cari aci vieţuiesc, păzindu-ne adică de gânduri de stricăciune făcătoare, de cuvinte sau de porniri protivnice ale inimii carile prăpăstuiesc sfântă lucrarea slujirii noastre; spre a se zidi sălaşul acesta pre piatra Evangheliceştilor Tale porunci, întru loc de tămăduire, loc de sfinţire şi de mântuire, nouă înşine, precum şi tuturor celor ce aleargă către dânsul, cei osteniţi şi împovăraţi fraţii şi surorile noastre, şi ca să aflăm toţi odihnă întru Tine, Cel blând şi smerit Împăratul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”
(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări Duhovnicești Vol.1, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, pp. 381-382)
A fost o perioadă din viața mea de ”feisbucistă” în care polemizam de zor, de multe ori lăsându-mi partenerii de conversație fără posibilitatea unei replici, pentru că simțeau la mine hotărârea de a mă lupta cu ei până la capăt! Al lor 🙂 ! Temele mele de încăierare erau: Ortodoxia, trăire și valori creștine, Dreapta politică, economia privată, abuzurile fundamentaliștilor islamiști, cultura, combaterea exagerărilor de la stânga sau de la dreapta față de Calea Domnească. Provenind din Moldova și bucurându-mă de o familie cu o bibliotecă clasică, având la loc de cinste clasicii ruși, iar apoi îndrăgostindu-mă de filmografia rusă, am crescut cu o mare admirație față de cultura lor, cu evlavie față de Sfinții ruși, dar – ca toată zona Moldovei – cu destulă animozitate istorică față de primitivismul soldaților ruși ce ne-au călcat meleagurile, ne-au ucis bărbații, ne-au violat fetele și femeile, ne-au luat și cenușa din vatră. Ne-au adus apoi comunismul – cel mai urât coșmar al Istoriei recente.
Am observat pe Facebook un domn – Dr. Alexandru Amarfei, care avea cam aceleași opinii, pe care le susținea chiar mai dur decât mine. Semnalizam prin Like concordanța acestor opinii. Când într-o zi, acest domn m-a invitat la Cenaclul Monokeros, inițiat de el. Am mai scris într-o altă postare cum a început pentru mine participarea la acest Cenaclu:
Toate edițiile au fost uimitoare: hermeneutică, o bogăție de informații, asocieri de idei inedite, poezii personale – prezentate și ”dez-incifrate”, ce-au devenit apoi materiale publicate în revista noastră -, o efervescență, o emulație culturală și spirituală, un mediu vesel, prietenos, deschis și spontan. Nu știu când ne-am împrietenit cu toții, dar acest lucru s-a întâmplat. De multe ori eram singura Doamnă 🙂 în grup, dar mă simțeam grozav.
Interpretările făcute de Alexandru cuprind o bogăție de sensuri, ba chiar resemnifică poezii din autori foarte cunoscuți și îndrăgiți. Dar prezentările pe teme alese de el sau cerute de noi sunt fastuoase, denotând și un bagaj cultural impresionat, însă, pentru a mai dilua elogiul, evoc gluma unui prieten comun: ”Dacă-l întrebi pe Alex cât e ceasul, începe să-ți povestească de la Platon” 🙂 .
Să vă evoc puțin atmosfera:
Dar, din păcate, doar de la Ediția a XXVIII-a am început să înregistrăm. Aveți aici un fragment din Show-ul lui Alex Amarfei 🙂 !
Închis şi părăsit îmi e altarul inimii, dar Chipul lui Dumnezeu pecetluit pe fiinţa mea mă arde cu dor nestins. Nu am altă scăpare din iadul deznădejdii fără numai pe tine, Fecioară: luminează-mi întunericul, descoperă-mi lumina feţei Fiului tău, ca să aflu raiul smereniei şi cu mulţumire să strig: Bucură-te, arătătoarea Căii!
Icos 1:
Nu-mi pot găsi liniştea, nu-mi pot afla Chipul, nu pot să-mi îndrept viaţa decât privind spre Pruncul dumnezeiesc din braţele tale, Preacurată, spre Care pururi arăţi cu iubire de Maică şi doar aşa, cu închinare, uşile altarului de taină iarăşi se deschid.
Bucură-te, arătătoarea Chipului dumnezeiesc;
Bucură-te, arătătoarea Iubirii Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea Dragostei Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea Dăruirii Fiului;
Bucură-te, arătătoarea întrupării lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Cinei celei de Taină;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 2:
Nimica sunt eu, făptura, abia ca o frunză purtată de vântul patimilor şi valurile ispitelor; dar din nimic a făcut Dumnezeu lumea şi aşa nu deznădăjduiesc, ci cred iubirii Sfintei Treimi care m-a creat. Şi către icoana naşterii tale, Fecioară, îmi tind cugetul inimii, strigând împreună cu tine: Fie mie, Doamne, după cuvântul Tău, Aliluia!
Icos 2:
Toate simţurile şi mădularele îmi sunt rănite de patimi şi zac în nelucrare. Arată-mi mie, Fecioară, nu calea cea plină de amăgiri a simţurilor şi cugetelor amestecate ale lumii, ci calea rugăciunii şi închinării neîncetate către Hristos, prin care inima se face iarăşi altar al prefacerii duhovniceşti.
Bucură-te, arătătoarea înfricoşatei Jertfe;
Bucură-te, arătătoarea Luminatei Învieri;
Bucură-te, arătătoarea Trupului şi Sângelui lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea alegerii celei bune;
Bucură-te, arătătoarea sfintelor nevoinţe şi voii dumnezeieşti;
Bucură-te, arătătoarea închinării şi prefacerii duhovniceşti;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 3:
Cine ar putea zugrăvi iubirea dintre Dumnezeu şi creaţia Sa mai bine decât Sfântă Icoana ta, Născătoare de Dumnezeu, în care pe Cel ce toate le ţine cuprinzând, Îl faci arătat mai presus de minte celor ce cântă: Aliluia!
Icos 3:
Pacea dumnezeiască ce se coboară în lume este Însuşi Iisus cel întrupat din tine, Preacurată Fecioară, în împreună îmbrăţişarea Preasfântului Duh. Şi aşa icoana Naşterii tale e însăşi icoana isihiei creştine, Chipul Liturghiei lui Hristos, prin care Biserica urcă în iubirea Tatălui Dumnezeiesc.
Bucură-te, arătătoarea iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, arătătoarea iubirii de creaţie;
Bucură-te, arătătoarea chemării de Sus;
Bucură-te, arătătoarea Numelui lui Iisus;
Bucură-te, arătătoarea Crucii de Viaţă izvorâtoare;
Bucură-te, arătătoarea Crucii de unire între creaţie şi Dumnezeire;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 4:
Cât de uşor încolţesc în firea slăbită de păcat seminţele vrăjmaşului şi cât de adânc pătrund rădăcinile relelor deprinderi! Şi din afară şi din lăuntru mă împresoară întunericul, ci tu, Stăpână, degrabă mântuieşte-mă, arată-mi calea spre Lumină, să pot iarăşi cânta: Aliluia!
Icos 4:
Lumea se cerne în tot felul de ispite, iar întru boli şi neputinţe Însuşi Dumnezeu lucrează spre mântuirea noastră. Arată-mi, Fecioară, rostul dumnezeiesc al încercărilor ce mă învăluie ca să-mplinesc voia Fiului tău şi să strig:
Bucură-te, arătătoarea Binecuvântării Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea Rugăciunii Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea închinării Fiului;
Bucură-te, arătătoarea Bisericii, Trupul lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea hotarului veşniciei;
Bucură-te, arătătoarea Rugului aprins al isihiei;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 5:
La dreapta se-nalţă piscul ucigaş al mândriei şi deşertăciunii, la stânga se cască prăpastia fără fund a deznădejdii: cum voi păzi dar calea cea strâmtă ce trece prin focul conştiinţei şi al pătimirii de bună voie pentru dragostea lui Hristos, de nu-mi vei călăuzi tu paşii, Preacurată? Numai aşa, sub sfântul tău Acoperământ, voi avea şi eu îndrăznire a cânta: Aliluia!
Icos 5:
Infiază-mă, Fecioară, pe mine, cel ce stau cu închinare înaintea Crucii de Viaţă Dătătoare a Fiului Tău, şi descoperă inimii mele Rugul aprins al Bisericii în care să-mi sfinţesc trupul şi sufletul şi să strig:
Bucură-te, arătătoarea tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, arătătoarea iertării şi împăcării;
Bucură-te, arătătoarea tămăduirii şi luminării;
Bucură-te, arătătoarea Chipului cel fără umbra păcatului;
Bucură-te, arătătoarea Chipului de taină al Învierii;
Bucură-te, arătătoarea dragostei ce nu mai cade;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 6:
Viaţa mi se-apropie de răscrucea veşniciei şi iată, nu am rod în care să se-ntrupeze Iubirea lui Dumnezeu. Nu am asemănarea cu Hristos, nici haina Sfântului Duh prin care să pot primi şi eu înfierea cea de Sus. Tot darul l-am risipit şi pângărit din neştiinţă, negrijă şi neiubire, iar acum deznădăjduit mă aflu înaintea hotarului înfricoşat. Arată-mi, însă tu, Fecioară, covârşirea milei lui Hristos, ca înaintea Lui să m-arunc şi să strig ca desfrânata, vameşul şi tâlharul: Miluieşte-mă, Doamne, Aliluia!
Icos 6:
Deschide-mi mie, celui orb, Preacurată, ochii inimii să pot vedea lumea în icoana veşniciei, icoana Iubirii celei mai tari decât păcatul şi moartea, şi cu mulţumire să strig:
Bucură-te, arătătoarea icoanei veşniciei;
Bucură-te, arătătoarea chipului împărăţiei;
Bucură-te, arătătoarea Pomului Vieţii;
Bucură-te, arătătoarea Venirii lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Paştilor de taină;
Bucură-te, arătătoarea Judecăţii Iubirii;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 7:
Arată-mi pururea, Stăpână, pe Fiul Tău şi Dumnezeu, ca să pot urî desăvârşit păcatul ce mă desparte de dragostea Lui, şi să pot cânta: Aliluia!
Icos 7:
Străluceşte-mi, Fecioară, frumuseţea mântuitoare a Chipului lui Hristos, ca alungând urâciunea pustiirii să odihnească în inima mea ca într-o icoană de puru-rea închinare şi să strig:
Bucură-te, arătătoarea comorii din ţarina inimii;
Bucură-te, arătătoarea mărgăritarului ascuns;
Bucură-te, arătătoarea bunăvoirii Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea liturghiei Cuvântului;
Bucură-te, arătătoarea mângâierii Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea sălăşluirii Sfintei Treimi;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 8:
Târât de patimi cumplite, strig către tine, Fecioară: nu mă lăsa pierzării, ci degrab mă acoperă cu lumina smereniei tale, întru care iubirea dumnezeiască înfloreşte şi Trupul lui Hristos se plineşte, în cântarea: Aliluia!
Icos 8:
Arată-mi, Preacurată, chipul pocăinţei şi mărturisirii adevărate, ca să păşesc eu, cel ce am lepădat tot darul dumnezeiesc, în hotarul împărtăşirii cu Hristos, prin care inima se face locaş al Împărăţiei Cerurilor.
Bucură-te, arătătoarea dorului curăţitor;
Bucură-te, arătătoarea pocăinţei înveselitoare;
Bucură-te, arătătoarea mărturisirii dezlegătoare;
Bucură-te, arătătoarea bunătăţii firii;
Bucură-te, arătătoarea altarului împărtăşirii;
Bucură-te, arătătoarea Schimbării la faţă;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 9:
Viforul patimilor şi al suferinţelor ce vin asupră-mi potoleşte-l, Fecioară, arătându-mi mie calea răbdării şi închinării a toate către milostivirea lui Dumnezeu, prin care Crucea Iubirii mai presus de lume se-nalţă, în cântarea: Aliluia!
Icos 9:
Cum a fost năpădit de neghină grâul cel curat sădit de Dumnezeu în inima mea şi cum voi mai discerne acum voia lui Dumnezeu, de nu mi-o vei lumina tu, Stăpână, cu rugăciunile tale de Maică către Fiul tău şi Dumnezeu?
Bucură-te, arătătoarea darului dumnezeiesc;
Bucură-te, arătătoarea frumuseţii fecioriei;
Bucură-te, arătătoarea rodniciei ascultării;
Bucură-te, arătătoarea comorilor sărăciei;
Bucură-te, arătătoarea secerişului de taină;
Bucură-te, arătătoarea urmării lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 10:
Toate ale lumii le-am gustat, dar n-am aflat bucurie, nici lumină netrecătoare, ci doar cădere în gol şi în lanţurile deprinderilor pătimaşe, iar suflarea vrăjmaşului caută fără odihnă să stingă candela inimii mele. Ci nu lăsa, Fecioară, în întuneric viaţa mea, ci păzeşte-o întru lumină ca să pot cânta pururea: Aliluia!
Icos 10:
Nu am nimica vrednic, nici cuget curat, nici simţire fără meteahnă să aduc la altar. Ca un osândit stau înaintea icoanei tale, Împărăteasă, şi înaintea ei îmi aduc cu închinare toate ale mele, să le prefacă Fiul tău aşa cum Însuşi ştie, ca un Dumnezeu, în prinos de Liturghie, prescure de cuget şi simţire prin care să mă sfinţesc şi eu şi să cânt:
Bucură-te, arătătoarea cugetului ascuns;
Bucură-te, arătătoarea înşelării ucigătoare;
Bucură-te, arătătoarea păcatului nemărturisit;
Bucură-te, arătătoarea crucii de moştenire şi închinării de fiu;
Bucură-te, arătătoarea iubirii de Dumnezeu peste toate;
Bucură-te, arătătoarea iubirii aproapelui cu dragostea lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 11:
Aşază, Născătoare de Dumnezeu, cuvântul viu şi lucrător al Fiului tău în inima mea, ca să secere neghina păcatului ce-mi înăbuşă Chipul şi să pot sta înaintea Lui cu închinarea întregii mele fiinţe, cântând: Aliluia!
Icos 11:
Arată-mi, Preacurată, chipul împărtăşirii de tainele dumnezeieşti, prin care să ardă zestrea suferinţei şi morţii câştigată prin păcat şi aşa să-mi pot purta Crucea ce odrăsleşte rodul Învierii.
Bucură-te, arătătoarea împărtăşirii lui Hristos, Rodul veşniciei;
Bucură-te, arătătoarea pogorârii Sfântului Duh, Chipul minunatei prefaceri; Bucură-te, arătătoarea slavei Tatălui, Chipul Împărăţiei Cerurilor;
Bucură-te, arătătoarea credinţei lucrătoare;
Bucură-te, arătătoarea nădejdii văzătoare;
Bucură-te, arătătoarea dragostei sfinţitoare;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 12:
Nu voi putea zbura peste abisul morţii fără aripile smereniei şi dragostei, nici nu voi afla lumina feţei Fiului tău fără a ta mijlocire preabună, Maica lui Dumnezeu, prin care întunericul se risipeşte şi tot darul lui Hristos se înnoieşte, în cântarea: Aliluia!
Icos 12:
Ca una ce pururi Îl vezi pe Fiul tău, Preacurată, ajută-mă să am neîncetat înainte icoana Iubirii dumnezeieşti, prin care să nu mai fiu o sămânţă a stricăciunii în ţarina lumii, ci o mlădiţă vie a Trupului lui Hristos, întru pacea şi bucuria Luminatei Învieri.
Bucură-te, arătătoarea Chipului lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea umbririi Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea întâmpinării Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea biruinţei iubirii;
Bucură-te, arătătoarea îndumnezeirii firii;
Bucură-te, arătătoarea Adevărului şi Vieţii nestricăcioase;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 13:
Nu va putea cineva să-şi lumineze cugetul şi simţirea de nu va cunoaşte dragostea lui Hristos ce preface inima în cer nou şi pământ nou. Călăuzeşte-mi dar, Preacurată Fecioară, voirea cea slăbănogită la limanul voii dumnezeieşti, ca întărită în har să se înalţe spre cerul nepătimirii şi să vadă prealuminat Chipul Fiului Tău întru slava Tatălui Ceresc şi odihna Preasfântului Duh, cântând împreună cu tine: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi Icos 1, Condac 1
Sursa: Din „ACATISTIER al Sfinţilor Isihaşti şi Mărturisitori” Alcătuite şi diortosite sub îndrumarea şi prin rugăciunile părintelui Ghelasie Gheorghe (1944-2003) de la Sfânta Mănăstire Frăsinei
Cultura spirituală a poporului român este foarte bogată în ceea ce priveşte tradiţia ouălor roşii de Sfântul Paşti. Simpla constatare a faptului şi încadrarea fiecărei generaţii în practica obiceiului, erau departe de a mulţumi spiritul popular, atât de iscoditor. Ca în întreg ansamblul vieţii, şi acest obicei cerea o justificare, un răspuns asupra originii lui. Răspunsul a îmbrăcat haina LEGENDELOR, care-au fost multe în cultura noastră populară.
Acestea au circulat în variante diferite de la o zonă la alta. Ele ar putea fi concentrate în trei categorii:
cele din timpul vieţii MÂNTUITORULUI
cele de după răstignirea, îngroparea şi Învierea Sa
cele în legătură cu MAICA DOMNULUI
Din prima categorie sunt demne de remarcat două tipuri, fiecare cu câteva variante:
Unul dintre ele plasează desfăşurarea evenimentelor la templu şi-n prejma lui. Iisus dezvăluia în acest templu cuvântul lui Dumnezeu unei mulţimi, care nu se mai sătura să-L asculte. În acest timp, câţiva cărturari şi farisei, şuşoteau într-un colţ. Iisus s-a întors spre ei şi-n cuvinte aspre, le-a condamnat ipocrizia, făţărnicia. Furioşi, aceştia s-au înţeles să-L prindă chiar atunci, dar Mântuitorul le-a intuit gândurile şi pentru că nu sosise încă timpul patimilor Sale, a părăsit templul în grabă. Cărturarii şi fariseii L-au urmat, dar pentru că nu-L mai puteau prinde, au început să arunce cu pietre. Atunci Iisus s-a oprit, a făcut un semn, şi toate pietrele s-au făcut ouă roşii.Văzând minunea, urmăritorii s-au înfricoşat şi-au început să fugă în toate părţile. Iar Iisus şi Apostolii Săi şi-au continuat liniştiţi drumul.
Al doilea tip e în legătură cu drumul Mântuitorului, sub povara crucii, spre Golgota.
Variantele acestei legende nu ţin seama de adevărul spuselor evangheliştilor, astfel:
“Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon, pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui” (Matei-27,32)
“Şi au silit pe un trecător care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi-a lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.” (Marcu-15,21)
“Şi pe când ÎL duceau,oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, I-au pus crucea,ca s-o ducă, în urma lui Iisus.” (Luca-23,26)
Ele vorbesc despre un Simon Cirineul, înduioşat şi plin de milă pentru suferinţa lui Iisus,
I-a luat crucea, din proprie iniţiativă şi purtând-o până la locul răstignirii. S-a dus apoi la ţarina lui şi după ce a lucrat câteva ore, s-a aşezat să mănânce. Avea în traistă ouă fierte şi pâine. Când a desfăcut-o însă, ouăle erau roşii, iar pâinea se transformase în pască.
Legendele dintr-a doua categorie, se pot grupa în două tipuri, cu mai multe variante – de după răstignire şi din timpul pazei momântului.
În primul tip se imaginează o plauzibilă masă comună a fariseilor cu cărturarii, mulţumiţi că Îndreptătorul unei legi care le asigura lor supremaţia şi exploaterea poporului, era răstignit pe cruce. În timpul mesei, unul dintre ei şi-a adus aminte că Iisus a anticipat prinderea, judecarea, răstignirea şi moartea Lui, dar şi Învierea Sa, a treia zi.
Cel din capul mesei I-a răspuns râzând – “Va învia când ouăle astea albe se vor face roşii”.
Nici n-a terminat de vorbit şi toate ouăle s-au înroşit.
Eroii celui de-al doilea tip sunt paznicii mormântului. Fiind avertizaţi că Apostolii ar putea încerca să fure trupul Mântuitorului, în afară de arme, ei au adunat o mulţime de pietre.
Nu le-au putut folosi decât în noaptea Învierii. Văzînd lumina în care se apropia Îngerul Domnului, înveşmântat în alb, au pus mâinile pe pietre, ca să-L alunge. Dar, minune! Pietrele deveniseră ouă roşii, iar ei au împietrit şi aşa au rămas, pentru totdeauna acolo.
În sfârşit, o a treia categorie de legende. Sunt în legătură cu MAICA DOMNULUI.
După naşterea lui Iisus, aflând că se urmăreşte uciderea pruncului, a căutat să-L salveze, fugind. A fost urmărită, aruncându-se asupra ei cu pietre, dar toate s-au transformat în ouă roşii. Urmăritorii şi-au simţit picioarele tăiate de frică şi au renunţat.
Alte variante – Maica Prea sfântă a fost alungată cu pietre, acestea transformându-se în ouă roşii – dăruia ouă de sufletul Fiului Ei, toate înroşindu-se în mâna primitorului.
În ziua crucificării Fiului Său, Maica Domnului ar fi luat un coş cu ouă, apoi a urcat pe Golgota. Ajungând sub cruce, ar fi încercat să le spună oştenilor să nu-I mai chinuie Fiul.
Aceştia, fără milă, au continuat să-L batjocorească, L-au împuns cu suliţa şi I-au dat să bea oţet. Preacurata a îngenunchiat lângă cruce, şi-a lăsat capul în palme şi a început să plângă.
Când a ridicat capul, Fiul Ei murise, dar a văzut că ouăle din coş se înroşiseră de sângele scurs din trupul Lui. Le-a împărţit atunci Apostolilor şi ucenicilor, ca să poarte fiecare câteva picături din sângele nevinovat al Învăţătorului Lor.
Aceştia au hotărât apoi ca, în amintirea sfântului sânge de pe ouă, an de an , cât va fi lumea, creştinii să înroşească altele, cu prilejul Sfintelor Paşti. Aşa consideră poporul român că s-a născut obiceiul ouălor roşii.
Dincolo de legendă, vedem adânca religiozitate a poporului român, îmbrăcată în haina împărătească a poeziei.
Obiceiuri de Paşte:
Ouăle roşii simbolizează mormântul purtător de viaţă al Domnului nostru Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa din morţi. De aceea, când sparg ouăle prin ciocnire, dar şi când se întâlnesc unii cu alţii, creştinii îşi spun : ”Hristos a înviat!”.
“Adevărat a-nviat!”. Aceste formule se folosesc numai 40 de zile, până la Înălţarea
Domnului. Culoarea roşie a ouălor simbolizează sângele lui Iisus,care s-a scurs
pe cruce pentru mântuirea lumii. Ciocnitul ouălor se face “cap la cap”.
Există credinţa că cei care ciocnesc, se întâlnesc pe lumea cealaltă. Cel care sparge oul ce-
luilalt, are voie să i-l ia. Dacă acesta refuză,se spune că îl va mânca pe lumea cealaltă, stri-cat şi uns cu păcură.
Ouăle pot avea diferite ”modele”, pot fi pictate. În funcţie de zona în care se fac, ele se numesc “ouă încondeiate”, ”închistrite”, ”muncite”, ”picate” (cu ceară) etc.
Ouăle “muncite”nu se dau de pomană, căci nu le primeşte Dumnezeu.
Să ne ocupăm de ouăle încondeiate. Ceea ce este specific ouălor încondeiate româneşti este faptul că, oricare ar fi motivele ce se desenează, nu se reprezintă niciodată un obiect în întregime, ci se alege partea caracteristică, distinctivă,a fiecărui obiect.
Astfel, dacă-i vorba de un copac, se desenează frunza – care este caracteristică.
La fel, dacă se reprezintă un animal, se alege partea corpului prin care se deosebeşte de celelalte animale – urechea iepurelui, copita calului, laba broaştei, etc. Pentru a se reprezenta un plug, se desenează fierul plugului.
Toate desenele sunt mici frânturi din viaţa şi activitatea săteanului.
Sunt şi obiecte ce se desenează integral, de pildă vârtelniţa, grebla, furca.
Peştele este figurat, fără detalii, printr-un simplu contur.
Tipul clasic al artei populare româneşti, în ceea ce priveşte ornamentaţia ouălor de Paşti,
Este reprezentarea în alb, pe fond roşu, în mod foarte simplu, a părţilor caracteristice şi distinctive ale znor anumite obiecte. Desenul se face prin linii şi puncte, obiectul rerezentat fiind repetat pe acelaşi ou, chiar până şi de opt ori.
Se împarte prin linii drepte oul în două compartimente, prin mijlocul dintre vârful şi dosul oului, de jur împrejur,ceea ce face să apară 4 compartimente şi dacă se mai trage o linie la fel,care să unească vârful oului cu dosul lui, pe celelalte părţi laterale ale oului, se obţin 8 despărţituri, aproape egale, pe fiecare desenându-se elementul simbolic ales. Aceasta nu este o regulă generală, totul depinde de fantezia “artistei”care închistreşte oul.
Sunt motive de ornamentaţie care se pot face pe toată suprafaţa oului, cum ar fi desenele numite “calea rătăcită“, ”desagii popii“, ”lănţuşul “, alteori oul e împărţit doar în două compartimente, pentru a desena , de pildă, foaia de stejar sau răduşca, şi chiar calea rătăcită.
Execuţia ornamentelor prezintă diferenţe din punctul de vedere al tehnicii, determinate de gradul de cultură diferit al artistului.
Astfel,o tărancă ale cărei cunoştinţe n-au trecut dincolo de hotarul satului ei, se mulţumeşte să tragă pe ou linii grosiere, cu chişiţa, manevrată cu stângăcie, să deseneze figuri cunoscute-o greblă, un fier de plug, o sapă, o roată, o frunză,etc.
În acelaşi sat,”coana preoteasă” sau soţia învăţătorului, femei cu o oarecare cultură, vor trage linii mai fine, desenele sunt mai îngrijite, fantezia lor va evada din tradiţional, dorind să se distingă, făcând inovaţii.
Civilizaţia urbană a determinat şi ea deteriorarea datinilor din sate, sătencele nu mai cunosc – sau nu mai practică – meşteşugul vopsitului cu buruieni, folosind produse industriale, cumpărate “de la oraş”: apar motive ornamentale necunoscute, străine de sufletul nostru, legat de natură şi ancorat în tradiţie.
Ca fineţe a ornamentaţiei şi-a coloritului, amintim ouăle încondeiate în Ardeal, pe fond
negru, cu linii delicate, culori armonioase, compoziţia desenelor, ele sunt adevărate obiecte de artă, cu influienţe săseşti. La fel,în Bucovina, se încondeiază ouă foarte frumoase,dar sufletul femeii simple, cu mâinile bătătorite de muncă, nu mai există în ele. Şi nici elementul tipic românesc.
Pentru a termina această scurtă prezentare , se impune a face şi-o clasificare.
Prima clasificare făcută este aceea a d-lui Leonida Bodnărescu, încă din 1908, în
lucrarea sa “Câteva datini de Paşti la români”. Domnia sa clasifică desenele şi motivele cele mai des întrebuinţate în cinci serii:
2.Seria motivelor vegetale-diferite plante: frunza bradului, garoafa, spicul grâului etc.
3.Unelte agricole, casnice – grebla, lopata, fierul plugului etc.
4.Ornamente industriale, motive luate din industria casnică – se citeză doar două-
-clinul ce se formează croirea cămăşilor
-mânecile
5.Diversele, precum : desagii, brâul popii, calea rătăcită, crucea paştelor.
-De la colorarea oului în roşu – simbolul focului, s-a trecut în mod firesc la ornamentarea lui cu simbolul soarelui, dătător de viaţă,originea focului, soarele,pe care primul om în a cărui minte a încolţit primul sâmbure de cugetare, a trebuit să-l adore.
-Un alt simbol este,desigur,al Lunii.
-Apoi Zvastika, sau crucea încârligată, sau crucea ruptă, se compune din patru cârlige, care pornesc din acelaşi centru şi formează câte un unghi drept.
Dechelette,documentează că zvastika are ca origine un cerc, semn al soarelui, care se prezintă sub mai multe forme, dar având toate acelaşi prototip.
-TRIQUETRUM-este un ornament compus din trei cârlige, care ies din centru şi se între-
taie, centru care este uneori imaginar, dar care se poate reconstitui, dacă se prelungesc cele trei linii componente.Se poate reprezenta şi sub forma dublă.
– ROZETA -se poate combina din două zvastici sau din două triquetre,are 8 ramuri sau mai puţine şi apare ca ornament chiar din epoca bronzului.
Dincolo de frumuseţe, de bucurie, de simbol, Dumnezeu este iubire manifestată în suspine negrăite, însă iubirea îndurerată rodeşte bucurie.
Totuşi,o bucurie limitată de faptul că nu toţi voim să beneficiem de roadele Învierii, limitată de însăşi limitele cunoaşterii şi fiinţei omeneşti.
Păstrarea frumoaselor tradiţii pascale, participarea la Sfânta biserică, trăirea în duhul dragostei Învierii este o datorie a fiecăruia dintre noi.
Voievozii noştri, pe care istoria îi va cinsti cât vom mai păstra în fiinţa neamului iubirea pentru cei ce au apărat graniţeleţării şi credinţa strămoşească cu sabia ,cu sângele lor şi-al atâtor români ce şi-au iubit copiii româneşte, care-au lăsat plugul şi ţarina în grabă, pentru a apăra ţara de invazia atâtor lacomi ce ne-au călcat pământurile, ne cheamă acum la datoria de a ne păstra ceea ce am primit cu atâta dragoste-limba, obiceiurile, hotarele ţării, fiinţa acestui neam îndurerat, care, poate, a trecut cu capul plecat sub vremuri, dar nimeni nu I-a putut schimba sufletul, credinţa; ne-a predat intacte toate simbolurile trăirii româneşti.
Avem datoria de a nu lăsa copiiilor noştri “Sf.Valentin” şi Hallowen , ci Paşte, Crăciun, Bobotează, o credinţă activă şi lucrătoare, onoare, demnitate, educaţie, bun simţ, mândrie şi nu ruşine că suntem români.
“Moldova nu-i a mea şi nu-i a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri” – ar fi spus drept credinciosul domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt, arătându-ne că răspundem de tot ce vom lăsa celor ce ne vor urma.
Brâncovenii au păstrat credinţa strămoşească cu preţul martiriului lor – ca şi pe Stefan cel Mare, Biserica I-a canonizat.
Şi noi? Noi spunem ca Sfântul Apostol Petru:
“ QUO VADIS, DOMINE ?“
Cristina Olaru
Bibliografie
” Sfânta Scriptură”
”Obiceiuri populare de peste ani – dicționar” – Ion Ghinoiu
„Ouăle de Paște” – Artur Gorovei
„Sărbătorile la români” – S. Fl. Marian
„Predici la sărbatori împaratești și cuvinte de laudă la sfinți”-Sf.Ioan Gura de Aur
„Cartea de Paște”-colectiv
Colecția ziarului „Telegraful Roman”
„Predici la praznice împăratești – Arhimandrit Ilie Cleopa
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Condacul 1:
Aparatoare Doamna, pentru descoperirea Sfintei icoanei Tale celei din Boian, multumire iti aducem tie noi nevrednicii robii tai, ca ne-ai cercetat prin curgerea lacrimilor din ochii Tai de pe icoana si pentru ca ai voit sa ne intaresti in credinta cea adevarata, ca izbaviti fiind de tot raul, cu lacrimi sa-ti cantam tie: Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Icosul 1:
Arhanghelul Gavriil, in Nazaret, Ti-a adus cantare: „Bucura-te! Domnul este cu tine!”, iar tu primind Bunavestire, te-ai plecat in fata lui cu multumire si i-ai raspuns: „Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau”. Si noi, dupa doua milenii, stand in fata icoanei tale nou-descoperite, cu umilinta iti cantam tie acestea:
Bucura-te, Maica Domnului ca ne-ai descoperit icoana ta;
Bucura-te, ca printr-insa, Domnul ne-a dat mila Sa;
Bucura-te, ca prin ale tale lacrimi, ne trezesti si noua constiinta;
Bucura-te, ca ne-ai aprins iubirea si ne-ai intarit credinta;
Bucura-te, ca ne dai nadejde ca nu suntem in parasire;
Bucura-te, ca din pacate si patimi, ne duci pe calea mantuirii;
Bucura-te, ca nu ne parasesti, aici in a plangerii vale;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 2:
Stiind ca noi suntem pacatosi si nevrednici de milostivirea ta, ai binevoit sa izvorasti lacrimi din ochi, care se preling pe obrajii chipului tau din iconostasul Bisericii din Boian, ca vazand parohul si credinciosii minunea aceasta, sa cante cu umilinta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2:
Pricina plansului icoanei tale, vrand sa o inteleaga, parohul a vestit pe Arhiereu, care de indata a cercetat icoana si incredintandu-se de adevar, a hotarat ca este facatoare de minuni si i-a alcatuit cantari de lauda, binecuvantand si indemnand pe toti sa-ti cante tie asa:
Bucura-te, ca tinutul nostru cu atata mila l-ai cercetat;
Bucura-te, ca pentru noi pacatosii lacrimi din icoana ai varsat;
Bucura-te, ca langa Cruce, ai plans la moartea Fiului tau;
Bucura-te, Maicuta noastra ca de atunci tot plangi mereu;
Bucura-te, ca glasul si plansul spre Biserica ne cheama;
Bucura-te, ca toti primim mangaierea ta de Mama;
Bucura-te, ca pe toti ne indreptezi pe a mantuirii cale;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 3:
Cu putere de Sus ne intaresti, si cu lacrimile tale ne vindeci de bolile cele trupesti si sufletesti. Cerceteaza-ne mereu, Maica Preacurata, ca izbaviti fiind de negura necredintei si a ratacirii, pururea sa slavim minunile tale, cantand din toata inima lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3:
Avand o purtare de grija deosebita de crestinii din Bucovina, ai binevoit sa descoperi icoana ta plangatoare si facatoare de minuni, ca sa trezesti si in noi umilinta si lacrimi pentru pacatele noastre, remuscari si mustrari de constiinta pentru racirea credintei si a dragostei fata de tine, Maica a noastra a tuturora, chemandu-ne pe toti la Fiul tau si Domnul Iisus Hristos, si sa-ti cantam tie asa:
Bucura-te, caci cu plansul tau, ne intorci din pacat si din rau;
Bucura-te, ca vrei cu lacrimi, sa ne chemi la Dumnezeu;
Bucura-te, ti-a zis Arhanghelul, la acea Sfanta Bunavestire;
Bucura-te, ca Simeon ti-a profetit si a inimii zdrobire;
Bucura-te, iti zicem astazi, cei ce in jurul tau ne strangem;
Bucura-te, ca privind Icoana, ne rugam toti si plangem;
Bucura-te, ca ai plans pentru noi, peste vremuri mereu;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 4:
Vifor de necredinta si erezie bantuie si acest colt de tara, ca de altfel si alte parti ale lumii, insa tu, Maica Preacurata, cunoscand slabiciunile si neputintele noastre, ne-ai descoperit icoana ta plangatoare si de minuni facatoare, ca sa ramanem intru adevarata credinta, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
Auzind dreptcredinciosii Bucovinei ca icoana ta lacrimeaza, au alergat cu multa ravna la biserica din Boian, unde parintele paroh le lamurea imprejurarile in care s-au descoperit lacrimi pe Sfanta ta Icoana si, spunandu-si si ei durerile si necazurile lor, primeau mangaiere si indemn ca sa-ti cante asa:
Bucura-te, Maica a Domnului, umilita si plangatoare;
Bucura-te, Mangaierea noastra, celor ce plang induratoare;
Bucura-te, ca doar tu ne sfatuiesti ca sa ne rugam plangand;
Bucura-te, ca plangi de-a pururi, pentru cei de pe pamant;
Bucura-te, ca mania si pedeapsa, o prefaci in indurare;
Bucura-te, ca rugaciunea ta aduce peste noi a Domnului indurare;
Bucura-te, ca de orice boala, tu ne esti vindecatoare;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 5:
Luceafar aducator de lumina, s-a aratat icoana ta, Maica Fecioara, copilului cu tumoare canceroasa la ochi, care dupa trei rugaciuni la icoana ta, s-a vindecat si impreuna cu parintii sai ti-au inaltat multumire si cu credinta si recunostinta au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5:
Vazand copiii-coristi din Tighina, ca in timpul Sfintei Liturghii, a inceput din nou sa lacrimeze icoana ta, s-au umilit pentru indoielile unora si cu pocainta au marturisit minunea, iar tu, alungand neincrederea i-ai invatat sa-ti cante tie prin lacrimi astfel de cuvinte de lauda:
Bucura-te, Maicuta noastra ca de adevar ne incredintezi;
Bucura-te, ca orice indoiala si slabire o luminezi;
Bucura-te, ca nu-ti este greu sa intorci pe cel pacatos;
Bucura-te, ca intodeauna tuturor ne esti de folos;
Bucura-te, Fecioara Sfanta, inceputul mantuirii;
Bucura-te, ca tu ai nascut pe Mesia mai presus de fire;
Bucura-te, ca esti calauza, catre cer indrumatoare;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 6:
Marturisitori ai milostivirii Tale catre lumea crestina care nadajduieste in ajutorul tau, s-au aratat bolnavii de boli fara leac ce si-au cheltuit tot ce aveau cu doctorii de tot felul fara a dobandi tamaduire si care, cand s-au rugat cu lacrimi in fata icoanei tale facatoare de minuni, s-au vindecat si plini de bucurie au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6:
Rugaciunile inaltate in biserica ta, Nascatoare de Dumnezeu, au fost ascultate. Bolnava s-a vindecat de boala cea grea de care suferea si, astfel s-a intarit trupeste si sufleteste, sporindu-si credinta in Dumnezeu si in mijlocirea ta catre Fiul tau, incat, plina de bucurie si multumire sufleteasca ti-a cantat tie:
Bucura-te, o, indreptatoare spre sanatate si mantuire;
Bucura-te, ca de la noi primesti rugaciuni de cerere si multumire;
Bucura-te, ca suferintele noastre, pe toate ni le intelegi;
Bucura-te, ca ne dai vindecare si de pacate ne dezlegi;
Bucura-te, Stapana noastra ca ai plans cu suspine;
Bucura-te, ca de la cele rele, ne intorci pururea spre bine;
Bucura-te, ca pe toti ne mantuiesti, din orice groaznica stare;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 7:
Vrand Domnul sa-si arate milostivirea Sa catre tinutul nostru bantuit de erezii, necredinta si schisma, a binevoit sa descopere icoana Maicii Sale, din ochii careia curg lacrimi, ca vazand necredinciosii aceasta minune sa se indrepte la credinta cea ortodoxa si sa cante cantare lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7:
Minune noua a facut Domnul prin descoperirea icoanei tale, reinnoind credinta apostoleasca de secole, ca sa se implineasca profetia, rostita cand Arhanghelul ti-a adus Bunavestire. Ca atunci ai zis: „Iata de acum ma vor ferici toate neamurile”; si noi iti aducem: Bucura-te! si iti cantam acestea:
Bucura-te, Stapana noastra, ca ale tale lacrimi din ratacire ne-au intors;
Bucura-te, ca cei ce in jurul tau se strang, te fericesc;
Bucura-te, ca ne intorci din calea pierzarii, iar noi te fericim intre neamuri;
Bucura-te, ca la aceasta minunile tale ne indeamna;
Bucura-te, ca in bolile noastre ne mangai, ne vindeci si ne intaresti;
Bucura-te, ca ne ajuti sa crestem si sa sporim in cele duhovnicesti;
Bucura-te, ca pentru noi ai varsat lacrimi din icoana;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 8:
Straina minune s-a savarsit de catre icoana ta, atunci cand un prunc, indata dupa nastere se sfarsea. Dar rugaciunile indreptate catre tine in Sfanta biserica ta, l-au adus iarasi la viata, si mama lui, indepartandu-i perfuzia, l-a hranit la san si bucurandu-se ca a revenit la viata a cantat cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8:
Toata Biserica ta lauda pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca pe o pricinuitoare a tuturor minunilor, ca incepand din Cana Galileei si pana astazi, in toate imprejurarile, cand este nevoie de ajutor pentru implinirea dorintelor celor bune ale credinciosilor, tu totdeauna intervii si indemni pe toti: „Sa faceti tot ce va va porunci El”. Minunandu-ne de mijlocirea ta te laudam asa:
Bucura-te, Maica Preacurata ca pentru noi minuni savarsesti;
Bucura-te, ca plansul tau ne arata, cat de mult ne iubesti pe noi;
Bucura-te, ca pe noi ne inveti sa facem ce Domnul porunceste;
Bucura-te, ca ne chemi cu lacrimi ca sa traim crestineste;
Bucura-te, ca binecuvantare cereasca la toti ne aduci;
Bucura-te, ca ne ajuti sa crestem in fapte bune si in virtuti;
Bucura-te, ca ne aduci la Domnul, sa implinim poruncile Sale;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 9:
Toata firea ingereasca si omeneasca, te lauda, Stapana, ca porti de grija neamului nostru, mijlocind neincetat catre Fiul tau si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, pentru toti cei in necazuri si in suparari care iti inalta si rugaciuni si cereri. Si implinite fiind rugaciunile lor, tu ne chemi pe toti sa inaltam cantare de rugaciune lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9:
Ritorii cei ce se cred intelepti nu pot spune multimea minunilor ce le-ai savarsit de-a lungul vremurilor, fata de credinciosii robii tai. Noi te fericim, Stapana noastra, ca ai nascut pe Mantuitorul, suferind impreuna cu El toate urmarile necredintei iudeilor si ne-ai invatat pe noi credinta crestina, ca sa-ti cantam tie unele ca acestea:
Bucura-te, Maica Pastorului Bun, ce ne-ai chemat in slujba Sa;
Bucura-te, ca ne-ai daruit tuturor pace cu Dumnezeu si iertare in dar;
Bucura-te, Mana cereasca si dulce, ca ne hranesti cu Painea vietii;
Bucura-te, in boli, vindecatoare si sprijinitoare batranetii;
Bucura-te, Izvorul mangaierii celor care in chinuri plang;
Bucura-te, ca truditii si impovaratii in jurul milei tale se strang;
Bucura-te, ca in clipe grele ne esti calauza si indreptatoare;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 10:
Vrand sa aduci fericirea in familiile crestinilor, Maica Preacurata, ai trimis vindecari minunate: pe cei din moarte i-ai adus la viata, celor ologi le-ai dat tamaduire, celor orbi vedere, pe cei stapaniti de duhuri necurate i-ai curatit si pe cei bolnavi de boli fara de leac i-ai vindecat, indemnand pe toti sa se roage lui Dumnezeu, cantandu-I: Aliluia!
Icosul 10:
Zid esti cinstitorilor de Dumnezeu, Fecioara, ca cei ce cinstesc pe Fiul, cinstesc si pe Maica. Iar tu ii ocrotesti de caderea in erezie sau necredinta si ii indemni pe toti sa se lupte pentru credinta data Sfintilor, odata pentru totdeauna, traind o viata curata si cantandu-ti cantare de lauda:
Bucura-te, ca rugaciunile tale ne fac Domnului bineplacuti;
Bucura-te, ca pe cei in necazuri cu milostivire ii ajuti;
Bucura-te, Mijlocitoare prin har, catre Fiul tau Cel iubit;
Bucura-te, ca cei ce se roaga tie, nu vor muri niciodata de moarte napraznica;
Bucura-te, ca ne dai mangaiere in negraita-ti bunatate;
Bucura-te, ca cine cere cu credinta, primeste de la tine toate;
Bucura-te, Maica Preabuna, de orice rele Aparatoare;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 11:
Cei ce nadajduiesc intru Tine, Stapana indurata, nu se vor teme de vrajmasi si nu vor ramanea rusinati, caci prin apostolul Ioan, Fiul tau, ni te-a dat tuturor Maica, zicandu-i: „Iata Mama ta!” si din ceasul acela ucenicul te-a luat la sine. Si noi, din pruncie, prin taina Sfantului Botez, am fost infiati tie, te socotim Maica noastra si plini de recunostiinta cantam Fiului tau si Dumnezeului nostru: Aliluia!
Icosul 11:
Lumina cereasca, ne-a stralucit noua, Maica Preacurata, ca prin tine ne-a cercetat Rasaritul cel de Sus – Domnul. Credem aceasta si marturisim cu tarie ca tu luminezi in intunericul desertaciunilor pamantesti, ca tu esti Mijlocitoarea spre mantuire a tuturor pacatosilor ce se pocaiesc, esti Prea binecuvantata in neam si in neam, Domnul este cu tine si prin tine cu noi, invatandu-ne laudele acestea:
Bucura-te, Maica Doctorului celui Mare ce vindeca trupeste si sufleteste;
Bucura-te, Mana din ceruri ce pe toti flamanzii hraneste;
Bucura-te, Suis prea usor a celor credinciosi catre Dumnezeu;
Bucura-te, Scut si Aparatoare de toate sagetile celui rau;
Bucura-te, Raza de Soare ca ne-ai adus lumina multa;
Bucura-te, ca nu Te intorci nici de la aceia care nu cred si nu asculta;
Bucura-te, o, Fecioara, ca ai primit de la inger bunavestire;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 12:
Har Dumnezeiesc, Scut si Aparare, da-ne noua, Stapana si Ocrotitoarea noastra, celor ce cadem inaintea icoanei tale facatoare de minuni; Ridica-ne din somnul pacatelor si pazeste acest colt de tara de toata ratacirea si necredinta, invredniceste-ne sa ramanem in Biserica Fiului tau in toata viata noastra, laudandu-te pe tine si pe Fiul tau, Domnul nostru Iisus Hristos, cantand: Aliluia!
Icosul 12:
Cantand milostivirile si minunile tale, ce le faci printre noi in ultimul timp, ne inchinam tie in fata icoanei tale, prin care mantuiesti pe toti cai ce te cinstesc cu bunacuviinta si te cheama intrajutor, cantandu-ti din toata inima acestea:
Bucura-te, Triumful dreptei credinte de aici din Bucovina;
Bucura-te, ca Boianul a ajuns a ta vesela gradina;
Bucura-te, ca icoanele tale sunt minunate predici spre mantuire;
Bucura-te, ca din inaltimea cerurilor spre noi iti intorci privirile;
Bucura-te, ca la fapte bune pe noi toti ne-ai indemnat;
Bucura-te, ca de toata neputinta si de boli ne-ai vindecat;
Bucura-te, iti canta Biserica tie si Fiului tau: Osana!
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Condacul 13: (de trei ori)
O, Maica Prealaudata, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare! Primeste aceste laude si rugaciuni din gurile noastre intinate. Apara Biserica si tara noastra de toate nevoile si ne invredniceste ca, uniti intr-un cuget si o simtire sa te slavim de-a pururea pe tine Maica noastra si pe Fiul tau si Dumnezeul Nostru, cantand cantarea: Aliluia!
Apoi se zice iarasi
Icosul 1:
Arhanghelul Gavriil, in Nazaret, ti-a adus cantare: „Bucura-te! Domnul este cu tine!”, iar tu primind Bunavestire, te-ai plecat in fata lui cu multumire si i-ai raspuns: „Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau”. Si noi, dupa doua milenii, stand in fata icoanei tale nou-descoperite, cu umilinta iti cantam tie acestea:
Bucura-te, Maica Domnului ca ne-ai descoperit icoana ta;
Bucura-te, ca printr-insa, Domnul ne-a dat mila Sa;
Bucura-te, ca prin ale tale lacrimi, ne trezesti si noua constiinta;
Bucura-te, ca ne-ai aprins iubirea si ne-ai intarit credinta;
Bucura-te, ca ne dai nadejde ca nu suntem in parasire;
Bucura-te, ca din pacate si patimi, ne duci pe calea mantuirii;
Bucura-te, ca nu ne parasesti, aici in a plangerii vale;
Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
si Condacul 1:
Aparatoare Doamna, pentru descoperirea Sfintei icoanei tale celei din Boian, multumire iti aducem tie noi nevrednicii robii tai, ca ne-ai cercetat prin curgerea lacrimilor din ochii tai de pe icoana si pentru ca ai voit sa ne intaresti in credinta cea adevarata, ca izbaviti fiind de tot raul, cu lacrimi sa-ti cantam tie: Bucura-te, Maica Preacurata ca noi suntem rodul lacrimilor tale!
Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:
Rugaciune
O, Preasfanta Fecioara, Maica lui Hristos Domnul si Dumnezeul nostru, asculta suspinele noastre cele din adancul inimilor, cauta din inaltimea cerurilor spre noi cei ce cu credinta si cu dragoste ne inchinam preacuratei icoanei tale celei facatoare de minuni. Ca iata tulburati de grijile vietii si cufundati in pacate, privim la Chipul tau, si ca si cum ai fi de fata, iti aducem rugaciunile noastre. Cauta din cer si ne mantuieste de toata reaua intamplare, de orice boala si primejdie si de toata bantuiala duhului celui rau. Pazeste-ne tari in credinta, sa nu ne clatine furtunile acestei lumi.
Ca n-avem al ajutor si alta mijlocitoare, nici mangaiere, ci numai pe tine Maica tututor scarbitilor si a celor impovarati de greutatile si necazurile acestei vieti. Ajuta-ne noua neputinciosilor, alina durerile si scarbele noastre, pe cei rataciti povatuieste-i la calea cea dreapta care duce la mantuire, vindeca inimile noastre cele bolnave si mantuieste pe cei deznadajduiti. Daruieste-ne noua ca sa traim restul vietii noastre in pace si intru pocainta. De sfarsit crestinesc ne fa parte, iar la infricosatoarea Judecata a Fiului tau si Dumnezeului nostru, fii noua mijlocitoare ca sa fim socotiti intru cei de-a dreapta Sa, ca totdeauna sa te cantam si sa te slavim ca pe buna Aparatoare a neamului crestinesc, impreuna cu cei ce bine au placut lui Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin!
Troparul glasul 4
Bucura-te, tinutul Boianului, ca nu esti mai prejos intre cetatile crestinesti, caci intru tine a aratat Domnul icoana facatoare de minuni a Preacuratei Maicii Sale, care plange pentru pacatele noastre, si cu lacrimile sale binecuvantate, din ochii nostri orice lacrima a sters.
Condacul glasul 4
Prin descoperirea la Boian a icoanei Maicii Domnului cetele ingeresti s-au minunat, lumea s-a intarit cu harul Sfantului Duh, sarutand izvorul lacrimilor de pe fata Pruncului Hristos si a Preacuratei Maicii Sale, prin ele capatand vindecare si mantuire sufeletelor noastre.
Marimuri
Te marim, te marim pe Tine, Preasfanta Fecioara, si cinstim icoanta ta cea Sfanta, din care izvorasc vindecari, celor ce alearga cu credinta.
În tradiţia creştină se obişnuieşte ca, pentru izbăvirea de patima beţiei (iar acum şi de a narcoticelor), oamenii să se roage Mucenicului Bonifatie, Cuviosului Moise Arapul, Sfântului Ioan din Kronstadt, Ierarhului Bonifatie cel Milostiv.
Rugăciune către sfântul înger păzitor:
Îngerul lui Hristos, păzitorul meu cel sfânt şi acoperitorul sufletului şi al trupului meu, iartă-mi toate câte am greşit în ziua de astăzi şi de toată viclenia vrăjmaşului meu celui potrivnic mă izbăveşte, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeul meu, şi te roagă pentru mine, păcătosul şi nevrednicul rob, ca să mă arăţi vrednic bunătăţii şi milei Preasfintei Treimi şi Maicii Domnului meu Iisus Hristos şi tuturor Sfinţilor. Amin.
Rugăciune către Sfântul Mucenic Trifon
O, Sfinte Mucenice Trifone, grabnic ajutătorule al tuturor celor ce la tine aleargă şi se roagă înaintea sfintei tale icoane, degrabă ascultătorule şi mijlocitorule!
Auzi-ne şi acum în tot ceasul rugăciunea noastră, a nevrednicilor robilor tăi, care cinstim sfânta pomenirea ta: că tu, bineplăcutule al lui Hristos, însuţi ai făgăduit mai înainte de ieşirea ta din viaţa aceasta stricăcioasă că te vei ruga Domnului pentru noi şi ai cerut de la Dânsul darul acesta: dacă cineva, în oricare nevoie şi întristare a sa, va prinde a chema sfânt numele tău, acela izbăvit va fi de toată năvălirea celui rău. Şi precum oarecând pe fiica împăratului de la Roma, care de diavol se chinuia, o ai vindecat, aşijderea şi pe noi păzeşte-ne de cursele lui cumplite în toate zilele vieţii noastre şi mai vârtos în ziua cea înfricoşată a suflării noastre celei de pe urmă mijloceşte pentru noi, când întunecatele chipuri ale viclenilor draci ne vor împresura şi vor începe să ne înfricoşeze.
Fii nouă atunci ajutător şi grabnic izgonitor al viclenilor draci şi la Împărăţia Cerurilor călăuzitor, unde acum stai cu ceata sfinţilor înaintea Scaunului lui Dumnezeu; roagă pe Domnul să ne învrednicească şi pe noi a fi părtaşi ai veseliei şi bucuriei celei de-a pururea fiitoare, ca dimpreună cu tine să ne învrednicim a slăvi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Mângâietorul, în veci. Amin.
Rugăciune către Sfântul Mucenic Bonifatie
O, mult pătimitorule şi întru tot lăudate Mucenice Bonifatie! La acoperământul tău alergăm acum: rugăciunile noastre, ale celor ce te lăudăm, nu le lepăda, ci cu milostivire auzi-ne. Vezi pe fraţii şi pe surorile noastre care de greaua neputinţă a beţiei sunt ţinuţi şi pentru aceasta cad de la Maica lor, Biserica lui Hristos şi de la mântuirea veşnică.
O, sfinte Mucenice Bonifatie! Atinge-te de inima lor cu harul cel dat ţie de la Dumnezeu, degrabă scoală-i din căderile păcătoase şi la mântuitoarea înfrânare adu-i pe ei. Roagă pe Domnul Dumnezeu, pentru Care ai pătimit, ca iertându-ne nouă greşalele noastre să nu întoarcă mila Sa de la fiii Săi, ci să întărească întru noi trezvia şi întreaga înţelepciune, să ajute cu dreapta Sa celor ce au făcut mântuitorul legământ al trezviei ca să-l păzească ziua şi noaptea până întru sfârşit, întru El priveghind, şi întru El să dea răspuns bun la Judecata cea Înfricoşată.
Primeşte, bineplăcutule al lui Dumnezeu, rugăciunile mamelor ce varsă lacrimi pentru copiii lor, ale femeilor cinstite care se tânguiesc pentru soţii lor, ale copiilor orfani şi sărmani părăsiţi de către beţivi, ale noastre, ale tuturor celor ce la icoana ta cădem şi să ajungă această plângere a noastră la Scaunul Celui Preaînalt ca tuturor cu ale tale rugăciuni să ne dăruiască sănătatea şi mântuirea sufletelor şi a trupurilor, iar mai vârtos Împărăţia Cerurilor. Acoperă-ne şi ne păzeşte de vânarea celui viclean şi de toate cursele vrăjmaşului; în ceasul ieşirii noastre ajută-ne să trecem fără împiedicare prin vămile văzduhului şi cu rugăciunile tale ne izbăveşte de osânda cea veşnică.
Deci roagă pe Domnul să ne dăruiască dragoste nefăţarnică şi neclintită de Patria Cerească înaintea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi ai Sfintei Sale Biserici, ca să ne acopere milă lui Dumnezeu în nesfârşiţii veci ai vecilor. Amin.
Rugăciune către Cuviosul Moise Arapul pentru vindecarea de patima băuturii
Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi ai fost tâlhar, însă apoi te-ai îngrozit de păcatele tale, ai dobândit frângere de inima pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenicioasele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de darul facerii de minuni.
O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin vătămarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de întrebuinţarea fără de măsură a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă.
Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputinciosii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul, dăruieşte-le putere să-şi biruie patimă, adu-i pe calea binelui, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Mântuitorul nostru
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, îngrădeşte-mă cu sfinţii Tăi îngeri, cu rugăciunile Atotpreacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cu puterea Cinstitei şi de viaţă Făcătoarei Cruci, a sfântului mai mare voievod al lui Dumnezeu, Mihail, şi a tuturor celorlalte Cereşti şi netrupeşti puteri, ale sfântului prooroc, Înainte-Mergător şi Botezător al Domnului, Ioan, ale sfântului apostol şi evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, a sfinţitului mucenic Ciprian şi ale sfintei muceniţe Iustina, a sfinţilor ierarhi Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, Leon, episcopul Cătăniei, Nichita al Novgorodului, Ioasaf al Belgorodului, Mitrofan al Voronejului, a cuvioşilor Zosima şi Savatie de la Şolovăţ, Serafim din Sarov, făcătorul de minuni, a sfintelor mucenice Elpis, Pistis şi Agapi şi a maicii lor Sofia, a sfântului mucenic Trifon, a sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana şi a tuturor sfinţilor Tăi: ajută-mi mie, nevrednicului robului Tău (numele), izbăveşte-mă de toate bântuirile vrăjmaşului, de tot răul, vrăjitoria, farmecul şi de oamenii cei vicleni, că să nu-mi poată pricinui vreun rău. Doamne, cu lumina strălucirii Tale păzeşte-mă dimineaţa, şi la amiază, şi seara, şi când merg spre somn, şi cu puterea harului Tău abate şi depărtează toată reaua păgânătate, care din insuflarea diavolului se lucrează. Întoarce iarăşi întru cele mai dedesubt tot răul care se unelteşte şi se lucrează, că a Ta este împărăţia, şi puterea, şi slavă, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin.
“Când sufletul e în iubirea lui Dumnezeu, cât de bune, cât de plăcute şi vesele sunt atunci toate. Dar, chiar şi în iubirea lui Dumnezeu sunt întristări şi, cu cat e mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi întristările. Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un singur gând, nici n-a pierdut vreodată harul, dar şi în ea au fost mari întristări; iar când stătea lângă cruce, atunci întristarea ei a fost nemăsurată ca oceanul, şi chinurile sufletului ei au fost neasemănat mai mari decât chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru că şi iubirea ei era neasemănat mai mare decât iubirea lui Adam în rai. Şi dacă a rămas în viaţă, e numai pentru că a întărit-o puterea Domnului, fiindcă Domnul a vrut ca ea să vadă Învierea Lui şi, după Înălţarea Lui, să rămână pe pământ spre mângâiere şi bucurie apostolilor şi noului popor creştin.
Noi nu ajungem la deplinătatea iubirii Maicii Domnului şi de aceea nu putem înţelege pe deplin întristarea ei. Iubirea ei era desăvârşită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul şi Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire şi norodul. Şi ce n-a trăit ea atunci când oamenii pe care-i iubea atât de mult şi a căror mântuire o dorea pana la capăt, au răstignit pe Fiul ei preaiubit? Nu putem pricepe aceasta, pentru că în noi iubirea de Dumnezeu şi de oameni e mică.
Aşa cum iubirea Maicii Domnului e nemăsurată şi neînţeleasă, aşa şi întristarea ei e nemăsurată şi neînţeleasă pentru noi.
O, Fecioară Preacurată, Maica lui Dumnezeu, spune-ne nouă, copiilor tăi, cum iubeai pe Fiul şi Dumnezeul tău când trăiai pe pământ? Cum se veselea duhul tău de Dumnezeu, Mântuitorul tău (Luca 1, 47)? Cum priveai faţa Lui preafrumoasă cu gândul că El este Cel căruia Îi slujesc cu frică şi dragoste toate puterile cereşti? Spune-ne, ce simţea sufletul tău când ţineai în braţele tale Pruncul minunat? Cum L-ai crescut? Care au fost durerile sufletului tău când, împreună cu Iosif, L-ai căutat vreme de trei zile în Ierusalim? Ce chinuri ai trăit atunci când Domnul a fost dat spre răstignire şi a murit pe Cruce? Spune-ne, care a fost bucuria ta la Înviere şi cum tânjea sufletul tău după Înălţarea Domnului? Sufletele noastre sunt atrase să cunoască viaţa ta împreună cu Domnul pe pământ, dar tu n-ai vrut să aşterni aceasta în scris şi ai învăluit în tăcere taina ta.
Multe minuni şi mile am văzut de la Domnul şi de la Maica Domnului şi nu pot să dau nimic în schimb pentru această iubire. Ce aş putea da Preasfintei noastre Stăpâne pentru că nu s-a scârbit de mine în păcat, ci m-a cercetat şi luminat cu milostivire? N-am văzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat să o cunosc din cuvântul ei cel plin de har, şi mintea mea se bucură şi sufletul meu este atras spre ea cu atâta iubire, că şi numai chemarea numelui ei e dulce inimii.”
Doamne, Tu cunoști pricina îngrijorărilor mele, ia-mă în palma Ta și păzește-mă. Fii cu mine în fiecare clipă și nu mă lăsa să alunec sau să mă poticnesc. Ție îți încredințez viața mea și ființa mea, sufletul meu și tot ce am. Ai grijă de ele și folosește-le după cum vrei Tu.
Ție ți-i încredințez și pe toți cei pe care îi iubesc, ocrotește-i cu mila Ta și nu-l lăsa pe niciunul dintre ei să se piardă. Iartă-ne când greșim iar atunci când rătăcim pe cărări străine, ia-ne de mână și adu-ne cu blândețe acasă.
Îndreaptă răul pe care l-am făcut și folosește rănile noastre spre zidirea și vindecarea noastră și a altora. Rămâi cu noi până la sfârșit și dă sens vieții noastre, pentru ca și noi să rămânem în Tine și să gustăm pacea și biruința deplină în Împărăția Ta. Amin!
1. Homosexualitatea e genetică, deci homosexualii sunt apăruţi pe lume cu problema asta, dar copiii trebuie învăţaţi că limbajul nu trebuie aplicat cu „discriminare de gen” (e genetică, DAR limbajul pur şi simplu te poate face să îţi autoinduci schimbări majore). E ca şi cum mi-aţi spune că, vorbind, poţi fi convins să îţi devină ochii din albaştri, căprui.
2. Staţi că nu e aşa, că limbajul poate schimba preferinţă faţă de sex. Da, vă rog. Duceţi-va la orice curvă de stradă şi predaţi-i castitatea. Mind you. Fata aia nici măcar nu practică meseria din instinct, e posibil s-o facă de nevoie. Mergeţi la un gay şi spuneţi-i că „ar putea să devină” hetero. Va dau 492828 de încercări. Bine că limbajul nu poate schimba şi traiectoriile meteoriţilor şi inorogul roz invizibil în mai invizibil.
3. Interesant că poţi să schimbi vorbind cu tine însuţi aşa cum te învaţă progresiştii până şi atracţia instinctivă faţă de vagin femeiesc cu aia faţă de anus bărbătesc, DAR ferească Dumnezeu – în care progresiştii nu cred – să vrei să optezi pentru castitate. Hoţii, foc, crimă! Noi ştim sigur că poţi deveni din hetero – homo, că e rău şi inimaginabil de retrograd să vrei invers, şi castitatea face rău pentru că sexul se confundă (supremă dovadă care dovedeşte ceva prin simplă afirmaţie) cu eul. Unde eşti tu, Freud, cu Id, Ego şi Superego.
4. Sexul este instinctual, dar îl putem modifică prin educaţie. Pur şi simplu învăţând copiii despre el. Sexul că entitate inteligibilă/raţionabilă se poate preda la Biologie. Cu descriere, funcţionare, risc, cost, beneficii. Aşa se şi făcea pe vremea când nu era preocuparea centrală a vieţii unora. În schimb, între momentul când fetusul se sexualizează şi momentul când un copil poate vorbi despre asta trec ani de zile, iar până la momentul când poate şi schimba ceva – zeci de ani de zile. Între timp, ni se sugerează că intoxicarea cu bla-bla e indispensabilă pentru că junele să nu se simtă discriminat.
Întrebare.
Un hetero în neolitic cum făcea să ajungă să facă sex şi să nu se simtă discriminat?
A două întrebare.
Eu am în tratament persoane cu deficienţă erectilă, care au cheltuit pentru asta sume fabuloase. Conform discursului asta, o lecţie bine ţinută poate înlocui viagra, când şi viagra a avut efecte mediocre. Orice sex e normal dacă spunem „noi” (o să detaliez ulterior care „noi” e asta). Culmea, sexul de fapt e natural, dar nu devine „natural de tot” decât dacă te învăţăm „noi” cum să devină. Păi, nu? Mai mult, lecţia poate fi ţinută de o profesoară bătrână, grasă, acră, cu idei de persecuţie (uitaţi-va la pozele activiştilor pentru „contra discriminării de gen” – sic! – sau la poză lui madam Lunacek şi gândiţi-vă că aşa ceva vă învaţă să make love). E ca şi cum vine Ceauşeasca peste mine în pat să îmi predea tainele orgasmului. Vreau să zic – gay ca gay, dar abia aici începe perversiunea.
5. Next. Activiştii ştiu să predea kinderilor să devină imuni la discriminarea de gen şi oprimare dar, dacă spui de un nene din ăsta sau tanti din asta că e urât/ă, prost/proastă sau pedofil/ă, e o insultă, care îi va marca pe viaţă sensibilitatea. Boyzngirls. Hotărâţi-vă. Vreţi să predaţi omuleților la şcoală cum să devină caractere puternice şi invulnerabile la discriminare, sau cum să devină mimoze ofensate şi de o adiere de aluzie?
6. Versiunea cealaltă – dacă limbajul induce „discriminare de gen”, câte discursuri ale discriminării de gen aţi auzit spunând „nu e bine să-i spunem copilului că ar putea fi gay dacă el e de fapt hetero”? Va spun eu, de când e scandalul, nu am auzit nicio luare de poziţie în sensul ăsta.
7. Una din floricelele dragi de pe tortul perverșilor de toate culorile, mascaţi în militanţi antidiscriminare e progresul. Să analizăm. Ştiţi vreun neurolog întreg la minte, capabil să susţină că sexul şi instinctele care îl condiţionează aparţin de neocortex? Nu prea. Vorbim grosso modo de entitatea numită sistem limbic, o chestie pe care o împărţim cu reptilele şi care e raţională cam cât era guru bivolaru când oprea meteoriţi cu gândul. Dominaţia poftelor, instinctelor şi angoaselor produse fără nicio cenzură de zona asta în viaţa unui junior e numită progres şi libertate. Halal. Educaţi kinderii că evoluţia merge şi în direcţia cealaltă, spre veriga lipsa.
8. Interesant că „educaţie” nu înseamnă la aceşti progresişti nici măcar cât înseamnă la babuini sau cimpanzei. Cenzura asupra instinctelor primare, fie şi prin instincte supra-adăugate, cum se întâmplă la animale, e un mecanism important pentru supravieţuire, nu mai spun de convieţuirea cu alţii. La domnii şi domniţele astea lumea e în alb şi negru. Dai curs instinctelor cum îţi vine (paradoxal: cum îţi vine după ce ţi-au spus ei ce trebuie să-ţi vină) = good. Îţi reprimi vreo pornire = bad bad religious dogmatic opressor pussycat.
Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, care cudreptate și cu dragoste a cârmuit poporul său; ctitor de locașuri sfinte și apărător al creștinătății; cel cinstit cu numele de “atlet al credinței creștine”, cu bucurie într-un glas să-i strigăm:
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Icos 1:
Din pruncie ai fost crescut de părinții tăi în dragostea de neam și credință, iar la vârsta oșteanului luptător ai fost rânduit de Dumnezeu să conduci Țara Moldovei. Pentru aceasta alesul între ierarhi, Mitropolitul Teoctist, la locul numit Direptate, domn te-a uns, ca împreună să glăsuim:
Bucură-te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a Casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ctitor al multor biserici din Țara Moldovei;
Bucură-te, că și în Transilvania și Muntenia ai zidit locașuri sfinte;
Bucură-te, că prin acestea ai întărit credința și unitatea neamului tău;
Bucură-te, că Mănăstirea Zograful ai ctitorit-o cu multă dragoste creștinească;
Bucură-te, că și alte mănăstiri din Muntele Atonului cu dărnicie ai ajutat;
Bucură-te, că astfel ostenindu-te, Dumnezeu ți-a sfințit viața;
Bucură-te, că prin înălțarea de biserici și mănăstiri ai întărit evlavia ortodoxă;
Bucură-te, că prin zidirea lor ai adus laudă și mulțumire lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin acestea pildă te-ai făcut cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, că ai păzit dreapta credință;
Bucură-te, că ai avut credință lucrătoare prin iubire;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 2:
Împodobind pe pământ sfinte locașuri, cu daruri multe, biserică nefăcută de mână ți-ai pregătit în ceruri, unde acum te veselești și cu îngerii împreună glăsuiești, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2:
Văzând primejduită credința creștină, te-ai umplut de apostolească râvnă în apărarea ei, cerând ajutor de la Dumnezeu și luând ca mijlocitori pe sfinți; pentru aceea cu bucurie strigăm:
Bucură-te, că te-ai arătat iscusit atlet al lui Hristos;
Bucură-te, că Dumnezeu ți-a dat putere în luptele pe care le-ai purtat;
Bucură-te, că Sfinții Mari Mucenici Procopie și Dimitrie te-au întărit în lupte;
Bucură-te, că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe pururea ți-a fost ocrotitor;
Bucură-te, că ai făcut din icoana Sf. Gheorghe steagul oștirii tale;
Bucură-te, că pe acest Mare Mucenic ocrotitor al Moldovei l-ai ales;
Bucură-te, că prin mijlocirea acestor sfinți ai biruit pe vrăjmași;
Bucură-te, că în toate cu puterea lui Dumnezeu ai fost biruitor;
Bucură-te, că de primejdia morții în lupte nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, oștean înțelept al Crucii;
Bucură-te, purtător al biruinței dăruite din cer;
Bucură-te, nebiruit ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 3:
Nu de la oameni ți-a venit ajutorul în luptele ce ai purtat pentru apărarea credinței, ci de la Dumnezeu Atotputernicul, Cel ce toate le împlinește după bunăvoirea Sa. Pentru aceasta, Sfinte Ștefane, năvălirile potrivnicilor, cu ajutorul Celui ce dă biruințele, oprindu-le, ai cântat: Aliluia!
Icos 3:
Fiind încredințat că Dumnezeu te va ajuta să biruiești, ți-ai îmbărbătat oștenii cu pilda curajului tău și apoi i-ai răsplătit după dreptate, pentru care glăsuim:
Bucură-te, înțelepte Voievod, că în toate cu frică de Dumnezeu ai lucrat;
Bucură-te, că ai mulțumit lui Dumnezeu pentru ajutorul primit;
Bucură-te, că ai răsplătit pe cei ce s-au jertfit pentru credință și țară;
Bucură-te, că îndreptarea celor potrivnici cu răbdare ai așteptat-o;
Bucură-te, că celor răi le-ai stat împotrivă;
Bucură-te, că pe cei vinovați cu înțelepciune i-ai judecat;
Bucură-te, că ai știut să ierți și să mustri cu bună rânduială;
Bucură-te, că pe părtașii la uciderea tatălui tău i-ai iertat;
Bucură-te, că și altora te-ai arătat îndurător;
Bucură-te, că prin acestea ai împlinit porunca iubirii de vrăjmași;
Bucură-te, că în toate milostiv te-ai arătat;
Bucură-te, că pe dușmani la pace i-ai chemat;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 4:
Purtând biruință asupra potrivnicilor ca un ostaș al lui Hristos, smerit și înțelept, ai socotit, după dreptate, că aceasta vine de la Dumnezeu. De aceea n-ai încetat, Sfinte Ștefane, să lauzi nemăsurata Sa milostivire, cântându-I neîncetat: Aliluia!
Icos 4:
Înconjurat fiind de mulțimea potrivnicilor de alt neam, ai înțeles că numai Dumnezeu te poate ajuta; drept aceea te-ai silit să faci voia Lui. Pentru aceasta ai luat ca rugător către Dumnezeu și povățuitor duhovnicesc pe Sfântul Daniil Sihastrul; de aceea cu bucurie te lăudăm:
Bucură-te, iubitorule al sihaștrilor;
Bucură-te, fiu duhovnicesc preaiubit al Cuviosului Daniil;
Bucură-te, că pe duhovnicul tău cu smerenie l-ai ascultat;
Bucură-te, că prin învățăturile acestui cuvios ți-ai luminat cugetul;
Bucură-te, cinstitorule al tuturor călugărilor;
Bucură-te, că rugăciunilor acestora te-ai încredințat;
Bucură-te, că prin sfintele lor rugăciuni te-ai întărit în lupte;
Bucură-te, că tu pe aceștia după cuviință i-ai cinstit;
Bucură-te, că multe mănăstiri și sihăstrii ai împodobit;
Bucură-te, că în luptele tale, voia lui Dumnezeu ai împlinit;
Bucură-te, că țara, dreapta credință și creștinătatea întreagă ai apărat;
Bucură-te, întâiule între voievozii neamului;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 5:
Mănăstirile ctitorite de tine, slăvite Ștefane, cetăți ale credinței noastre ortodoxe s-au arătat și candele luminoase ale cunoașterii lui Dumnezeu, iar prin cuvintele Sfinților Părinți ai Bisericii străbune am învățat să cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5:
Să priveghem și să ne rugăm ca să nu cădem în ispită, ne-a învățat Dumnezeu Mântuitorul, iar Pavel Apostolul ne-a povățuit să ne rugăm neîncetat, învățături pe care tu în minte și în inimă le-ai purtat, pentru care laude ca acestea aducem ție:
Bucură-te, iubitorule al rugăciunii;
Bucură-te, că rugăciunea ți-a fost scut de apărare în războaie;
Bucură-te, că prin post și rugăciune te-ai întărit;
Bucură-te, că prin rugăciune pe vrăjmașii văzuți și nevăzuți i-ai biruit;
Bucură-te, că prin evlavie la cunoașterea de Dumnezeu ai ajuns;
Bucură-te, statornic rugător pentru cei vii și pentru cei adormiți;
Bucură-te, că prin pocăință și post ți-ai curățit sufletul;
Bucură-te, că prin credință și fapte bune sfințenie ai dobândit;
Bucură-te, că pe Hristos, cu osârdie, l-ai slujit;
Bucură-te, că prin răbdare și rugăciune ți-ai agonisit smerenie;
Bucură-te, că prin credință tare sufletul ți-ai luminat;
Bucură-te, că prin Tainele Bisericii cu Hristos te-ai unit;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 6:
Ca și cu o porfiră te-ai îmbrăcat, Sfinte Ștefane, cu milostenia și cu bunătatea inimii, iar Dumnezeu, cunoscătorul inimilor nu te-a părăsit atunci când i-ai cerut ajutorul în nevoi și în necazuri; Căruia, mulțumindu-I ai cântat: Aliluia!
Icos 6:
Având statornică iubire față de Hristos, te-ai îndreptat pururea cu creștinească dragoste către cei din nevoi; de aceea grăim unele ca acestea:
Bucură-te, ajutătorul celor săraci și nedreptățiți;
Bucură-te, că pe ei i-ai iubit pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că i-ai ocrotit de lăcomia celor prea bogați;
Bucură-te, că multe familii nevoiașe ai ajutat;
Bucură-te, că milosteniile tale bucurie au adus celor lipsiți;
Bucură-te, că prin miluirea lor scară către cer ți-ai făcut;
Bucură-te, că rugăciunea și postul cu milostenia le-ai unit;
Bucură-te, că iconom credincios al darurilor lui Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, că bine chivernisind bogățiile pământești, cele duhov¬nicești ai agonisit;
Bucură-te, că nu ți-ai lipit sufletul de cele trecătoare;
Bucură-te, învățătorule al milei și prietenul săracilor;
Bucură-te, că pentru bunătatea ta Hristos te-a răsplătit cu daruri veșnice;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 7:
Învățând de la Hristos să nu răsplătești cu rău celor ce ți-au greșit, iertare celor osândiți le-ai dăruit, iar cei miluiți de dragostea ta au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7:
Din pricina neascultării, strămoșii neamului omenesc au fost scoși din Rai, iar tu, prin smerenie și ascultare, cunună de biruință de la Hristos ai dobândit; ca să-ți cântăm:
Bucură-te, Domnitor iubitor de smerenie;
Bucură-te, că prin ea ai surpat uneltirile diavolului;
Bucură-te, că prin ea ai îmblânzit pe cei răi;
Bucură-te, că prin smerenie spre cele cerești te-ai înălțat;
Bucură-te, că biruințele tale lui Hristos le-ai datorat;
Bucură-te, că înfrângerile tale, certare de la Dumnezeu le-ai socotit;
Bucură-te, că prin acestea te-ai păzit de duhul mândriei;
Bucură-te, că prin smerenie ai rușinat pe cel potrivnic;
Bucură-te, că țara și Biserica neamului prin jertfelnicia ta s-au întărit;
Bucură-te, că pentru smerenia ta Dumnezeu ți-a dat darul înțele¬pciunii;
Bucură-te, că smerindu-te, ți-ai pus toată încrederea în Dumnezeu;
Bucură-te, că dreapta judecată ți-a fost cumpănă în cârmuirea țării;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 8:
Țara și credința vitejește le-ai apărat, mărite Ștefane, crezând în Domnul Hristos, Cel ce ți-a dat ție putere. De aceea, împreună cu binecredincioșii tăi oșteni, din dragoste ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8:
“Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”, a zis Domnul, iar Apostolul grăiește: „prin multe necazuri se cade nouă să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu”; la aceste cuvinte tu, slăvite Ștefane, luând aminte, crucea vieții tale ai purtat-o cu vrednicie creștinească, pentru care noi îți aducem laude ca acestea:
Bucură-te, vrednic ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, că necazurile vieții cu răbdare le-ai îndurat;
Bucură-te, că moartea celor patru copii ai tăi nu ți-a slăbit credința în Dumnezeu;
Bucură-te, că în necazuri mai mult te-ai apropiat de Dumnezeu;
Bucură-te, că prin răbdare te-ai întărit în dreapta credință;
Bucură-te, că ai purtat Crucea lui Hristos cu multă bucurie;
Bucură-te, că ai fost Domnitor harnic și oștean viteaz;
Bucură-te, că înfrânt fiind, n-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că sfaturile evlavioasei tale maici le-ai urmat;
Bucură-te, că primejdiile nu te-au spăimântat;
Bucură-te, că îndurând multe necazuri, lui Iov te-ai asemănat;
Bucură-te, că ai fost pildă de răbdare în necazuri;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 9:
Fiind rănit în lupta de la Chilia, creștinește ai răbdat durerile până la sfârșitul vieții, gândindu-te pururea la suferințele Mântuitorului pe Cruce, Căruia cu smerenie I-ai cântat: Aliluia!
Icos 9:
Încredințat fiind de Învierea cea de obște, n-ai slăbit în dragostea față de cei adormiți în Domnul, ci, cu osârdie, i-ai cinstit prin fapte creștinești, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, fiu binecinstitor al părinților care te-au născut;
Bucură-te, cinstitorule al moșilor și strămoșilor din care ai odrăslit;
Bucură-te, că mormintele lor le-ai împodobit;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat dragostea ta față de ei;
Bucură-te, că pentru sufletele celor răposați multă grijă ai purtat;
Bucură-te, că nedespărțit de ei ai rămas prin dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că pildă de cinstire a înaintașilor te-ai făcut;
Bucură-te, că prin faptele tale credința în Învierea celor morți ai mărturisit;
Bucură-te, cinstitor smerit al celor adormiți în dreapta credință;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru sufletele ostașilor care s-au jertfit în luptă;
Bucură-te, că împreună cu drepții locuiești în ceruri;
Bucură-te, împlinitor viteaz al voii lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 10:
Cinstirea oștenilor care și-au jertfit viața pentru credință și neam ai dovedit-o așezând osemintele lor la temelia bisericii Mănăstirii Războieni, ca pe niște odoare de mare preț; pentru care, împreună cu ei, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10:
Deschizându-ți inima la cuvintele apostolești: „Pentru mine viața esteHristos și moartea câștig”, te-ai îngrijit creștinește de trecerea ta la veșnicele locașuri; de aceea te lăudăm acum:
Bucură-te, că totdeauna te-ai îngrijit de sfârșitul vieții tale pământești;
Bucură-te, că prin aceasta te-ai gândit la ziua Judecății lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai pregătit pentru a da răspunsul cel bun;
Bucură-te, că moartea strămutare la cele veșnice ai socotit-o;
Bucură-te, că din timp mormântul ți-ai zidit la Mănăstirea Putna;
Bucură-te, că despărțirea de trup nu te-a înfricoșat;
Bucură-te, că ai înțeles creștinește vremelnicia acestei vieți;
Bucură-te, că prin trecerea ta la cele veșnice, n-ai uitat poporul tău;
Bucură-te, că legământ sfânt ai lăsat urmașilor tăi;
Bucură-te, că aceștia din pilda vieții tale se luminează;
Bucură-te, că ei, asemenea ție, înălțând locașuri sfinte preamăresc pe Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ocrotești pe iubitorii de Biserică;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 11:
Strămutându-te la locașurile cele veșnice, poporul binecredincios pe tine rugător neîncetat către Dumnezeu te-a aflat, ca împreună cu tine, să-I cântăm: Aliluia!
Icos 11:
Iubind pe Hristos pe pământ, acum vezi frumusețea chipului Său strălucind în slava cea negrăită a Împărăției cerurilor. Știindu-te rugător pentru noi, cei ce suntem cuprinși de noianul ispitelor, te lăudăm, alesule al lui Dumnezeu, Sfinte Ștefane Voievod, zicând:
Bucură-te, pururea rugător pentru poporul cel credincios;
Bucură-te, ocrotitor al celor asupriți și împovărați;
Bucură-te, apărător al călugărilor ce se roagă în ctitoriile tale;
Bucură-te, apărător al Ortodoxiei;
Bucură-te, luminător al cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, fiu credincios al Bisericii tale;
Bucură-te, om al dreptății pentru cei mulți;
Bucură-te, ctitor al multor mănăstiri și biserici;
Bucură-te, apărător al credinței creștine;
Bucură-te, că te asemeni marelui Împărat Constantin;
Bucură-te, Voievod viteaz și înțelept;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu și luptător creștin;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 12:
Toate ctitoriile pe care tu cu alese daruri le-ai împodobit sunt cinstite acum de credincioșii ce laudă pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icos 12:
Pomenirea ta cea binevestită, bucurie s-a arătat nouă urmașilor tăi, mărite Ștefane; luminează sufletele noastre cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, de care pururea te bucuri în ceruri, pentru ca să-ți cântăm:
Bucură-te, închinător al Sfintei Treimi;
Bucură-te, binefăcător al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cinstitor al sfinților ei;
Bucură-te, rugător pentru noi în ceruri;
Bucură-te, prieten al împăraților dreptmăritori;
Bucură-te, ocrotitor al oștirii iubitoare de Hristos;
Bucură-te, ocrotitor al ctitorilor de locașuri sfinte;
Bucură-te, apărător al celor nedreptățiți;
Bucură-te, lauda întregii Moldove și a tuturor românilor;
Bucură-te, nădejdea Bucovinei și a Basarabiei;
Bucură-te, Voievod purtător de biruință;
Bucură-te, lauda și bucuria credincioșilor creștini;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 13:
O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Ștefane, zidește cu rugă¬ciunile tale în inimile noastre altar sfânt, precum ai zidit atâtea biserici și mănăstiri; biruiește duhurile rele ce se oștesc asupra noastră în chip nevăzut; ocrotește-ne cu rugăciunile tale necontenite și cu darul cel dat ție de Hristos, precum ai ocrotit pe creștinii din vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1: Din pruncie ai fost crescut…și Condacul 1: Binecredinciosului Voievod al Moldovei…
Icos 1:
Din pruncie ai fost crescut de părinții tăi în dragostea de neam și credință, iar la vârsta oșteanului luptător ai fost rânduit de Dumnezeu să conduci Țara Moldovei. Pentru aceasta alesul între ierarhi, Mitropolitul Teoctist, la locul numit Direptate, domn te-a uns, ca împreună să glăsuim:
Bucură-te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a Casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ctitor al multor biserici din Țara Moldovei;
Bucură-te, că și în Transilvania și Muntenia ai zidit locașuri sfinte;
Bucură-te, că prin acestea ai întărit credința și unitatea neamului tău;
Bucură-te, că Mănăstirea Zograful ai ctitorit-o cu multă dragoste creștinească;
Bucură-te, că și alte mănăstiri din Muntele Atonului cu dărnicie ai ajutat;
Bucură-te, că astfel ostenindu-te, Dumnezeu ți-a sfințit viața;
Bucură-te, că prin înălțarea de biserici și mănăstiri ai întărit evlavia ortodoxă;
Bucură-te, că prin zidirea lor ai adus laudă și mulțumire lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin acestea pildă te-ai făcut cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, că ai păzit dreapta credință;
Bucură-te, că ai avut credință lucrătoare prin iubire;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Condac 1:
Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, care cu dreptate și cu dragoste a cârmuit poporul său; ctitor de locașuri sfinte și apărător al creștinătății; cel cinstit cu numele de “atlet al credinței creștine”, cubucurie într-un glas să-i strigăm:
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!
Rugăciune către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
Sfinte Ștefane Voievod, apărător al poporului român și grabnic folositor al tuturor creștinilor, ascultă rugăciunea pe care o înălțăm către tine, noi, nevrednicii. Cunoaștem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, Care ți-a ascultat rugăciunile tale. Drept aceea, te rugăm să ne auzi și tu pe noi când cerem ajutorul tău.
Ocrotește bisericile și mănăstirile în pace, întărește credința slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, luminează ocârmuitorii, dă vitejie ostașilor, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locașurile cele cerești să ne bucurăm în vecii vecilor. Amin.
Te-am cărat după mine atâta timp
și ai fost atât de greu
atunci când am urcat cu tine în spate
pe cele mai înalte culmi
plin de bătături
(și pe dinafară și pe dinăuntru)
până acolo sus
de unde ceilalți spuneau
că totul se vede mai clar;
dar ca de obicei am avut ghinion
și am prins o zi cu ceață
nu am văzut nici măcar un mic răsărit
nu știu dacă mai ții minte,
dar atunci a fost momentul acela
când tu mi-ai orbit.
Te-am cărat după mine atâta timp
și ai fost atât de greu
atunci când te-am purtat
ca pe o haină de unică folosință
prin toate tranșeele vieții mele
și atunci când te-am zgâriat și te-am lovit,
nu știu dacă mai ții minte
dar pe tine te durea și mi te îngreunai în spate
și niciodată nu mi-ai spus nimic.
Te-am cărat după mine atâta timp
și ai fost atât de greu
atunci când te-am silit să te cioplești
pe interior
pentru a te potrivi perfect
cu trupurile femeilor din viața mea
deși știam era doar plăcerea mea
și neplăcerea ta
dar cu asta m-ai îngreunat atât de mult
încât
nu știu dacă mai ții minte
dar a fost prima dată când nu am mai putut
și am căzut.
Te-am cărat cu mine atâta timp
prin atâta vreme rea
și mi-ai devenit atât de ușor
după câțiva ani, când te-am lăsat din spate
ca să mă odihnesc o secundă
secunda aceea atât de lungă
care încă nu s-a terminat
secunda asta în care trăim și acum
secunda asta când am cunoscut-o
pe Ea.
Trupule plin de riduri,
știu că știi că de acum tu mă vei căra
și crede-mă că și eu știu
cât îți sunt de grea.
Institutul de Diplomație Culturala Coordonator Program
Prof. Dr. Nick Teodoreanu Pr. Dr. Mihail Duran Stanciu
Periegheza Detectiva I / 2015
Tabara de Periegheza Detectiva, editia 2015, va avea loc in perioada 17 iulie – 01 aug. in zona Nucu – Bozioru, cu urmatoarele obiective:
Verificarea existentei unor dovezi ale civilizatiilor pelasge, tracice, predacice si dacice in zona.
Culegerea de dovezi si informatii ale continuitatii de locuire pe aceste meleaguri.
Culegerea de date si informatii privind aparitia si continuitatea vietuirii precrestine si crestine in aceasta zona.
Culegerea/ consemnarea de date caracteristice tipului antropologic din zona.
Inregistrarea de date si informatii privind vechile vetre de sate, unele disparute, a lacasurilor de cult si a cimitirelor vechi.
Verificarea informatiilor privind existenta unor schelete de uriasi in zona.
Inregistrarea tuturor informatiilor pe suport electronic si prin GPS pe hartile militare folosite de noi.
Punerea tuturor informatiilor culese la dispozitia Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Buzau.
DETALII
Perioada:
17 Iulie – 01 August 2015
Participanti:
40 (echipa mixta de barbati, femei; RO, MD, IT, GR)
Echipe
Coordonatorii echipelor:
Echipa I – Dr. Nicu Suciu + Ing. Mioara Ardielean
Echipa II – Pr. Dr. Mihail Duran Stanciu + Prof. Baboi Dragos
Echipa III – Prof. Mustafa Paça + Fundatia Gandirea
Echipa IV – Prof. Anca Elena Dorneanu + Vatra Satului
Puncte lucru
Locatia punctelor de lucru:
Echipa I – Silistea satului Lupoaia, Vatra satului Piatra,
Echipa II – Groapa ciumatilor, Dealul Martirilor
Echipa III – Zona rupestrelor
Echipa IV – Cimitire
Locatiile cazarilor (posibile):
Nucu (Tara Luanei)
Facilitati:
Cazare in corturi militare sau personale, apa, curent electric, frigider bio, dus, wc.
Programul PD I/2015
Ziua I – Vineri – 17 Iulie
10.00 – plecarea din Buzau
11.30 – ajungerea la Nucu
12.00 – 22.30 – camparea – program de voie
Ziua II – Sambata – 18 Iulie
06.30 – trezirea
07.00 – 07.30 – micul dejun
07.30 – 08.00 – program de voie
08.00 – 13.00 – echipele vor face cunoștință cu zona de periegheză – (depistarea locațiilor, analiza terenului, observarea mușuroaielor de furnici și a celor de cârtiță, extragerea fragmentelor de ceramică, a pietricelelor, întocmirea unei schițe/hărți, însemnarea și trasarea casetelor de decupare, fotografierea fiecărei etape de lucru, msăuratori radiestezice și topografice, culegerea de informații de la localnici)
13.00 – 14.00 – deplasarea echipei la masa
14.00 – 14.30 – masa de prânz
14.30 – 17.00 – teren
18.00 – 19.30 – evaluarea primelor informații culese
19.30 – 20.00 – cina
20.00 – 21.45 – program de voie
21.45 – 00.00 – foc de tabără, cântece și voie bună
Ziua III – Duminica – 19 Iulie
Deșteptarea după voie
Program de voie
11.00 – 14.00 – excursie la rupestre (o echipa se va deplasa la Bozioru de Ziua Comunei)
14.00 – 14.45 – masa de pranz
14.45 – 15.30 – odihna
15. 50 – 19.30 – excursie rupestre
19.30 – retragerea spre locurile de campare
Ziua IV – VIII – 20 Iul*, ** – 24 Iul.
06.30 – trezirea
07.00 – 07.30 – micul dejun
07.30 – 08.00 – program de voie (pregatirea rucsacilor pentru campanie)
08.00 – 08.30 – deplasarea fiecarei echipe la locul de periegheza
08.30 – 09.00 – pregatirea ustensilelor de lucru
09.10 – 14.00 – lucrul sub coordonare
14.00 – 14.45 – masa de prânz
14.45 – 18.00 – odihna
18.00 – 18.30 – pregatirea pentru noi periegheze
18.30 – 20.30 – lucrul sub coordonare
20.30 – 21.00 – retragerea spre locul de campare
21.30 – cina
22.00 – program de voie, odihna
* În ziua de 19 Iulie o echipa va fi prezenta la Bozioru cu prilejul Sarbatorii Comunei. Vor fi inmanate Diplome de Excelenta Primariei si primarului Valentin Grigore.
** În ziua de 28 Iulie intreaga tabara va comemora parastasul pentru prietenul nostru Aurelian Boghina. Parastasul va avea loc in incinta taberei de Periegheza Detectiva la care vor fi invitate rudele si preotii din zona.
Ziua IX***
06.30 – trezirea
07.00 – 07.30 – micul dejun
07.30 – 10.30 – program de voie
11.00 – 13.00 – ridicarea troitelor
13.30 – 15.30 – parastas
20.30 – 21.00 – cina
21.00 – 22.00 – discutii libere
22.00 – program de voie, odihna
Ziua X – XV
– program de voie, plecarea spre casa ….
Cu mentiunea ca, in functie de conditiile meteo, de disponibilitatea participantilor si de informatiile ce ne vor parveni ulterior, programul activitatilor zilnice din tabara poate suferi modificari.
*** Sambata 25 Iulie activitatea va fi suspendata pentru a participa la doua evenimente majore: – ridicarea si sfintirea a doua troite pe locul unde a fost chilia pustnicului Inochentie si pe locul in care a existat Manastirea Pinu. La aceste
evenimente vor participa si reprezentanti din partea oficialitatilor locului.
Echipament obligatoriu
Fiecare membru al expeditiei PD I/2015 va trebui sa se ingrijeasca din timp de echipamentul propriu care va cuprinde pe langa imbracaminte, lenjerie si trusa de prim ajutor, urmatoarele:
Cort
Saci de dormit
Paturi
Izomata
Rucsac expeditie
Franghie alpina 5 m.
Busola
Fluier
Creta alba – pt zi
Creta alba reflectorizant – pt. noapte
Lanterna
Baterii
Lumanari
Chibrite in ceara
Brichete lanterna
Laser
Combustibil foc
Cutit mare
Cutit mic
Manusi menajere (3-4 perechi)
Aparat foto/filmat.
Camparea participantilor se face in corturi personale si militare.
Taxa de participare este de 350 lei/persoana pentru asigurarea hranei, transportului din gârla Nucu pana la locul de campare.
Taxa va fi achitata catre contabilul delegat, la inscrierea in tabara.
Pentru inscrierea in tabara va rugam sa ne contactati la adresa de Facebook: perieghezadetectiva, la tel. 0761186249.
TRUSA MEDICALA GENERALA
PD I/2015
Unguent BenGay – 2 t.
Fenistil – 2 t.
Claritine – 4 c.
Clorfeniramin 4 c.
Iod – 2 s.
Apa oxigenata – 3 s.
Pansament steril – 10 p.
Fese – 20 (10 mici si 10 mari)
Spirt – 4 s.
Vata – 2 p. (mari)
Seringi 20 b.
Spray arsuri – 1 f.
Ulei sunatoare – 1 s.
Emetiral – 1 t.
Leucoplast – 4 (2 inguste, 2 late).
Ceai galbenele 1 c.
Ceai menta 1 c.
Ceai musetel 1 c.
(Fiecare participant va avea si trusa proprie. Cele de mai sus vor fi comune).
INVENTAR MATERIALE
P.D. I/2015
Spaclu nr. 2 9 b.
Spaclu nr. 3 9 b.
Fir plumb 2 b.
Lopata 3 b.
Cazma 3 b.
Sita nisip 1 m.
Metru lemn 3 b.
Ruleta 50 m 1 b.
Tarnacop 2 b.
Ciocan 2 kg. 2 b.
Ciocan 0,5 kg. 1 b.
Cuie 2 kg.
Cancioc 6 b.
Mistrie 6 b.
Topor 0,6 kg. 2 b.
Topor 1 kg. 1 b.
Sfoara plastic 4 b.
Cleste 2 b.
Patent 2 b.
Perie sarma 4 b.
Sfoara tapiter 4 b.
Cosoi 3 b.
Galeti 6 b.
Pensule x 40 7 b.
Pensule x 70 8 b.
Cisme 4 p.
Trusa medicala generala 1 b.
Cutie stup 1 b.
Saci plastic 15 b.
Saci rafie 15 b.
Pungi mari plastic 1oo b.
INVENTAR BUCATARIE
P.D. I/2015
Lighean pvc 3 buc.
Lighean inox 1 buc.
Lighean inox 2 buc.
Sita alimentara 1 buc.
Strecuratoare 1 buc.
Saci rafie 20 buc.
Saci menaj 3 buc.
Clesti rufe 5 buc.
Sapun lichid 3 buc.
Dero Bonux 2 buc.
Perie frecat 3 buc.
Burete vase 20 buc.
Detergent vase 1 buc.
Felinare 2 buc.
Razatoare 2 buc.
Folie aluminiu 1 buc.
Folie alimentara 3 buc.
Set pahare uf 5
Polonic ciorba 2 b.
Lingura mare de lemn 2 b.
Prosoape de bucatarie 5
Saci gunoi pvc. 10
Linguri 24 b.
Furculite 24 b.
Castroane 24 b.
Funduri lemn 3 b.
Ceaun 1 b.
Gratar 1 b.
Oala cafea/ceai 2 b.
ALIMENTE
P.D. I/2015
Salam 5 b.
Sunca taraneasca 3 kg.
Mustar 5 c.
Hamsii marinate 1 g.
Drojdie 10 c.
Faina 5 kg.
Malai 5 kg.
Orez 5 kg
Paste fainoase 5 p.
Sare 3 kg.
Zahar 3 kg.
Cafea 1,5 kg.
Piper 0,50 g.
Ulei 10 l.
Otet 3 l.
Masline 3 kg.
Delikat 1 kg.
Cimbru 0.50 g.
Pasta de rosii 5 kg.
Telina 2 kg.
Leustean 10 leg.
Bors 10 kg.
Usturoi 1 kg.
Lamai 2 kg.
Varza 5 kg.
Cartofi 1 s.
Rosii 10 kg.
Castraveti 10 kg.
Morcovi 5 kg
Ardei iute 1 kg
Patrunjel 10 leg.
Marar 10 leg.
Ardei gras 5 kg.
Unele alimente se vor procura din satele invecinate.
Președinte
Institutul de Diplomatie Culturala Coordonator Program
Prof. Dr. Nick Teodoreanu Pr. Dr. Mihail D. Stanciu
Există o uriașă lipsă de firesc între oameni derivată, printre multe altele, din viciul principal al culturii raționaliste: rațiunea e percepută, formulată și utilizată drept ”ce poate înțelege subiectul x acum”. Drept imediată consecință, întrucât subiecții nu pot înțelege nici sincron, nici la fel, nici cu aceeași putere, apar falsele înțelegeri.
Grecii vechi considerau trăsnetul puterea lui Zeus. Asta nu face pe cineva de azi idolatru al lui Zeus daca folosește electricitatea. Pare de bun simț în acest caz și e greu de imaginat cum cineva ar putea greși. Totuși avem clerici cu pretenție de educație teologică riscând să spună că acupunctura e vrăjitorie. Există dispozitive electrice inventate – maximă ironie – de medici atei chinezi la injoncțiunea ateului Mao (iritat că știința medicală folosea ceva care purta etichetă mistică) cu care putem măsura rezistența cutanată a punctelor și putem detecta meridianele injectând în ele radioizotopi. Le explici asta (scuzați-mi duritatea) popilor care-și bat joc de propria hirotonie după ce că-și bat joc de propria inteligență și adaugi că nu degeaba a spus Maxim Mărturisitorul că o credință greșită asupra sensibilelor nu se transmite sensibilelor, altfel grecul care credea (pe lângă povestea cu trăsnetul) că magneții sunt puterea lui Hermes ar fi transformat în idolatră până și biata gospodină care folosește un ornament cu magnet pentru frigider, ca să nu mai amintesc în câte locuri avem electromotoare.
Urmează frazele care denotă blocarea minții și prostie crasă: da, dar a zis Paisie Aghioritul că e așa. Una la mână – există o gașcă de bigoți vizibil rău intenționați care a umblat peste tot unde e vreun călugăr cu har să pună în gura respectivului tâmpenii și false profeții deci e foarte probabil o apocrifă. Dacă totuși nu e o apocrifă, apoi să luați notă că Petru a avut nevoie de îndreptarea lui Pavel după coborârea Duhului Sfânt și nu oricum ci cu oarecare asprime. Cât de grotesc arată să gesticulezi bogat contra catolicilor în același timp în care proclami că un sfânt nu poate greși într-o problemă lumească? Știți, povestea aia cu infailibilitatea.
Oamenii care spun, fac și răspândesc prostiile astea au o totală detașare de lumea experimentului științific. Am trăit să aud pe unul spunând senin că el nu poate atribui unei rachete autoritatea Bibliei, deci trebuie că pământul e fix și soarele se învârte în jurul lui, mai mult, trebuie că pământul e creat înaintea soarelui. L-am rugat să nu atribuie nici medicinei autoritate peste Biblie la următoarea infecție, mai pe românește, adio antibiotice, că infecțiile sunt pedepse de sus, sper, cetățene, că nu ai vreo îndrăzneală să te opui la așa ceva cu chestii omenești precum cefalosporinele.
Aici se naște întrebarea cu adevărat grea. De ce ajunge un om, altfel cu studii sofisticate și bisericos, să își schilodească
înțelegerea în felul ăsta, ca să nu mai spun de ierarhi ai bisericii, care ar trebui să știe ce e aia că nu proclami sataniști mii de medici fără să cercetezi și ce spune medicina, nu numai cu care citat (eventual apocrif) de la Athos îi poți proclama combustibil veșnic în devenire? Răspunsul nu stă nici în prostie, nici în mândrie, deși stă și acolo. Dar răspunsuri mai neașteptate se găsesc dacă examinăm când a apărut ideea că a te pricepe la scriptură te face priceput și la știință laică, și mai ales cum funcționează această idee.
Troparul Sfântului Ghelasie de la Râmeţ, glasul al 4-lea:
De Dumnezeu purtătorule, părintele nostru Ghelasie, povăţuitorul călugărilor şi al credincioşilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhiereilor, sprijinitorul celor din necazuri şi făcătorule de minuni, cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti, cu aceştia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.
Condacul 1
Preafericite Părinte Ierarhe Ghelasie, prinos de mulţumire îţi aducem noi, nevrednicii, pentru folosinţele pe care le dobândim de la tine neîncetat şi, ca unul care ne izbăveşti de tot necazul cu rugăciunile tale, primeşte de la noi această cântare sfântă: Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Icosul 1
Îngerii, cântând, cu bucurie te-au primit pe tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, că îngereşte pe pământ ai vieţuit şi turma duhovnicească ţie încredinţată bine ai păstorit-o. Pentru aceasta, primeşte de la noi aceste smerite cântări:
Bucură-te, cel ce ai fost ca un înger în trup;
Bucură-te, cel ce ai fost îmbrăcat cu harul arhieriei;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu râvnă ai slujit;
Bucură-te, că trupul cu postiri şi privegheri ţi l-ai înfrumuseţat;
Bucură-te, că sufletul cu virtuţi ţi l-ai împodobit;
Bucură-te, cel ce eşti împreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, că pentru Biserica lui Hristos jertfă te-ai adus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile necurate ai izgonit;
Bucură-te, că pe cei stăpâniţi de demon i-ai tămăduit;
Bucură-te, că apă din pământ ai izvorât;
Bucură-te, lauda cea preaiubită a călugărilor;
Bucură-te, podoabă sfinţită a meleagurilor Râmeţului;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 2-lea
Pe pământ ca un alt Moise te-ai arătat, Sfinţite Părinte Ghelasie, căci, cu toiagul semnul crucii făcând, ai izvorât apă din loc pietros. Deci, văzând minunea, călugării şi credincioşii la Hopagi s-au bucurat, dând mărire lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat aceste puteri, şi au strigat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Arătatu-te-ai în vis la mulţi credincioşi, Sfinţite Părinte, şi multe minuni ai făcut celor ce s-au apropiat cu credinţă de sfintele tale moaşte. Pentru aceasta cu bucurie cântăm ţie:
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, tămăduirea celor bolnavi;
Bucură-te, ajutorul celor împovăraţi;
Bucură-te, sprijinitorul celor ce sunt în necazuri;
Bucură-te, ajutătorul şi ocrotitorul Mănăstirii Râmeţ;
Bucură-te, al monahilor osârdnic povăţuitor;
Bucură-te, al preoţilor celor evlavioşi bun arhipăstor;
Bucură-te, al credincioşilor evlavios sprijinitor;
Bucură-te, al cerescului Stăpân vrednic slujitor;
Bucură-te, că de multe dureri eşti izbăvitor;
Bucură-te, că lui Hristos cu blândeţe şi cu smerenie ai urmat;
Bucură-te, că duhurile răutăţii cu nerăutatea ta le-ai alungat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 3-lea
Arhanghelii şi îngerii se minunează, Sfinţite Părinte, de credinţa ta cea mare pe care ai avut-o către Dumnezeu, când ai înfipt toiagul în pământ şi ai izvorât apă. Pentru aceea şi noi, cunoscându-ţi râvna spre cele sfinte, cu mulţumire strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Auzitu-s-a de minunile tale, Sfinţite Părinte, până la hotarele pământului românesc, şi creştinii de pretutindeni aleargă la moaştele tale, care sunt cinstite cu evlavie în Sfânta Mănăstire Râmeţ, căci de aici toţi dobândesc ajutor. De aceea primeşte şi de la noi această cântare:
Bucură-te, că pe creştini îi aperi întru nevoi;
Bucură-te, că orfanilor le aduci mângâiere;
Bucură-te, că şi văduvelor le aduci alinare sufletelor;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor bolnavi;
Bucură-te, cald folositor al celor întristaţi;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;
Bucură-te, bunule părinte al celor săraci;
Bucură-te, că taberele vrăjmaşilor le-ai surpat;
Bucură-te, că în cer odihnă veşnică ai aflat;
Bucură-te, că în mijlocul cetelor îngereşti ai ajuns;
Bucură-te, că plată ostenelilor tale de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că pe oameni cu Dumnezeu i-ai unit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 4-lea
Preasfinţite Părinte Ghelasie, femeia cea stăpânită de demoni din depărtare a alergat la sfântul tău sicriu şi, credinţă având, a luat tămăduire. Pentru aceasta, minunându-ne de prea multa sa îndrăzneală, cu umilinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Adormind, Preasfinţite Părinte, pe asinul tău care te purta spre mănăstire, au rămas până astăzi urme neşterse pe piatră, şi clopotele celor şapte biserici singure au început să sune, ducând vestea trecerii tale din această viaţă. Pentru aceasta, primeşte de la noi aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, că pe asin, precum odinioară Iisus, ai încălecat;
Bucură-te, că cele şapte biserici din împrejurimi cu sunete de clopote te-au întâmpinat;
Bucură-te, că singure clopotele ţi-au vestit chemarea la Cel de Sus;
Bucură-te, că multe minuni ai lucrat;
Bucură-te, că tu de atunci în Hristos odihnă cerească ai aflat;
Bucură-te, că viaţa ta lui Hristos ţi-ai închinat;
Bucură-te, că mai cu trezvie lui Hristos ai slujit;
Bucură-te, că prin tine mulţi la credinţă au venit;
Bucură-te, că la înălţimea trăirii sfinte ai ajuns;
Bucură-te, al călugărilor minunat învăţător şi de Dumnezeu înţelepţit;
Bucură-te, al Sfintei Biserici laudă şi cu bucurie cinstit;
Bucură-te, cel ce cu lumina cea întreită ai fost luminat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 5-lea
Plângem şi ne tânguim, gândindu-ne la faptele noastre cele rele. Dar năzuim la tine, Preasfinţite Ghelasie, rugându-ne să fii mijlocitor către Domnul pentru noi şi pentru toată lumea, ca să dobândim mântuire prin rugăciunile tale. Pentru aceea cântăm, împreună cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Ca să arăţi milostivirea ta către noi, Preasfinţite Părinte, ai săvârşit multe minuni pentru cei ce au alergat cu credinţă la sfintele tale moaşte. Iar celor care nu te-au cinstit cu evlavie te-ai descoperit în chip minunat, arătându-le cele de mântuire. Cu aceştia împreunându-ne glasurile, cu credinţă strigăm ţie:
Bucură-te, că ţie cu smerenie ne plecăm;
Bucură-te, că binecuvântare de la Dumnezeu prin tine aflăm;
Bucură-te, că prin tine cu ochii sufletului în slava cerească te vedem;
Bucură-te, că de chinurile cele veşnice ai scăpat multe suflete;
Bucură-te, că pe calea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că pe noi toţi întru necazuri ne-ai mângâiat;
Bucură-te, cel ce eşti al Duhului Sfânt lăcaş împodobit;
Bucură-te, cel ce cu apa cea veşnică sufletele ai adăpat;
Bucură-te, că lui Hristos ai făcut ascultare desăvârşită;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 6-lea
Minunată s-a arătat, Părinte, trecerea ta de pe pământ la cereştile lăcaşuri, căci ai cunoscut din vreme apropierea sfârşitului tău. De aceea, minunându-ne toţi de faptele tale, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Cine va putea spune cu adevărat toate nevoinţele tale, Sfinţite Părinte, cu care te-ai nevoit şi prin care ai dobândit pe Hristos cel dorit; de aceea îţi cântăm:
Bucură-te, că în sărăcie de bunăvoie ai vieţuit;
Bucură-te, că în post şi rugăciune toată viaţa ai petrecut;
Bucură-te, că prin smerenie toate le-ai învins;
Bucură-te, că pe călugări bine i-ai călăuzit;
Bucură-te, că, înţelepciune având, pe mulţi preoţi ai îmbărbătat;
Bucură-te, că dogmele dreptei credinţe pe toţi i-ai învăţat;
Bucură-te, că prin viaţa ta Mănăstirea Râmeţ ai blagoslovit;
Bucură-te, că pe cei credincioşi i-ai tămăduit;
Bucură-te, că din nevoi pe noi toţi ne izbăveşti;
Bucură-te, că eşti izvor nesecat de bunătăţi pământeşti;
Bucură-te, cel ce cu pâinea vieţii pe mulţi ai îndestulat;
Bucură-te, că rugător neîncetat către Născătoarea de Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 7-lea
Izvor de apă vindecător izvorăşti, Sfinţite Părinte, de sub altarul sfânt al mănăstirii tale, vindecând toată boala şi neputinţa. De aceea, minunându-ne de darul lui Dumnezeu de care ai fost învrednicit, cu toţii strigăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Pom cu bune roade eşti, Sfinţite Părinte Ghelasie, care rodeşte rod de mântuire tuturor celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi cu stâlpări de rugăciuni în mâini cer să le vii în ajutor; de aceea şi noi cu smerenie şi cu dragoste te lăudăm zicând:
Bucură-te, alesule între cuvioşi;
Bucură-te, floarea cea cu bun miros;
Bucură-te, trandafir cu mireasmă preadulce;
Bucură-te, rază pururea strălucitoare;
Bucură-te, păzitorule al fecioriei;
Bucură-te, iubitorule de curăţie;
Bucură-te, învăţătorule şi bun părinte;
Bucură-te, reazemul celor neputincioşi;
Bucură-te, vindecătorule al celor bolnavi;
Bucură-te, toiagul celor nevăzători;
Bucură-te, preadulce liniştitor al sufletelor noastre;
Bucură-te, mustrătorule al greşelilor noastre celor ascunse;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 8-lea
Râu de lacrimi ai vărsat, Preasfinţite Părinte, rugând pe Dumnezeu pentru lume, şi te-ai nevoit cu asprime fără odihnă şi hrană, petrecându-ţi viaţa în osteneli sfinte. Pentru aceasta, noi toţi slăvim pe Dumnezeu, Care ţi-a dat ţie putere, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Ca unul care ai îndrăzneală către Hristos, turma Lui ai povăţuit-o la Împărăţia cea de sus cu învăţăturile tale, Sfinte Părinte Ghelasie. Iar nouă, celor ce suntem bântuiţi de viforul multor necazuri şi ispite, dă-ne mână de ajutor, ca să te lăudăm zicând:
Bucură-te, izbăvitorule din necazuri al celor dosădiţi;
Bucură-te, dătătorule de mângâieri;
Bucură-te, că din multe ispite ne scoţi cu rugăciunile tale;
Bucură-te, că eşti izvor de bunătăţi;
Bucură-te, că pe necredincioşi cu dragoste îi îndrepţi;
Bucură-te, că pe pământ mult bine ai făcut celor credincioşi;
Bucură-te, vindecătorule neîntârziat al celor bolnavi;
Bucură-te, acela ce, cu rugăciunile tale, săgeţile vrăjmaşilor le-ai oprit;
Bucură-te, că din izvorul mănăstirii tale mulţi s-au adăpat;
Bucură-te, acela ce de creştini eşti mult lăudat;
Bucură-te, cel ce cu daruri duhovniceşti viaţa noastră ai îmbogăţit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 9-lea
Cu mare bucurie, Preasfinţite Ghelasie, te lăudăm, căci pe tine te avem comoară de mult preţ şi tu le dai tuturor cele de mântuire, povăţuindu-i pe calea cea dreaptă. Pentru aceasta, cu multă bucurie slăvim şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Cu ce cuvinte de laudă te vom cinsti pe tine pentru multă iubirea ta pe care o arăţi şi astăzi celor care se închină ţie cu credinţă? De aceea, cu dragoste aducând preamărire lui Dumnezeu, îţi cântăm ţie:
Bucură-te, stâlp de foc care luminezi pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, făclie nestinsă ce luminezi în întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, stea cu raze strălucitoare;
Bucură-te, că prin viaţa ta ai binevestit pe Hristos;
Bucură-te, că ai îndreptat pe cei legaţi de cele pământeşti;
Bucură-te, că ai mustrat nedreptatea multora;
Bucură-te, că în toată viaţa ta pe Domnul ai slăvit;
Bucură-te, că şi pe noi ne-ai îndreptat pe calea virtuţilor;
Bucură-te, că prin tine multă linişte am aflat;
Bucură-te, că de multe necazuri ne-ai izbăvit;
Bucură-te, cel plin de blândeţe şi de smerenie;
Bucură-te, părinte iubitor de fii, al celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 10-lea
Văzând Dumnezeu nevoinţele tale, Sfinţite Părinte Ghelasie, te-a proslăvit pe pământ cu mari şi multe minuni săvârşite încă în trup fiind. Iar după trecerea la cele veşnice, nu încetezi a ne împărtăşi de faceri de bine, pentru care şi noi cu umilinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid nebiruit de valurile ispitelor ai fost, Părinte Ghelasie, că ai biruit cu darul lui Dumnezeu toate cursele şi ispitele care te împresurau, şi cu curgerile tale de lacrimi ai spălat taina sufletului tău, Părinte. Pentru aceasta cu dragoste îţi cântăm:
Bucură-te, că prin priveghere de toată noaptea te-ai nevoit;
Bucură-te, că trupul cu post l-ai făcut vas ales sufletului;
Bucură-te, că pentru toate Dumnezeu te-a răsplătit cu cununa vieţii cereşti;
Bucură-te, că, plutind ca pe apă, capul tău înmiresmat a ocolit biserica mănăstirii;
Bucură-te, că a treia oară pe fereastra bisericii el s-a oprit;
Bucură-te, că toţi credincioşii cu cinste te-au primit;
Bucură-te, că pe toţi cu mireasmă dulce i-ai făcut bineplăcuţi lui Dumnezeu;
Bucură-te, că din suflet curat pe tine te slăvim;
Bucură-te, că, prin sfârşitul tău cel bun, sfinţenia vieţii tale o ai arătat;
Bucură-te, că de cununa nemuririi din mâna Atotţiitorului te-ai învrednicit;
Bucură-te, că fericirea raiului cu toţi sfinţii ai moştenit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 11-lea
Femeia ce era bolnavă în mare cinste pe tine te-a văzut, Preasfinţite Părinte, căci în chip minunat te-ai descoperit că eşti ocrotitor al credincioşilor ardeleni şi al Mănăstirii Râmeţ, dând poruncă să se păstreze rânduiala sfântă. Pentru aceasta şi noi, mulţumire lui Dumnezeu aducând, cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Mare iubitor te-ai arătat credincioşilor tăi din Transilvania, îndreptătorule al credinţei celei drepte, că nu sufereai să vezi nedreptate şi urâciunea de patimi în locul sfânt al mănăstirii şi în toată ţara noastră, şi cu asprime ai pedepsit pe cei ce calcă rânduiala ta sfântă. Pentru aceasta, te lăudăm zicând cuvinte ca acestea:
Bucură-te, cel ce te-ai arătat curăţitor spinilor celor răi ai păcatelor;
Bucură-te, iubitorule al vieţii în curăţie;
Bucură-te, blândule arhiereu al lui Hristos;
Bucură-te, floarea cea cu dulce miros;
Bucură-te, că înseninezi sufletele credincioşilor;
Bucură-te, că luminezi minţile cele întunecate;
Bucură-te, că alungi gândurile cele deşarte;
Bucură-te, alăută cu dulce glăsuire;
Bucură-te, îndrumătorule al turmei celei duhovniceşti;
Bucură-te, că prin tine şi noi aflăm mântuire;
Bucură-te, veselia sufletului dornic de Hristos;
Bucură-te, că altceva nu ştiu ce să grăiesc fără numai: bucură-te;
Bucură-te, Sfinte Parinte Ghelasie!
Condacul al 12-lea
Mintea ta, Sfinţite Părinte, ziua şi noaptea o ai îndreptat la cereştile lăcaşuri şi ai fost ca o fecioară înţeleaptă cu candela aprinsă plină de untdelemnul dragostei nepieritoare. Pentru aceasta în veci petreci în ceruri cu toţi sfinţii, iar noi, cinstindu-te, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Lăudăm, Sfinţite Părinte Ghelasie, dragostea ta de pe pământ faţă de fiii duhovniceşti pe care i-ai păstorit, precum şi multele minuni pe care le-ai săvârşit, tămăduind pe toţi cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine, Sfinte Ghelasie, zicând:
Bucură-te, slujitorul lui Hristos;
Bucură-te, făcătorule de minuni părinte;
Bucură-te, de Hristos iubitorule fierbinte;
Bucură-te, izbăvitorule de tot felul de boli;
Bucură-te, cu monahii împreună nevoitorule;
Bucură-te, al credincioşilor evlavioşi povăţuitorule;
Bucură-te, învăţătorule al dreptei credinţe;
Bucură-te, că toţi te cinstim fierbinte;
Bucură-te, că pururea cu tine ne lăudăm;
Bucură-te, că prin tine pace sufletelor aflăm;
Bucură-te, că prin atingerea sfintelor tale moaşte de neputinţele noastre ne vindecăm;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 13-lea
O, Preaminunate şi Sfinte Părinte, cu umilinţă strigăm şi cerem de la tine al tău sprijin în această vale a plângerii şi te rugăm, primeşte această puţină rugăciune şi o înalţă la tronul lui Dumnezeu, ca prin mijlocirile tale să ne învrednicim şi noi veşnicei Împărăţii şi să cântăm cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii, cântând, cu bucurie te-au primit pe tine…, Condacul 1: Preafericite Părinte Ierarhe Ghelasie, prinos de mulţumire…,
Icosul 1
Îngerii, cântând, cu bucurie te-au primit pe tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, că îngereşte pe pământ ai vieţuit şi turma duhovnicească ţie încredinţată bine ai păstorit-o. Pentru aceasta, primeşte de la noi aceste smerite cântări:
Bucură-te, cel ce ai fost ca un înger în trup;
Bucură-te, cel ce ai fost îmbrăcat cu harul arhieriei;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu râvnă ai slujit;
Bucură-te, că trupul cu postiri şi privegheri ţi l-ai înfrumuseţat;
Bucură-te, că sufletul cu virtuţi ţi l-ai împodobit;
Bucură-te, cel ce eşti împreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, că pentru Biserica lui Hristos jertfă te-ai adus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile necurate ai izgonit;
Bucură-te, că pe cei stăpâniţi de demon i-ai tămăduit;
Bucură-te, că apă din pământ ai izvorât;
Bucură-te, lauda cea preaiubită a călugărilor;
Bucură-te, podoabă sfinţită a meleagurilor Râmeţului;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul 1
Preafericite Părinte Ierarhe Ghelasie, prinos de mulţumire îţi aducem noi, nevrednicii, pentru folosinţele pe care le dobândim de la tine neîncetat şi, ca unul care ne izbăveşti de tot necazul cu rugăciunile tale, primeşte de la noi această cântare sfântă: Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
şi această:
Rugăciune către Sfântul Ghelasie de la Râmeţ
La tine, Sfinte Părinte Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilinţă şi cu căldură ne rugăm: caută din înălţimea plină de slavă a cerului şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorările noastre. Şi roagă pe Stăpânul şi Dumnezeul nostru cel ceresc să ne ierte păcatele pe care, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, le săvârşim neîncetat, ca şi pentru puţina noastră dragoste faţă de El şi de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv şi iertător şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea. Fii povăţuitorul şi călăuzitorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieţii, pentru ca, urmând pilda credinţei şi a dragostei tale faţă de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale şi, trecând din această viaţă, să ne bucurăm, împreună cu tine şi cu toţi cei bineplăcuţi din veac ai Domnului, de Împărăţia cea nesfârşită a cerurilor; ca acolo, înconjuraţi de cetele îngereşti, să aducem mărire şi cinstire lui Dumnezeu cel în Treime închinat: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga şi postea, săvârşind sfintele slujbe cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu.
Din pruncie ai fost crescut de părinții tăi în dragostea de neam și credință, iar la vârsta oșteanului luptător ai fost rânduit de Dumnezeu să conduci Țara Moldovei. Pentru aceasta alesul între ierarhi, Mitropolitul Teoctist, la locul numit Direptate, domn te-a uns, ca împreună să glăsuim:
Te-am cărat după mine atâta timp
Mulțumesc 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.