Poezii – Girel Barbu (I)

10606510_327191890776860_487974529596516019_n

  * * *

doamne
cât sunt de abrupt
şi de stâncos
şi-nzăpezit
nicio veste bună
nu urcă până
la mine
numai singurătatea
îmi dă târcoale
de-un secol încoace.

      * * *

îmbrăcat
în cămaşă
albă de raze
alerg desculţ
prin troianul
de fluturi

  * * *

10574219_328483917314324_6551033281487534217_n

dincolo de ochii femeii
este o prisacă
cu stupi
plini de albine
care lăcrimează!

* * *

mă-nvaţă mărul
pe de rost
şi mă recită
în mugure crud
un tril de ciocârlie
îmi ţine adăpost
din nordul versului
şi până în sud.

* * *

poezia trage
perdeaua şi se culcă
o auzi
ca pe o fată mare
cum îşi dezbracă
unul câte unul
cuvintele
până rămâne
numai în semnul mirării…

      * * *

priveşte-mi
fruntea
şi
numără
câte
urme
ai
lăsat
în
viaţa
mea!

      * * *

hai să inventăm un joc
tu fii apă, eu sunt foc.

tu fii pom, eu umbra ta
şi aşa ne-OM completa.

tu fii poartă, eu sărut
tu fii masă, eu „tăcut”.

tu izvor, eu malul tău
tu fii bine, eu sunt rău.

tu fii tu, într-un cuvânt
eu un clopot de pământ.

    * * *

alunecăm
unul în celălalt –
eu ploaie
caldă de vară –
tu brazdă reavănă
proaspăt răsturnată
de un plug
tras de doi greieri
violeţi.
………………….
o! ce s-ar face
veşnicia fără noi?
ar fi cu două
clipe

  * * *

ursitoarele mi-au prezis
că o să mor
de trei ori:
o dată pentru mine
şi de două ori
pentru tine
… Poezie.

  * * *

te-ai dizolvat
ca mierea
într-o fântână cu venin
în ochiul meu stâng…
adio lacrimi de acum
din ochi vei curge
tu când o să plâng

Girel Barbu

Rugăciune către Îngerul Păzitor

INGERUL_PAZITOR
ingerul-pazitor

Sfinte Îngere, păzitorul și acoperitorul meu cel bun, cu inimă zdrobită și cu sufletul îndurerat stau dinaintea ta și mă rog. Auzi-mă pe mine, păcătosul rob al lui Hristos, care cu multă căință și lacrimi amare strig: să nu pomenești fărădelegile și nedreptățile cu care eu, nevrednicul, te mâhnesc în toată vremea, săvârșind fapte necuvenite în fața Ziditorului meu Dumnezeu. Fii milostiv și nu te depărta de la mine. Trezește-mă din somnul păcatului și ajută-mă cu rugăciunile tale, ca întru pocăință și neprihană să-mi petrec cealaltă vreme a vieții mele. Păzește-mă de căderile în păcate de moarte, ca să nu pier în deznădejde și să nu se bucure vrăjmașul de pierzarea mea. În tot locul și în tot ceasul să-mi stai înainte, rugându-L pe Domnul Dumnezeul îndurărilor să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârșit în viața mea cu fapta, cu gândul sau cu vorba. Iar în înfricoșatul ceas al morții tu să fii lângă mine, bunul meu păzitor, alungându-i pe întunecații demoni veniți să înfricoșeze cutremuratul meu suflet. Apără-mă de cursele lor, când va fi să trec prin vămile văzduhului, pentru că, de tine călăuzit și păzit, lumina Raiului să o vad, unde Sfinții și Puterile cerești laolaltă laudă și preamăresc numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Treimea cea de-o-ființă și nedespărțită, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

http://ghelasiegheorghe.blogspot.ro/2010/06/ierom-ghelasie-gheorghe-acatistul_04.html

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canonul-de-rugaciune-catre-ingerul-pazitor-al-vietii-omului

Regina hoților (Pyaar – dragoste, hindi)

10447643_10203695575966989_307280379629622849_n

Regina hoților veni să-și ia tainul.

Nu cu prea mult în urmă

Ajunse-n satul uscat, cu pământ galben

Ars de soare,

Și cu albia râului secată,

Departe de Gangele născător de viață

Alături de soțul ei

Pyaar și banda lui proscrisă

În contra demonului alb.

Purta uniformă verde

Ca toți ceilalți

Și chipiul greu și mare i-ascundea pleata neagră

Și fruntea de măslin,

Căci nu se cuvenea ca banda lui Pyaar

Temută de-orișicine

S-ascundă o femeie…

Dar un copil privind-o,

Vâzându-i ochii mari

Gânditori-intuitivi,

Fața plecată, dulce

Și trunchiul adus de spate,

Strigă cât îl ținu gura:

„E fată, e femeie!

S-a născut femeia

Pe care Pyaar s-o țină lângă sine!

Pyaar ascunde-o fată!”

Sătenii-atunci începură

A zice

Cu voce tot mai răstită

Și agitându-și mâinile din ce în ce mai tare:

„Dar cine e aceasta

Și cine-a mai văzut

Femeie-n bandă de haiduci?!”

Atunci Pyaar temutul

Veni deodată lângă ea

Și-i smulse chipiul

Lăsând să-i curgă pleată neagră, lungă

Și fața să-i lucească-n soare

Și zise-n glas de tunet:

„ Ea e însăși zeița Laksmi,

Venită Devi să vă fie

Apa-n fântână v-o-ndulcească

Și s-o crească

Cu brațul ei vă apere…

De ea să ascultați!”

Și-atunci sătenii, încet,

Se strânseră în juru-i

Privind-o încontinuu

Cu zumzet de mirare și-ncântare

Și ea-i privea pe ei

Cu ochi de căprioară speriată.

Și ea lăsă atunci uniforma

Pt straiul alb al satului

Și se-ngriji de oameni

Bătrâni, femei, copii

Și nu-n prea multă vreme

Veni musonul

Pe care nici bătrânii nu și-l mai aduceau aminte

Și râul se umplu

Apa-n fântâni crescu

Și mai dulce și curată

Era ca niciodată.

Dar cum omul și cu lupul

Se-aseamănă prea mult

Cum amândoi au simțul

De-a rupe ce poate fi rupt

Ca nu cumva se-ntâmple

Să nu supraviețuiască,

Sătenii hotărâră

Pe Pyaar să-l omoare

Și-l împușcară-n spate

Dimineața, când la râu el coborâ.

Armele hoților le furară și-i alungară-n pripă

Iară pe-a lui consoartă

De pleata neagră, lungă

O luară

Și-o târâră-ntr-o veche magazie

Unde-o cu sete o bătură,

C-o ură ne-ntâlnită

Deși ea nu se-mpotrivea,

Pân-o făcură sânge

O rană vie, crudă

Ș-apoi cu toți o siluiră

Rând pe rând, cu sete,

Că-n mintea lor nu trebuia

Să poată face-atâtea cineva

Și să-i îndatoreze…

Iară ea sânge-n ochi vedea

Și peste tot în juru-i

Atât cât nici să țipe nu-i venea

Și sânge picuri îi părea

Că vine rar, de sus,

Căci agațat invers de tavan

Ar fi văzut un călăreț al morții

Ce bidiviul negru și-l hrănea

Cu hălci zbătând de carne…

Când totu-apoi se termină

Sătenii acolo o lăsară

Și ea din sat se strecură

Lăsând în urmă seara.

Ajunsă departe în pustie

Ea se-așeză să moară

Dar nu-i fu acest destinul ei

Căci o găsi un bătrân orb

Ce-o duse iute-acasă.

Așa grozavă arăta

O rană mare, vie

Și pânza ce-o acoperea

De-ar fi căzut în lături

Ar fi dat la iveală

Un trup de femeie,

Căci nimic din ce făcu în satul de ticăloși

Bărbătește nu fu…

În multe zile se-ntremă

Ș-apoi plecă-ntr-o seară

Hoții lui Pyaar de-i adună

Găsiră uniforme

Și merseră spre sat,

Iscoade trimițând întâi

Să le săreze fântâna

Și râul să li-l sece…

Și ajunseră odat’

Și regina hoților veni să-și ia tainul…

Acum nu mai avea chipiu

Și nici nu-i era teamă,

Strigă prin țipăt de femei, strigă ca o furtună:

„Să-i văd aici în șir pe toți,

Vreunul să nu scape…

Dar feriți femeile și copii

De ei sa nu v-atingeți!”

La scurt timp, hoții săi

Pe ticăloși îi strânseră

Și ei o priveau înmărmuriți

Căci zeița Kali le părea

Născută-n Scorpion

Și din gură o sabie-i ieșea

Lucind cu vârf de platină.

Pe fiecare ea îl lua

Și îi zdrobea genunchii

Ș-apoi cât timp urla și zvârcolea

Iar veșmântul alb se înroșea

Ea lung privea și-i zdrobea tâmpla…

Veni-nțeleptul satului

Și i s-aruncă-nainte:

„Eu știi că nu am fost cu ei,

Te rog mă ține minte!”

„Dar nici nimic atunci n-ai zis,

Vezi, nu-mi aduc aminte…

În stânga mea, te rog!”

Și pasul cum făcu

Nu-l mai așteptă

Ca pe ceilalți

Ci tâmpla i-o zdrobi direct

Cu vârful sabiei de platină.

Ș-apoi își puse hoții tot satul ca să-l ardă

Pământul ăla galben sterp

Cenușa să i-o-nghită…

Alexandru Ivan

Imagine: Paul Hitter‘s Art

Canonul Celor Şapte Sfinţi Arhangheli

soborul-sfintilor-arhangheli

1. Sfântul Arhanghel MIHAIL – rânduit de DUMNEZEU a ajuta celor aflaţi în primejdii şi biruitor al vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

2. Sfântul Arhanghel GAVRIIL – vestitor al tainelor dumnezeieşti.

3. Sfântul Arhanghel RAFAIL – tămăduitor al bolilor şi neputinţelor omeneşti.

4. Sfântul Arhanghel URIIL – raza focului dumnezeiesc, luminător al celor întunecaţi şi călăuzitor al celor rătăciţi.

5. Sfântul Arhanghel SELATIIL – pururea rugător către DUMNEZEU şi îndemnător către rugăciune.

6. Sfântul Arhanghel IEGUDIIL – slăvitor de DUMNEZEU şi întăritor al oamenilor pentru tot lucrul cel bun.

7. Sfântul Arhanghel VARAHIIL – dătător de binecuvântarea lui DUMNEZEU şi mijlocitor către DUMNEZEU pentru ajutor în facerea de bine.

CANON DAR vouă de la Cel Ce este, a fost şi acum vine, precum şi de la cele 7 duhuri ce stau înaintea scaunului Împăratului, Domnul nostru Iisus Hristos.

CÂNTAREA 1

Stih: Sfinte Arhanghele Mihaile, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Sfinte Arhanghele Mihaile, cel ce stai înaintea Sfintei Treimi şi eşti rânduit de la cel prea Înalt pentru a ajuta celor în primejdii izbăveşte-mă şi pe mine (noi), robul tău, de tot necazul.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihaile, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi. Roagă-te şi goneşte de la mine pe vicleanul diavol şi mă apără de el rupând mrejele lui cele pregătite asupra mea şi îmi păzeşte sufletul şi trupul neîntinat şi mă povăţuieşte şi mă ajută să fac voia lui DUMNEZEU.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Arhanghele taie pe vrăjmaşii care se luptă cu mine totdeauna ziua şi noaptea vrând a mă afunda în tina fărădelegilor şi arde-i cu sabia ta cea de foc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN.

Ceea ce ai născut viaţa, pe Iisus Hristos Fiul lui DUMNEZEU, care este însuşi viaţa, învierea şi odihna noastră, te rugăm Stăpână prea curată Fecioară Născătoare de DUMNEZEU să ne izbăveşti de pedeapsa păcatelor (osânda cea veşnică) izbăvindu-ne din chinurile cele veşnice şi vieţii celei veşnice ne învredniceşte.

CÂNTAREA 2

Este bine să se ştie că a doua cântare a fost dăruita lui Lucifer, dar pentru că a gândit să fie asemenea lui DUMNEZEU a căzut din darul luminii ce i-a fost dat de la DUMNEZEU şi din înger prea luminat a căzut făcându-se înger întunecat (diavol). De aceea cântarea a doua a fost scoasă.

CÂNTAREA 3

Stih: Sfinte Arhanghele Gavriile roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Sfinte Arhanghele Gavriile, vestitorule al tainelor celor dumnezeieşti, te rugăm să fii şi nouă, robilor lui DUMNEZEU, vestitor al bucuriei mântuirii noastre şi ne arată vrednici locuitori ai împărăţiei celei cereşti.

Stih:  Sfinte Arhanghele Gavriil, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Te rugăm Sfinte Arhanghele Gavriile să ne fii şi nouă călăuzitor şi de mână aducător către Împărăţia cerească, iar în ceasul sfârşitului arată-te nouă cu bucurie, depărtând de la noi deznădăjduirea, gonind şi ruşinând duhurile răutăţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Slujitorule al tainelor celor dumnezeieşti, pe diavolul care neincetat caută să vâre în noi pe ascuns săgeţile lui cele otrăvitoare, izgoneşte-l de la noi cu darul ce îţi este dat ţie de la DUMNEZEU, sfărâmă-l şi în nimic să prefaci toate sfaturile vicleanului, izgonindu-l şi alungându-l departe de noi, de unde să nu mai aibă nicio putere asupra noastră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN.

Preasfântă Fecioară, ceea ce ai născut viaţa, pe Iisus Hristos, Fiul lui DUMNEZEU, care a omorât moartea, omoară şi păcatele mele, pe care nu încetez a le săvârşi, rugându-te pentru noi Maică şi Fecioară, ajutându-ne pentru a ne îndrepta şi a nu mai greşi, de a fi vrednici de iertarea păcatelor şi mântuirea sufletelor noastre.

CÂNTAREA 4

Stih: Sfinte Arhanghele Rafail, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Sfinte Arhanghele Rafail, călătoreşte cu noi în toată viaţa noastră şi ne fereşte de căderile în orice fel de păcate arătându-ne pe noi în ceasul sfârşitului a fi gata a întâmpina pe Mirele Hristos, ca bucurându-ne de vestea aceasta să te laudăm pe tine Sf. Arh. iar împreună să laudăm pe DUMNEZEU Făcătorul şi Ziditorul nostru.

Sfinte Arhanghele Rafaile, cerescule arhistrateg care eşti dăruit de la Dumnezeu cu darul vindecării de orice fel de boală, tămăduieşte-ne sufletul şi trupul păzindu-ne de toate relele, cu rugăciunile şi mijlocirile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Te rugăm, apără-ne de toate fiarele cele cumplite, de păzitorii de cai şi de toţi care nu se tem de DUMNEZEU, ne izbăveşte şi ne vindecă de toată răutatea lor ajutându-ne să sporim în credinţă, nădejde şi dragoste faţă de DUMNEZEU şi de aproapele, pentru a putea cu adevărat a te lăuda pe tine păzitorul nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN.

Îndreptează-ne căile şi călăuzeşte gândurile noastre Preacurată Fecioară de DUMNEZEU Născătoare la limanul cel lin al nepătimirii şi al curăţirii de orice fel de păcate şi ne miluieşte pe noi nevrednicii şi păcătoşii robii tăi.

CÂNTAREA 5

Stih: Sfinte Arhanghele Uriil, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Rază a focului celui dumnezeiesc fiind Uriile Arhanghele luminează-ne cu strălucirile tale şi de focul cel veşnic ne izbăveşte.

Stih: Sfinte Arhanghele Uriil, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Întunecarea cea care este întru noi din multă trândăvire şi din gândurile cele spurcate depărteaz-o de la noi, aducând în inima şi sufletul nostru lumina cea pururea fiitoare a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu care să fim luminaţi până la sfârşitul vieţii noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Patimile trupeşti şi zburdările care se pornesc asupra noastră mai rău ca fiarele cele sălbatice opreşte-le, sădind şi înrădăcinând în adâncul inimii noastre frica de DUMNEZEU care este începutul oricărei înţelepciuni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN.

Fiind Domnul şi Mântuitorul nostru la cinste întocmai cu Tatăl şi cu Duhul, care s-a întrupat din preacuratele sângiuiri făcându-se om ca şi noi, dar fără de păcat, numai El putând să ne ajute în toate necazurile, te rugăm Preacurată Fecioară roagă pe Fiul Tău şi DUMNEZEUL nostru să ne mântuiască pe noi păcătoşii, care am greşit mai mult decât toţi oamenii de la Adam şi până în acest ceas, mai mult decât stelele cerului şi nisipul mării.

CÂNTAREA 6

Stih: Sfinte Arhanghele Salatiil, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Slugă a lui Hristos şi păzitorul oamenilor care pe toţi ne scoţi la slujba către Dumnezeu şi ne îndemni la rugăciune, te rugăm soleşte la mila Domnului nostru Iisus Hristos pentru noi păcătoşii, ca să fim izbăviţi de toată răutatea potrivnicului.

Stih: Sfinte Arhanghele Salatiil roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Te rugăm scoală-ne totdeauna la slujba ce se înalţă de Sfânta Biserică către DUMNEZEU, cu osârdie, nerăspândiţi cu mintea şi ne înţelepţeşte ca să ne rugăm în toată vremea, în tot locul şi la tot lucrul Stăpânului şi DUMNEZEULUI nostru cu frică şi cu cutremur, iar după primirea ajutorului să-I aducem mulţumirile noastre din adâncul inimii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Te rugăm păzeşte inima, mintea şi sufletul nostru ca să nu ne afundăm în grijile cele lumeşti şi ne scoate din adâncul fărădelegilor povăţuindu-ne la limanul cel ceresc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN.

Picătura de umilinţa rourează-ne Stăpană stingând toată arderea cea rea a inimii, îndepărtând toată întristarea şi gândurile cele înşelătoare pentru săvârşirea păcatului, toate le potoleşte. Mai marilor voievozi ai lui DUMNEZEU, slujitori ai dumnezeieştii slave, povăţuitorii oamenilor, vrăjmaşii diavolilor şi căpeteniile îngerilor vă rugăm să ne ajutaţi în cele ce sunt pentru folosul cel sufletesc.

Zis-ai Iubitorule de oameni în învăţăturile Tale că mulţimea îngerilor se bucură în cer pentru un om care se întoarce prin pocăinţă la DUMNEZEU. Pentru aceasta, eu, cel ce sunt întru mulţimea fărădelegilor, Unule Ştiutorule al inimilor, Cela ce eşti fără de păcat, pe Tine doresc a Te ruga, Cel ce eşti numai milă şi bunătate, blândeţe şi dragoste adevărată, să Te milostiveşti spre mine păcătosul, trimiţând tuturor celor ce se roagă Ţie –chiar cu nevrednicie – umilinţă, smerenie, tărie şi curaj în recunoaşterea mulţimii păcatelor şi completarea pocăinţei rostite cu limba prin îndeplinirea ei cu fapta, pentru a fi vrednici de iertarea păcatelor.

Tu, ca Cel ce pentru toate ai suferit patimile, moartea pe cruce şi tot pentru făptura Ta ai înviat a 3-a zi pentru a izbăvi neamul omenesc din robia păcatului, că pentru toţi păcătoşii se roagă Ţie mai marii voievozi ai cetelor cereşti împreună cu smerita Ta mamă.

CANTAREA 7

Stih: Sfinte Arhanghele Iegudiil, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Iegudiile Arhanghele, înţeleaptă slugă a Împăratului Ceresc, întăreşte-ne pe noi cei ce ne rugăm ţie şi ne învaţă ca întru toate nevoile, necazurile şi scârbele să ne luptăm cu ispitele făcând voia lui DUMNEZEU pentru a putea fi salvaţi de chinurile cele veşnice.

Stih: Sfinte Arhanghele. Iegudiile, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Te rugăm dă-ne nouă înţelepciune să facem ce este drept şi plăcut lui DUMNEZEU şi ne păzeşte mintea, inima şi limba, ca să nu mai săvârşim clevetirea cea pierzatoare de suflet, ci neîncetat să ne plângem păcatele noastre ca să primim milă şi îndurare la Dreapta Judecată pentru a fi izbăviţi de focul cel veşnic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Arhanghele Iegudiile îndeamnă-ne şi ne întăreşte sufleteşte pentru ca să mulţumim lui DUMNEZEU penru toate darurile pe care ni le-a dat şi mai departe să ne ostenim trupul pentru a agonisi cele de trebuinţa acestei vieţi pământeşti şi fii nouă rugător către Domnul Dumnezeu Mântuitorul şi Milostivul tuturor, ca să nu ne răsplătească după faptele noastre cele rele, ci după mila Sa cea mare să ne ierte de tot ce am greşit ca să te laudăm şi să mulţumim ţie mijlocitorul şi rugătorul nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN.

Ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiască, Te rugăm Preasfântă Fecioară şi Maica Domnului Iisus Hristos să ne luminezi cu lumina Fiului Tău şi DUMNEZEUL nostru şi să miluieşti cu rugăciunile Tale pe cei ce cu credinţă aleargă la Tine Preacurată Fecioară.

CÂNTAREA 8

Stih: Sfinte Arhanghele Varahiil, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Cela ce eşti învrednicit cu darul Blagosloveniei, Sfinte Arhanghele Varahiile, te rugăm îngrădeşte-ne cu binecuvântarea ta cea dumnezeiască ca văzând şi simţind vrăjmaşul diavol cel plin de pizmă împotriva făpturii lui DUMNEZEU, să piară şi să nu se mai poată apropia de noi în vecii vecilor.

Stih: Sfinte Arhanghele Varahiil, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi.

Cu faceri de bine sufletul nostru îl împodobeşte şi îmbogăţeşte, iar trupul îl curăţeşte de patimi şi de orice păcat, ca să ne arătăm vrednici a petrece împreună cu cei drepţi întru împărăţia cerurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Miluieşte-ne pe noi cei fără de nici un ajutor şi te arată nouă în ceasul sfârşitului mângâindu-ne şi uşurându-ne durerile cele cumplite ale morţii şi goneşte pe viclenii diavoli care năvălesc asupra noastră ca izbăviţi fiind de ei să lăudăm pe DUMNEZEU şi pe tine folositorul nostru în vecii vecilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN.

Spre Tine Preacurată toată nădejdea punându-ne, Sf. Fecioară la îndurările Tale alergăm ca din vătămările cele diavoleşti să ne scoţi biruitori, iar sufletul făcându-l puternic în faţa încercărilor, necazurilor şi slăbiciunilor acestei vieţi trecătoare, să poată fi numărat împreună cu cei mântuiţi.

CÂNTAREA 9

Toate puterile cereşti, Serafimi, Heruviimi, Scaune, Domnii, Puteri, Stăpânii, Începătorii, Arhangheli şi Îngeri, rugaţi-vă lui DUMNEZEU pentru noi.

Scaunelor care sunteţi în chipul focului, Serafimilor celor prea luminaţi, Heruviimilor celor cu ochi mulţi vă rugăm ajutaţi-ne să ne izbăvim de focul cel veşnic şi de toate chinurile cele din iad pe noi ticăloşii şi păcătoşii, pentru ca să vă fericim şi să vă mulţumim în Împărăţia Cerurilor în vecii vecilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeieştilor Puteri, Arhangheli şi Îngeri, slujitori şi slăvitori neincetaţi ai Sfintei Treimi, vă rugăm salvaţi-ne pe noi, cei ce am facut mai mult voia celui rău, scoţându-ne din calea vrăjmaşului şi călăuzindu-ne pe calea cea strâmta a adevăratei pocăinţe pentru a fi vrednici de iertarea păcatelor şi lăudători împreună cu voi ai slavei dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. AMIN.

Ceea ce covârşeşti cu mărirea şi cu slava pe Heruvimii şi Serafimi, pe Arhangheli şi Îngeri, ca pe Cel purtat pe umerii lor, Tu Preacurată Maică şi Fecioară, în pântece şi braţe L-ai purtat, pentru care cu cântări pe Tine totdeauna Te mărim.

Continuă lectura

Poveste nouă din Veneţia

20121105_092642

Timpul se târăşte pe pavajul vechi şi colorat. Picioarele trec grăbite unele pe lângă altele. O mână de copil încearcă să prindă porumbeii atemporali. Timpul se scurge printre zgomot, râsete, aplauze şi grăunţe de grâu.

-Signore, spre casa cea mai veche din oraş!

Una din păsările atemporale confundă ochiul timpului cu o boabă de porumb şi îl lasă semi-orb. Cu picături de aur curgând din el, fuge din aglomeraţia străzii şi trece pod după pod după pod. Începe să fie mai linişte, mai umbră, mai răcoare. Timpul îşi vrea nu doar ochiul înapoi, îşi vrea viaţa pe care nu şi-a trăit-o niciodată.

Şşşh! Cineva plânge… o bucată de faianţă colorată plânge uitată de ani şi ani lângă un pod albastru. Din ce a mai rămas din ea îţi poţi imagina că a fost o mască de seamă, una din acele măşti mândre de carnaval. Dar iată că frumuseţea nu a salvat-o de la suferinţă şi uitare. Timpul se apropie de ea şi nu ştie ce să facă, ce să spună. Ca un adolescent în faţa primei iubite se fâstâceşte şi încurcat îi spune:

Dă-mi mie lacrimile tale cu tot cu ochiul tău căci eu am rămas semi-orb…

Îi ia bucăţii de mască ochiul cu tot cu lacrimi şi o aruncă în apa canalului pentru a-i curma durerea, durerea despărţirii de masca sa pereche.

-Am ajuns la cea mai veche casă a Veneţiei. Bătrânii spuneau că podul albastru de lângă casa, este podul viselor. Acum nimeni nu îşi mai aminteşte de el, e prea departe de centru, iar casele sunt dărăpănate.

-Îţi mulţumim signore.

Cu ochiul său de mască veche timpul începuse să plângă, căci lacrimile rămăseseră în ochiul colorat. Obosit, timpul ascultă declaraţiile de dragoste ale celor doi tineri. Atâta dragoste între două măşti, atâta dragoste între două fiinţe omeneşti. Se hotărî să… deodată se aruncă de pe pod şi căzu direct pe buzele îndrăgostiţilor, unite în sărut.

Dragostea măştilor a ajuns astfel să reînvie şi să trăiască în inimile unor oameni, iar timpul s-a odihnit şi a trăit o bucăţică de viaţă.

Alexandru Povarnă

Imagine: „Overlooking Venice” by Martha Flores.

 

Rugăciune pentru copilul bolnav

rugaciune-pentru-copilul-bolnav_aac991dec4da7f

Te rugăm, Doamne, vindecă durerea acestui copil, robul Tău (numele). Alungă de la el toată boala şi toată neputinţa. Tu, Care eşti doctor al sufletelor şi al trupurilor, arată şi acum puterea milostivirii Tale. Vindecă-l pe el, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile pe care le înalţi înaintea Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Vindecaţi-l pe el, Sfinţilor care aţi primit de la Dumnezeu darul tămăduirii şi aţi vindecat mulţime de bolnavi. O, Doamne Iisuse Hristoase, primeşte puţina noastră rugăciune pentru copilul acesta (numele), stinge-i focul ce l-a cuprins, încetează-i boala, ridică-l din patul durerii, întru slava Numelui Tău. Că Tu eşti Cel care vindeci neputinţele, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă Îţi înălţăm în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou, ocrotitorul celor dependenți de droguri

martiriul-sf-efrem-cel-nou

Sfinte Părinte Efrem, inima mea e sfâşiată de durere şi de amărăciune şi nu ştiu ce cuvânt să aduc înaintea ta. Nimic nu mă mai bucură în această viaţă şi poverile şi suferinţele cele lăuntrice îmi sunt ca o băutură otrăvitoare şi cumplit de amară. Nu-L mai desluşesc pe Dumnezeu în nimeni şi nimic şi mă simt ca un om care e omorât de propriile gânduri. Izbăveşte-mă, Sfinte, de această asuprire diavolească, căci nu mai pot răbda mâhnirea şi urâciunea aceasta ce-mi soarbe vlaga şi toată puterea de viaţă.

Tu i-ai văzut pe batjocoritorii şi ucigaşii tăi şi ai răbdat nenumărate schingiuiri şi urâciuni din partea lor, dar prin dragostea ta pentru Dumnezeu ai rămas neclintit în credinţă, înfruntând acea privelişte de iad. Cu totul m-am slăbănogit, iar din multa durere lacrimile nu le mai pot opri.

Nu am la cine să merg, nu este cine să mă audă, nu este cine să mă mângâie, nu este cine să-mi spună o vorbă bună. Fă-te tu toate acestea pentru mine, Sfinte Efrem, şi aşa cum eu nu ştiu, tămăduieşte şi limpezeşte sufletul meu, ridicându-mă întru nădejde şi lumină. Ştiu că e de necuprins cu mintea toată pătimirea ta mucenicească, şi tocmai de aceea te rog pe tine, căci ştiu că ai răbdat urâciuni nemăsurat mai mari decât ceea ce rabd eu acum. Fie-ţi milă de mine ca de un frate mai mic şi foarte neputincios şi rânduieşte în aşa fel, încât prin această durere pe care o trăiesc acum să cunosc mai bine ostenelile tale muceniceşti şi ceea ce înseamnă purtarea de fiecare zi a crucii. Amin.

Icoana Martiriului Sfântului Efrem cel Nou

Canon de pocăinţă pentru pruncii avortaţi

tool-IMG

Mergând la locul de rugăciune, în faţa icoanei, cu mintea trează, fă-ţi semnul crucii de trei ori, zicând de fiecare dată:

În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

După aceea să stai puţin, în tăcere, până ce se vor linişti toate simţurile tale şi atunci să faci trei închinăciuni, îndoindu-te de mijloc în faţă până atingi cu mâna pământul şi să zici:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi spune aceste rugăciuni începătoare:

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Rosteşte, apoi, cu multă atenţie  Mărturisirea pe scurt a credinţei noastre.

Crezul 

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor

Şi viata veacului ce va să fie.

Amin.

Apoi:

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru

(cu câte o închinăciune până la pământ).

Şi îndată Psalmul 50, de pocăinţă, al lui David, având în minte fărădelegea şi păcatele tale:

Psalmul 50
 
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Apoi aceste trei tropare de umilinţă, cu luare aminte şi cu inimă înfrântă, gândind la tine şi la cei pe care îi porţi în gând la rugăciunea ta:

Miluieşte-ne pe noi Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Mai spune, dacă ai timp şi răbdare şi aceste scurte rugăciuni – pe fiecare de mai multe ori, căci te vor ajuta să-ţi aduni mintea mai bine la rugăciune şi te vor apropia de Dumnezeu:

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul

(cel puţin de şapte ori, de fiecare dată cu închinăciune).

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-mă

(cel puţin de trei ori, de fiecare dată cu închinăciune).

Sfinte (aici cheamă numele sfântului al cărui nume îl porţi) roagă-te pentru mine păcătosul (cel puţin o dată cu închinăciune).

Sfinţilor… , rugaţi-vă pentru mine păcătosul

(aici cheamă numele sfinţilor care îţi sunt mai apropiaţi sau la care ai mai multă evlavie)

(cel puţin o dată cu închinăciune).

CANONUL DE POCĂINŢĂ

Acum aşează-te, dacă poţi în genunchi, iar de nu poţi, stai cu capul plecat, şi cu multă luare aminte şi cu adâncă părere de rău pentru păcatul ce l-ai săvârşit spune acest canon de pocăinţă, nădăjduind în iubirea de oameni şi în iertarea Preamilostivului Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu.

Cântarea I

Răstignitu-Te-ai pe Cruce de bunăvoie, Hristoase Dumnezeule, ca să mântuieşti pe cei căzuţi de bunăvoie în întunericul păcatelor. Încrezător în dumnezeiasca ta îndurare, iată, vin acum şi eu păcătosul, şi mă mărturisesc Ţie cu durere: am ucis, Doamne, şi mâinile mele sunt pline de sânge. Vrednic sunt de osândă. Ard de viu în focul conştiinţei şi nu am unde să fug de la faţa mâniei Tale.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Uscatu-m-am precum smochinul neroditor, însumi făcându-mă ucigaş de oameni. Auzi-mă, Doamne, nu mă lepăda pe mine după dreptate, ci mă acoperă şi mă îndreaptă pe mine, cel cu totul neputincios şi strâmb şi fără glas întru apărarea mea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omule împietrit şi întunecat de noroiul păcatelor, nu zăbovi în somnul adânc al conştiinţei, ci văzând sabia atârnată deasupra capului tău, trezeşte-te ca să plângi faptele tale cu amar.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Maica lui Dumnezeu Preacurată, întinde-mi mâna mie, celui sărac de toată bunătatea, şi mă oblojeşte pe mine cel greu vătămat de puroiul rănilor nenumărate ce-mi brăzdează sufletul, inima şi cugetul.

Cântarea a 3-a

Loveşte piatra inimii mele cu toiagul milostivirii Tale, Doamne, ca să izvorască apa pocăinţei în pustiul învăpăiat al răutăţii şi să încolţească în sufletul meu tot gândul bine-plăcut Ţie.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Străin şi împovărat zac umblu pe pământ şi însemnat de stigmatul păcatelor mele celor grele. Auzi, suflete al meu, sângele pruncului tău cum strigă către Domnul Ši te trezeşte şi te pocăieşte de faptele tale cele rele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vai mie, înnegritului suflet! Viaţa îmi pare ca o noapte nesfârşită, trezitu-m-a dogoarea iadului şi strigătul mut al pruncului de dincolo de mormânt mi se înfige în inimă. Ridică-te, suflete al meu, din amăgirea cea împietrită şi agaţă-te de poala milostivirii dumnezeieşti, rugând pe Domnul să te poarte, peste abisurile deschise să te înghită, către limanul pocăinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iartă-mă, Stăpână, pe mine cel nesocotit şi răzvrătit împotriva voii celei sfinte a Fiului Tău. Nu mă lăsa pe mine cel căzut, ia-mă sub Acoperământul tău şi mă mântuieşte din pierzarea sigură.

Cântarea a 4-a

Măsura nelegiuirii nu poate fi tâlcuită de limbi omeneşti. Precum Ponţiu Pilat , mintea mea şi-a spălat mâinile, adică gândurile, de povara uciderii, iar ca şi poporul evreu, sufletul meu a zis: „Răstigneşte-L. Sângele Lui asupra noastră”. Suflete al meu învârtoşat şi îngheţat în iarna patimilor, pocăieşte-te de faptele tale cele rele.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

O, iubire alungată! Nu te voi mai vedea niciodată! O, cutremur şi spaimă de pedeapsă ce atârnă asupra capului meu! O, talant pe veci îngropat! Vai! Vai! Inima mea ca un cărbune stins s-a înnegrit. Nu întârzia, suflete al meu, ci acum, înainte de a pieri ca fumul, caută mai vârtos mântuirea şi te pocăieş te pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scoală-te, omule ticălos şi leneş, care ai îngropat chipul lui Dumnezeu sădit în tine sub murdăria păcatelor. Acum e clipa pocăinţei. Smereşte-te ca tâlharul de-a dreapta şi cerând mai vârtos îndurare, roagă-L pe Domnul să te pomenească întru Împărăţia Sa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preacurată Maică şi Fecioară, în inima ta sabie am înfipt, şiroaie de lacrimi ai vărsat pentru pruncii cei fără de apărare. Ci cu dumnezeiască milă insuflată de Fiul tău, îndură-te de mine cel neîndurător şi mă mântuieşte din toată boala sufletească şi patima trupească.

Cântarea a 5-a

O rază din dumnezeiasca strălucire a coborât, prin mila Celui Preaînalt, să împrimăvăreze după o menire tainică Ši sfântă viaţa cea trecătoare. Vai mie! Mi-am astupat ochii cu noroiul grijilor Ši al patimilor, iar mâinile fărădelegi în întuneric au lucrat. Pocăieşte-te, suflete al meu, căci ceasul înfricoşătoarei Judecăţi se apropie.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

O, icoană străpunsă! O, mâini pătate de sânge nevinovat! O, nepăsare îngheţată a sufletului! Vai! Vai! Un întuneric dens, o lavă a durerii cuprinde sufletul ucigaşilor de prunci. Inima mi se clatină, conştiinţa e un colos care fără de veste mă apasă cu mustrări şi mintea se zbate în ghearele vrăjmaşilor nevăzuţi. Dă-mi, Doamne inimă înfrântă şi smerită şi mă scoate pe mine cel deznădăjduit din Egiptul patimilor, cu mâna Ta cea atotputernică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pocăieşte-te, suflete al meu, şi măcar în ultimul ceas leapădă voia cea rea, după cum darul lui Dumnezeu l-ai lepădat şi templul Lui cel sfânt l-ai necinstit. Bate şi strigă, lăcrimează şi suspină către Domnul şi te dezleagă din lanţurile întunericului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă pe mine cel rănit şi sângerând de cursa întinsă mie de vrăjmaşii nevăzuţi şi în care nebuneşte m-am aruncat cu voia mea cea stricată. Du rugăciunile mele nevrednice şi sărace Fiului tău şi mijloceşte mie, celui bogat în păcate, îndurare, că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.

Cântarea a 6-a

În desfrânarea sufletului şi a trupului mi-am cheltuit libertatea încredinţată mie spre mântuire, şi am sugrumat iubirea cu grijile lumii. Dar acum, mult îndurate şi milostive Stăpâne, pogoară în inima ce strigă către Tine Cuvântul Tău izbăvitor a toată stricăciunea şi mă înţelepţeşte să fac voia Ta.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Cu ce preţ mi-am vândut sufletul celui viclean, eu nemulţumitorul? Căci am urmat, ca Ši Iuda, vrăjmaşului ucigător de oameni, iar acum sângele iubirii se scurge fără oprire din inima mea cea rănită de moarte; ci Tu, Doamne, caută spre mine din adâncul cel nepătruns al iubirii Tale şi zideşte întru mine inimă curată, ca să nu rămân întru chinul osândei, ci să fac pururea voia Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scoală-te omule căzut, şi nu zăbovi în abisul deznădejdii, ci aleargă către Dumnezeu, mărturisind păcatele tale, căci El singur este credincios şi puternic ca să-ţi ajute. Cercetează-te pe tine însuţi să nu cauţi slava de la oameni şi cere degrabă de la Domnul mântuire de patimi şi ajutor ca să faci voia Lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi de căderea în ispita cea pierzătoare de suflet şi fii nouă mângâietoare, nădejde şi ocrotitoare tare. Mijloceşte Stăpână, ca o Maică milostivă, către Fiul Tău, ca să ne izbăvească de răutăţile vrăjmaşului, să-şi întoarcă faţa Lui spre noi şi să ne lumineze cu îndreptările Sale.

Fereastra sufletului e spartă de viforul patimilor care mă răscoleşte, iar lepra albă a păcatului se lăţeşte în mine. Trezeşte-te, suflete al meu, din întunecatul coşmar şi ieşi din ascunzişurile ruşinii strigând către Lumina cea neînserată: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pe marginea cuptorului iadului umblu şi nu am putere şi nici îndrăzneală să caut scăpare fără numai spre Pâinea vieţii, către care strigă, suflete al meu, împreună cu mama demonizatei: Nu sunt vrednic să mă numesc fiu al Celui Preaînalt, ci primeşte-mi, Doamne, lacrimile şi pocăinţa, aruncă-mi mie din fărâmiturile ce cad de la masa copiilor tăi şi mă mântuieşte pe mine, păcătosul.

Cântarea a 7-a

Ce-mi foloseşte să câştig lumea întreagă, dacă-mi voi pierde sufletul? Sau ce aş putea să dau în schimb pentru sufletul meu? De duh mort şi surd sunt stăpânit: mut pentru mărturisire curată şi surd la ascultarea poruncilor. Ci ajută, Doamne, necredinţei mele, ceartă duhul cel necurat şi mă miluieşte pe mine, păcătosul.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Te-am lepădat, Doamne, să nu mă lepezi pe mine nevrednicul. Te-am vândut vrăjmaşilor Tăi pe arginţii grijilor şi desfătărilor mele, să mă răscumperi din robia întunericului. Te-am dat morţii, ci înviază Tu sufletul meu cel omorât cu păcatele. Nemilostiv fiind eu, miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine păcătosul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un porumbel cu aripile deschise, trimis fiind de Tine, Doamne, cu vestea cea bună, pe pruncul din pântece l-am săgetat eu ticălosul din zbor, în mijlocul templului cel nefăcut de mână al trupului. Ci varsă, suflete al meu, răutatea care te otrăveşte şi neîncetat strigă: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ridicat-am sabia asupra Mielului lui Dumnezeu. Ci sârguiește, Stăpână şi Maică Fecioară, şi degrabă străpunge-mă cu săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, înainte de a mă străpunge duhurile răutăţii cu săgeata lor veninoasă şi de moarte aducătoare.

Cântarea a 8-a

Dând morţii de ocară însuŠi chipul nevinovăţiei, cum voi scăpa neplivit de coasa morţii şi osândei care se apropie? Vai mie! Nu numai că am trăit în trândăvie şi neîngrijire a sufletului, ci cu sârguinţă m-am supus sfatului cel viclean, iar sămânţa aruncată de semănător o am distrus-o. Ci aruncă-mi, Doamne, mie celui cufundat în valurile pierzării lemnul Crucii Tale care pluteşte pururi deasupra a toată stricăciunea.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Caută ca un îndurat spre mine, Iubitorule de oameni, şi nu Te scârbi de mirosul urât al păcatelor mele. Cu dumnezeiasca Ta purtare de grijă îndreptează-mă în viaţa aceasta şi fi mie milostiv când vei veni întru slavă să judeci viii şi morţii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Învârtoşatu-s-a inima mea, iar ochii şi urechile mele le-am închis, ca nu cumva să văd sau să aud şi cu inima să înţeleg fapta de care s-au cutremurat toţi sfinţii şi oştile îngereşti. Ci răsai, Doamne, în sufletul meu, mlădiţa sfântă a Dragostei Tale, şi vindecă sufletul meu pustiit şi însetat de pocăinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Străluceşte-mi mie raza pocăinţei şi acoperă-mă cu aripile smereniei Tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe mine cel ce am rupt peceţile iubirii cu voia mea cea pătimaşă, şi mă izbăveşte, Stăpână, de Judecata ce va să fie.

Cântarea a 9-a

Dumnezeu a suflat suflare de viaţă şi-n pântece de mamă suflet viu s-a făcut. Iar eu am suflat suflare de moarte şi am stins lumânarea abia aprinsă a vieţii celei nevinovate; martori înlăcrimaţi ai nebuniei mele sunteţi şi sprijinitori în neputinţa cea cumplită, îngeri, arhangheli şi toate puterile cereşti; vouă înalţ ruga mea, mijlociţi la Judecătorul nemitarnic să mă miluiască pe mine, păcătosul.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Nu am îmbrăcăminte să intru în cămara de nuntă şi frică îmi e să fiu zvârlit afară în întunericul cel veşnic. Ci primiţi plângerea mea, sfinţilor, patriarhilor, împăraţilor şi proorocilor, apostolilor şi arhiereilor, şi toţi aleşii lui Hristos şi rugaţi-vă pentru mine să scap din gheena nedragostei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Uleiul din candelă l-am vărsat, iar Mirele se apropie şi nu am cu ce să-L întâmpin. Ci eu către voi strig, sfinţilor, mucenicilor, pustnicilor, preacuvioşilor şi toţi sfinţii, care vă rugaţi lui Dumnezeu pentru toată lumea, grăbiţi către mine şi cereţi Domnului milă să izbăvească sufletul meu în ceasul morţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa cerurilor, nădejdea şi mângâierea tuturor marginilor pământului, picură mie o picătură din roua dumnezeiască a dragostei tale, mântuieşte-mă din prăpastia patimilor în care am căzut ca şi pe oaia cea pierdută şi mijloceşte la Fiul tău ca să fie milostiv când voi sta fără cuvânt de apărare înaintea Scaunului Judecăţii.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Rugăciunea Cuviosului Iacob, cel ce s-a pocăit de păcatele curviei şi uciderii închis într-un mormânt, pe care a zis-o timp de zece ani cu multă plângere, cu plecări de genunchi şi cu bătăi în piept fără cruţare:

Cum voi putea căuta spre Tine, Dumnezeule? Cum voi începe a mă mărturisi? Cu ce inimă şi conştiinţă voi îndrăzni să Te rog? Cum mă voi ispiti să-mi mişc limba cea pângărită şi buzele cele pline de spurcăciune? şi pentru care păcat voi cuteza să cer iertare mai întâi?

Cruţă-mă Iubitorule de oameni! Milostiv fii mie, nevrednicului, Stăpâne bune! şi să nu mă pierzi pe mine cu faptele mele cele de ruşine, deşi nu sunt mici. Am săvârşit desfrânare. Am făcut ucidere. Am vărsat sânge nevinovat, şi acum, Doamne, Ţie Celui ce pe toate le ştii, mă mărturisesc, cerând iertare de acestea.

Să nu mă treci cu vedere, Stăpâne bune, ci pentru milostivirea Ta cea nemăsurată, îndură-Te spre mine păgânul şi trimite mila Ta cea bogată peste mine, cel ce am căzut în prăpăstiile păcatului. Că m-a înecat viforul vrăjmaşului celui pierzător şi să nu mă înghită pe mine balaurul cel din adânc.

Aşa Doamne Împărate, Cel ce cu adâncă şi nemăsurată milostivire ai aşteptat pocăinţa şi lacrimile mele, ajută-mă ca ziua şi noaptea să am înainte icoana iubirii Tale. Cel ce eşti Lumină mai presus de lumină, risipeşte vălul întunericului cu Cuvintele Vieţii Veşnice.

Întăreşte-mă să rabd toate necazurile şi ispitele ce vin asupra mea şi mă întorc spre fapta cea bună, ca fiul risipitor. Ajută-mă să-mi sfârşesc în umilinţă şi pace viaţa pământească. Împărtăşindu-mă la vremea cuvenită cu Preascump Trupul şi Sângele Tău.

Facă-se şi în mine voia Ta, ca să preamăresc în toată viaţa mea Numele Tău, împreună cu al Tatălui şi al Sfântului Duh, Singurul Dumnezeu adevărat, în Treime închinat şi preaslăvit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Sfârşind acest canon de pocăinţă, nu te despărţi prea repede de rugăciune, ci, de mai ai putere, fă metaniile care ţi-au fost rânduite de duhovnic.

 
Icoana Îngerului păzitor, dăruit de Dumnezeu fiecărui suflet la Botez

Rugăciunea părintelui al cărui copil este căzut în păcat

SAMSUNG DIGITAL CAMERAFemeia-cananeanca

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai venit în lume nu pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi, vino şi în ajutorul fiului meu (numele), ridicându-l din căderea în care se află. Nu-l lăsa pe el, Preabunule Doamne, să fie batjocorit de diavol, nici să îşi întineze sufletul prin păcate şi fărădelegi. Cel ce Te-ai îndurat de Maria Egipteanca şi din iubitoare de desfătări ai făcut-o iubitoare de nevoinţă, iar pe vrăjitorul Ciprian, lepădându-se de slujirea dracilor, l-ai arătat Arhiereu încununat cu cununa muceniciei, vino în ajutorul fiului meu şi ajută-l să se lepede de tot răul. Ştiu că nici un păcat nu covârşeşte mila Ta. Dă-i lui putere să rupă lanţurile vrăjmaşului prin lacrimi de pocăinţă. Dă-i lui gândul cel bun, să alerge la preot şi să-şi spovedească păcatele. Doamne, nu-l lăsa să se piardă. Deznădejdea mă apasă şi amărăciunea pentru căderea lui îmi tulbură inima. Suspină sufletul meu. Oare când vei veni în ajutor? Oare când ne vom bucura de milele Tale? Miluieşte-l, Iubitorule de oameni, miluieşte-l, Preadulce Iisuse. Nu lăsa făptura Ta să fie înghiţită de moarte, ci dăruieşte-i să se umple de harul Tău. Ca văzând marea Ta dragoste de oameni, să Te iubească din toată inima sa şi să Te slăvească în vecii vecilor. Amin.
Icoane:  Tatăl fiului „lunatic”: (Mt 17, 14-21) :  ”Cred, Doamne, ajută necredinței mele!” (Mc 9, 24)
                  Femeia cananeancă (Mt 15, 21-28: „Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon!”

Rugăciunea mamei pentru copiii săi

mama-copii-rugaciune

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, și îndrăznesc să spun că ei sunt co­piii Tăi, fiindcă le-ai dat ființă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viața cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfi­at și i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Doamne! Păzește-i în har până la sfârșitul vie­ții lor, învrednicește-i să se împărtășească de Tai­nele legământului Tău, sfințește-i cu adevărul Tău, ca să se sfințească în ei și prin ei sfânt nu­mele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău și folosul aproape­lui! Dă-mi în scopul acesta răbdare și putere! Amin!

Învață-mă să sădesc în inima lor rădăcina ade­văratei înțelepciuni – frica Ta! Luminează-i cu lumina înțelepciunii Tale, ce cârmuiește întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul și din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima și să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruiește-mi pricepere să le arăt că viața cea ade­vărată stă în păzirea poruncilor Tale, că ostenea­la întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulțumire lipsită de tulburare, iar în veșnicie – fericire negrăită.

Descoperă-le lor înțelegerea legii Tale, ca până la sfârșitul zilelor lor să aibă simțământul că Tu ești pretutindeni! Sădește în inima lor teama și dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întot­deauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzești cu gelozie legea Ta și dreptatea Ta! Ține-i în curăție și în evlavie față de numele Tau, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să tră­iască după rânduielile ei!

Însuflețește-i cu râvnă pentru învățătura folositoare și fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câștige înțelege­rea cea adevărată a cunoștințelor de care au ne­apărată nevoie, ca să se lumineze cu știința cea binefăcătoare pentru omenire.

Doamne! Dă-mi înțelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neșters în inima și în mintea copi­ilor mei frica de întovărășirea cu cei ce nu știu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice înso­țire cu cei nelegiuiți, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuți din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiților propășește în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruiește-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greșelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzu­ința spre deșertăciune și ușurătate. Să nu fie fu­rați de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cuge­tele lor, să nu Te uite pe Tine și să nu uite de le­gea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea și sănătatea lor și păcatele să nu le moleșească puterile sufletului și ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepsești pe copii pentru păcate­le părinților până la al treilea și al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi ba­te pe ei pentru păcatele mele, ci stropește-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute și în sfințenie, să crească întru bună voirea Ta și în­tru dragostea oamenilor evlavioși.

Părinte al îndurărilor și a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aș dori copiilor mei toată îmbelșugarea bunătăților pamântești, le-aș dori binecuvântare din roua cerului și din gră­simea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta! Rânduiește-le soartă după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viață de pâinea cea spre ființă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobân­direa veșniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele ti­nereții și ale neștiinței, fă inimile lor să se umi­lească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepsește-i și miluiește-i, îndreptându-i la calea bineplacută Ție, dar fără să-i lepezi de la fața Ta! Primește cu bunăvoință rugăciunile lor, dăruiește-le reușită în tot lucrul bun, nu aba­te fața Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbrește-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea și calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veselește de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieții mele și sprijin la bătrânețe. Învrednicește-mă să mă înfățișez împreună cu ei la înfricoșătoarea Ta Judecată, nădăjduind în milos­tivirea Ta și să zic cu nevrednică îndrăznire: „Ia­tă, eu și pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!”, ca împreuna cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea ne­povestită și iubirea Ta veșnică, să preaînalț prea­sfânt numele Tău, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.

Extras din cartea „Cum să educam ortodox copilul. 300 de sfaturi înțelepte pentru părinți de la sfinți și mari duhovnici”, Editura Sophia.

Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii lumii!

images

… Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii abuzați din pântecele maicii lor!

… Doamne, binecuvântează și miluiește pe pruncușorul femeii aceleia care se plimbă astăzi nepăsătoare trăgând cu sete din țigară! Binecuvânteaz-o și pe mămica lui și arată-i minunea care crește în ea și învaț-o s-o iubească deplin!

… Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii neascultați de părinții lor, pe copiii neglijați, neînvățați, nesupravegheați, neiubiți de părinții lor!

… Doamne, binecuvântează și miluiește copilașii bătuți, bătuți cu cruzime, care aud mereu țipete și înjurături din gura părinților care, ei înșiși neiubiți, n-au învățat să-i iubească!

… Doamne, binecuvântează și miluiește copilașii răniți de părinții lor care nu știu și nu pot să le ceară iertare! Ocrotește-i Tu, învață-i toate și vindecă suflețelul lor care nu înțelege de ce părinții se bat, se înjură, se rănesc, se înșeală, se părăsesc, îi părăsesc…

… Doamne, binecuvântează și miluiește copiii pe care părinții nu-i lasă să crească, nu știu de ce să îi ferească și cum să îi educe! Ferește-i Tu de toată răutatea! Învață-ne pe noi toți cum să-i creștem pe copiii Tăi și să Ți-i aducem candele luminoase, curate, pe care să le umpli cu Duhul Tău cel Sfânt! Nu ne lăsa să perpetuăm asupra copiilor Tăi, ca pe un blestem, abuzurile pe care le-am trăit și care ne-au îndepărtat de Tine, de oameni, de noi înșine. Curăță inimile noastre și le pregătește să devină inimi de părinți credincioși. Iar când, inevitabil, îi vom răni pe copiii Tăi, Doamne, învață-ne cele de folos și-i întărește să nu le fim noi poticnire în calea către Tine, Părintele nostru. Învață-i să ne ierte, să ne binecuvânteze și să se roage pentru noi, căci știm puterea unei rugăciuni curate de copil.

… Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii lumii!

… Doamne, binecuvântează-ne, iartă-ne și ne miluiește și pe noi, copiii de ieri.

Vindeca inimile noastre și picură în ele înțelepciunea Duhului Tău celui Sfânt. Ajută-ne nouă să iertăm toate și să facem voia Ta.

Cum mi-am făcut rost de-un fiu, deja mare :) – Prezentare Alexandru Ivan

10443169_825943967436831_7012912766848459361_o

17 noiembrie 2012! Un friend de pe FB – Alex Amarfei, pe care-l apreciam, având cam aceleași concepții cu ale mele, bine, chiar foarte precis formulate, mă invită la Cenaclul lui literar – Monokeros! Hermeneutică, Nichita, Ion Barbu – papa bun!

3721_10151332213713783_1372528414_n

Dar ce să caut eu – frau serioasă, la un Cenaclu, inițiat de un necunoscut? Nuu, cum să mă duc, îmi spuneam eu, în timp ce mă îndreptam spre duș! Ia să mă uit eu pe Google cine-i acest domn – în definitiv e medic – ceva o fi scris despre el! Și era! Mult mai mult decât mi-aș fi dorit!

Hermeneutică zici, doctore, îmi spun eu, îndreptându-mă spre șifonier, să-mi aleg hainele? Cum o să mă duc – ce lucruri contradictorii se spun despre el! Nu mă duc! Și îmi pun pe cap – era deja iarnă – casânca neagră de la mamaia mea, având peste 100 de ani!

De ce, păcatele mele, m-a invitat? Profilul meu pe FB, ideile ce reieșeau din comentarii, preferințele politice, literare, înțeleg, dar ce să caut eu – o babă – printre tineri? Asta îmi bombăneam în timp ce mă urcam în troleibuz, taxi – ce-o fi fost! Cum să-i spun soțului meu: mă duc la un Cenaclu, la care m-a invitat un friend de pe FB? Dar, nu m-a întrebat!

M-am uitat la poză, măcar să știu și eu cu cine să vorbesc acolo! Intru – cu întârziere – într-o cafenea pe la Universitate! Domnul doctor, îmbrăcat într-un costum negru, la 14 ace, mă salută ceremonios:

  • Sărut mâna, doamna Ghenof!
  • Bine-ați venit!

Mi-a făcut dosarul de cadre, îmi zic 😀 ! La sfârșit – după o expunere, în care trecea cu ușurință fantastică prin domeniile cunoașterii, după ce tinerii prezenți m-au uluit și ei cu vastitatea cunoștințelor lor, de asemenea din cele mai variate arii, ne-am prezentat și uite că sunt acuși 2 ani de când îmi promit la fiecare ediție: ei, de data asta, chiar nu mă mai duc!

Dar, acolo am cunoscut tineri care iubesc cartea – ca și mine, iubesc discuțiile pe teme profunde, sunt avizi să afle lucruri noi! Văd că avem multe în comun  – deja de mult nu îmi mai făceam probleme că nu am ce căuta între ei!

Poate la  prima ediție, sau cred că mai curând la a II-a, stăteam lângă un tânăr frumos, înalt, brunet, care la un moment dat a recitat câteva creații proprii! Mi-au plăcut! Printurile stăteau, la sfârșitul întâlnirii, pe scaun.

  • N-ați vrea să mi  le dați mie?
  • Ce să faceți cu ele?, vine răspunsul, discret sarcastic 🙂
  • Sarmale, oi vedea eu ce, răspund zâmbind, deși-mi venea să-l bat 🙂 !
  • Ok!

Ironia a făcut ca eu chiar să rătăcesc acele printuri și faptul că a avut dreptate Alexandru Ivan – el era acel tânăr domn, m-a enervat și amuzat!

Am tot dialogat pe Facebook, m-a gratulat că sunt un excelent partener de ping-pong conversațional și, tot tachinându-ne, cred eu că ne-am împrietenit. La această sudare a contribuit și Moș Monokeros, care mai intervenea când și când, iar noi ne solidarizam spontan și rapid, să-l alungăm 😀 !

Am ajuns să-l percep ca pe fiul pe care l-aș fi putut avea – vârsta mi-ar fi permis-o! Îi admir calitățile intelectuale și sufletești, raționalitatea, împletită cu delicatețe și sensibilitate, îi mulțumesc pentru faptul că mi-a acordat tot timpul de care a crezut că am nevoie, atunci când îl consultam! Am avut și am nevoie de bunul lui simț social și relațional, în care îmi verificam deciziile, ca într-o oglindă, în care căutam să văd dacă am fost caraghioasă sau exagerată, în anumite momente!

Am un fiu minunat – nu l-aș schimba cu nici un alt tânăr din lumea asta, dar dac-ar fi să-mi mai aleg unul, l-aș lua fără ezitare pe Alexandru Ivan! Tactul, diplomația, demnitatea, bunul simț și gust, poezia lui, pe teme și exprimată în feluri atât de diferite, căutarea de sine și a cuvântului, a stilului care să-l exprime, să-l reprezinte cât mai bine, m-au făcut  să-l apreciez mult, părându-mi-se profund uman să cauți să te adâncești continuu, să cauți în străfundurile ființei tale, acolo unde sunt și balaurii și Îngerii și să sublimezi totul în Lumina și Căldură umană împărtășite!

Acum, trebuie să recunosc faptul că m-a tratat pe picior de egalitate, neadresându-mi-se doar ca unei doamne respectabile – ceea ce cu adevărat sunt 🙂 , ci s-a mai și jucat cu mine, atrăgându-mă în mici ”capcane socratice”, în care – și-așa fiind un om foarte deschis din fire – cădeam cam 3 din 4 🙂 !

Bine-ai venit, fiule 🙂 , în paginile revistei noastre! Îți voi dedica o zi din săptămână, în fiecare dintre ele publicându-ți câte-o lucrare! Așa că, te rog, readu pe măsuța ta de lucru, plumbul și călimara, că în câteva săptămâni, te termin 😀 !

Rugăciunea părinților pentru copilul nou-născut

 ETN_7300300_367-15

Doamne Iisuse Hristoase, Care ne-ai dăruit acest copil, rânduieşte precum ştii intrarea lui în rândul celor drept-credincioşi care au fost luminaţi prin Sfântul Botez. Doamne, dăruieşte-i sănătate şi putere acestui prunc, Tu, Care ai fost crescut cu grijă de către Preasfânta Fecioară. Doamne, să nu vină peste noi mânia Ta şi să nu îngădui ca acest copil să moară nebotezat. Să nu sufere acest copil din cauza păcatelor noastre, ci să vadă mila Ta şi dragostea Ta de oameni. Ocroteşte-l, Doamne, şi dăruieşte-i naşterea cea de Sus prin Sfântul Botez, ca să devină fiu al Bisericii Tale. Ţie ne rugăm, Stăpâne, trimite peste el lumina binecuvântării cereşti, că Tu eşti Cel ce asculţi rugăciunile noastre şi Ţie Îţi mulţumim şi Te slăvim în vecii vecilor. Amin.

Icoană pe sticlă; Maica Domnului cu Pruncul – Muzeul Naţional al Satului
„Dimitrie Gusti”

Canticum apocrif

twisting-love

Îți mângâiam pantecul tău

Rotund și neted ca un pocal de argint,

Cu obrajii

Cu fața

Cu bărbia mea

Cu ochii mei

Cu mormintele din adâncurile pielii mele înfiorate.

Încet și într-una

Într-o beție de vin dulce de împărtășanie

Și fața pântecului ți-o abuream

Cu răsuflarea mea de furtună domoală.

Și tu râdeai: „Doamne, cât îmi ești de prost!

Dar îmi placi!”

Îți mângâiam buzele cu buzele mele

Bărbia cu bărbia mea

Ochii, ochii cu ochii mei

Și te acopeream absorbindu-te cu sărutul meu

Tare și blând

Și ochii tăi luminau

Uimirea din ochii mei

Că nu se mai apucase nimenea până atunci

Să te iubească așa

– Și ochii, ochii erau doar ai tăi, firește-

Îți culegeam rodul grădinii tale închise,

Îți sorbeam fierbințeala fântânii tale

Ferecate pentru totdeauna

Și atunci îmi spuneai speriată, cu voce de popă:

„Doamne, cât îmi ești de în urmă

Și cât îți sunt eu ție încă!”

Și n-aveam vreo aripă

Să-mi ningă oarece pe ea,

Dar aveam picioare, la o adică

Și bine-nfipte-n pământul maicii mele

Și p-astea mi le-am tăiat singur

Că mă cam purtau la rău

Și cu asta fost-am eu mai tare

Ca Procust.

Diavol încarnat în ochi omenești,

Vroiai să m-arunci în prăpastie

Cu trăsură cu tot Și tu să scapi

Fiindcă eu n-aveam vreo aripă

Ci doar picioare,

Uite, uite

Cum îți cresc coarne

Printre dinții de pisică

Ai ochilor tăi verzi

Acum când îți zic toate astea…

Alexandru Ivan

Imaginea: Abstract  Twisting Love – Megan Aroon Duncanson

Rugăciunile naşterii

4505[20080120-0710UTC]-nazareth-orthodox-church-of-annunciation_png

Rugăciunea femeii înainte de naştere:

Marie, Maică Preacurată, ceea ce ai purtat în pântecele tău cel binecuvântat pe Mântuitorul a toată lumea, înconjoară-mă pe mine, păcătoasa, cu dragostea ta de Maică şi du rugăciunea mea la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ca să-mi binecuvânteze pruncul pe care-l port în pântece şi să mă învrednicească să-l aduc la lumina în chip firesc şi sănătos, întărindu-mă cu puterea dreptei Sale, întru care bine am nădăjduit. Amin.

15273_18537_71

Rugaciunea femeii după naștere:

Mulţumescu-Ţi Tie, Doamne, din adâncul inimii mele, pentru pruncul pe care Tu mi l-ai dăruit şi pe care Ţie Ţi-l închin, dimpreună cu toată viaţa mea, întru care ai binevoit. Dăruieşte-i, Stăpâne, viaţă că să se nască din nou, din apă şi din Duh, ca fiu al Tău după har, în Taina Sfântului Botez. Ajută-mă, Iubitorule de oameni, să-l cresc în pace, ca pe un mădular binecuvântat al Bisericii Hristosului Tău. Şi întreaga noastră familie păzeşte-o întru dragostea Ta, dăruindu-i toate cele spre trebuinţă, după marea Ta milă, putere şi înţelepciune. Că noi Ţie Îţi încredinţăm sufletele şi trupurile noastre, Ţie ne rugăm pentru noi înşine, şi unii pentru alţii, şi numele Tău, de viaţă făcătorul, în veci îl preamărim: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciunea pentru a avea copii a Sfântului Efrem Cel Nou

Rugaciunea pentru a avea copii a Sfantului Efrem Cel Nou 1

O, Sfinte Efrem, grabnic ajutătorule al celor ce se roagă ție, primind puțina noastră rugăciune, vino în ajutorul nostru.
Întristată este inima noastră că nu ne-am învrednicit a aduce pe lume copii.
Mare este darul nașterii de prunci și mult se bucură părinții de copiii lor.
Dar, din pricina păcatelor noastre, noi suntem lipsi’i de această bucurie.
Știm că multe femei care erau apăsate de felurite boli și cărora doctorii le spuseseră că pântecele lor vor rămâne sterpe, s-au rugat ție și au primit ceea ce ceruseră.
Cine poate spune veselia lor, când au văzut pruncii veniți pe lume după rugăciuni fără număr?
Sau cine poate spune veselia bărbaților care, deși aflaseră de la doctori că nu vor putea avea copii, au crezut mai mult în ajutorul tău decât în știința acelora?
Și noi credem că ne poți ajuta, chiar dacă răbdarea nostră s-a împuținat și credința noastră este puțină.
“Dă-le lor pântece sterp și sâni fără lapte”, le-a blestemat proorocul Osea pe femeile israeliților care au părăsit legea lui Dumnezeu.
Ocrotește- ne, sfinte, să nu cadă și peste noi pedeapsă dumnezeiască, ci, știindu-ne păcatele, învață-ne să ne curăţim sufletele prin pocăință.
Roagă-te pentru noi, Sfinte Efrem, ca îndreptându-ne viața, să primim și bucuria de a avea copii.
Și dacă îi vom avea, să îi creștem în dreapta credință, fiindu-le pildă de viețuire creștinească.
Iar, dacă din pricini neștiute de noi, Dumnezeu ne va lăsa lipsiți de acest dar, roagă-te să mergem pe calea rugăciunii, pe calea cea îngustă care duce în Împărăția Cerurilor. 
Întărește-ne Sfinte Efrem, ca în viață să nu căutăm voia noastră, ci voia dumnezeiască și în tot locul să-i aducem laudă lui Dumnezeu cel iubitor de oameni, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin. 

Înde venire

 Thoughts_on_the_eternal-1295554672

Cuvintele se jucau în zare.

Lupta lor ajungea urmă

În toiul zilei, lupta le devenea

O aripă abstractă din mii de zboruri

pe care mașina de scris le citea

Strigau către cer: „noi nu suntem”

Dar cerul tacea…

Certau lumina fiindcă era

Certau, Doamne, chiar și îngerii

„Devenim litere și mai apoi puncte

De veniți arde”

Urmele umbrelor cădeau tăcere

Deveneau și ei o tăcere

Atunci roțile și spaima

Se agregau

Conturul se prefăcea în chip, cunoașterea în sine

Chimia era stăpână

Se rugau ei „adun-ne înăuntru, cu orice preț!”

Dar plata zâmbea deja

Atunci, un cuvânt mai isteț le-a spus

„Avem nevoie de un semn

Poate de întrebare?”

Atunci au văzut norii

„Norii nu plouă. Cum de scriem?”

Îndată un trăsnet aduse zarea în jos

Se cutremurau fiorii

Mihai Nistor 

Imagine: Laisk Serg – Thoughts on the eternal

Rugăciune pentru naştere uşoară

icoana-Nasterii-Domnului

O, Preaslăvită Maică a lui Dumnezeu! Miluieşte-mă pe mine păcătoasa roaba ta, vino întru ajutorul meu în vremea durerilor mele pe care le rabdă toate fiicele Evei în timpul naşterii. O, ceea ce eşti binecuvântată între femei, adu-ţi aminte cu ce bucurie şi dragoste te grăbeai să ajungi la ruda ta Elisabeta, când aceasta a rămas însărcinată şi ce minune s-a arătat cu mama şi cu pruncul din pântecele ei şi, din nesecata milostivirea ta, dă-mi şi mie, umilei tale roabe, naştere uşoară! Dă-mi harul ca acest copil ce se află lângă inima mea să strige cu bucurie aşa cum Sfântul prunc Ioan s-a închinat Dumnezeului şi Mântuitorului nostru, Care din iubire pentru noi, păcătoşii, nu S-a ruşinat, ci a acceptat să fie prunc. Bucuria negrăită de care s-a umplut inima ta feciorelnică la naşterea Fiului şi Dumnezeului tău să-mi aline durerea! Mântuitorul tău născut de tine, să mă păzească de moartea care curmă viaţa multor mame la naştere şi să se numere rodul pântecelui meu în rândul aleşilor lui Dumnezeu! Auzi, Preaslăvită Impărăteasă a Cerurilor, smerita mea rugăciune, întoarce faţa ta spre mine şi nu mă ruşina, nădejdea mea, ci acoperă-mă, ajutătoarea creştinilor şi tămăduitoarea bolnavilor cu acoperământul tău în ceasul chinurilor şi al durerilor, ca să mă învrednicesc să cunosc că tu eşti Maica milostiviri şi să slăvesc bunătatea ta, căci tu nu nesocoteşti niciodată rugăciunile celor sărmani şi îi izbăveşti pe toţi cei ce te cheamă în ceasul necazurilor. Amin.

Dacă aveți timp, măcar când puteți, citiți și Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului:

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-acoperamantului-maicii-domnului-67053.html

Rugăciunea femeii însărcinate

buna-vestire-cu-md-purtand-in-pantece-pe-mantuitorul-hristos-2-detaliu

O, Împărate Sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorule al vieţii şi al nemuririi, îţi mulţumesc că în căsătoria mea m-ai facut vas ales al binecuvântării şi al darului Tău. Căci Tu Stăpâne ai zis:”creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!”

Îţi mulţumesc şi mă rog: Binecuvântează acest rod al trupului meu, care mi-a fost dat de către Tine; ocroteşte-l şi dă viaţă întru Duhul Tău cel Sfânt; dă-i creştere întru sănătate şi trup curat cu mădulare bine întemeiate. Sfinţeşte trupul lui, mintea, inima şi toate simţurile şi dăruieşte acestui prunc care se naşte suflet înţelept şi întemeiază întru el frica Ta.

Înger credincios, păzitor sufletului şi trupului îi dăruieşte. Păzeşte-l, ţine-l, întăreşte-l şi-l adăposteşte pe el în pântecele meu până în ceasul naşterii lui şi nu-l tăinui pe el în pântecele maicii sale, pentru că mâinile Tale l-au alcătuit dându-i viaţa şi sănătate.

O, Doamne Iisuse Hristoase întru Atotputernicile şi părinteştile tale mâini încredinţez copilul meu. Aşează-l pe el sub mâna harului Tău şi prin sfântul Duh, sfinţeşte-l pe el sub mâna Harului Tău şi prin sfântul Duh sfinţeşte-l şi-l înnoieşte întru viaţa veşnică ca să fie mădular al cereştii Tale Împărăţii. Amin.
O, întru tot Milostive Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, caută şi mă păzeşte pe mine roaba Ta, de frică şi de duhurile cele rele care caută să strice lucrul mâinilor Tale, iar când va veni ceasul şi timpul meu, izbaveşte-mă de dureri. Luminează-mi neputinţele cele din timpul ieşirii şi dă-mi întărire şi putere la naştere. Fă-o grabnică prin Atotputernicul Tău ajutor, ca slava lucrului Tău este aceasta şi tăria Atotputerniciei Tale, lucrul Harului Tău şi a inimii tale milostive. Amin!

Comentarii la slujba miezonopticii (V)

Starea a doua: iluminarea.

Pe măsură ce psalmul 118 avansează, efectul celor desfășurate în starea întâi se amplifică, dar devine și mai profund și nuanțat calitativ, ca o melodie a unei orchestre unde dirijorul introduce instrumente rând pe rând pentru a conduce o simfonie. Versetul de început al stării este: ”Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale”. El deschide fasciculul de 8 versete corespunzător literei Yod, prima literă a numelui Yahweh, ”Cel Ce este”. Ființa adresează Lui Dumnezeu dorința de a se găsi pe sine după norma și înțelesul lucrărilor Făcătorului. Sufletul își înțelege limitarea nu doar ca venind din păcat ci datorită segregării de lucrarea Ziditorului, o stare de a nu fi complet, de a nu găsi ”continuarea ființei” în Cel Care este cauza și sensul ființei. Este semnificativă dualitatea: făcut și zidit, ființă și lucrare. Ea anunță tema stării a doua, una dinamică, în care sufletul recapătă continuitatea adamică neumbrită de păcat cu puterile Creatorului. Urmează: ”Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit”. Abia în starea în care sufletul renunță la reperele lumești și trupești și își asumă speranța în cuvintele divine el se poate face ”văzut” îngerilor și produce acestora veselie, dobândind comuniune cu ei. Dar versetul imprimă o dinamică duală și aici: veselia este a celor care se tem de Domnul, teama nefiind produsul unei frici animalice sau frica de pedeapsă, ci grija fără margini de a nu vătăma o lucrare de o infinită delicatețe, așa cum cineva păzește cu grijă o comoară deja anunțată de starea precedentă ca fiind deasupra oricăror forme de posesie văzută sau inteligibilă.

Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale și întru adevăr m-ai smerit”: conștiința începe să primească lumină și discerne în vechile suferințe faptul că ele reflectă insuficiențe evidențiate de purtarea de grijă divină, nu pedepse de dragul de a pedepsi și cu atât mai puțin vreo nedreptate. Sufletul acceptă umilința ca reflexie a nedesăvârșirii, nu a păcatului ca acceptare de voie a răului.

Facă-se dar mila Ta ca să mă mângâie, după cuvântul Tău către robul Tău. Să vină peste mine îndurările Tale și voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este” – mila devine sursă a confortului sufletesc, dar nu oricum, ci după intenția divină inteligibilă și personalizată de suflet. Dumnezeu este însușit ca har care permite sufletului să subziste, nu mai locuiește doar într-o generalitate a respectării formale a poruncilor și a curățării de păcate. Mila dumnezeiască și însușirea legii sunt identificate drept viață a sufletului, opus stării în care sufletul se lasă dominat de trupesc, aceasta fiind înțeleasă acum drept cauză a morții. Cugetarea și legea se suprapun până la identificare, sufletul nu mai este un simplu executant ci o stare omenească a legii în acțiune.

Să se rușineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptățit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez.” Sufletul cere de la Creator înlocuirea rușinii produsă de starea pătimașă cu exemplul viu al ființelor care au dobândit buna temere de Dumnezeu – îngerii și sfinții, acea frică descoperită prin cunoașterea celor cerești și aducătoare de cunoștință. În acest fel sufletul dorește să lepede frica aducătoare de minciună, amprentă a păcatului adamic după care omul se cunoaște pe sine gol și, în loc să se facă cunoscut Lui Dumnezeu, se ascunde. Există o primă rușine față de păcat despre care părinții bisericii spun că, dacă o depășim prin mărturisire, este ca o înlocuire a ascezei. Ea poate ridica sufletul la cele înalte așa cum mărturisirea tâlharului binecredincios l-a scutit, datorită rușinării asumată prin pedeapsă și mărturisire, de orice alte fapte bune și chiar și de botezul formal, ritualic.

Dar sufletul cunoscător nu se mărginește la acestea, ci dorește neprihănirea care alungă rușinea. În această stare vine căldura care înmoaie cele împietrite ale interiorului omenesc așa cum focul înmoaie ceara, făcând-o aptă să primească tiparul unui sigiliu, sau cum același foc întărește lutul vasului, făcându-l capabil să depoziteze cele turnate în el. ”Să fie inima fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez. Se topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.” Sufletul este cel ce se desprinde de cele trupești așa cum metalul încins alunecă de pe zgură, devenind curat. Starea anticipează o formă mai avansată de trăire, în care omul este mistuit și trupește și sufletește de cele înalte, cea despre care psalmistul vorbește în starea a treia a psalmului și care a fost descrisă de apostoli ca însuflețirea Mântuitorului Însuși pentru cele sfinte ale casei Sale. Însă aici cele trupești sunt împuținate, arată ca urâțite sau își vădesc limite. Ochii (vederile sufletești direcționate spre cele materiale) se sfârșesc, nu în sensul orbirii, ci în sensul disprețuirii complete a celor exterioare: ”Sfârșitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: când mă vei mângâia…?”.

Trupul supus acestei călduri lăuntrice se scorojește pentru cele exterioare, devine ca un foale expus focului sau ca un burduf atârnat sub acoperișul casei, unde pe vremuri se aduna fumul vetrei, dar își păstrează capacitatea de a lucra, așa cum un burduf oricât de afumat, dacă este etanș și curat pe dinăuntru, poate păstra vinul, sau așa cum un foale, oricât de murdar, dacă este etanș, poate înteți focul – ”Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat”. Găsim aici simboluri ale ”petrecerii lăuntrice” a omului înaintat sufletește, care, deși locuiește lumea, nu se mai lasă pătruns de sensurile ei trecătoare.

Această aducere aminte permanentă de îndreptările dumnezeiești dă stării a doua a psalmului un fel de textură mai strânsă, mai armonioasă, cu mișcări mai fine decât cele ample și viguros trasate ale primei stări. Sufletul își dorește să cunoască timpul vieții pentru a doza intensitatea și calitatea trăirilor sale. El trăiește teama sinceră că va ajunge la sfârșitul vieții pământești în stare de nedesăvârșire datorită asediului răutății: ”Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?”

Cunoașterea avansată prin luminarea conștiinței de cele dumnezeiești, nu prin lumina proprie legată de cele materiale ale gândirii, face sufletul să înțeleagă că gândurile răutății provenind de la duhurile necurate, oricâtă măreție și bunătate ar prezenta omului în chip ispititor, sunt, de fapt, minciuni, sau în cel mai bun caz exaltă necuvenit lucruri nevrednice. Astfel, ispita apare drept ce este: urâțenie, minciună, anomie, înlocuirea celor înalte cu cele josnice. ”Spusu-mi-au călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne”. Abia acum sufletul poate denunța ca nedreaptă răutatea duhurilor necurate, pe care, în stare pătimașă, nu o putea deosebi corect de trăirea după chipul celor sfinte. El dobândește temerea că puterile proprii sunt insuficiente pentru uriașa lucrare a mântuirii și dobândește cunoștința strâmtorii în care se află. ”Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! Puțin a fost de nu m-am sfârșit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.”

Acest eu nou, care se atașează de sfințenia poruncilor cu sfințenie, face deschidere spre un cortegiu de virtuți lăuntrice. Paza gurii și cunoașterea bunelor mărturisiri, a celor care depășesc simpla nevoie de a nu pătimi: ”După mila Ta, viază-mă și voi păzi mărturiile gurii mele.” Cunoașterea veșniciei celor sfinte, care aduc înveșnicirea sufletului: ”În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne, în cer; în neam și în neam adevărul Tau.” Sufletul recunoaște adoptarea cerească prin cuvânt, urmând lămurirea tainică: viața pământească a Cuvântului aduce reîntemeierea celor pământești drept cerești: ”Întemeiat-ai pământul și rămâne. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ție.” Este prima cerere de însușire explicită de virtuți contemplative naturale, adică derivate din privirea însuflețită de har asupra creației. Această mărturisire ascunde tâlcul că Iisus Hristos, Dumnezeu și om, asumându-Și toate cele curate și vrednice de sfințire ale zilei a șaptea, precum și suferind cu desăvârșire nevinovat și fără să aducă judecată asupra semenilor nedreptățile aduse asupra Lui datorită căderii în păcat, face ca toate cele ale zilei a șaptea să poată fi prielnice zilei a opta, chiar daca la vedere aduc uneori suferințe sau par de neînțeles gândirii după trup și după cele lumești. Aceasta este încolțirea semințelor iluminării, sufletul vede în toate pricinile și faptele zilei de azi mărturisiri ale rânduielii ascunsă celor dedicați lumii materiale că vine înnoirea lumii. Așa cum o piatră nu poate primi lumina chiar dacă suferă o influență din partea ei, sufletul căzut în păcat și încorsetat de cele materiale nu poate primi acțiunea celor dumnezeiești în deplină cunoștință ci ca într-o stare de robie. În schimb, o plantă nu numai că primește lumina prin organe potrivite, ci și crește datorită ei, devenind viață și hrană.