O, Doamne, Dumnezeule al dumnezeilor şi Împărate al împăraţilor, cel mai sfânt decât toţi sfinţii, mulţumescu-Ţi că m-ai învrednicit a-mi împlini fără şovăială ostenelile nevoinţei. Iar acum mă rog Ţie ca mâna nevăzutului diavol să nu se atingă de mine şi să mă tragă în adâncul pieirii, ci mai vârtos trimite-i pe sfinţii Tăi îngeri să mă călăuzească în sălaşul Tău preaminunat şi să mă facă moştenitor al Împărăţiei Tale celei preadorite.
Primeşte sufletul meu şi auzi rugăciunile tuturor celor ce Îţi vor aduce Ţie jertfe, întru pomenirea mea! Caută spre dânşii din locaşul Tău cel sfânt şi dăruieşte-le lor darurile Tale cele bogate şi nestricăcioase, că Tu esti Unul Bun şi Milostiv Dătător de bine în vecii vecilor. Amin!
O, Sfinte Mucenice Trifon, grabnic ajutătorule al tuturor celor ce la tine aleargă şi se roagă înaintea sfintei tale icoane, degrab ascultătorule şi mijlocitorule! Auzi-ne şi acum în tot ceasul rugăciunea noastră, a nevrednicilor robilor tăi, care cinstim sfântă pomenirea ta: că tu, bineplăcutule al lui Hristos, însuţi ai făgăduit mai înainte de ieşirea ta din viaţa aceasta stricăcioasă că te vei ruga Domnului pentru noi şi ai cerut de la Dânsul darul acesta: dacă cineva, în oricare nevoie şi întristare a sa, va prinde a chema sfânt numele tău, acela izbăvit va fi de toată năvălirea celui rău.
Şi precum oarecând pe fiica împăratului de la Roma, care de diavol se chinuia, o ai vindecat, asijderea şi pe noi păzeşte-ne de cursele lui cumplite în toate zilele vieţii noastre şi mai vârtos în ziua cea înfricoşată a suflării noastre celei de pe urmă mijloceste pentru noi, când întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli ne vor împresura şi vor începe să ne înfricoşeze.
Fii nouă atunci ajutător şi grabnic izgonitor al viclenilor diavoli şi la Împărăţia Cerurilor călăuzitor, unde acum stai cu ceata sfinţilor înaintea Scaunului lui Dumnezeu; roagă pe Domnul să ne învrednicească şi pe noi a fi părtaşi ai veseliei şi bucuriei celei de-a pururea fiitoare, ca dimpreună cu tine să ne învrednicim a slăvi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Mângâietorul, în veci. Amin.
Pe tine, cel ce ai îndrăzneală către Domnul, mijlocitor și rugător pentru sufletele noastre te avem noi, smeriții. Iar acum, în ziua praznicului tău, rugămu-te, cere-ne nouă de la Dumnezeu iertare de păcate și izbăvire din primejdii, ca să cântăm ție: Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Icosul 1
Sfinte, slăvite, Mare Mucenice Trifon, cu închinare și neîndoită credință îndrăznim a cere și așteptăm mijlocirile tale către dumnezeiasca milostivire, ca să ne aflăm părtași bucuriei tale noi, cei ce pătimim în multe feluri de boli, de patimi, de nevoi și de războiri cumplite. Pe tot sufletul cel necăjit și întristat, pe cei ce păzesc întru cunoștință legea lui Hristos Dumnezeu și cred întru Dânsul, pe toți care se sârguiesc a se închina sfintelor tale moaște și îți împodobesc ție această cântare de laudă, de cerere și mărire ajută-i cu darul de care te-ai învrednicit de la Hristos, Mântuitorul și Dumnezeul nostru. Auzi-ne pe noi, care grăim către tine unele ca acestea: Bucură-te, Trifoane, cel născut în țara Frigia, în satul Campsada; Bucură-te, îngerească odihnire, încă din copilărie, a darului Sfintei Treimi; Bucură-te, vas ales al Apei Vieții și al darului facerii de minuni; Bucură-te, prin care numele lui Dumnezeu se preaslăvește în cer și pe pământ; Bucură-te, izgonitor al demonului din fiica împăratului, Gordiana; Bucură-te, arătător și altora al vrăjmașului prin postirea și rugăciunea ta cea către Dumnezeu; Bucură-te, Trifoane, nume înfricoșător diavolilor; Bucură-te, chip ce izvorăști în lume mirul preaslăvirii lui Dumnezeu; Bucură-te, minunată înmulțire a sfintei credințe în multe părți ale Frigiei; Bucură-te, că ai fost prins pentru mărturisirea lui Iisus Hristos Dumnezeu; Bucură-te, dăruire de sine făcută jertfă de bunăvoie în mâinile păgânilor; Bucură-te, neclintită stare la judecată înaintea ighemonului Acvilin; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 2-lea
Mucenice Trifon, de trei ori fericite, n-ai voit a te supune poruncii împăratului de a te închina zeilor. Ci mai vârtos L-ai mărturisit pe Iisus Hristos a fi Dumnezeu cu adevărat. Pentru aceasta vrednic ești a auzi de la noi cântarea acatistului, prin care te fericim și împreună cu tine cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Să nu se învrednicească nelegiuiții a ne supune sub picioarele lor, Sfinte Mucenice al lui Hristos, Trifoane, când se pornesc asupra noastră ca valurile mării ce vin cu repeziciune, ci să cadă ca spicele țarinii de la fața ta, iar noi să te binecuvântăm, strigând: Bucură-te, neplecare către momelile cele amăgitoare; Bucură-te, însetare după pătimirile pentru Iisus Hristos; Bucură-te, vistierie nefurată a comorilor de mult preț ale dreptei credințe; Bucură-te, dumnezeiască răbdare a chinurilor de la păgâni; Bucură-te, vas ales al darului vorbirii frumoase, izvorât de la Dumnezeu; Bucură-te, că ai zis ighemonului: „Nimeni, lepădându-se de Cerescul Împărat Iisus Hristos, nu va putea să moștenească viața veșnică”; Bucură-te, că ai fost alergat prin gerul iernii cu picioarele desculțe; Bucură-te, că stihuri din psalmii lui David cântai pe cale; Bucură-te, că ziceai: „Pașii mei îndreptează-i, Doamne, după cuvântul Tău”; Bucură-te, că piroane de fier ți s-au bătut în picioarele tale; Bucură-te, primire cu mulțumire a bătăilor multe și dureroase; Bucură-te, răbdare mai presus de fire în chinurile cele cumplite; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 3-lea
De înțelegerea dumnezeirii sufletul tău fiind luminat, ca un adevărat viteaz al Mântuitorului Hristos te-ai arătat; stând neclintit în dragostea Lui. Pentru aceasta noi cu smerenie venim către tine și cu îndoită umilință cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Plin fiind de darul lui Dumnezeu, Mucenice Trifon, care te lumina și te înțelepțea, prin fapte bune ca pe o scară ai mers din putere în putere, purtătorule de biruință al Cerescului Împărat Iisus; pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, că ighemonul Acvilin s-a mirat de răspunsurile tale cele drepte; Bucură-te, răbdare a bătăilor ce rușinezi pe demoni; Bucură-te, stâlp neclintit de urgia tiranului; Bucură-te, tărie nebiruită de chinurile și îngrozirile lui Acvilin, care te-a dat morții; Bucură-te, că pentru credința în Dumnezeul nostru Iisus Hristos a ți se tăia capul a poruncit; Bucură-te, rugăciune cu mulțumire către Dumnezeu înaintea trecerii tale; Bucură-te, că prin rugăciunea ta oamenii din Campsada s-au izbăvit de foamete, de jivini și de insecte vătămătoare; Bucură-te, că rugându-te, mai înainte de a ți se tăia capul, a luat Domnul sfântul tău suflet în mâinile Sale; Bucură-te, că ai poruncit ca cinstitul și sfântul tău trup în Campsada să-l ducă; Bucură-te, Trifoane, că din tinerețile tale lui Dumnezeu te-ai sfințit; Bucură-te, dăruire lui Dumnezeu a multor oameni; Bucură-te, tămăduire a nenumărate boli în noroade; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 4-lea
Nemairăbdând păgânii minunile tale cele sfinte, prin care se defăima idoleasca înșelăciune – căci propovăduiai lor credința lui Hristos și arătai lămurit că El este Dumnezeu Care face minunile, iar nu idolii –, te-au supus muncilor, pe care le-ai primit cu dragoste, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Glas către tine înălțând, grăim: grăbește, Sfinte Mucenice Trifon, a ne apăra pe noi, că, după Mântuitorul și Preacurata lui Maică, la tine alergăm, ca să ne izbăvești din toate primejdiile și să te binecuvântăm, cântând: Bucură-te, îndelungă răbdare în chinuri încununată de Preasfânta Treime; Bucură-te, că Domnul Hristos împreună cu îngerii la cer te-a suit; Bucură-te, că mucenicii ți-au ieșit înainte; Bucură-te, cel întâmpinat cu cinste de cuvioși; Bucură-te, de ierarhi cu plăcute cuvinte binecuvântat; Bucură-te, că toți sfinții cântări de laudă și bucurie ți-au cântat; Bucură-te, suflet sălășluit în împărăția cerurilor; Bucură-te, împreună vorbitor cu îngerii; Bucură-te, veselire în lăcașurile lui Hristos împreună cu toți sfinții; Bucură-te, împreună cu dânșii așezat la masa Cinei celei de Taină; Bucură-te, chip preacinstit în ceata mucenicilor; Bucură-te, de a cărui încununare toți sfinții saltă și se bucură cu duhul; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 5-lea
Hrană de mântuire trimite-ne nouă, Sfinte Trifon, de la Dumnezeu, ca să nu pierim de mulțimea împătimirilor; că păcătoși suntem, dar avându-te pe tine mijlocitor, nădejde de mântuire câștigăm, căci de la tine ne învățăm a cânta după cuviință: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Prealăudat s-a arătat numele tău, Trifoane, în toată țara Frigiei, pentru că prin rugăciunile tale către Dumnezeu ai adus la credința lui Hristos pe mulți dintre închinătorii la idoli și botezându-se ei în numele Preasfintei Treimi, au strigat într-un glas: „Mare este Dumnezeul creștinilor”! Pentru aceasta și noi, cei izbăviți prin tine din multe feluri de păcate și asupriri, îți cântăm: Bucură-te, braț cu putere ce-i aduci la credința în Hristos pe împotrivitori; Bucură-te, izbăvitorule al celor robiți; Bucură-te, minunatule între sfinți, care ai făcut pe păgâni a se boteza; Bucură-te, suflet viteaz, învrednicit a fi mucenic; Bucură-te, câștigare a darului sfințeniei prin crucea marilor suferințe; Bucură-te, îngrozire a slujitorilor la idoli; Bucură-te, biruință asupra diavolilor cu puterea lui Hristos; Bucură-te, nume înfricoșat în auzul lor; Bucură-te, trandafir preaînmiresmat înflorit în grădinile raiului; Bucură-te, că înșiși îngerii din ceruri te cunosc ca alesul lui Dumnezeu; Bucură-te, cel ce stai acum înaintea Mântuitorului și te rogi pentru noi; Bucură-te, cel ce vezi nevoile noastre și ne dai grabnic ajutor; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 6-lea
Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi, zice Sfântul Prooroc David; pentru aceasta smerindu-ne până la moarte, cădem către tine, Mare Mucenice Trifon, să te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii; ca să ne liniștească durerile și să potolească pornirea urâtelor patimi, iar noi întru pacea inimii să cântăm: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Cumplit și fără cruțare bătând ostașii trupul tău, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, pământul s-a înroșit de sângele tău; pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, priveliște îngerilor și oamenilor; Bucură-te, răbdare până la sfârșit întru dreapta credință a chinurilor de la păgâni; Bucură-te, împlinirea datoriilor creștine; Bucură-te, lauda Bisericii Răsăritului; Bucură-te, bucuria neamului creștinesc; Bucură-te, izgonirea și înspăimântarea demonilor; Bucură-te, chip strălucind minunile puterea darului dumnezeiesc; Bucură-te, al lui Hristos vrednic lăudător; Bucură-te, întru bucuria Domnului tău; Bucură-te, însetoșare de a-ți vărsa sângele pentru Dânsul; Bucură-te, nume preacântat, izvorând mirul tămăduirilor; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 7-lea
Vrând nebunul tiran numaidecât să te piardă și văzând că muncile pentru tine sunt zadarnice, adeseori se gândea cum să te dea morții. Iar tu, sfinte, învăpăiat de dorință fiind a merge la Hristos, neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Nouă și înfricoșată răbdare ai săvârșit, Sfinte, când ai fost chinuit de tirani, din porunca lui Acvilin, pentru că primind cu veselie piroanele bătute în picioarele tale, lovit cu cruzime și legat de cal, alergai spre Hristos; pentru aceasta nu contenim a te lăuda, cântând: Bucură-te, Trifoane, mucenicie văzătoare a cununii gătite în cer; Bucură-te, biruire a taberelor vrăjmașe cu puterea darului dumnezeiesc; Bucură-te, suflet așezat în lăcașurile sfinților; Bucură-te, trup cinstit jos, pe pământ, după ieșirea sufletului; Bucură-te, creștet încununat de Însuși Domnul Iisus; Bucură-te, minunată săvârșire a nevoinței mucenicești; Bucură-te, chip proslăvit de la cele pământești la cele cerești; Bucură-te, dimpreună cu mucenicii numărat; Bucură-te, izvor de minuni nedeșertat pentru cei binecredincioși; Bucură-te, demonilor rană de nevindecat; Bucură-te, Trifoane, de Dumnezeu iubit și cinstit; Bucură-te, mărturisitor neobosit; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 8-lea
Numele tău decât toate s-a făcut mai dorit, Trifoane, nouă, celor ce cu dragoste te cinstim, ne închinăm ție și sărutăm dumnezeieștile tale moaște, împreună cu tine cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Izbiți de valurile ispitelor ce vin asupra noastră, nu ne putem lupta și nici nu suntem vrednici de milostivire, pentru că pocăință nu avem din pricina păcatelor noastre. Pentru aceasta cădem înaintea ta, rugându-te să ne întărești în dragostea lui Dumnezeu, ca să scăpăm de cursele vrăjmașilor și să cântăm: Bucură-te, chip vrednic de laudă și cinstire; Bucură-te, că ne plecăm capul până la pământ înaintea cinstitelor tale moaște; Bucură-te, milostivire ce împlinești cerințele noastre spre mântuire; Bucură-te, mucenicule al lui Hristos, care asculți rugăciunile noastre; Bucură-te, vrednicule de pururea pomenire; Bucură-te, că, ieșind noi cu sfintele tale moaște prin grădină, ne aperi de grindină; Bucură-te, că rugându-te preoții și sfințind apa, apoi stropind cu ea pomii și zarzavaturile, ne scapi de toate insectele vătămătoare; Bucură-te, turn de tărie al Bisericii; Bucură-te, rază de bucurie nouă, celor ce te avem nădejde nesurpată; Bucură-te, făclie, care ne luminezi pe noi cu sfintele tale rugăciuni; Bucură-te, chip îngeresc, care ne strălucești izbăvire în toate ispitele; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 9-lea
Patimile pe care dumnezeiește le-ai răbdat să ne fie nouă spre tămăduirea patimilor noastre, iar rănile trupului tău să ne fie acoperământ durerilor ce ne tulbură cugetul; dă-ne dar, sfinte, în încercări răbdare, ca să cântăm cu despietrite și împăcate inimi: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Hristos, spală întinăciunea păcatelor noastre, preafericite Trifon, iar cu mulțimea minunilor schimbă cugetele fraților celor ce ne prigonesc, spre a se întoarce și a nu fi osândiți împreună cu vrăjmașul cel viclean; iar prin tine aflând liniștea lui Hristos, să-ți cântăm: Bucură-te, rușinare a vrăjmașului cu toate cetele lui; Bucură-te, zdrobire sub picioarele tale a oștilor întunericului; Bucură-te, mângâiere a monahilor și privire nestrămutată strălucind din icoana iubirii; Bucură-te, nume scris în cartea vieții, cântat și cinstit de creștini; Bucură-te, floare frumoasă din părțile Frigiei; Bucură-te, mărgăritar ales lucrat de mâna providenței; Bucură-te, trandafir binemirositor între spinii idolești; Bucură-te, chip preamărit de Cel pe care L-ai preaslăvit; Bucură-te, jertfă vie în Hristos, făcută izvor de binecuvântare; Bucură-te, strajă neadormită a Mănăstirii Frăsinei; Bucură-te, călăuză osârdnică a celor ce merg pe calea Mântuitorului; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 10-lea
Învăpăiate sunt rugăciunile tale către Dumnezeu, Sfinte Mucenice Trifon, pentru că mijlocind iertarea și tămăduirea neputincioșilor, ne-ai scăpat din groapa osândei în care eram căzuți. Drept aceea, cunoscând noi, păcătoșii, facerile tale de bine, ne minunăm de darul ce se lucrează prin, tine, și cântăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ziditorului, iar nicidecum zidirii, te-ai arătat întru toate mărturisitor și al Lui biruitor mucenic, de aceea și tiranul te-a întrebat cine te întărește pe tine în munci. Dar tu, ca un viteaz al lui Hristos, i-ai răspuns: „Dumnezeul meu este în sufletul meu”. Pentru aceasta, cu bucurie îți cântăm: Bucură-te, izbăvitorul tuturor celor ce aleargă la tine; Bucură-te, ridicare a celor căzuți în păcate grele; Bucură-te, bunăvoire de a ne lăsa nouă părticele din cinstitul tău trup; Bucură-te, primire de la Dumnezeu a cununii cerești; Bucură-te, mână întinsă și cuget întăritor celor slabi; Bucură-te, viață întru care Dumnezeu S-a preaslăvit; Bucură-te, că numele Lui s-a preaînălțat în facerea minunilor tale; Bucură-te, că pentru Dânsul ai pătimit, ca să biruiești împreună cu Dânsul; Bucură-te, Mucenice, lumii preafolositor; Bucură-te, răbdătorule de chinuri și de biruință purtător; Bucură-te, al minunilor dumnezeiești izvorâtor; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 11-lea
Toată cântarea se biruiește întru tine, sfinte, căci cum vom aduce ție după cuviință cântări de psalmi, celui lăudat de cetele puterilor cerești. Ci numai spre mulțumită pentru tămăduiri ne îndestulăm, cântând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Sfeșnic cu totul luminos s-au arătat cinstitele tale moaște, Sfinte Mare Mucenice Trifon, puse în mijlocul Bisericii și strălucind tuturor celor ce cu credință se închină la ele; deci de un dar ca acesta nu ne lipsi, sfinte, milostivindu-te de noi, care cu dragoste îți cântăm: Bucură-te, sfântă dorire după mântuirea tuturor; Bucură-te, propovăduitorule al raiului celui frumos; Bucură-te, tăiere cu cuțitul credinței a cuvintelor păgânești; Bucură-te, sprijin mângâietor și cunună a sfaturilor duhovnicești; Bucură-te, rușinarea necuviinței slujitorilor idolești; Bucură-te, moștenitor al raiului, vrednicule de pomenire; Bucură-te, câștigare a răsplătirii dragostei dumnezeiești; Bucură-te, împărtășire și nouă, smeriților, din roada bunătăților tale; Bucură-te, slăvite mucenice, cunoscut din faptele tale preaminunate; Bucură-te, smerire și întoarcere a necredincioșilor la lumina lui Hristos; Bucură-te, veselire a iubitorilor de Hristos; Bucură-te, izgonire de la noi a vrăjmașului; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 12-lea
Har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, Sfinte, har aflăm înaintea ta și noi, cei ce cu credință chemăm numele tău întru ajutor. Căci tu vindeci toată boala și patima din noi cu darul rânduit ție de la Dumnezeu, ca, izbăviți și îndreptați, să cântăm într-un glas: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cu cântări îți cinstim pomenirea ta, fericim chinurile și îndelungă răbdarea ta, mărim și lăudăm minunile tale, vitejia și bărbăția ta, iar la mijlocirile tale alergând, bine te cuvântăm ca pe un mare ajutător și păzitor al lumii. Pentru aceasta ne plecăm genunchii și cu mulțumitoare inimi îți cântăm: Bucură-te, mielușel fără prihană, că rugându-te, ți-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu; Bucură-te, aur lămurit prin chinuri întru slava Sfintei Treimi; Bucură-te, nuntaș al Mirelui Hristos, de Dânsul proslăvit în ceruri; Bucură-te, privire a lumii prin icoana dragostei dumnezeiești; Bucură-te, izvor al bucuriei Învierii, primind mulțumirile noastre; Bucură-te, mir al milostivirii de sus, la ieșirea din Sfântul Altar cu sfintele tale moaște; Bucură-te, izvor de tămăduiri revărsat peste închinarea inimii noastre; Bucură-te, făcătorule de minuni cu puterea lui Hristos sălășluită în tine; Bucură-te, îndreptător către Lumina lumii a mulțime de păgâni; Bucură-te, chip încununat în ceruri cu diadema iubirii; Bucură-te, vindecarea trupurilor noastre; Bucură-te, rugă neadormită pentru mântuirea sufletelor noastre; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul al 13-lea
O, prealăudate mucenice Trifon, ascultă smerita noastră rugăciune pe care ți-o aducem din toată inima și ne izbăvește pe noi din boli și din primejdii, pe noi, cei ce cinstim pomenirea ta și mărturisim minunile săvârșite de tine cu Darul Sfântului Duh. Îndreptează pașii noștri spre lumina Învierii lui Hristos și ne poartă de grijă din înalt să nu ne aflăm copleșiți de valurile lumii, ci cu privirea ațintită spre Hristos, să ajungem la țărmul veșniciei și al iubirii descoperite a Sfintei Treimi, cântând din liturghisitoare inimi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi iarăși se zice Icosul 1: Sfinte, slăvite, Mare Mucenice Trifon…, Condacul 1: Pe tine, cel ce ai îndrăzneală către Domnul…, și această
Icosul 1
Sfinte, slăvite, Mare Mucenice Trifon, cu închinare și neîndoită credință îndrăznim a cere și așteptăm mijlocirile tale către dumnezeiasca milostivire, ca să ne aflăm părtași bucuriei tale noi, cei ce pătimim în multe feluri de boli, de patimi, de nevoi și de războiri cumplite. Pe tot sufletul cel necăjit și întristat, pe cei ce păzesc întru cunoștință legea lui Hristos Dumnezeu și cred întru Dânsul, pe toți care se sârguiesc a se închina sfintelor tale moaște și îți împodobesc ție această cântare de laudă, de cerere și mărire ajută-i cu darul de care te-ai învrednicit de la Hristos, Mântuitorul și Dumnezeul nostru. Auzi-ne pe noi, care grăim către tine unele ca acestea: Bucură-te, Trifoane, cel născut în țara Frigia, în satul Campsada; Bucură-te, îngerească odihnire, încă din copilărie, a darului Sfintei Treimi; Bucură-te, vas ales al Apei Vieții și al darului facerii de minuni; Bucură-te, prin care numele lui Dumnezeu se preaslăvește în cer și pe pământ; Bucură-te, izgonitor al demonului din fiica împăratului, Gordiana; Bucură-te, arătător și altora al vrăjmașului prin postirea și rugăciunea ta cea către Dumnezeu; Bucură-te, Trifoane, nume înfricoșător diavolilor; Bucură-te, chip ce izvorăști în lume mirul preaslăvirii lui Dumnezeu; Bucură-te, minunată înmulțire a sfintei credințe în multe părți ale Frigiei; Bucură-te, că ai fost prins pentru mărturisirea lui Iisus Hristos Dumnezeu; Bucură-te, dăruire de sine făcută jertfă de bunăvoie în mâinile păgânilor; Bucură-te, neclintită stare la judecată înaintea ighemonului Acvilin; Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Condacul 1
Pe tine, cel ce ai îndrăzneală către Domnul, mijlocitor și rugător pentru sufletele noastre te avem noi, smeriții. Iar acum, în ziua praznicului tău, rugămu-te, cere-ne nouă de la Dumnezeu iertare de păcate și izbăvire din primejdii, ca să cântăm ție: Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!
Rugăciune către Sfântul Mucenic Trifon
O, întru tot lăudate, Sfinte Mucenice Trifon, primește de la noi aceste cântări pe care cu umilință le aducem înaintea ta și ne izbăvește din toate nevoile și scârbele, ca un bun și iubitor de oameni și neînfruntat ocrotitor al creștinilor. Căci deși suntem nevrednici a ne face părtași milostivirii tale, pentru păcatele noastre cele multe și grele, săvârșite în viața noastră și în tot ceasul, însă cunoscând marea bunătate pe care ai arătat-o asupra celor ce te cinstesc pe tine și se pocăiesc cu credință întru numele Domnului, năzuim cu lacrimi de umilință și preaplecată mărturisire a păcatelor la mijlocirile tale înaintea Sfintei Treimi. Fii dar nouă pururi rugător la Preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră de toate bolile și primejdiile, de cutremurul pământului și moarte năprasnică, pentru întărirea noastră în credința cea adevărată, apărându-ne de toate răutățile după făgăduința ta, căci toți te cinstim și prăznuim numele tău, acum și pururea și în veci. Amin.
Zid nebiruit – chipul tău şi izvor de minuni, precum demult prin el ocrotirea ta oraşului Pskov i-ai dăruit aşa şi acum cu milostivire izbăveşte-ne pre noi din toate nevoile şi scârbele şi mântuieşte sufletele noastre ca o mult iubitoare Maică.
Condacul, glasul 3:
Preacurată Fecioară, de la cei ce cinstesc oglindirea Chipului tău daruri de mulţumire primind, celor vii şi celor răposaţi le ajuţi, oraşul şi ţara noastră le aperi şi înaintea Fiului Tău rugăciuni aduci şi ne mântuieşti pre noi toti.
Mărimuri:
Mărimu-te pre tine Preasfântă Fecioară Pruncă de Dumnezeu aleasă şi cinstim a sfintei tale icoane minunată oglindire.
Condacele şi Icoasele:
Icoana Maicii Domnului „ajutătoarea celor smeriți”
Condacul 1:
Apărătoarei Doamne, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, care prin preaslăvită arătare a Sfintei sale icoane, pre oamenii oraşului Kiev minunat i-a cercetat, cântare de mulţumire să-i înălţăm. Tu însă, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, izbăveşte-ne din toate nevoile şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ne acoperă, pe cei ce Te cheamă cu credinţă: Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Icosul 1:
Împărateasă a îngerilor şi Stăpână a tuturor făpturilor, Preasfântă de Dumnezeu Fecioară, prin milostivă arătare a Chipului tau Sfânt, în vremurile de demult ai mântuit oraşul Pskov, iar acum oraşul Kiev l-ai luminat cu har şi mulţime de minuni ai izvorât celor credincioşi. Pentru aceasta cu osârdie şi cu dragoste căzând în faţa Preacuratului tău Chip, rugăciuni de umilinţă aducem milosârdei tale apărări şi cu frică grăim:
Bucură-te, Primitoarea celor orfani şi Ajutătoarea celor străini;
Bucură-te, Bucuria celor scârbiţi şi Acoperitoarea celor necăjiţi;
Bucură-te, că vezi nevoia noastră, vezi necazul nostru;
Bucură-te, că ne ajuţi nouă ca unor neputincioşi, ne hrăneşti ca pre nişte străini;
Bucură-te, că nu avem alt ajutor afară de tine, nici altă Folositoare degrabă;
Bucură-te, că nu avem altă Mângâietoare Bună, ci numai pre tine, o, Maică lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne acoperi şi ne aperi în vecii vecilor;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 2-lea:
Văzând mila ta nemărginită, Preacurată Stăpână, nenumăratele minuni de tine arătate şi dintotdeauna revărsate de la sfintele tale icoane, cu ele precum cu nişte stele de Dumnezeu luminate toată lumea creştină ai împodobit-o, te mărim pe tine, ceea ce ai preamărit neamul nostru cu bunăvoinţa ta, şi cu dragoste, căzând la Sfântul şi de Minuni Făcătorul tău Chip cântăm Fiului Tau, lui Hristos Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 2-lea:
Văzând credincioşii din oraşul Kiev că Chipul Sfânt al Maicii lui Dumnezeu s-a oglindit pe sticla chivotului, s-au mirat foarte şi cu adâncă evlavie, privind cu ochii trupeşti la icoana dătătoare de tămăduiri, cu osârdie au strigat Celei mai Cinstite decât Heruvimii şi mai slăvite fără de asemănare decât Serafimii:
Bucură-te, că Cinstitul tău Chip preaminunat fără amestecul mâinilor omeneşti pe sticla chivotului s-a oglindit;
Bucură-te, că pe toţi credincioşii foarte i-ai bucurat şi i-ai înduioşat cu această arătare;
Bucură-te, Preacurată, care căutând la smerenie, auzi glasul nostru şi cureţi toate fărădelegile noastre;
Bucură-te, Fecioară care prin Naşterea ta purtătoare de Viaţă, pe şarpe L-ai omorat;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, care prin rugăciunile tale ne ajuţi să dobândim viaţă neîmbătrânitoare;
Bucură-te, Născătoarea Cuvântului Tatălui, care stingi focul patimilor noastre cu roua rugăciunilor tale;
Bucură-te, Mângâietoare Bună, Ceea ce cu rugăciunile tale de Maică furtunile inimilor noastre le domoleşti;
Bucură-te, Cea care îndrepţi rugăciunile robilor tai şi le dăruieşti dezlegarea multor păcate;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 3-lea:
Puterea Celui de Sus te-a făcut pe tine, Cea plină de har, izvor nesecat de mângâieri pentru cei dintru nevoi. Fiindcă multe scârbe răbdând, poţi şi celor ce se ispitesc să le ajuţi. Iar oamenilor noştri, care rău se chinuiesc de necredinţă şi rătăcire, ai binevoit cu mila sa le arăţi această comoară plină de har – Chipul tău Făcător de Minuni – în Biserica Sfintei intrări a Maicii Domnului ca semn al milei tale către pământul nostru, pentru apărarea de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi ca, fiind întăriţi de ajutorul dumnezeiesc, lui Hristos Dumnezeu Să-i cântăm: Aliluia.
Icosul al 3-lea:
Aşa precum de demult ţarul a poruncit fraţilor să se aşeze cu traiul lângă Icoana Maicii Domnului de Tihvinsk şi ţie Celei Preacurate măriri să-ţi cânte şi pentru toată lumea să se roage, aşa şi acum mitropolitul Vladimir a poruncit să se facă mănăstire şi fraţilor adunaţi sub Chipul tău Făcător de Minuni, arătat de curând, rugăciuni să înalţe pentru toţi oamenii şi să-ţi cânte:
Bucură-te, că prin Arătarea ta tot pământul Kievului ai sfinţit;
Bucură-te, Eliberatoarea celor strâmtoraţi;
Bucură-te, a celor nepedepsiţi Pedepsitoare milostivă;
Bucură-te, Preaînţeleaptă Povăţuitoare a celor neînţelepţi;
Bucură-te, pentru cei ce obijduiesc Înspăimântătoare groaznică;
Bucură-te, celor obijduiţi Preabună Apărătoare;
Bucură-te, Gonitoarea duhului mâhnirii şi a fricii;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 4-lea:
Ca o stea strălucitoare, ca un nou semn al milei sale a arătat Preacurata Fecioară, credincioşilor din de Dumnezeu păzitul oraş Kiev, cinstită Icoana sa „Caută la Smerenia” pentru întărirea dreptmăritoarei credinţe în vremuri de grele încercări, neorândueli şi rele desfrânări, pornite de duşmanii credinţei şi ai Patriei noastre. Noi însă, văzând în această arătare semnul unei mari purtări de grijă a lui Dumnezeu pentru aceste meleaguri, cu frică şi cu cutremur grăim către tine, Împărateasa Cerului şi a Pământului: Tu eşti scut nebiruit şi zid nesurpat pentru toţi cei ce te laudă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 4-lea:
Auzind despre minunata Arătare a Sfintei tale icoane în oraşul Kiev, Preabinecuvântată Împărăteasă a cerului şi a pământului, mulţime de oameni a venit la Biserica ta pentru a vedea şi a se mira de această minune, pentru a se închina cu bucurie şi cu evlavie icoanei tale Făcătoare de Minuni, chemându-te cu laude:
Bucură-te, că ai aflat har la Dumnezeu şi eşti mai preamărită decât toţi îngerii şi Sfinţii;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Născătoarea lui Hristos, Cel puternic în războaie, care ne izbăveşti pre noi de mâhnire şi de năvălirile rele ale duşmanilor;
Bucură-te, că ai născut negrăit pe de Viaţa Dătătorul Hristos şi ne învii pre noi cei morţi cu sufletul;
Bucură-te, Stăpână, Sfinţitoarea inimilor noastre pângărite, Ceea ce ai născut Cuvântul cel Prea Sfânt;
Bucură-te, Milostivă, care ne întinzi nouă o mână de ajutor, ca mântuiţi fiind, neîncetat să te fericim;
Bucură-te, Fecioară de Dumnezeu bucurată, care cu stropirea milei tale stingi cărbunii patimilor noastre;
Bucură-te, Ceea ce aprinzi luminătorul cel stins al inimilor noastre;
Bucură-te, Ceea ce milostiveşti pe Judecătorul, Fiul tău;
Bucură-te, că ne slobozeşti de patimile noastre cele necurate şi ne învredniceşti de veşnică mărire;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 5-lea:
Arătându-se minunea de la icoana ta, credincioşii s-au bucurat, iar cei necredincioşi s-au mirat „cum poate fi una ca aceasta”, şi căutând să înţeleagă au priceput puterea Preacuratei, recunoscând după o vreme înaintea poporului, că oglindirea pe sticla chivotului nu este de mână omenească făcutaă, iar noi, iară şi iară minunându-ne de mila ta, ne rugăm ca Domnul, Împăratul Slavei, să caute la nevrednica noastră rugăciune şi să asculte cererile noastre ale tuturor care cu credinţă cheamă Numele tău Sfânt, cântându-i Fiului tău: Aliluia.
Icosul al 5-lea:
Răsărit-a nouă harul cel strălucitor de la Sfânta ta Icoană Făcătoare de Minuni, Pruncă de Dumnezeu aleasă, şi în faţa ei căzând cu lacrimi ne rugăm: goneşte norul ispitelor şi necazurilor venit asupra noastră ca să-ţi cântăm cu bucurie:
Bucură-te, Preacăntată Poartă cerească, care ne deschizi nouă calea mântuirii;
Bucură-te, Preacurată, care ne întinzi nouă o mână de ajutor şi din adâncul suferinţelor ne scoţi;
Bucură-te, Preasfântă Născătoare a Luminii nezidite, care din bezna patimilor ne slobozeşti;
Bucură-te, Bucuria îngerilor, Bunătatea drepţilor, Nădejdea credincioşilor şi Ocrotitoarea noastră;
Bucură-te, Pod, care duci la Viaţa cea neîmbătrânitoare pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te preamăresc;
Bucură-te, Ceea ce înalţi cornul credincioşilor, a celor ce te cântă şi se închină Preacinstitului tău Chip;
Bucură-te, Călăuzitoarea către bunătăţile Împăratiei Cereşti şi către pacea dumnezeiască;
Bucură-te, că ne întinzi o mână de ajutor şi ne îndrepţi spre limanul mântuirii;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 6-lea:
Propovăduitoare a negrăitelor tale minuni, Maică a lui Dumnezeu, s-a arătat Sfânta ta Biserica din oraşul Kiev, pentru ca în ea s-a împlinit prin tine, Curată Fecioară, minunată purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru noi. Atunci când am avut dorinţă tainică a inimii de a împodobi Preaminunatul tău Chip cu o cunună preţioasă de pietre scumpe, cu milostivire ne-ai auzit. Şi acum ne auzi pe noi, cei păcătoşi şi nevrednici, care cu osârdie venim spre Chipul Tău cel Preaslăvit şi cu glas de pocainţă strigăm din adâncul sufletului: „Stăpână, mântuieşte-ne că pierim de mulţimea fărădelegilor noastre, ca întotdeauna să-ţi mulţumim şi să te preamărim pre tine, Ajutătoarea noastră grabnică şi minunată, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia”.
Icosul al 6-lea:
Aşa precum de demult iudeii au adus pentru chivot argint şi aur, aşa şi acum toţi cei ce au primit prin tine vindecări, cu mulţumire îţi aduc argint şi aur, Chivotule Preacurat, şi astfel împodobind cu multe daruri, veşmânt scump şi cunună de pietre scumpe Preasfântul tău Chip, ne închinăm ţie şi cu lacrimi strigăm:
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care naşti şi după naştere curată te afli;
Bucură-te, Preabună, ceea ce dăruieşti inimilor noastre duhul umilinţei şi al smereniei, curăţenie minţii şi îndreptare vieţii;
Bucură-te, Preanevinovată, lasarea greşalelor noastre şi dăruirea izvoarelor de lacrimi;
Bucură-te, Ceea ce cu rugăciunile tale vindeci ranele sufletelor noastre;
Bucură-te, Potirul Vietii şi al nemuririi, care ne aduci pre noi la porţile veşniciei;
Bucură-te, Izbăvitoarea noastră din nevoi şi necazuri şi de Straşnică Judecată ce va să fie;
Bucură-te, Izvor de Viaţă, Purtător al bucuriei şi neputrejunii, care adapi sufletele noastre însetate;
Bucură-te, Preamilostivă, care cu lumina ta blândă goneşti întunericul patimilor şi al păcatelor noastre;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 7-lea:
Domnul cel Îndelungrăbdător, vrând să arate a Iubirii Sale de oameni plină de daruri şi nemărginită beznă, te-a ales pre tine Una pentru a-i fi lui Maică şi te-a făcut pentru oameni Apărare nesurpată: că cel ce după Judecata lui Dumnezeu vrednic de osândă se va afla, scapând sub Acoperământul tau Împărătesc pocăinţei să se dea, cântând: Aliluia.
Icosul al 7-lea:
O nouă scăldătoare Siloam, precum cea de demult, ni s-a aratăt nouă Biserica Intrării tale, pentru ca toţi credincioşii se închină icoanei tale Făcătoare de Minuni şi cântări de rugăciune în faţa ei întotdeauna săvârşesc ca să nu rămână tăinuit izvorul cel plin de har al vindecărilor pentru toţi cei ce au nevoie. De aceea noi nu tăinuim binefacerile tale, Preacurată, ci cu mulţumire cântăm:
Bucură-te, Mieluşea, Născătoarea Mielului Celui ce a luat păcatele lumii;
Bucură-te, frumoasă la suflet, frumoasă la trup, frumoasă la gânduri, Fecioară Preacurată, ceea ce cureţi necurăţia sufletului;
Bucură-te, Sfinţitoarea a toate, ceea ce reverşi neîncetat din mâinile tale tămăduiri;
Bucură-te, Viţă dumnezeiască, care ai crescut Strugurele cel Preafrumos, dându-ne nouă băutură nezavistnică;
Bucură-te, una fără de prihană, care în viaţa pământească ne acoperi cu Acoperământul milei tale;
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti cu rugăciunile tale de Maică de venirea bolilor şi de orice vătămare sufletească sau trupească;
Bucură-te, Preabuna noastra Povăţuitoare, care ne înveţi sa aducem mulţumiri pentru toate binefacerile tale;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 8-lea:
Toată viaţa noastra pământească este plină de dureri şi scârbe, de clevetiri, supărări, mustrări şi de alte feluri de nevoi şi necazuri. Slăbeşte trupul, slăbeşte şi duhul nostru. Către tine alergăm, cea plină de har şi cădem în faţa Chipului tău Preacurat: umple de veselie şi bucurie inimile noastre scârbite, ca întotdeauna să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 8-lea:
Minunată arătare a fost dată unui om atunci când, stând la rugăciune, se ruga pentru răposata sa rudă care fără de pocăinţă a adormit, deodată văzu apărut pe perete Sfântul tău Chip, Stăpână, iar după aceea o vazu în acelaşi loc şi pe răposată, strălucind de bucurie cerească. Pricepând că în această arătare ai fost tu, Maica Luminii, care întru cele de sus locuieşti şi întotdeauna mijlociri pentru cei vii şi cei morţi aduci Fiului tău, inima lui se umplu de bucurie duhovnicească şi grăi acestea:
Bucură-te, ceea ce uşurezi soarta de după mormânt a rudelor noastre şi nu-ţi întorci faţa ta de la cei ce-ţi aduc daruri de mulţumire;
Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc întru tine le dăruieşti sfârşit bun;
Bucură-te, că şi după moarte mijloceşti pentru sufletul înfăţişat Judecăţii Domnului;
Bucură-te, că mângaâi cu ajutorul tău cel plin de har pe părinţii îndureraţi de pierderea copiilor;
Bucură-te, Neobosită Rugătoare, care ne trimiţi sfârşit paşnic şi fără de dureri din această vale a plângerii şi a scaârbei;
Bucură-te, că în ceasul groaznic al morţii mijloceşti pentru cei ce te cinstesc cu credinţă şi de vămile vazduhului îi izbăveşti;
Bucură-te, Milostivă, care ne arăţi mila ta în ziua încercarii, atunci când se vor vădi toate lucrurile noastre bune şi rele;
Bucură-te, Milosardă, că nu respingi pocăinţa păcătoşilor şi din groapa pieirii îi răpeşti cu mila ta;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerească cântări de laudă îţi aduce ţie, adevăratei Maici a lui Dumnezeu şi Ocrotitoarei celor ce vin la tine şi-ţi cer ajutorul, căci cu mijlocirea ta puternică şi neclintită pe cei drepţi îi veseleşti, pe păcătosi îi aperi, scârbele le domoleşti, rudelor noastre răposate soarta de după moarte le-o uşurezi şi te rogi pentru noi toţi cei ce cu credinţă cântăm Fiului tău: Aliluia.
Icosul al 9-lea:
Ritorii cei rătăciţi în deşartă înţelepciune nu pot să priceapă taina dumnezeiască a Fecioriei tale, Născătoare de Dumnezeu, nici a lămuri nu pot puterea minunată care se revarsă necontenit de la sfintele tale icoane întru vindecarea bolnavilor şi pentru orice folos sufletesc şi trupesc al oamenilor. Noi, însă, cu evlavie te mărturisim pre tine, Maică şi Fecioară, laudând după vrednicie sărbătoarea icoanei tale, Stăpână, cu credinţă ne închinăm Chipului tău Sfânt şi cu dragoste strigăm:
Bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, care ai născut Lumina cea dumnezeiască şi mai înainte de veci;
Bucură-te, Bucuria neîncetată a maicilor;
Bucură-te, una cea fără de prihană şi cea mai Bună între femei;
Bucură-te, Slavă îngerilor, Stâlpul întăririi şi Comoara mântuirii;
Bucură-te, Împărăteasa Cerurilior, Izvor nepieritor şi Uşă de pocăinţă;
Bucură-te, Maică Milostivă a celor scârbiţi şi împovăraţi;
Bucură-te, Apărătoare împărătească a neamului creştinesc;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 10-lea:
Omenirii decăzute ai născut Mântuitor şi ca pe un Prunc în braţe L-ai purtat. Şi dumnezeiasca Lui oglindire pe icoana ta cea Sfânta ne-o arăţi, dăruindu-ne prin ea multa milă şi bunătăţi. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste cinstim chipul tău făcător de minuni, Stăpână, şi cu osârdie ne rugăm ţie: fii nouă acoperământ şi apărare în Ziua Judecăţii ca prin mijlocirea ta de Maică să ne miluiască pre noi Judecătorul cel drept, Fiul tău, şi să ne învrednicească de starea de-a dreapta Sa ca să-I cântăm cu toţi cei aleşi: Aliluia.
Icosul al 10-lea:
Zid şi Acoperământ pentru oraşul Pskov a fost dată Sfânta ta icoană, Împărăteasă şi Stăpână, ocrotind de multe ori de distrugeri acest oraş. Acum şi pre noi păcătoşii şi nevrednicii robii tăi cu milostivire ne-ai cercetat prin arătarea minunată a Preacuratului tău Chip şi ne primeşti cu bunăvoinţă rugăciunile înălţate în faţa lui din inimi mulţumitoare, cântându-ţi:
Bucură-te, că precum de demult cu icoana Adormirii ai salvat de numeroase ori oraşul Kiev, aşa şi acum ne îngrădeşti de toate nevoile cu preaminunata ta icoană;
Bucură-te, a Lavrei Peşterilor slăvită Ziditoare şi a bisericilor ei preacinstită Înfrumuseţătoare;
Bucură-te, Preaminunată Custode şi a altor lăcaşuri sfinte, pentru că prin harul tău se zidesc ele şi înfloresc în evlavie;
Bucură-te, ceea ce ai proslăvit acest loc al arătării sfintei tale icoane prin slăvite minuni şi tuturor vădeşti mila ta îmbelşugată;
Bucură-te, Mireasă Preacurată a lui Dumnezeu, care pe cei ce cinstesc sfântul tău Chip îi izbăveşti de osândirea la muncile cele de multe feluri;
Bucură-te, Acoperitoarea noastră Preamilostivă, care neîncetat ne izvorăşti mila de la icoana ta preaminunată;
Bucură-te, Stăpână, care cu rugăciunile tale de maică trezeşti din somnul cel greu sufletele noastre spre doxologie ţie;
Bucură-te, Bucuria lumii, că se bucură întru tine soborul îngeresc şi neamul omenesc;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 11-lea:
Cântarea noastră de rugăciune, înălţată cu credinţă şi dragoste ţie, Stăpână şi Doamnă, cu milă o auzi şi comoară darurilor tale să nu ne-o închizi, BineFăcătoarea noastră, de Dumnezeu Născătoare, pentru că am sărăcit foarte în fapte bune şi, alergând cu osârdie la comoara milei tale – minunata icoană a ta, – cădem şi ne rugăm: păzeşte-ne de învăţăturile cele rătăcite, de răzvrătirile viclene, mântuieşte Patria noastră de neorânduieli şi de relele năvăliri ale vrăjmaşilor, ca, învrednicindu-ne cu dragoste şi într-un singur gând cu toţi fiii credincioşi ai Sfintei Biserici a lui Hristos, cu bunăcuviinţă să-I cântăm Ziditorului nostru: Aliluia.
Icosul al 11-lea:
Cu razele luminoase ale minunilor străluceşte neîncetat Sfânta ta icoană, Neprihănită Născătoare de Dumnezeu Fecioară, luminându-ne pe noi, cei întunecaţi de negura păcatelor şi îndreptându-ne către slavoslovia neîncetată a Preasfânt Numelui tău. Drept aceea ne bucurăm noi păcătoşii, având aşa arvuna a bunăvoinţei tale către noi şi ţie grabnicei noastre Ajutătoare cu mulţumire grăim:
Bucură-te, Împărateasă şi Stăpână, care cu lumina ta cerească ne luminezi şi sub Acoperământul tău întotdeauna ne adăposteşti;
Bucură-te, Blagoslovită şi Preaproslăvită Maică neispitită de bărbat, care înviezi sufletele noastre omorâte de păcat;
Bucură-te, Curată şi fără de prihană Fecioară, ca tu ai născut pe Fiul Cel ce ne izbăveţte de ispite;
Bucură-te, Preaslăvită Stăpână de Dumnezeu Născătoare, care ne scoţi pe noi din toate relele şi scârbele şi aşezi picioarele noastre pe piatra dumnezeieştei mântuiri;
Bucură-te, Mieluşea Curată, Fecioară, Maică, Pruncă, care ne cureţi de patimile trupeşti;
Bucură-te, că toţi cei ce te slăvesc pre tine, de Dumnezeu aleasă, se izbăvesc de mrejele cele mincinoase;
Bucură-te, Munte Înalt, văzut încă de Daniel, din ea – Cinstită Piatră – Hristos în trup S-a îmbrăcat;
Bucură-te, Fecioară Curată, Toiag din rădăcină lui Ieseu, care ne-ai înflorit pe Domnul cel Atotputernic;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 12-lea:
Cămară Sfântă şi Neprihănită a lui Dumnezeu, Maica Domnului a puterilor celor de Sus, nu te îngreţoşa de noi păcătoşii şi nevrednicii cei ce cântăm milele arătate nouă de la preacinstita icoana ta şi cu lumina ta cea neînserată luminezi sufletele noastre întunecate, aducându-le la Lumina Triipostatică a Dumnezeirii, întăreşte-ne în dreapta credinţă, o, Preabună, şi ne învredniceşte până la ultima suflare să cântăm neîncetat Atotţiitorului: Aliluia.
Icosul al 12-lea:
Cântând slăviri de laudă şi mulţumire tie, de Dumnezeu fericită Fecioară, propovăduim cu glas tare măreţia minunilor şi bogăţia milei tale arătate asupra noastră şi a Patriei şi din adâncul inimii îţi aducem cu smerenie aceste daruri cu laude:
Bucură-te, Nesurpată Cetate şi Zid al Ortodoxiei;
Bucură-te, Nebiruiţă Conducătoare a voievozilor şi armatelor creştine;
Bucură-te, Mântuire Nemincinoasă şi Mijlocitoare lumii, care ai născut pre Ziditorul, prin care s-a izbăvit lumea de boli şi de năpaste;
Bucură-te, Uşa Vieţii, care uşile pocăinţei ne deschizi;
Bucură-te, una binecuvântată, ceea ce în ceasul morţii goneşti de la noi întunecatele chipuri ale viclenilor demoni;
Bucură-te, una Preamilostivă, care în ziua Straşnică a Judecăţii de muncile iadului ne izbăveşti şi ne arăţi moştenitori ai negrăitei slave a Fiului tău;
Bucură-te, Preanevinovată, care neîncetat ne arăţi iubirea ta de oameni, slobozindu-ne de ispitele şi mrejele diavoleşti;
Bucură-te, Preacurată, care faci cu noi semn spre bine, ca să vadă cei ce ne urăsc pre noi şi să se ruşineze pentru că ai auzit rugăciunile noastre şi ne-ai mângâiat;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)
O, Atotcântată Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfântă Fecioară, tu eşti nesecată mare a darurilor dumnezeieşti. Ca spre o candelă luminoasă plină cu untdelemnul milei, privim la tine cu ochii credinţei, fiind luminaţi de blânda ta strălucire, fiind încălziţi de dragostea ta, ţie, ca bunei noastre Apărătoare cu umilinţă îţi grăim: primeşte cu bunăvoinţă cântarea noastră de rugăciune pe care ţi-o înălţăm cu credinţă în faţa Minunatei tale icoane şi cu atotputernicile tale rugăciuni roagă-te, Stăpână, ca să ne mântuim noi, păcătoşii, de nevoile vremelnice şi cele veşnice, ca, mântuiţi de tine în viaţa ce va să fie, să proslăvim întru tot sfânt numele Fiului tău şi Dumnezeului nostru, cântându-I cu credinţă: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Împărateasă a îngerilor şi Stăpână a tuturor făpturilor, Preasfântă de Dumnezeu Fecioară, prin milostivă arătare a Chipului tau Sfânt, în vremurile de demult ai mântuit oraşul Pskov, iar acum oraşul Kiev l-ai luminat cu har şi mulţime de minuni ai izvorât celor credincioşi. Pentru aceasta cu osârdie şi cu dragoste căzând în faţa Preacuratului tău Chip, rugăciuni de umilinţă aducem milosârdei tale apărări şi cu frică grăim:
Bucură-te, Primitoarea celor orfani şi Ajutătoarea celor străini;
Bucură-te, Bucuria celor scârbiţi şi Acoperitoarea celor necăjiţi;
Bucură-te, că vezi nevoia noastră, vezi necazul nostru;
Bucură-te, că ne ajuţi nouă ca unor neputincioşi, ne hrăneşti ca pre nişte străini;
Bucură-te, că nu avem alt ajutor afară de tine, nici altă Folositoare degrabă;
Bucură-te, că nu avem altă Mângâietoare Bună, ci numai pre tine, o, Maică lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne acoperi şi ne aperi în vecii vecilor;
Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
şi Condacul 1:
Apărătoarei Doamne, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, care prin preaslăvită arătare a Sfintei sale icoane, pre oamenii oraşului Kiev minunat i-a cercetat, cântare de mulţumire să-i înălţăm. Tu însă, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, izbăveşte-ne din toate nevoile şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ne acoperă, pe cei ce Te cheamă cu credinţă: Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!
După aceea zicem această rugăciune:
Rugăciune:
O, Preasfântă Doamnă, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai mărită decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Pruncă de Dumnezeu aleasă! Caută din înălţimea cerurilor cu ochiul tău blând spre noi, nevrednicii robii tăi, care cu umilinţă şi cu lacrimi ne rugăm înaintea Preacinstitului tău chip, nu ne lipsi pre noi de ocrotirea ta şi de Acoperământul tau Împărătesc în călătoria noastră pământească plină de scârbe şi nelinişti. Mântuieşte-ne pre noi cei aflaţi în pierzare şi nevoi, ridică-ne din adâncul păcatelor, luminează mintea noastră întunecată de patimi şi tămăduieşte ranele sufletelor şi trupurilor noastre.
O, Atotmilostivă Maică a Stăpânului celui iubitor de oameni! Revarsă peste noi bogăţia milei tale, întăreşte voinţa noastră neputincioasă spre îndeplinirea poruncilor lui Hristos, topeşte împietrirea inimilor noastre cu dragostea către Dumnezeu şi aproapele, dăruieşte-ne nouă zdrobire inimii şi pocăinţa adevărată, ca, fiind curăţiţi de scârnăvia păcatelor, să ne învrednicim de sfârşit creştinesc cu pace şi de răspuns bun la Straşnica şi Nefăţarnica Judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl cel fără de început şi cu Preasfântul şi de Viaţă Făcătorul Duh i se cuvine toată slava, cinstea şi inchinăciunea acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Istoric al Icoanei Maicii Domnului „Cauta la smerenia”:
Prima atestare documentară referitoare la icoana „Caută la smerenia” trimite la îndepărtatul an 1426, în unul din vechile hrisoave bisericeşti fiind amintită minunea pe care a arătat-o această icoană, prevestind nenorocirile ce aveau să se abata asupra locuitorilor din părţile Pskovului – din ochiul drept al Preacinstitului chip curgea sânge, atât în locul în care stătea, cat şi pe drumul spre Pskov. Acestei întâmplări i-au urmat un şir de evenimente tragice – foamete, pojaruri înspăimântătoare, năvălirea cneazului lituanian Vitovt asupra pământurilor pskoviene… Icoana se păstra la catedrala Sf. Treime din Pskov, alaturi de alte mari sfinţenii bisericeşti, multe dintre care nu au ajuns, însă, până în zilele noastre. Incendiile carora Pskovul era deseori expus, au facut să se piardă şi această icoană Făcătoare de minuni.
Însă conform unei străvechi tradiţii, de pe icoanele care s-au proslăvit prin minuni mari, se obişnuia să se faca cópii, pentru a arăta pietatea faţă de chipul îndrăgit al Preacuratei. Icoana „Caută la smerenia” are două astfel de cópii – prima (sec. XVII) se află până în prezent la mănăstirea de maici a Înălţării Domnului din Kiev, iar a doua (sec. XIX) – înfrumuseţează biserica principală a mănăstirii de fraţi „Intrarea Maicii Domnului” din acelasi oraş. În această mănăstire icoana a fost adusă de către schimonahia Teodora (Totki), aceasta având-o spre păstrare de la părintele Boris Kvasnitki, proprietarul ei, care a fost represat în anii ‘30 ai secolului trecut de către bolşevici, perioadă din care datează şi prima închidere a lăcaşului. Pentru prima oară icoana a ajuns la Mănăstirea Intrării Maicii Domnului în 1941, când Ucraina era ocupată de germani. În 1961 mănăstirea a fost închisă pentru a doua oară, iar icoana se păstra în chilia maicii Teodora, de la mănăstirea de maici a Înălţării Domnului. Icoana revine peste treizeci de ani în mănăstirea locală, unde a rămas până în prezent. În timpul călătoriilor sale, icoana „Caută la smerenia” a arătat lumii nenumarate minuni şi semne, a vindecat nenumăraţi credincioşi.
Conform spuselor maicii Teodora, icoana a vindecat o fată surdomută, care se ruga la ea împreună cu bunica sa şi a început dintr-o dată să vorbească. Fiind întrebată cum s-a întâmplat această minune, fetiţa a răspuns: „Această tanti a suflat spre mine”. In vara anului 1993 icoana a uimit printr-o nouă minune enoriaşii mănăstirii, întreaga populaţie a Kievului şi nu numai. După ce s-a observat o întunecare a tonurilor în care era pictată icoana, s-a crezut că aceasta necesită o restaurare, a fost scoasă sticla care o acoperea, şi mare a fost mirarea când s-a descoperit ca culorile icoanei au rămas intacte. În schimb, pe sticlă s-a imprimat cu exactitate şi în mod miraculos chipul Maicii Domnului, în nuanţe argintii. Vestea acestei minuni s-a răspândit rapid, iar în mănăstire au început să vină un număr uriaş de pelerini. Mitropolitul Vladimir (Sabodan) al Kievului şi al Întregii Ucraine a binecuvântat să se efectueze o investigaţie ştiinţifică a acestui fenomen unic. Savanţii, ajutaţi de un aparataj ultramodern, au încercat să dea o explicaţie a apariţiei imprimării pe sticlă, însă până la urmă au ajuns la concluzia că acest fenomen este una dintre marile minuni ale secolului XX.
La 22 noiembrie 1995 Sinodul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei a decis ca icoana „Caută la smerenia”, în urma acestei minuni precum şi a nenumăratelor vindecări săvârşite prin ea, să fie considerată Făcătoare de minuni şi prăznuită pe 16 septembrie. În perioada rece a anului icoana se află acasă, între zidurile natale, iar odata cu încălzirea timpului, ea porneşte în adevărate călătorii misionare prin intreaga Ucraina, dar şi dincolo de hotarele ei. Minunile săvârşite de ea au întors multă lume la credinţă, au salvat vieţi şi au tămăduit suflete. Icoana este invitată şi aşteptată cu nerăbdare departe de baştina ei, fiind solicitată pentru mult timp înainte.
Preamilostivă Doamnă, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare! Primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne lepăda pe noi, ocrotirea şi scăparea noastră, şi nu te îngreţoşa de noi, nevrednicii, ci ca o milostivă nu înceta a te ruga Celui născut din tine să ne dăruiască iertarea multelor noastre greșeli şi să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie.
Miluieşte-ne pe noi, Stăpână, miluieşte-ne pe noi, că nu este nouă mântuire din faptele noastre. Pentru aceasta, cu credinţă strigăm ţie: miluieşte-i pe robii tăi şi inima noastră stearpă arat-o roditoare de fapte bune. Caută spre noi, nevrednicii, că tu eşti nădejdea şi acoperământul nostru, viaţa şi lumina inimii noastre; ca ceea ce ai născut din pântecele tău Lumina cea Neînserată, luminează, Curată, sufletul nostru, şi depărtează de la inima noastră tot întunericul. Dăruieşte-ne umilinţă, pocăinţă şi zdrobire de inimă, învredniceşte-ne să facem în toate zilele vieţii noastre voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru şi să plăcem în toate înaintea Lui.
O, Maica lui Dumnezeu! Nu înceta a te ruga Celui Care S-a născut din tine, pentru toţi cei care aleargă cu credinţă la sfântă icoana ta, şi dă-le lor grabnică ajutorare şi mângâiere în necazuri şi în nevoi şi în pătimiri, izbăveşte-i pe ei de clevetirea şi răutatea oamenilor, de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi şi de toată nevoia şi întristarea. Mântuieşte patria noastră, oraşul acesta şi toate oraşele şi ţinuturile de toate nevoile şi necazurile, milostiv fă-L către noi pe Dumnezeul nostru, abate toată mânia Lui cea pornită asupra noastră şi ne izbăveşte pe noi de cuvenita şi dreapta Lui ameninţare.
De Dumnezeu iubitoare Stăpână, podoaba îngerilor, slava Mucenicilor şi bucuria tuturor Sfinţilor! Roagă-L dimpreună cu noi pe Domnul ca să ne învrednicească a sfârşi alergarea vieţii noastre în pocăinţă, iar în ceasul morţii, Preasfântă Fecioară, izbăveşte-ne de stăpânirea drăcească şi de cumplitele întrebări şi de vămile cele amare şi de focul cel veşnic, ca să ne învrednicim de slăvita Împărăţie Dumnezeiască, mărindu-te pe tine şi slăvindu-L pe Cel întrupat din tine, Hristos Dumnezeu, Căruia Se cuvine slava dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ca o rază strălucitoare ce luminează toată lumea te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Dionisie, cel ce al socotit curgerea timpului după Nașterea lui Hristos și ai făcut cunoscute rânduielile Sfinților Părinți. Pentru aceasta îți cântăm cu bucurie: Slavă Celui ce ți-a dat ție înțelepciune; Slavă Celui ce te-a binecuvântat pe tine; Slavă Celui ce lucrează prin tine sfințirea vieții noastre.
Slava… Si acum… asemenea:
Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Canonul Cuviosului Dionisie cel smerit Cântarea I Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mintea mea cea neputincioasă cum va putea scrie ție ca un condei pe tăblița inimii cuvinte de laudă, Sfinte Dionisie, cel ce ai strălucit cu înțelepciunea mai mult decât cei din vremea ta ?
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pământul Dobrogei te-a odrăslit pe tine, mlădiță de Dumnezeu binecuvântată, și rod mult de înțelepciune și de faptele milostivirii ai adus spre întărirea Bisericii lui Hristos, pe Care Îl roagă acum și pentru mântuirea sufletelor noastre.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Numărarea anilor o ai socotit de la nașterea Mântuitorului, a Celui Ce trup omenesc a luat ca să ne nască pe noi întru Duhul spre mântuirea sufletelor noastre .
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Din pântecele Tău a răsărit Cel fără de ani, pe Care Îl roagă să ne ajute pe noi a pune începutul cel bun al pocăinței.
Cântarea a III-a
,, Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Limbile greacă și latină foarte bine stăpânindu-le, ai dăruit Bisericii multe traduceri spre luminarea sufletelor celor însetați de mântuire.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Caută cu blândețe din înălțime Sfinte, spre cei ce te cinstesc pe tine și ne trimite nouă vălul rugăciunilor tale spre a dobândi și acoperământul milostivirii dumnezeiești.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cu smerenia te-ai acoperit Sfinte, ca și cu un veșmânt, și ai mers pe calea desăvârșirii, slujind lui Hristos cu inimă curată.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Către acoperământul Tău alergăm noi, nevrednicii, cerând a ta părintească ocrotire, ca să ne izbăvești de ispitele acestui veac tulburat de multe primejdii.
Apoi aceste stihiri: Cărțile tale comoară sunt în vistieria Bisericii, pentru care și acum te roagă să fie păzită de mulțimea multor eresuri ucigătoare de suflete.
Maica Vieții, Ceea ce ai purtat în brațe pe Cel Ce ne poartă pe noi deasupra valurilor patimilor, nu înceta a mijloci nouă iertare și mare milă .
Sedealna Cu înțelepciunea cea de sus fiind umbrit, adu-ți aminte de cei ce te cinstesc pe tine și roagă-te să dobândim noi pocăința cea plăcută Domnului.
Cântarea a IV-a ,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viața Sfântului Pahomie cel Mare și a Sfintei Taisia o ai tradus spre folosul monahilor, iar noi ne mângâiem cu ale tale rugăciuni spre dobândirea mântuirii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ocrotitor celor ce se ostenesc pe calea înțelepciunii ești, Sfinte Dionisie, și celor din primejdii grabnic rugător.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cuvintele Sfinților Părinți ai dăruit nouă, ca după învățăturile lor povățuindu-ne, să ajungem și noi a vedea ziua cea neînserată a Împărăției lui Hristos.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Inima mea cea primejduită de multe răutăți o înconjoară cu stâlpii rugăciunii Tale, Preacurată Stăpână.
Cântarea a V-a
,, Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mare pricepere având de la Hristos, numărarea anilor o ai pus de la nașterea Lui, a Celui Ce toate le-a zidit întru înțelepciune.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tabel cu datele de prăznuire a Paștilor ai alcătuit sub insuflarea Duhului, Celui Ce toate le lucrează spre mântuirea sufletelor omenești.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cu înțelepciunea mai mult decât cu alte virtuți strălucind, ai dat Bisericii cu dragoste roadele ostenelilor tale.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Pe marea vieții primejduindu-mă, alerg la acoperământul Tău, ca să mă izbăvești din cursele celui rău .
Cântarea a VI-a
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cu totul luminat de smerenie, întru lumina ei ai lucrat faptele înțelepciunii, care și mai mult se vor vădi la judecata lui Hristos, la care să ne fii nouă apărător, Sfinte.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cheia rugăciunii tale deschide-mi mie porțile înțelepciunii, ca să mă izbăvesc de povara multei neștiințe.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Ocrotitor statisticienilor fiind, păzește-mă și pe mine, ca în tainele științei să pătrund cu adâncă smerenie pentru nepriceperea minții mele.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Păzește-mă Preacurată, de năvala patimilor celor ce caută să tragă mintea mea de la slujirea rugăciunii.
Apoi aceste stihiri: Pe mine, cel greu cufundat în marea grijilor lumești, păzește-mă Sfinte, de furia celui rău, ca să nu fiu eu înghițit de valurile ispitelor. Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.
Condacul Din Dobrogea strămoșească ai pornit spre Apus ca un apostol, pe Hristos propovăduind și următor Sfinților Părinți făcându-te, Sfinte Cuvioase Dionisie. Lumina ta, Părinte înțelepte, laudă Dumnezeirea cea întreit strălucitoare; pentru aceasta cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.
Prochimenul :
Evanghelia
Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule…
Slavă… glas 2:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum…
Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.
Stihira Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre. Pe Hristos ai mărturisit prin viață smerită, măcar că erai plin de mireasma înțelepciunii, cu care alungă mirosul cel greu al patimilor mele.
Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor , a caror pomenire o savarsim, ale Cuviosului Dionisie Exiguul, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi. Doamne, miluieste (de 12 ori).
Cântarea a VII-a
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu darul înțelepciunii fiind luminat, tainele cele înalte le-ai tâlcuit celor străini de adevărul dreptei credințe.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iubind înfrânarea și înțelepciunea cea desăvârșită, cu puterea lui Hristos ai înaintat în viața cea duhovnicească, în care ajută-ne să punem și noi începutul cel bun.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Viețile Sfinților mult ai iubit, Cuvioase Dionisie, și asemenea lor ai viețuit întru înfrânare și întru iubirea de Dumnezeu, pe Care Îl roagă pentru mântuirea celor ce te cinstesc pe tine.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Risipește toate uneltirile celui rău, Preacurată, ca să nu cădem noi cumplit, ci să ne ridicăm la pocăință, mărind ajutorul Tău grabnic.
Cântarea a VIII-a ,, Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strâns razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu legătura dragostei te-ai încins, urmând Păstorului Celui iubitor de oameni, pe Care roagă-L să surpe din inimile noastre toate cuiburile gândurilor rele și neiubitoare de frați.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înțelepciunea Duhului ți s-a dat ție pentru smerenia și curăția inimii tale; ajută-mă și pe mine a-mi păzi inima de toate cugetele cele rele, care se pronesc asupra mea ca niște săgeți.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Carte de Dumnezeu scrisă ai fost, Cuvioase Dionisie, cel ce mult te-ai ostenit a lucra în via Domnului faptele virtuților mântuitoare.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Din pântecele Tău a răsărit Soarele dreptății, Cel Ce luminează pe toți cu strălucirile înțelepciunii Sale nemărginite.
Cântarea a IX-a Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Scoate din primejdii pe cei ce aleargă către tine în rugăciunile lor, mijlocind de la Hristos vreme de pocăință poporului celui afundat în marea păcatelor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Spinii eresurilor îi smulge Sfinte din pământul inimilor înțelenite în păcat și pe toți către pământul mântuirii ne îndreptează.
Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cu curgerile rugăciunii tale spală și fereastra inimii mele ca să văd strălucind pe Soarele Cel mai înainte de soare.
Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Munte înalt pe Tine Proorocii Te-au numit, Preacurată, Ceea Ce pe noi, cei căzuți în osânda cea mare, ne-ai ridicat la înălțimea pocăinței.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.
Bucură-te, dascălul înțeleptelor învățături, cunoscătorul tainelor timpului, vasul cel de mare preț din cămara Cuvântului, cu ale tale învățături nu înceta a ne călăuzi pe noi, nevăzut, la hotarele Împărăției cerurilor. Ca o carte de Dumnezeu scrisă, te-ai deschis spre primirea tainelor înțelepciunii, cu care luminează și sufletele noastre cele adâncite în întunericul multor păcate. Condeiul Cuvântului, vasul cel plin de mirul smereniei, rază propovăduitoare a Soarelui dreptății, Sfinte Dionisie, următorule în înțelepciune al marelui Dionisie Areopagitul, nu înceta a te ruga pentru luminarea și mântuirea celor ce te cinstesc pe tine. Nu ai iubit deșertăciunile acestei lumi, măcar că erai cinstit de toți, ci cu gând smerit ai căzut în cămara inimii, strigând lui Hristos cu adâncă umilință: ”Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă !” . În cărările mântuirii ne îndreptează, Sfinte Dionisie, care cu dragoste ai slujit Dătătorului a toată înțelepciunea și ai moștenit cămările îngerești. Ca un soare ai slobozit razele înțelepciunii, luminând pe cei din întunericul neștiinței și aducându-i la Hristos, Soarele Cel neapus. Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfântul Cuvios Dionisie cel Smerit şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule…Preasfanta Treime…Tatal nostru…
Pomenște pururea poporul din care ai răsărit și îl izbăvește de dreapta mânie a lui Dumnezeu, prin ale tale stăruitoare, sfinte și bineprimite rugăciuni, Sfinte Dionisie, vlăstarule cel mult roditor al pământului nostru .
Dobrogea se laudă întru prăznuirea ta, Sfinte, căci aici punând început vieții călugărești, la Constantinopol și Roma te-ai desăvârșit, făcându-te tuturor călăuzitor către tainele credinței.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul. Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău. See less
Tropar la Praznicul tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 2-lea:
Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit şi decât prorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în trup: pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, grăia: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cel ce s-a arătat din pântece sterp Proroc al Celui Ce S-a născut în chip de negrăit din pântece Fecioresc, pe Sfinţitul Înaintemergător să-l lăudăm.
Cel Ce ai covârşit hotarele firii, legile dreptăţii ai păzit, amestecarea cea fărădelege ai mustrat, netemându-te de sălbăticia împăraţilor.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Hrănindu-te cu laptele Legii şi aşezământul de Lege, pentru împreunarea cea după lege, pecetluindu-l ca un pecetluitor al Legii, ai stat împotriva urâtei desfrânări.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cetele îngereşti şi omeneşti te laudă pe tine neîncetat, Maică, Ceea ce nu ştii de mire, că pe Făcătorul lor, ca pe un Prunc, în braţe L-ai purtat.
Cântarea a 3-a.
Irmosul: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu obrăznicie fără de ruşine, fata cea plină de beţie a zis: dă-mi capul lui Ioan pe tipsie, o, Irod.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fata a jucat şi ca o călcătoare de Lege spre plăcere făcând, a tras pe Irod spre uciderea Înaintemergătorului şi a Propovăduitorului adevărului.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, a ta ticăloşie, Irod fără de minte şi fără de lege! Cu ce îndrăzneală, fata înfierbântându-se, ai făcut nedreaptă ucidere?
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind asuprelile primejdiilor celor rele.
Cântarea a 4-a.
Irmosul: Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat. Pentru aceasta, cu prorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă puteriiTale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Neputând să rabde iuţimea mustrărilor şi nici îndrăzneala cea pentru cinstea lui Dumnezeu, cel vinovat după Lege şi amestecat ca necurăţia desfătărilor, legându-l a pus sub pază pe cel împreunat de mai înainte de sfârşit cu cetele cele de sus, ca şi cum ar fi fost fără materie.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De beţia vătămătoare de suflet şi de înfierbântarea desfrânării îmbolnăvindu-se ticălosul, dându-se spre săltările cele de jocuri de picioare, cel defăimat, ucigător de proroc s-a făcut; căci beţia, care este mama desfrânării, a zămislit cumplita fărădelege a uciderii.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu adevărat n-a minţit întru tine Dumnezeiescul Glas: că tu eşti mai presus de proroci, ca cel ce te-ai învrednicit de prorocie din pântece, întru nesăvârşirea trupească fiind; şi pe Dumnezeu Cuvântul, Cel prorocit de tine, L-ai şi văzut în trup şi L-ai botezat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Tu eşti Lauda credincioşilor Ceea ce nu ştii de mire; tu, Folositoare, tu şi Scăparea, Zid şi Liman creştinilor, că tu duci rugăciunile la Fiul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi izbăveşti din primejdii pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cunosc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu îndemnările maicii sale plată pentru jocul cel rău îndrăcit, a cerut fata cea prea cumplită a sălbaticei leoaice, capul Înaintemergătorului şi Propovăduitorului, pe care însăşi fiarele în pustie l-au cinstit.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, judecăţile Tale cele negrăite şi necuprinse, Iubitorule de oameni! Cum spre pierderea celui ce era din pântece vas al Duhului Sfânt şi a crescut împreună cu înţelepciune şi cu curăţie, necurata fată a jucat.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dragoste şi cu voie i-a fost celui ce iubea necuvioasa însoţire, să împreuneze cu băuturile sărbătoririi zilei naşterii sale şi uciderea Prorocului şi să aducă pahar plin de sânge sfânt şi prorocesc iubitorilor de desfătări.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău câştigând, Preacurată, purtarea de grijă pentru noi cei de un neam nu o trece cu vederea, rugămu-ne. Că numai pe tine te punem înainte către Stăpânul, Milostivă Îmblânzitoare, noi, creştinii.
Cântarea a 6-a.
Irmosul: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru poruncile Legii fiind în primejdii, fericite, cu mustrări ai certat pe călcătorul de Lege, că nu ai fost trestie clătinându-te de suflările vânturilor potrivnice.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sânge din tăierea capului tău curgând, s-a dus plată trudelor celor de desfrânare, pe Irod defăimând şi după sfârşit, ca pe cel ce a amestecat firea.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin pustietăţi vieţuind, ca într-o cămară luminoasă ai vieţuit; şi cu păr de cămilă fiind acoperit, ca o podoabă împărătească purtând-o, peste patimi ai împărăţit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Să ne mântuim de cumplite greşeli, cu rugăciunile tale, de Dumnezeu Născătoare Fecioară şi să dobândim, Preacurată Dumnezeiască strălucirea Fiului lui Dumnezeu, Celui Ce S-a Întrupat din tine în chip de negrăit.
CONDAC, glasul al 5-lea.
Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială Dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viaţa cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.
Cântarea a 7-a.
Irmosul: De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucurie, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu poftă desfrânată şi cu rea beţie întrarmat fiind, lovindu-te de turnul înfrânării cel neclintit şi de cetatea curăţiei cea nebiruită, de Botezătorul lui Hristos, te-ai zdrumicat, Irod cel fărădelege.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu s-a spăimântat, nici nu s-a îngrozit Înaintemergătorul; nici nu a slăbit cea învăţată de diavolul, aducând fără de ruşine Cinstit Capul tău pe tipsie, la îndemnurile maicii sale, amăgindu-şi mintea.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o făclie ai strălucit şi mai înainte ai fost trimis ca un înger; ca un Proroc ai propovăduit pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat; ca unui mucenic cu sabia capul ţi s-a tăiat, mai înainte propovăduindu-L pe El şi morţilor celor din iad.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Mântuiţi fiind prin Cel Născut al tău de osânda căderii celei de demult, pe tine, Maică Fecioară, Pricina cea Arătată a mântuirii, împreună cu Fiul tău, Cel Ce S-a dat pe Sine izbăvire pentru noi, pururea te mărim.
Cântarea a 8-a.
Irmosul: Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce a mers înaintea naşterii Tale şi a Dumnezeieştii Patimi, în cele mai dedesubt, prin sabie s-a sfârşit şi s-a făcut Proroc şi Vestitor pogorârii Tale celei de acolo, cu un glas al Cuvântului, Ioan grăind: cei morţi pe Dătătorul de viaţă, cei orbi pe Aducătorul de lumină şi cei robiţi pe Mântuitorul Hristos, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel din cea stearpă, care a mers înaintea naşterii Celei din Fecioară, acum a fost prin tăierea capului său, Mergător Înaintea Răstignirii celei de bună voie a Celui Ce a făcut toate, celor din iad grăind: cei morţi pe Dătătorul de viaţă, cei orbi pe Aducătorul de lumină şi cei robiţi pe Mântuitorul Hristos, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Capul tău tăindu-se de trup, Înaintemergătorule, sufletul cel ce stăpânea peste trupul tău, s-a despărţit de dânsul; iar Dumnezeirea nu S-a despărţit de aici de Trupul lui Emanuel şi os nu s-a zdrobit al lui Dumnezeu şi Stăpânului. Pentru aceasta, Îl Preaînălţăm pe El în veci.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
A Domnului Născătoare Stăpână, rănile sufletului meu şi întinările, cu milostivă rugăciunea ta, Fecioară, vindecă-le şi pe mine, cel căzut, mă scoală; miluieşte-mă, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Că tu eşti Folositoare şi Sprijinitoarea mea, Ceea ce numai tu Singură eşti Curată şi Binecuvântată întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înfricoşatu-s-a tabăra cea vicleană şi mai marele acesteia, diavolul de limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, Prorocule, care ai propovăduit pe Hristos şi prin fată desfrânată, a plecat pe Irod ca să taie capul tău. Dar noi, credincioşii, pe tine te mărim.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Valea firii celei smerite s-a înălţat şi dealul mândriei morţii s-a smerit. Că glasul celui ce strigă în pustie a strigat în locaşurile iadului celei pustii de lumină: ridicaţi porţile că Împăratul Cel Puternic va intra.
Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Se spăimântează patimile oamenilor şi diavolii fug cu frică de umbrirea darului cel dat ţie de la Dumnezeu. Însă de amândouă ispitele păzeşte turma ta, Înaintemergătorule al Domnului, care te slăveşte pe tine cu credinţă pururea.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Încordează şi bine sporeşte şi împărăteşte, Fiule al Maicii lui Dumnezeu, supunând pe poporul ismailitenesc, care se luptă cu noi. Binecredinciosului popor biruinţă asupra celui potrivnic dăruieşte. Pentru rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…
Pe Înaintemergătorul lui Hristos, pe Botezătorul şi Prorocul, să-l cinstim credincioşii cu curată conştiinţă, ca pe un mărit Propovăduitor şi al pocăinţei învăţător şi ca pe un mucenic cu totul adevărat al Mântuitorului că nebunia lui Irod mustrând, capul i s-a tăiat.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând. Şi cu mintea a socotit că ploaia cea de pe lână, a arătat zămislirea ta cea fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce este Rugul cel Nears în foc, Toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.
Acum s-a arătat nouă Botezătorul Mântuitorului şi veseleşte duhovniceşte gândurile credincioşilor, frumuseţea pustiei şi pecetea prorocilor. Pentru că s-a arătat Înaintemergător al lui Hristos şi mărturie nemincinoasă a venirii Lui. Deci, cu cântări duhovniceşti, cu un glas lui Ioan să-i grăim: Prorocule, Propovăduitor al Adevărului, roagă-te să ne mântuiască pe noi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând. Şi cu mintea a socotit că ploaia cea de pe lână, a arătat zămislirea ta cea fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce este Rugul cel Nears în foc, Toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.
Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti, de înfricoşătoarea Taină a naşterii tale. Cum Cel Ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un Om a fost ţinut şi cum a luat început Cel mai înainte de veci? Cu lapte a fost hrănit Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita Sa bunătate. Pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu, după adevăr lăudându-te, te mărim.
Dragă Doamne, Fă, rogu-te, din relaţia noastră o mare şi sfântă aventură. Fie ca alăturarea noastră să fie un loc sfânt. Fie ca amândoi să ne găsim aici tihna, Un rai pentru sufletele noastre.
Îndepărtează de la noi orice ispită de a ne judeca unul pe celălalt Ori de a ne dirija unul pe altul. Lăsăm în seama Ta certurile şi poverile noastre. Ştim că Tu eşti răspunsul nostru şi stânca noastră. Ajută-ne să nu uităm.
Fă să fim o singură inimă, o minte şi un trup. Îndepărtează de noi ispita de a critica său de a fi cruzi. Fă să nu fim ispitiţi de închipuiri şi amăgiri Şi ne călăuzeşte pe căile sfinţeniei. Fereşte-ne de întuneric.
Fie ca relaţia noastră să fie ca o rază de lumină. Fie ea o fântână de dragoste şi înţelepciune pentru noi, Familia noastră, cei ce ne înconjoară şi pentru lumea noastră. Fie că legătura asta să fie lăcaş pentru dragostea şi izbăvirea Ta, Un instrument al îndurării şi puterii Tale. Când primim lecţii şi suntem tot mai puşi la încercare, Să nu fim ispitiţi de a uita unul de altul. Să ne amintim mereu că unul pentru celălalt însemnăm Cea mai frumoasă femeie, cel mai chipeş bărbat, Cel mai puternic şi cel mai sfânt, în braţele căruia Ne venim în fire.
Fie ca relaţia noastră să rămână proaspătă. Fie să ne facă tot mai înţelepţi, Adu-ne ceea ce doreşti Tu, Şi arată-ne cum ai vrea Tu să fim.
Îţi mulţumim, dragă Doamne, Tu eşti ceea ce ne leagă. Îţi mulţumim pentru această dragoste.
Amin!
Marianne WILLIAMSON
Dedicată d-lui A – C V. și d-nei A. D., un mic dar de iubire, de ziua lor ❤ 🙂 .
Stăpâne Atotputernice și necuprins, Putere începătoare de lumină și nepătrunsă, Părintele Ființei celei ipostatice și Purcezătorul Duhului Tău Celui de o putere, Care pentru îndurările milostivirii și pentru negrăita bunătate nu ai trecut cu vederea firea omenească cea cuprinsă de întunericul păcatului, ci dumnezeieștile lumini ale sfintelor Tale învățături le‑ai strălucit în lume mai întâi prin lege și prin proroci, iar mai apoi prin Însuși Fiul Tău cel Unul‑Născut, Care ai binevoit să ne răsară nouă trupește și la strălucirea luminii Tale să ne povățuiască; fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre și ne dăruiește nouă, Doamne, cu inimă neadormită și trează să petrecem toată noaptea vieții acesteia așteptând venirea Fiului Tău și Dumnezeului nostru, Judecătorul tuturor, nu culcați și dormind, ci priveghind și cugetând la lucrarea poruncilor Tale să ne aflăm, și întru bucuria Lui împreună să intrăm, unde este glasul cel neîncetat al celor ce prăznuiesc și nespusa dulceață a celor ce privesc frumusețea feței Tale celei negrăite. Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui Celui fără de început, împreună și Unuia‑Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Despre importanţa deosebită a Sfintei Împărtăşanii din Joia Mare că, de s-ar întâmpla prigoană, cu harul acestei Sfinte Împărtăşanii poţi rezista trei ani.
Pentru agonisirea tăriei şi a neclintirii în credinţă să ne rugăm în faţa icoanelor „Vladimirskaia”, „Grebnevskaia”, proorocului Amos, poorocului Daniel (el dăruieşte rugăciunea buzelor), Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Apostol Pavel şi Fericitului Augustin (ambii încă dăruiesc cunoştinţe, minte deosebită şi ajută copiilor la învăţătură).
Maica Domnului prin chipul Său „Izvorul de viaţă dătător” dăruieşte har pentru cunoaşterea adevărului.
De orice lucru straşnic – Sf. Mc. Bonifatie.
Pentru iertarea păcatelor grozave – Mântuitorului, înaintea icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi”, Sf. Arh. Mihail, Drept. Iosif Logodnicul, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Ap. Petru şi Pavel, Sf. Părinte Ierarh Nicolaie, Mare Făcător de Minuni, tuturor sfinţilor.
Pentru izbăvirea de necazuri, scârbe şi pieire – înaintea sfintei icoane „Izbăvitoarea”.
De toate bolile – la icoana „Tămăduitoarea”, Sf. Arhanghel Rafail, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Sfinţitul Mc. Pancratie, Cuv. Serafim de la Sarov şi de citit cât mai des psalmul 26 (de 40 de ori nu mai puţin de trei nopţi la rând).
De dureri de cap – Sf. Prooroc Înaintemergător şi Botezător al Domnului, Ioan.
De bolile ochilor – rugăciuni la icoana Maicii Domnului „Kazanskaia”.
De bolile pieptului şi a pântecelui – Sf. Ap. Ioan Teologul.
De bolile plămânilor, boli femeieşti şi pentru ajutor la naştere – înaintea icoanei „Feodorovskaia” (la bolile de plămâni de citit cât mai des „Împărate Ceresc . . . ”, de 40 de ori, noaptea).
De bolile mâinilor – la icoana Maicii Domnului „Trichirusa” („Троеручица”).
De bolile picioarelor – Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Mc.Trifon, Cuv. Serafim de la Sarov.
De boli canceroase – la icoana Maicii Domnului „Împărăteasa Tuturor” („Pantanasa”), Cuv. Macrina, Drept. Nicodim.
De boala sângelui – Sf. Mc. Smaragd.
Pentru ca să fii iubit, ca oamenii să aibă faţă de tine o atitudine binevoitoare – Sf. Împărat şi Prooroc David.
Pentru ca copiii să aibă dragoste faţă de părinţi — Sf. M. Mc. şi Tămăduitor de boale Pantelimon.
Pentru a trăi în îndestulare – înaintea icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” („Спорителъницахлебов”), Sf. Proor. Ilie, Sf Ap. şi Evang. Ioan Teologul, Sf. Nicolae, Făcătorul de Minuni, Sf. Spiridon al Trimitundiei, Sf. Sfinţit. Mc. Haralampie.
Pentru a primi serviciu, loc de muncă – Sf. Mc. Boris şi Gleb.
Pentru a avea casă – la icoana Maicii Domnului „Zid Nesurpat” („Нерушимая Стена”), Sf. Părinte Ierarh Nicolae, Mare Făcător de Minuni, Sf. Împărat şi Prooroc David, Cuv. Serafim, celor 12 fraţi-zidari ai bisericii din Kiev.
Pentru pruncii omorâți în pântecele mamei lor:
Să ne însemnăm cu Sfânta Cruce cu multă luare aminte şi cu evlavie: pe frunte, pe pântece, pe umărul drept şi stâng (nu deasupra umărului, ci din faţă). Atunci când adunăm corect degetele mâinii drepte, noi chemăm ajutorul Preasfintei Treimi, cine-I va putea sta împotrivă? Metaniile să le batem corect: după însemnarea cu Sf. Cruce, privind cu evlavie la Sf. icoană sau la Sf. Cruce facem metanie şi îndată ne îndreptăm. Este de nepermis ca, stând în genunchi, să culcăm fruntea pe podele sau pe mâini şi să „înmărmurim” pe mai mult timp în această poziţie (cu dosul în sus). E un păcat foarte grav. Aşa procedează dracii şi vrăjitorii în zilele marilor sărbători ale Sfintei Treimi, ale Pogorârii Duhului Sfânt. Harul îi ţintuieşte la pământ şi ei îşi ascund capetele (dracii îşi bagă râtul în mocirla mlaştinii), însă, în semn de nesupunere lui Dumnezeu, îşi expun dosurile goale spre cer. O vrăjitoare din Reazan a fost surprinsă, chiar la ea acasă, de ziua Sfintei Treimi în această poziţie ruşinoasă. În colţul camerii unde se află sfintele icoane ţineţi deschisă Psaltirea (de exemplu, la psalmul 26), chiar dacă încă nu citiţi psalmii, dracii deja şi de la aceasta se scutură.
Pelagheia din Reazan, fecioară văzătoare cu duhul, spunea că rugăciunea de noapte (metania) este înaintea lui Dumnezeu preţuită de 40 de ori mai mult decât tot aceeaşi rugăciune care se citeşte ziua. Deoarece în numele Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu, omul se scoală la rugăciune în timpul cel mai potrivit pentru somn. De rugăciunea în toiul nopţii, însă, te poţi apropia numai având deprinderea întărită a rugăciunii de zi. La început să te rogi noaptea foarte puţin, apoi, să adaogi cu încetul câte o „fărâmitură”, desigur, numaidecât aflându-te în smerenie.
Maica Pelaghia explica importanţa şi folosul practic al citirii unor psalmi şi rugăciuni, deosebit de necesare în vremurile noastre, vremuri de pe urmă. Foarte puternică este rugăciunea alcătuită numai din cinci cuvinte: „Căci cu noi este Dumnezeu!”. În ea este tăria credinţei, toată nădejdea noastră către Dumnezeu şi bucuria duhovnicească a credincioşilor conştienţi că înlăuntrul lor este Dumnezeu-Emanuel. Şi dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră? Iată de ce de această mică rugăciune atât de mult se teme vrăjmaşul nostru cel văzut şi nevăzut (oamenii răi, vrăjitorii, dracii). O roabă a lui Dumnezeu a reuşit să rostească de trei ori mecanic, în grabă, rugăciunea: „Căci cu noi este Dumnezeu!”, înainte de a-i deschide uşa „lăcătuşului” care a zis: „Mi-ai luat-o pe dinainte, acum nu mai am ce face la tine”, şi, înspăimântat, s-a retras.
Matuska dadea mare atentie starii sufletesti a celor ce veneau la ea. Celui ce venea la ea cu mintea imprastiata obisnuia sa-i spuna: „Inainte de toate trebuie sa vorbesti despre sufletul tau, despre inima… vorbeste despre tine”. Pe cel trandav duhovniceste il mustra astfel: „Nu ai credinta, nu postesti; iti place sa dormi ceasuri multe si nu te rogi lui Dumnezeu – nu ai rugaciune…” Si adauga cu parere de rau: „Oamenii de azi sunt impietriti, nu mai vor sa se roage”. Altuia ii explica: „E o nenorocire ca ma rog [numai, n.n.] eu pentru tine. Caci fiecare ar trebui sa se roage pentru sine”.
„Fii credincioasa! Roaga-te Domnului si cere-i: «Doamne, trimite-mi harul tau!» o povatuia ea odata pe o femeie intr-o pufoaica, care era coplesita de aspra truda taraneasca, neavand deci nici macar un minut liber: “Spre a dobandi orice lucru de la Domnul prin rugaciune trebuie sa te rogi patruzeci de zile si patruzeci de nopti”. Ea mai dadea si urmatorul sfat:
„Orice s-ar intampla, roaga-te totdeauna Domnului: «Doamne fii cu mine ! Nu ma parasi!» Nu lua in seama nimic altceva, chiar daca vin «incornoratii» (adica diavolii). Si roaga-te Maicii Domnului”.
Pe altii ii invata:
„Trebuie sa te rogi lui Dumnezeu si trebuie sa postesti. Daca te trezesti noaptea, spune cateva rugaciuni, altfel nu te mantuiesti… Poti fi placut lui Dumnezeu chiar daca stii numai o singura rugaciune”.
“Te poti ruga lui Dumnezeu chiar si sub cuptor”, i-a spus odata unui seminarist ce se pregatea sa faca un pelerinaj, “taraste-te sub cuptor si roaga-te. Nu nadajdui ca se vor ruga altii pentru tine. Roaga-te singur -acesta este cel mai sigur lucru, cel mai curat…”
“Ne putem ruga unii pentru altii. Atunci rugaciunea mea va fi auzita pentru tine, iar rugaciunea ta va fi auzita pentru mine”, a spus ea odata. “Deci fiecare trebuie sa se roage, asa cum poate. Trebuie numai sa crezi!”.
O taranca ce nu stia nici macar o rugaciune i-a trecut pragul, iar schimonahia Macaria a invatat-o cum si cu ce simtamant sa se adreseze lui Dumnezeu:
„Sculandu-te din somn, cere: «Blagosloveste-ma, Doamne, sa vietuiesc in aceasta zi dupa poruncile Tale». Cand te culci, cere: «Doamne, cer pocainta pentru pacatele mele si blagoslovenie pentru somnul meu», sau «Primeste-ma, Doamne, si blagosloveste-ma in somnul ce vine»”.
Amintea oamenilor ca trebuie sa se roage mai des pentru morti:
„Odihneste, Doamne, sufletelor robilor Tai adormiti (si zici numele); pentru placintele calde, pentru sfintita prescura si pentru masa pomenirii,[1] si le fa lor vesnica pomenire”.
Oamenii mai inaintati duhovniceste o intrebau pe Matuska lucruri mai complicate, iar ea raspundea fiecaruia dupa statura sa duhovniceasca:
„Daca vrei sa dobandesti harul, trebuie sa te pregatesti ca sa dobandesti scanteia dumnezeiasca. Oricine poate primi har – roaga-te numai lui Dumnezeu, cere-I lui Hristos: «Doamne, iarta-ma si milostiveste-te de mine». Atunci cand va fi nevoie, El va trimite harul Sau”.
I s-a pus intrebarea: „Ce este rugaciunea curata?” „Rugaciunea curata este rugaciunea fara ganduri”, a raspuns ea. O alta intrebare a fost: „Care-mi sunt cartile cele mai de folos sa le citesc?” „Citeste Evangheliile, Psaltirea, cartea de rugaciuni”. Toate sfaturile, invataturile si raspunsurile ei la intrebari erau patrunse de experienta duhovniceasca si de intelepciune plina de har.
Schimonahia Macaria putea sa ofere numai un mic rastimp de vreme fiecarui vizitator. Dar obisnuia sa vorbeasca mai mult cu fiii ei duhovnicesti ce veneau sa stea cu ea – raspunzandu-le la intrebari ori spunandu-le cate un cuvant de suflet folositor.
Matuska era intrebata adesea despre lumea de dincolo de mormant.
„De ce sa te temi de ea?” raspundea ea linistita. „Este un lucru de care nu poate scapa nimeni – toti trebuie sa murim si sa dam raspuns Mantuitorului. Sufletul tau nu trebuie sa fie robit nimanui; el se afla in mare sfintenie. Domnul pazeste sufletul tau ca pe Ingerul Sau. Dupa moarte sunt trei judecati – primele doua la un an, iar a treia la trei ani. Prima judecata hotaraste unde va fi dus sufletul, a doua il statorniceste acolo si a treia hotaraste pedeapsa. Este bine acolo pentru cei ce au fost ucisi; jumatate din judecata lor este inlaturata – pacatele lor sunt sterse dupa voia Domnului. Copiii adormiti cresc in Imparatia Cerurilor”.
De mai multe ori am stat de vorba cu Matuska despre dreptii din vremea noastra ce tin intreaga lume cu rugaciunile lor. Ea ii cunostea prin duhul ei plin de har.
„Avem multi stalpi (caci asa ii numea ea, n. aut.), foarte multi, iar ei staruie catre Domnul! Sunt atatia vazatori cu duhul! Ei sunt ascunsi de ochii strainilor in munti, in colibe micute, asa de micute ca abia de incapi in ele, numai cu o masuta si o icoana pe perete. Ei sunt stalpi de la pamant pana la cer! Fie ca dumnezeiestii stalpi sa ramana in picioare – caci ei se roaga pentru noi”.
Despre viata clericilor din zilele noastre a spus odata:„In zilele de azi nu mai e nici un preot caruia sa-i poata merge toate bine. Daca sunt sanatosi, atunci au vreun necaz acasa”. Adesea venea vorba despre viata de azi.
„Pai, ce putem sa facem”, zicea ea cu resemnare, „am ajuns sa traim vremuri rele. Am tot mers si am mers, si ne-am izbit de un zid. Astazi nu mai e decat vai; dulceata nu se mai afla nicaieri. Dumnezeu a ingaduit asa. Cerul e intunecat si tuna pe pamant. Dumnezeu nu mai daruieste nici o bucurie. Oamenii sunt indeobste rai, facatori de rele, care nu se supun defel Domnului Dumnezeu. Oamenii s-au obisnuit sa traiasca dupa voia lor. Cei ce s-au curatit de pacate frecandu-se cu nisip, asa incat sa se faca fara de pacat – aceia sunt cei intelepti”.
Ascultand-o pe Matuska, mi-am amintit cugetarea unui preot despre felul cum tot mai mult,
„prin rautati si patimi si prin practici oculte, oamenii ajung indraciti; calauze pe propria cale a vointei dracesti – vointa indreptata catre nimicirea omenirii – ei pregatesc calea venirii lui antihrist”. [2].
„Toti cei buni au murit”, imi spunea Matuska, „toti sunt in cer. Ei nu au cunoscut aceasta pustiire. S-au rugat lui Dumnezeu si bine le va fi acolo. Dar acum intreg norodul a luat-o razna. Nu mai stiu de Dumnezeu, citesc orice le iese in cale si aduna tot ce le cade in mana. Urasc cele dumnezeiesti si iubesc cele paganesti. Oamenii s-au schimbat cu adevarat – nu mai cred in Dumnezeu; iar daca citesc rugaciuni, le citesc fara bagare de seama, fara luare-aminte. Ia auzi, femei de saptezeci de ani joaca si isi flutura naframele. Ce vremuri traim, si ele joaca… Vremurile sunt pacatoase. Carmuitorii nu mai sunt pentru popor si toate se vor nimici. Nu mai este nici o mila fata de oameni”, a spus asta in august 1988.
„Nu mai e cu putinta ca cineva din noua generatie sa ajunga cuvios[3]; au ajuns prea tarziu”, spunea schimonahia ca raspuns la intrebarile mele. „Si-au pierdut radacinile dumnezeiesti. Aceste radacini trebuie pastrate cu truda. Ele se dau la botez o singura data, si sunt aduse de foarte departe – din Rai”.
Cugetand la vorbele Matuskai, noi, fiii ei duhovnicesti, ne-am dat seama ca, pe nestiute, a venit vremea cand vom fi poate martorii plecarii ultimei generatii de oameni sfinti precum schimonahia Macaria. Caci ei, sfintii, sunt „sarea pamantului”, dupa spusele Sfantului Siluan de la Muntele Athonului.
„Ei sunt noima fiintarii sale; ei sunt roada pentru care se pazeste pamantul. Dar cand pamantul va inceta a mai naste sfinti, puterea ce pazeste lumea de nimicire se va lua de la el.”[4]
Pecetea pacatului este asupra noastra a tuturor, si nu ne ingaduie sa ne ridicam catre cer, ci ne lasa doar sa alunecam in jos la vale.
„Cat mi-e de mila de voi toti”, spunea Matuska cu mahnire. „Ingerii din cer sunt asa de prietenosi unii cu altii”. (La aceste vorbe o blanda lumina ii lumina deplin chipul). Fiind martor fara sa vreau la numeroasele convorbiri intre maica Macaria si oamenii ce veneau s-o vada, am fost uimit sa aflu ca multi dintre ei nu cunosteau nici macar rugaciuni elementare precum „Tatal nostru”, sau „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te”. Fara sa vreau, mi-a venit in minte gandul acesta: multi oameni sufera de boli si necazuri fiindca ne-am indepartat de Domnul. „Astazi se poate ajunge la Dumnezeu numai prin boala si necazuri”, mi-a confirmat Matuska concluziile.
Victime ale vrajilor
In ultimii ani Rusia a fost cuprinsa de o salbatica revarsare de demonism. Astrologi, ghicitori si vrajitori [5] isi fac auzita vocea in milloacele de comunicare tiparite iar sedintele lor de lucru pot fi vazute la televizor sau auzite la radio. Ideile lor sunt larg raspandite – manuale de magie, vrajitorie si astrologie se tiparesc in tiraje de masa. Natiunea este prinsa intr-o retea de scoli unde oamenii participa activ la aceasta afacere antiteista.[6] Unele mijloace de comunicare in masa scot direct in evidenta presupusa valoare a profesiunii de vrajitor pentru societate, in timp ce vrajitorii schilodesc pe fata milioane de suflete omenesti, indepartandu-le de Dumnezeu. Multi dintre cei ce au experiat influenta nimicitoare a recent-proclamatilor “vindecatori” si au suferit grave tulburari psihice si alte tulburari fiziologice insemnate,au venit mai apoi la Schimonahia Macaria sa ceara ajutor.
Cand o vizitam pe Matuska, de obicei o ajutam cat puteam, dand drumul vizitatorilor in casa si conducandu-i la Matuska. Obisnuiam sa le pun stanjenitoarea intrebare: au fost oare pe la „vindecatori”, au vizionat sedintele lor de „vindecare” la televizor sau i-au ascultat la radio? Aproape toti cei veniti raspundeau afirmativ si nici unul dintre ei nu a stat sa se gandeasca ce fel de putere „vindecatoare” era cea care savarsea acele lucruri.
Tamaduirea „ca dar de la Dumnezeu”, scrie un preot care cunoaste bine esenta acestei miscari, „se da celui cu inima curata, celui lipit cu totul lui Hristos, de obicei unui nevoitor… Dreptul caruia i s-a dat Puterea lui Dumnezeu […] face […] voia lui Dumnezeu, care e indreptata catre mantuirea omului”.[7]
El tamaduieste, mai intai sufletul, si apoi trupul. Sufletul omului e intarit si curatit de patimi – adica este scapat de cauza morala a bolilor. Mare parte din aceste tamataduiri se savarsesc direct prin rugaciune, cand Domnul lucreaza tamaduirile prin Duhul Sfant.[8] Ce nevointe trebuia sa savarseasca Schimonahia Macaria spre a tamadui pe acesti nefericiti oameni: cate rugaciuni a trimis ea Domnului si Maicii Domnului pentru ei, spre a le alina suferintele si a-i scapa de intunecimea acestei stricaciuni! Unora le dadea sfaturi generale, altora indrumari directe. „Temeti-va de vrajitori si de vrajitorie in viata de aici” repeta ea neobosita. „Apropiati-va de aceasta adunatura numai cu cea mai mare bagare de seama”, sfatuia pe oamenii care locuiau in apropierea vrajitorilor sau munceau laolalta cu ei. „Va pot vatama asa de tare incat sa nu mai stiti unde e susul si unde e josul”. La inevitabila intrebare cum poti sa-i cunosti pe acesti oameni, ne-a dezvaluit: „Vrajitorii au ochii rosii si lacramosi. Asta fiindca lucreaza toata noaptea si nu dorm”. Citisem despre acest „lucru” al lor in scrierea unui vestit cercetator al subiectului.
„Ei sunt in acelasi timp stapanii demonilor, cat si robii lor: stapani, fiindca pot chema duhurile necurate; robi, fiindca li se cere sa lucreze fara incetare spre a primi aceasta stapanire, caci daca vrajitorul nu-i trimite la vreo treaba, indata il chinuie chiar pe vrajitor”[9].
– Daca vrei sa fii sanatos, avertiza schimonahia, nu da nimanui fotografia ta. Este cel mai vatamator lucru pe care-l poti face – sa-ti dai fotografia.
– Oare pe vremuri sa nu fi fost asemenea oameni? o intrebau fiii ei duhovnicesti, stiind ca ea insasi avusese de suferit toata viata de pe urma unor asemenea “babe” vrajitoare.
– Pe-atunci erau mai putine vrajitoare. Numai de curand au inceput sa se inmulteasca.
– Cum se face ca oamenii acestia nu se indreapta catre Dumnezeu, ci catre „cel viclean”?
– Sunt momiti de el si fac acest pacat. O data ce l-au facut, nu se mai pot opri. Orice pacat are un inceput, dar nu are sfarsit. Puterile raului au napadit intreaga lume.
Cand schimonahia Macaria era intrebata cum te poti pazi de oamenii rai, sfatuia sa se spuna rugaciuni si sa se tina minte ca vrajitorii isi savarsesc relele la patru dupa-amiaza si la miezul noptii. „Ora patru din zi este foarte primejdioasa”, spunea ea adesea, „pot aparea tot felul de boli. Nu dati nimic si nu lasati pe nimeni in casa la ceasul al patrulea. Incepand de la ora trei dupa-amiaza trebuie sa spuneti de mai multe ori rugaciunea «Sa se scoale Dumnezeu». Spuneti-o de patru ori, si abia apoi iesiti din casa. Daca aveti timp, e mai bine sa o spuneti de douasprezece ori. Aceleasi masuri de prevedere trebuie luate si la doisprezece noaptea”.
(…) Duhurile netrupesti sau, mai simplu, demonii, locuiesc in vazduh si pe fata pamantului. Sfantul Apostol Pavel le numeste duhurile viclesugului cele din vazduh (Efes. 6, 12). Sarcina lor zilnica este sa semene raul. Nu numai ca pot aduce boli asupra oamenilor, ci chiar ucid. Intrand in om, duhurile rele pun stapanire pe trupul lui iar nefericitul om ajunge sa le faca voia. Sfanta Scriptura arata ca infatisarea acestor duhuri rele este inspaimantatoare (cf. Iov 40-41).
Cand schimonahia Macaria a fost rugata sa vorbeasca despre demoni, ea a avertizat: „Te pot sfasia in bucati”. Oamenilor cu putina experienta duhovniceasca le zicea: „Nu-l intaratati pe cel rau si nu va bateti joc de el, ca va aduce nenorocire. Daca-l starnesti, el va da drumul la «foc». Eu nici macar nu incerc sa-l atat.(…).
Ea mi-a spus:
„Ei – demonii – intind atatea curse, si atatia oameni cad in ele. Am vazut. Dupa ce si-au inhatat slujitorii, stau cu ochii-n patru si asteapta pana cand omul devine al lor, apoi il prind de viu in labele lor. Cand un om este la rugaciune sau la munca, nu-i fac nimic. Dar cand bea, suduie sau se bate, sunt indata acolo”.
Toate invataturile schimonahiei Macaria erau pline de discernamantul ce vine din multa experienta duhovniceasca.
Smerita intelepciune
Dupa ce am vorbit cat de cat despre experienta duhovniceasca a schimonahiei, sa spunem cate ceva despre trasaturile deosebite ale vietii duhovnicesti a schimonahiei Macaria. Neindoielnic, era o femeie cuvioasa, care nu se abatea de la Adevarul lui Hristos si era plina de credinciosie fata de Credinta Crestina. Mica si plapanda, s-a aratat a fi un pilduitor, viteaz si puternic ostas al lui Hristos, care si-a jertfit toata voia si intreaga viata pe altarul slujirii lui Dumnezeu si a omului.
Una dintre alesele sale trasaturi de caracter, dupa cum spun toti cei apropiati ei, era intelepciunea. Dupa spusa Sfantului Vasilie cel Mare, „intelepciunea este cunoasterea celor dumnezeiesti si omenesti, si a pricinilor lor”. Duhul intelepciunii o facea in stare pe Matuska, ce primise de la Dumnezeu darul inainte-vederii, sa aiba descoperiri dumnezeiesti si sa randuiasca toate problemele celor in necazuri. Cu toate acestea, temeiul tuturor inaltelor ei daruri era smerenia sa si smerita intelepciune.
Nu-i placea cand cineva i se adresa cu cuvinte de lauda. S-a intamplat uneori ca un vizitator, fastacit si nepriceput, sa-i zica „Maica sfanta”. Ea il oprea neintarziat, zicand: „N-am spus niciodata ca sunt sfanta sau o femeie rugatoare. Eu spun mereu ca sunt bolnava si nevrednica. Sa hotarasca Dumnezeu. Poate ca tu esti de douazeci de ori mai vrednic decat mine”. Despre sine si despre lucrarea ei spunea cu smerenie: „Ce nevointe fac? Stau in pat, sunt oarba, mainile ma dor, picioarele nu ma tin. Nu sunt buna de nimic”.
Mi-a pomenit odata in zeflemea despre darurile ei: “Noi, bietii vazatori cu duhul, ajungem numai dungi de bici”. Intr-o zi a trebuit sa-i cer iertare pentru felul plin de mandrie in care ne purtam cu ea. Smeritul ei raspuns mi-a slujit drept lectie morala: „Pai nu inteleg ce vrei sa spui prin mandrie”, a zis ea. „Spune-mi cum vrei tu, eu nu ma supar!” Se zice ca odata a venit la schimonahie o femeie cu ganduri rele si, de indata ce i-a sarutat mana, aceasta i s-a umflat. Matuska n-a mai putut nici macar sa-si bage mana prin maneca rasei. Mai apoi am intrebat-o pe Matuska:
– Dumneata stii ce au oamenii in minte cand vin la dumneata. Daca nu e de bine, de ce ii lasi sa intre?
– Nu e drept sa nu-i las sa intre, a raspuns ea. Trebuie sa avem mila fata de toti!
Cum am pomenit mai devreme, nu-i placea sa auda ca este laudata. „Daca faceam vreun lucru deosebit, precum o broderie ori altceva… Dar eu nu fac decat sa ma rog lui Dumnezeu. Sunt un om simplu”, spunea ea zambind, si adauga: „Cum zicem noi: «Traieste simplu, si sute de ingeri te vor inconjura».”
Cu mare smerenie si mai ales cu intelepciune se purta Matuska cu cele ce lucrau prin casa, „ingrijitoarele”, cum le numea ea. Erau niste femei ce de bunavoie aveau grija de schimonahie. Ele se ocupau de toate lucrurile aduse Matuskai de nenumaratii vizitatori, ca semne ale pretuirii ajutorului ei. Cu toate acestea, se purtau asa de grosolan cu Matuska „incat te gandeai ca are nevoie de intreaga ei rabdare ca sa le indure toata reaua credinta. „Vrajmasul le face sa se rasteasca la mine”, explica Matuska. „Dar eu nu fac decat sa stau pe pat sau imi acopar capul cu patura si zac acolo fara sa spun nimic. N-am decat sa stau linistita”.Chiar daca unul dintre apropiatii sai era vinovat inaintea ei, nu il mustra niciodata: „Eu nu ma supar pe nimeni, dar daca cineva e manios, ii zic: «Azi nu esti in stare sa stai de vorba cu mine», apoi tac”. Aceasta mi-a amintit de vorbele lui Hristos: Fericiti cei saraci cu duhul (adica cei smeriti), ca a lor este Imparatia Cerurilor. (Mat.5,3).
Despre tinerea poruncilor lui Dumnezeu si a pravilei sale monahale schimonahia Macaria mi-a spus intr-o zi: „Intai de toate, nu incalc nimic si ma straduiesc sa nu-i supar pe ocrotitorii ceresti; si, in al doilea rand, ma pun pe mine mai prejos de oricine”.
Aducandu-si aminte de experientele ei trecute, spunea: „Nu stiam de nimic altceva decat de Domnul. El e atat de stralucitor, mai stralucitor decat soarele. Sa nu Il suparam. Nu vedeam nimic altceva decat pe Domnul si patul meu. Sa stai pe pat si sa-L privesti pe Dumnezeu – poti trai asa o suta de ani”. [10]
Toate nadejdile Schimonahiei Macaria, toate dorurile ei erau legate de Hristos si de Imparateasa Cerurilor.„Ii duc pe toti la Domnul”, spunea ea despre cei pe care ii cunostea personal.
„Fara indoiala ca Domnul va zice: «Ia te uita, Macaria, ai adus la mine pe toti cati ti-au iesit in cale – unii te-au curatat de noroi, altii te-au ocarat, altii te-au jefuit.» Dar acum eu ii cer doar atat: «Doamne, ai mila de ei toti»”.
Se stie bine ca marii nevoitori crestini au pretuit mult virtutea smereniei si smerita intelepciune. Ei repetau necontenit ca smerita intelepciune biruieste toate armele vrajmasului iar smerenia singura il poate duce pe om in Imparatia Cerurilor.
– Mi-am petrecut toata viata in lacrimi si rugaciune. Nu cunosc nici o alta indeletnicire. M-am rugat si am plans mult, spunea Matuska. Nici ochi nu mai am de atata plans. Se zice ca in tinerete ar trebui sa te tulbure ceva, imi spunea ea odata, vorbind de luptele cu trupul. Dar eu toata viata am plans, am tot plans… Nici nu stii cat plange Matuska.
– Pentru ce plangi, Matuska? am intrebat-o eu.
– Plang pentru voi toti, a raspuns ea blajin.
Odata a intrebat-o pe „ingrijitoarea” Zinaida:
– Unde e ulcica aceea?
– Ce ulcica? a raspuns ea surprinsa.
– Cea frumoasa, de aur. Un glas mi-a spus ca lacrimile mele sunt adunate in ea.
Mai tarziu a adaugat catre mine incet:
– Plang nespus de mult. Imi pare tare rau de voi toti.
„Duhul Sfant i-a ales sa se roage pentru intreaga lume, si a dat lor nesecate lacrimi”, scrie Sfantul Siluan de la Muntele Athonului despre asemenea oameni precum schimonahia Macaria.
„Duhul Sfant da alesilor Sai o asemenea dragoste, incat sufletele lor sunt rapite ca de o flacara de dorinta ca toti oamenii sa se mantuiasca si Slava Domnului sa vada.”
Milostiva noastra Matuska, patimitoarea pentru noi toti si pentru toti cei din mult-patimitoarea Rusie, avea intr-adevar multe pricini pentru care sa verse lacrimi. Vedea cat de nepasatori suntem cu viata noastra si cat facem de putin pentru a ne mantui sufletele, neluand seama la infricosatul raspuns pe care avem a-l da inaintea Domnului”.
Psalmul 26 este cel mai puternic din toată Psaltirea.
Cine-l va citi măcar de 3 ori pe zi pe acela Domnul (când va binevoi El, iar nu noi, păcătoşii)„îl va trece pe apă ca pe uscat”. Dracii nu rezistă să se afle lângă omul care citeşte deseori acest psalm. Este posibil ca prin citirea psalmului 26 (cu binecuvântarea unui preot duhovnic care te cunoaşte mai demult şi numai în cazuri extraordinare) să te izbăveşti de stăpânirea celui rău (de îndrăcire).
Chiar şi unei foste vrăjitoare, care a cerut rugăciuni pentru sine, i s-a spus că Sfânta Biserică interzice rugăciunea pentru vrăjitori, dar dacă cu toată sinceritatea doreşti să te izbăveşti de tirania dracilor, atunci singură trebuie să citeşti noaptea psalmul 26 de 40 de ori.
Şi dacă nu te vei înspăimânta de frica diavolească, Domnul te va slobozi de puterea lor. Însă de la început citirea acestui psalm trebuie s-o faci ziua, citindu-l de 3 ori.
Obişnuinţa de a te ruga noaptea poţi s-o agoniseşti cu alte rugăciuni şi nicidecum cu psalmul 26. Cine va citi cât mai des psalmul 26, alegoric vorbind, va merge printre vrăjitori ca în maşina blindată. Unei schimonahii prin descoperire i s-a dat această povăţuire:„După o discuţie cu oamenii care îţi sunt străini duhovniceşte, restabileşte-ţi forţele cu citirea psalmului 26”.
Psalmii 26, 45, 69 şi 90 se citesc împotriva năvălirilor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi şi pentru a rămâne neclintit (mai trebuie citit şi condacul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: ”Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Psalmul 33 – la foame şi la sete.
Psalmul 63 – împotriva peceţii lui antihrist, (încă de citit acatistul „Celor şapte tineri din Efes”, şi rugăciunea de la sfârşitul primei catisme, ea este nucleul întregii Psaltiri, „Psaltirea comprimată”).
Psalmul 21 – împotriva păcatelor ultimilor vămi (de la desfrâu până la împietrirea sufletului) şi împotriva spurcării silnice cu păcatul curviei şi sodomiei. (De mai rugat la Sf. Mc. Agnia şi la Sf. M. Mc. Anastasia, Izbăvitoarea din Lanţuri – ele ne vor îngrădi de întemniţarea de către slugile lui antihrist şi de silnicie (violare).
Psalmul 5 – pentru dobândirea rugăciunii.
Psalmul 43 – pentru ca în casă să stăpânească harul, ca în ea să strălucească totul de har precum străluceşte de aur palatul împărătesc (duminicile şi la sărbătorile Domneşti de citit „Slavă Doamne Sfintei Învierii Tale!”).
Psalmul 83 – pentru ca să moştenim Împărăţia Cerurilor.
Psalmul 49 – (nouă, tuturor păcătoşilor, dar mai ales preoţilor) – împotriva mândriei şi a întunecării minţii, pentru înţelepţirea cum trebuie să-I slujim lui Dumnezeu ca să nu ne lepădăm de El.
ți-am făcut o bubă la inimă, iartă-mă, ole, ole, mireasă! amfiteatrul se răzbună pe mine, taurul vibrează nisipul spatele meu primește anticorpi contra picadorului din spatele dat bicelor dar tu stăteai, bosumflată și neînțeleasă în aritmia spicelor jumătatea de om voia să pășească blând văzând mantia roșie jumătatea de animal umbla după mantia gri și străpungere ucizi metafora cu zgomot atât de mare încât cad cioburi de geam pe lună și zăngăne geamuri ca și cum sticla ar privi timpul sub forma gândului singurule, plâns în tot locul singurule, atins doar de întunericul meu și scoțându-mi ochi, blând când cad înjunghiat, pe țărână scuipatul de mine, scuipatul de tine uns, ungere, culoare, cer și pământ
O, Duhul Sfinte, Împărate veşnic,
Dătătorule de viaţă nestricăcioasă;
În nesfârşita Ta milostivire ,
Pogoară-ţi privirea asupra beteşugurilor firii noastre.
Luminează-ne şi sfinţeşte-ne.
Lumina cunoştinţei Tale să strălucească în inimile noastre cele întunecate.
Şi în vasele de lut ale firii noastre, arată puterea Ta cea nebiruită.
Amin.
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul glasul al 4-lea:
Bunătate învăţându-te şi îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi credinţa păzind, calea întocmai ai săvârşit, Sfinţite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind învăţat de Dumnezeiescul Apostol Pavel văzătorul de cele cereşti, ai ajuns îndată, Sfinţite Mucenice Dionisie, a fî tăinuitor ceresc şi grăitor de cele Dumnezeieşti.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce te-ai luminat cu Dumnezeiescul har, luminează, fericite, sufletele celor ce te laudă, ca să înţeleagă învăţăturile tale cele de Dumnezeu însuflate, Sfinte Dionisie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Învrednicitu-te-ai, Mucenice Dionisie, cu gând prealuminos şi cu sufletul, a vedea strălucirile rânduielilor cereşti şi starea cetelor de acolo.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cămară de mire Luminată, te-ai arătat Întrupării celei mai presus de gând, a Făcătorului tuturor; că din tine, Maica lui Dumnezeu, S-a îmbrăcat în trupul nostru Hristos Domnul.
Cântarea a 3-a.
Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mai presus de Înălţimile Cereşti ridicându-te, cuvioase, rânduielile, Oştirile şi Strălucirile cele mai presus de lume le-ai tâlcuit tuturor, cu înălţimea graiurilor şi cu preaînţeleptele tale cuvinte.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Umplându-te de înalta ştiinţă a Dumnezeieştilor nume preacuvioase, ai teologhisit cunoştinţa Dumnezeirii, făcându-te, prin har Dumnezeiesc, cuvântător al Preasfintei Treimi, Preafericite Dionisie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Omorându-te cu dorirea cea spre Dumnezeu şi foarte învăţându-te cu înţelepciunea cea prin harul cel făcător de viaţă, te-ai făcut organ de Dumnezeu purtător, părinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu lucrarea Duhului Celui Ce toate le săvârşeşte, ai rodit, Fecioară, Trup Stăpânului tuturor; cu Care ai osândit păcatul lumii şi ai izvorât Viaţa Cea Veşnică.
Cântarea a 4-a.
Irmosul: Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Bună podoabă a Bisericilor o ai pus în rânduială, că în ele ai zugrăvit, părinte, închipuirea sfinţitelor chipuri, celor asemenea Puterilor Neînchipuite; prin care se învaţă Taina şi se luminează toată adunarea credincioşilor, cea cugetătoare de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pâraiele cuvântării tale de Dumnezeu, Dumnezeiescule, foarte adapă grădinile cele cuvântătoare şi de-a pururea înflorite, sădite pe dreptate dogmelor; că ai propovăduit Unimea Fiinţei şi Însăşi Cinstita Stăpânire Cea în Trei Feţe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Neîncetarea Ierarhiei tale celei Îngereşti şi dragostea şi dorirea către Dumnezeu şi plecarea către înălţimea Dumnezeirii cea neabătută şi nepricepută, cu înţelepciunea ai învăţat-o, ierarhe, celor ce cu credinţă strigă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Lucrător Sfinţit S-a făcut Fiul tău mântuirii tuturor, celor ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu; Începător şi Luminător, Dreptate şi Scutire, Fecioară. Pentru aceea credincioşii, după adevăr şi cu înţelepciune, te mărim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci, mă întoarce şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Glasul graiurilor tale, purtându-se ca un sunet ceresc, a tunat cu cuvântul harului, în cugetele celor fără de Dumnezeu şi a luminat inimile credincioşilor, cu razele cele prealuminate ale Dumnezeieştilor dogme.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Asemănatu-te-ai neguţătorului care caută mărgăritare bune, preafericite şi aflând Mărgăritarul Cel cu adevărat de mult preţ şi mirându-te de Strălucirea Lui cea cu lucrare Dumnezeiască, L-ai mărturisit a fi Dumnezeu, ierarhe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu multă înţelepciune ai iubit, părinte, Izvorul înţelepciunii şi din dragostea Lui te-ai făcut desăvârşit şi izvorăşti totdeauna râurile Dumnezeieştilor dogme, grăitorule de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca Una ce eşti Plină de har, ai primit întru tine pe Cel Preaîncuviinţat, Care numai cu voirea toate le-a făcut; şi Care ne-a înfrumuseţat pe noi cu luminarea dreptei credinţe, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a.
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având, cu dragoste, silinţă pentru Lege, ai dobândit harul înţelepciunii, Dumnezeieşte grăind tu despre Dumnezeu şi ai lăsat în urmă-ţi dogme dreptcredincioase, preafericite; din care, îndulcindu-ne credincioşii, pe tine te fericim.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împodobit cu priceperea lui Dumnezeu, cuvioase, cugetătorule de Dumnezeu, ţi-ai plecat urechea Dumnezeiescului Învăţător şi de la Dânsul te-ai învăţat înţelepciunea cea mai presus de lume, Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Viaţa ta a fost minunată, cuvântul tău şi mai minunat, limba ta strălucitoare de lumină şi gura însufleţită cu foc, Preafericite Dionisie; iar gândul tău, părinte, a fost desăvârşit în chip Dumnezeiesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Noi credincioşii Fecioară, cu bucurie strigăm ţie cu Glasul Arhanghelului Gavriil; că din tine nouă S-a Născut Cel Negrăit, Făcătorul şi Începătorul vieţii, Om făcându-Se şi S-a amestecat cu oamenii, Iubitorul de oameni.
CONDAC, glasul al 8-lea.
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Prin uşile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apostolului celui ce a ajuns până la al treilea cer, Sfinte Sfinţite Dionisie, te-ai îmbogăţit cu toată cunoştinţa celor negrăite şi ai luminat pe cei ce şedeau mai înainte în întunericul necunoştinţei. Pentru acesta strigăm: bucură-te părinte a toată lumea.
Cântarea a 7-a.
Irmosul: De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând, pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucuros picior, ca întru o grădinâ verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învăţăturile tale, ca ploaia cea cerească în pământ secetos, îngraşă inimile celor credincioşi, cele ce de-a pururea doresc şi fără saţiu le învaţă a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu pricepere cugetătoare de Dumnezeu, ai scris minţilor celor fără de trup şi cuvântările lor cele de laudă, fericite şi de Dumnezeu fiind insuflat, ai învăţat Biserica a cânta: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Locaş bine întocmit al Preasfântului Duh te-ai arătat şi insuflările Lui şi arătările le-ai propovăduit ca un prooroc, Înţelepte Dionisie, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iată acum s-a împlinit proorocia lui Isaia, celui grăitor de Dumnezeu, că Fecioara a avut în pântece pe Dumnezeu Cuvântul şi a Născut pe Dătătorul de viaţă, Căruia toţi cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a.
Irmos: De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind ca o oglindă luminată prin fapte bune, ţi-ai făcut gândul încăpător arătărilor celor curate, Sfinte Dionisie, Preafericite, şi primind Razele Luminii Celei mai presus de gând, ai cântat: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Har mai îndestulat s-a revărsat prin buzele tale; pentru aceea ai arătat Dumnezeieştile învăţături, lăţindu-le şi descoperindu-ne mai luminat înţelegerea lor cea mai presus de gând, nouă, celor ce cântăm cu credinţă: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Mai cunoscută s-a făcut prin tine, Sfinte Dionisie, Mitropolia cea lăudată a atenienilor, aducându-te pe tine lui Hristos şi Împăratului tuturor, ca o pârgă preasfinţită şi totdeauna cântând: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Maică a lui Dumnezeu cu totul fără prihană, curăţeşte rănile sufletului meu şi semnele păcatului; că ai născut Fiu pe Cel Ce are puterea să izbăvească lesne pe cei legaţi cu lanţurile greşelilor din legăturile cele nedezlegate; pe Însuşi Făcătorul de bine Dumnezeu, Dătătorul de viaţă.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmos:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învrednicindu-te a te face văzător şi dimpreună ostenitor cu Sfinţii Apostoli, te-ai făcut părtaş Măririi şi dimpreună cu ei, ai mers la vederea Trupului celui cu adevărat Începător de viaţă, al Însăşi Născătoarei de Dumnezeu, Celei Preacinstite; pe care, după vrednicie, o mărim.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-te-ai moştenitor Dumnezeieştii Împărăţii în ceruri, părinte, ca un arhiereu după Lege şi ca un pătimitor nebiruit, amestecând sângele cel mucenicesc cu ungerea preoţiei; pentru aceasta ai luat cununi îndoite, precum se cuvine de sfinţenie, tăinuitorule, Sfinte Dionisie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca unul ce ai îndrăznire către Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Înţelepte Dionisie, pentru toţi te roagă pururea, ca să ne izbăvim de încercări, cei ce te lăudăm cu bună credinţă, pe tine învăţătorul ştiinţelor celor negrăite, ca un sfinţit descoperitor al Bunătăţii Celei tainic ascunse şi cu Dumnezeiască Stăpânire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Biserica cea Cinstită, pe care Hristos, Fiul tău, a câştigat-o cu scump Sângele Său, ca un Bun, arat-o cu vitejie biruitoare eresurilor, Ceea ce eşti Plină de har; şi mântuieşte-ne din primejdii şi ne izbăveşte de stăpânirea barbarilor.
SEDELNA, glasul 1.
Podobie:
Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, Pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la Unul Dumnezeul nostru.
Privitorule al cerului şi adâncul înţelepciunii, Dumnezeiescule căutător al Sfatului Celui Tainic; minte care străbate văzduhul, comoara Tainelor cunoscându-le, o, Sfinte Dionisie Preafericite, te rugăm: roagă pentru noi pe Cel Singur şi Iubitor de oameni.
SEDELNA, glasul al 3-lea.
Podobie:
De frumusețea fecioriei tale și de prealuminată curăția ta Gavriil mirându-se, a strigat ție, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție? Sau cum te voi numi pe tine? Nu mă pricep și mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ție: Bucură-te, ceea ce ești plină de har.
Făcându-ţi mintea ca o oglindă preavăzătoare ai primit înăuntru Fulgerele Duhului cele de Raze aruncătoare şi Luminările Cereştilor Străluciri. Pentru aceasta, te-ai şi învrednicit învederat a oglindi îngereştile începătorii, cu preacurată agerimea ta.
SEDELNA, glasul al 8-lea.
Podobie:
Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip de netâlcuit pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc ca să mă izbăvesc eu de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti.
Ca unul ce eşti închipuire Dumnezeiască Vasului celui ales cu adevărat, înveţi Tainele cele Dumnezeieşti, cu Duhul şi luminându-te cu darurile Dumnezeieştii Străluciri, arătat ai descoperit Cetele îngerilor. Pentru aceea, lăsând lumii înţelegerea Dumnezeieştilor tale dogme, ai luminat pe toţi, Sfinţite Tăinuitorule Dionisie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.
Podobie:
Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip de netâlcuit pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc ca să mă izbăvesc eu de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti.
Norul Soarelui Celui Înţelegător, Sfeşnic de aur al Dumnezeieştii Lumini, Nespurcată, Neîntinată, Stăpână fără prihană, luminează-mi, rogu-mă, sufletul cel orbit de patimi, cu Lumina Nepătimirii şi inima, fiindu-mi întinată, spal-o cu curgerile lacrimilor şi cu umilinţa pocăinţei şi mă curăţeşte de spurcăciunea lucrurilor mele, ca să strig cu dragoste către tine: Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască, că numai pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie:
Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip de netâlcuit pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc ca să mă izbăvesc eu de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti.
Fecioara şi Maica lui Hristos, văzând pe Făcătorul lumii pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar i se topea sufletul şi trupul îşi bătea sfărâmându-se şi cu amar striga către Dânsul: vai mie, o, Fiul meu! Cum îţi voi suferi Patima, piroanele şi suliţa, eu, Ceea ce Te-am născut fără dureri? Ci, grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi Dumnezeule şi să înceteze de tânguiri şi durere; şi celor ce-Ţi laudă Patimile, să le dăruieşti dezlegare greşelilor.
Cum Te vom numi pe Tine, Fecioară, Ceea Ce ce pe robii Tăi cei cuprinşi de mâhnire îi ridici la lumina izbăvirii şi picuri în suflete untdelemnul milostivirii spre înecarea durerilor celor de multe feluri? Nu ne părăsi în ceasul necazurilor şi mai cu seamă când norii grei ai deznădăjduirii se ivesc pe bolta inimii noastre. Cu ale Tale stăruitoare rugăciuni dobândeşte iertare păcatelor noastre şi ne întăreşte pe piatra credinţei. Primeşte din nevrednicele noastre mâini flori de cuvinte mulţumitoare şi ne împărtăşeşte de mireasma pocăinţei celei mântuitoare.
Ca Una Ce eşti Bucuria creştinilor, cercetează şi sufletul meu cel cuprins de lanţurile întristării şi îl călăuzeşte către izvorul dumnezeieştii liniştiri. Adapă-l din apa pocăinţei şi îl curăţeşte de toată răutatea, ca să aducă roade de fapte bună şi să se izbăvească de focul cel veşnic.
Bucuria celor necăjiţi eşti cu adevărat, căci numai Tu iei în mâinile Tale de Maică durerile noastre şi ai putere a ridica din adâncul deznădăjduirii pe cei ce te cinstesc pe Tine.
Mărire purtării Tale de grijă! Mărire milostivirii Tale Preacurată, prin care scoţi pe toţi din adâncurile cele mai de jos ale păcatului şi îi povăţuieşti la calea mântuirii. Nu ne părăsi nici pe noi până în sfârşit, ci în ceasul înfricoşător al morţii să ne fii Sprijinitoare, solindu-ne iertare şi mântuire de la Hristos, ca să Te cinstim pe Tine cu mulţumire în veci, strigând: Bucură-Te, Maica Luminii Celei neapuse, Pământul roditor de mântuire, Oglinda înţelepţilor, Bucuria celor smeriţi, Binecuvântarea rugătorilor!
O, PREASFÂNTĂ NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, cădem înaintea preaslăvitei tale icoane făcătoare de minuni, ce vindecă prin post și rugăciuni orice durere sufletească orice rană și plângere.
Din ochii tăi care ne privesc cu dragoste de MAMĂ, izvorăște nouă tămăduiri ale sufletelor căzute în diferite necazuri și păcate, fii nouă ancoră tare, celor care naufragiem pe marea vieții acesteia.
Venim la tine cu inimă zdrobită, cu credință și pocăință, ridică-ne MAICĂ PREASFÂNTĂ, că nu avem unde să ne ducem, în TINE nădăjduim, izbăvitoare și ajutătoare grabnică.
Trimite ploaie și rodul pământului, peste toate locurile și părțile creștinești celor care se închină unuia Dumnezeu slăvit în TREIME și te cinstesc pe TINE!
Trimite ajutor celor săraci, care stau înaintea chipului TĂU și plâng, așteptând revărsarea darurilor TALE, nu ne lipsi pe noi nici de cereasca împărăție a FIULUI TĂU, DUMNEZEUL și MÂNTUITORUL nostru în veci. AMIN!
Așa, DOAMNE, DUMNEZEUL nostru, auzi-ne pe noi păcătoșii și nu trece cu vederea rugăciunile noastre, nici să biruiască fărădelegea noastră mila TA, pentru că nu numai de sete ne topim ci și de alte mii de rele, trimite, DOAMNE, binecuvântările TALE peste noi. AMIN!
Nu există o scoală mai bună, mai eficientă, decât rugăciunea! Rugăciunea curățește sufletul, aduce pacea, alungă vrăjmășia și ura, luminează mintea și pune în ea cuvântul bun și potrivit, pentru a reuși în orice situație!
Când aveți probleme, cercetați-vă cugetul și – de cele mai multe ori – veți recunoaște/vom recunoaște, că nu ne rugăm îndeajuns!
Avem probleme cu copiii? Mamă, nu stai prea mult pe Facebook? Pe net sunt multe rugăciuni, acatiste ale zilei, sfătuiri duhovnicești, cărți – o bibliotecă întreagă!
Sfânta Maria Egipteanca – Sfânta inimii mele – nu era deloc învățată, dar viața de pocăința, postul și rugăciunea intensă, cu lacrimi, în adâncul pustiei Iordanului, au făcut-o să teologhisească la fel ca un cunoscător iscusit al Sfintei Scripturi, să dobândească darul înainte-vederii, să fie izbăvita de patimi și să traiască și să se hrănească 30 de ani în pustie doar cu nădejdea mântuirii, după ce 17 ani trăise cu 2 pâinițe și jumătate și cu ce rădăcini găsise în solul ars de soarele deșertului.
Și a fost cumplit luptată de diavolul curviei și de amintirea meselor rafinate, a vinului și cântecelor necuviincioase, a vieții ticăloase pe care o dusese și cu care, ființa ei de carne și de sânge, se obișnuise! De aceea îi putem cere ajutorul, cu încredere, ca uneia ce cunoaște – de-a fir a păr – grozăvia și prăpastia păcatului.
Greu, cumplit de greu se smulge o patimă din trup, din gând, din obișnuință! Cei care v-ați lăsat de fumat, amintiți-vă că mâinile – cu memoria lor motrice (creierașul vicios, de fapt), făceau în vânt gesturile atât de adânc intrate în reflex! Vestea bună este ca tot scăfârlia și suflețelul, au de la Doamne-Doamne și voința liberă și puterea de a întoarce la 180 de grade programul mental vicios, într-unul virtuos!
Poate nu-i la fel de palpitant, dar rezultatul este o mai bună stare a sănătății, o respirație mai puțin anevoioasă și chiar mai puțin „parfumată”!
Și ne face mai veseli, pentru că, peste orice patimă, stăpânește un diavol ”specializat” , iar diavolul e posomorât, pentru că nu are părtășie cu Dumnezeu, și ne dă și noua cocleala lui amară, în care cădem, odată cu abandonul nostru viciului, peste care el stăpânește!
Orice viciu ne face prizonieri, pentru că se instalează insidios, se tolănește în creierul nostru și ne butonează ca de la telecomandă!
Îmi amintesc de vremea în care, dacă aveam bani doar de pâine SAU țigări, ghiciți ce alegeam! Asa că, vă vorbesc ca o soră întru slăbiciune, dar și în învingerea ei! Și totul NUMAI cu ajutorul bunului Dumnezeu, al Maicii Sale, al Sfinților, cerut Stăruitor, prin Rugăciune, Spovedanie, Împărtășanie și hotărârea strașnică de schimbare a vieții! „Dai voință, iei putere!” Atât pentru aceasta dimineață! Vă dau întâlnire mâine, la aceeași oră !
Cu drag, a dumneavoastra, Cristina – „Pelerinul solitar”
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.