Autor: multumesc2014

Univers – Dona Ghenof

/ multumesc2014 / Un comentariu

Photo Mar 21, 2013, 11_06 AM

Father Sun Mother Moon
Fasting till the end of June
Creed of goons and old buffoons
Dancing naked to the tune

Oh how cold Alaska
How cold the narrow streets
Of New York City when this darkness springs
How Old the Angels that walk among these streets

How cold are you between the sheets.
Are you an Angel? Are you a star?
Are you a naked diamond from Qatar.

Am I a piece of you
Am I undone
Am I a naked black old star.

Or am I you
From another life
Am I the Dark, are you the Light?

Photo Mar 21, 2013, 11_48 AM

Tată Soare Mamă Lună
Ţin post până la sfârşitul lui Iunie
Cult de nebuni – bufoni bătrâni
Dansează veşnic pe o melodie străveche;

Oh ce rece-Alaska
Ce reci străzile strâmte
Ale bătrânului New York când se lasă-ntunericul.
Cât de bătrâni Îngerii care patrulează aceste străzi?

Şi ţie între cearceafuri, ţi-e cumva frig, baby?
Esti un Înger? Cumva o stea?
Sau poate-un diamant din ţinutul Qatar.

Sunt o bucăţică din tine?
Sunt neterminată?
Sunt cumva o stea goală şi-ntunecată?

Sau sunt chiar tu
Dintr-o altă viaţă
Spune-mi, sunt eu oare Întunericul şi tu Lumina?

11960047_1612780288986250_2879982092946859762_n

DONA GHENOF

Acatistul Înălţării Sfintei Cruci

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Avatarul lui multumesc2014Mulțumesc

inalltarea-sfintei-cruci

1 august- Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci 

Duminica a 3-a din Postul Paştelui-Duminica Crucii; 

7 mai– Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer; 

14 Septembrie– Înălţarea Sfintei Cruci;

  

Acatist –Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege „Rugăciune citită în picioare”, deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1:

De trei ori fericită şi preacinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălţare; ci ca o pavăză şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău, pe cei ce cântă:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Icosul 1:

Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de…

Vezi articolul original 2.725 de cuvinte mai mult

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Iosif Imnograful – Luni seara

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

36737923_1063015940521844_4868670769493704704_n

Cântarea 1. Glasul 1

Irmosul:

«Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie, popoare, lăudaţi-L, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Creştinilor scăpare, celor căzuţi îndreptare tu eşti, Preacurată, jertfelnic de împăcare pentru cei căzuţi; izbăveşte-mă pe mine de înfricoşătoarea judecată şi de focul cel nestins, dăruindu-mi viaţa cea veşnică. În deznădăjduire pururea zac, cugetând la mulţimea căderilor mele şi la hotărârea dreptului Judecător;

Stăpână de Dumnezeu Născătoare, fii mie dumnezeiască mijlocitoare, împăcându-L pe El pentru mare mila Ta! Slavă…

Fecioară singură vrednică de laudă, Fecioară care ai întrupat pe Dumnezeu, care ai dăruit tuturor viaţa veşnică, luminează-mă cu lumina pocăinţei, risipind întunericul căderilor mele. Şi acum…

Iată, către tine acum scap, acoperământul şi dumnezeiescul meu sprijin; deschide-mi mie izvoarele harului tău, nu te mânia pe mine, nu mă trece cu vederea, nici nu mă lepăda pe mine, cel pierdut.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânţă, lui Hristos-Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne».

Toţi prorocii pe tine, Maica lui Dumnezeu, mai dinainte te-au propovăduit prin taine străine, a căror plinire limpede văzând-o, credem şi cerem să dobândim prin tine dumnezeiasca bucurie.

Mai cuprinzătoare decât cerurile fiind văzută, ai cuprins pe Dumnezeul tuturor şi în braţele tale ai ţinut pe Cel ce ţine toate, Preacurată; pentru aceea mă rog ţie, pe mine, cel ţinut de înfricoşătoare patimi, degrab mă slobozeşte. Slavă…

Tu, Fecioară, celor aflaţi în nevoi şi în necazuri le eşti apărătoare tare, celor în furtuna vieţii le eşti bună cârmuitoare; de aceea, rugându-mă, strig ţie: Dăruieşte robului tău ajutorul tău, Fecioară preacurată. Şi acum…

Stăpâna lumii, mântuirea credincioşilor şi apărarea, primind lacrimile mele şi suspinurile cele din adâncul inimii trimise către tine, Preacurată, izbăveşte-mă pe mine de multe căderi şi de necazuri.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Toiag din rădăcina lui Iesei, şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioara ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!».

Pe tine singură, după Dumnezeu, noi, credincioşii, te avem neînfruntată nădejde şi apărare, prin mijlocirile tale, izbăveşte-ne pe noi de vrăjmaşii noştri cei văzuţi şi nevăzuţi, de toată vătămarea şi de ispitele cele de multe feluri, ca pe tine fără de încetare să te slăvim.

De închipuirile cele materialnice, Curată, curăţindu-mi mintea, arată-mă plin de dumnezeiasca iubire, pururea cele dumnezeieşti să cuget, cele dumnezeieşti să grăiesc şi cu osârdie cele dumnezeieşti să faptuiesc, ca să scap de înfricoşata, veşnica osândă. Slavă…

Altă apărătoare şi ajutătoare şi zid nebiruit n-am dobândit pe pământ afară numai pe tine singură, Curată, fără de prihană Născătoare de Dumnezeu: căci tu eşti nădejdea, mântuirea, acoperământul şi ajutorul meu şi iertarea păcatelor. Şi acum…

Surpă îndrăznirea cea rea a vrăjmaşului şi uneltirile lui cele aduse împotriva mea; îmbracă-mă cu puterea ta, Preanevinovată, păzindu-mă pururea nerănit, teafăr şi nevătămat pe mine, cel ce te cinstesc pe tine cu adevărat.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe îngerul sfatului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţa venind, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni».

Îndreptarea tuturor celor căzuţi tu eşti, grabnică cercetare celor bolnavi, pentru aceea pe mine, cel căzut cumplit în păcate şi bolnav cu sufletul, vindecă-mă şi mă mântuieşte îndreptându-mă, Fecioară, cu atotputernică mâna ta, Stăpână.

Drept arme mântuitoare, te rog pe tine, Fecioară, din înălţimi grabnic îmi dăruieşte: dumnezeiasca ta apărare, acoperământul şi puterea ta, cu care, biruind lucrătura începătorului răutăţii, să fiu învrednicit de dumnezeiasca mântuire, de Dumnezeu fericită Fecioară. Slavă…

Palat dumnezeiesc al Cuvântului, Preacurată, pe mine, care sunt atelier al duhurilor răutăţii prin fapte de ruşine şi care împlinesc în chip fără de minte voia lor, prin pocăinţă arată-mă sălaş al lui Dumnezeu. Şi acum…

În ceasul cel de pe urmă al ieşirii mele şi al despărţirii sufletului de trup arată-te mie ajutor şi sprijin, alungând de la mine pe vrăjmaşii mei cei nevăzuţi care mă atacă şi du-mă la Dumnezeu.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit, iar Cuvântul, în Fecioară sălăşluindu-Se şi trup luând, a ieşit, lăsând-o nestricată. Că Cel ce n-a primit stricăciune, pe ceea ce L-a născut o a păzit nevătămată».

Uşă dumnezeiască, rază şi izvor al luminii veşnice te-ai făcut căci plinătatea Dumnezeirii întreagă s-a sălăşluit în chip de negrăit în pântecele tău, Preanevinovată, a căreia energie firească şi strălucire o dai în dar celor ce au nevoie.

Odată cu tine, Fecioară, moartea s-a oprit, căci ai născut pe Hristos – Viaţa Care dăruieşte celor ce cred curat în El nemuritoarea şi dumnezeiasca mântuire; pe Acesta roagă-L, Preasfântă, să izbăvească de păcate pe robii tăi. Slavă…

Te-ai făcut vas al mirului celui înţelegător care a înmiresmat tot pământul cu buna mireasmă a dumnezeirii, Preasfântă Mireasă a Iui Dumnezeu; pentru aceea, cu buna mireasmă a rugăciunii tale alungă din sufletul meu toată urâciunea căderilor mele. Şi acum…

Focul plăcerilor mă arde cu tărie şi întristează pururea smeritul meu suflet şi mă trage la lucrarea celor nefireşti şi nelegiuite, ci tu, care ai născut dumnezeiescul foc, stinge focul acesta care mă veştejeşte, ceea ce eşti mântuirea mea, Mireasă a lui Dumnezeu.

Sedealna.

Glasul 1

Mormântul tău Mântuitorule Sfeşnic aurit al soarelui slavei, candelă cu albă strălucire a luminii celei neapuse, nor prealuminat, strălucire a Tatălui, luminează ochii cei orbiţi ai inimii mele, cu mărgăritarele cele fără de prihană şi cu dumnezeieştile străluciri.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».

Cleştele pe care l-a văzut oarecând Isaia Proorocul tu eşti, Fecioară, care ai purtat în pântecele tău dumnezeiescul cărbune, pe Hristos, Care arde toată materia păcatului şi luminează sufletele credincioşilor.

Ca ploaia pe lână, pogorându-Se în pântecele tău, S-a întrupat, râul păcii, izvorul bunătăţii, picătura cea numărată a ploii: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Slavă…

Mireasă a lui Dumnezeu, Marie, nădejdea şi bucuria celor ce te laudă pe tine, rupe lanţurile păcatelor mele cu rugăciunile tale şi leagă-mă cu legătura iubirii de oameni a lui Hristos, ca şi eu să înfloresc roadele virtuţii. Şi acum…

Ridică-mă, Fecioară, din adâncul faptelor mele de ruşine; potoleşte, Preacurata, valul patimilor mele; dezleagă împietrirea inimii mele şi dăruieşte-mi izvor de lacrimi.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Cuptorul cel cu foc răcorit a arătat de demult închipuirea minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tineri, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând, să cântăm: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-l preaînalţe întru toţi vecii».

Prihană în frumuseţea ta nu este, Fecioară. Căci tu singură fiind văzută din veac prin strălucirile fecioriei tale celei cu totul fără prihană, ai luminat lumea cu lumina fecioriei; pentru aceasta lăudându-te strigăm:

Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. Vas al dumnezeirii care ţii mana, te-am cunoscut pe tine, Fecioară, chivot şi masă, şi sfeşnic, tron al lui Dumnezeu, palat şi pod care duci la dumnezeiasca viaţă pe cei care cântă:

Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. Binecuvântăm pe Tatăl…

Ancoră preasigură dobândindu-te pe tine, nădejdile mântuirii noastre întru tine le punem, Născătoare de Dumnezeu; fii dar nouă, rugătorilor tăi, liman şi zid nebiruit; îndreaptă-ne ca să strigăm fără încetare: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii. Şi acum…

Ascultă suspinul inimii mele, auzi glasul plângerii mele, Preasfântă Stăpână; nu trece cu vederea zdrobirea sufletului meu, ci dăruieşte-mi desăvârşită dezlegare păcatelor mele şi învredniceşte-mă şi pe mine de bucuria viitoare, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii. Să lăudăm...

Irmosul:

«Cuptorul cel cu foc răcorit a arătat de demult închipuirea minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tineri, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând, să cântăm: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-l preaînalţe întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

Ca să te cinstesc pe tine, Fecioară, cu bucurie prin cântări de mulţumire, şi să te preamăresc pe tine prin toată viaţa mea, scoate-mă din gura leului, care cumplit răcneşte, luptându-se să mă înghită pe mine.

Fiind mai înainte văzută templu sfânt şi palat curat al lui Hristos, Care cu adevărat mai înainte de veci împărăţeşte şi stăpâneşte toată făptura; pentru aceasta inima mea de patimile cele necurate o curăţeşte.Slavă…

Opreşte cugetele trupului şi potoleşte tulburarea patimilor celui care la acoperământul tău scapă, Născătoare de Dumnezeu, şi care te are pe tine temei al nădejdii, dumnezeiască ajutătoare şi apărătoare. Şi acum…

Ridică sufletul meu, Stăpână, către tine, căci cu toată credinţa întru tine m-am încrezut; să nu Fie ruşinat, Stăpână, în veac robul tău; nici să râdă de mine vrăjmaşii mei cei înţelegători, nici să mă apuce pe mine în ceasul plecării mele.

Prosomii.

Glasul 1

Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti Bucură-te, templu preasfânt al Preasfântului Dumnezeu; bucură-te, a împăraţilor nebiruită îndrăzneală, apărătoarea tuturor pământenilor; bucură-te, adânc nemăsurat; bucură-te, înălţime neînţeleasă; bucură-te, bucuria şi mângâierea celor întristaţi.

Bucură-te, Mireasă a Tatălui celui mai înainte fără de început, Preanevinovată; bucură-te, Fecioară şi Maică a Fiului celui împreună fără de început cu Tatăl; bucură-te, vasul curăţiei.

Bucură-te, ceea ce lui Adam ai deschis raiul; bucură-te, norul cel prealuminat, care pe cei credincioşi îi ocroteşti şi îi acoperi.

Bucură-te, templu dumnezeiesc al luminii celei neapropiate; bucură-te, ţarina cea cu bună roadă, care ai odrăslit spicul cel nearat; bucură-te, întărirea celor nenorociţi; bucură-te, îndreptare, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, pod care îi duci pe toţi la viaţă cu rugăciunile tale.

Felurimi de patimi înviforează smeritul meu suflet şi îl trag în adâncul deznădejdii; ci tu, venind mai înainte, mântuieşte-mă ca o bună căci la tine am scăpat; apărătoarea mea cea tare şi puternică, nu trece cu vederea cererea mea.

Dedicat lui A. L.

Rugăciune către icoana Maicii Domnului din Vladimir (Vladimirskaia)

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Maica-Domnului-din-Vladimir

O, Preaminunată Ocrotitoare cerească a întregii Ortodoxii, primeşte şi razele gândurilor noastre pe care le îndreptăm cu smerenie către Tine. Păzeşte-ne pe noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi abate norul mâniei lor dinspre noi, ca întru pace să-Ţi dăruim curgerea rugăciunii noastre.
Pe scaunul slavei cereşti ai fost aşezată de Cel Căruia te-ai făcut scaun preaînalt a toată desăvârşirea. De acolo veghezi ca o Împărăteasă asupra poporului tău şi pe îngeri îi trimiţi ca să păzească pe robii tăi de toată vătămarea potrivnicilor noştri.
Sub lumina privirii tale iubitoare de Maică ajută-ne să punem început bun pocăinţei noastre şi să deprindem virtuţile. Pe cei din primejdii îi acoperă cu darul tău, pe cei întristaţi îi povăţuieşte la limanul păcii dumnezeieşti şi pe noi, pe toţi, ne întăreşte întru mărturisirea dreptei credinţe prin cuvânt, dar mai ales prin faptele cele bune izvorâte din inimă smerită şi iubitoare. 
Cu sabia rugăciunii tale taie toate gândurile patimilor noastre şi tulburarea furtunii ispitelor de pe marea vieţii o potoleşte, ca întru pace să petreacă robii tăi în toate zilele în aşteptarea Împărăţiei celei cereşti.
Zdrobeşte cu gânduri smerite pe vrăjmaşii care caută să ne prăbuşească în prăpastia răutăţii.
Ridicând mâinile tale la rugăciune, dobândeşte pentru noi surparea gândurilor întunecate şi străluceşte mintea noastră cu lumina Soarelui înţelepciunii.
Nu avem pocăinţa cea mântuitoare şi nici nu ştim a ne ruga pentru a atrage asupra noastră mila Stăpânului, dar nu ne lăsa pe noi, Maică Preacinstită, ci cu însăşi cheia rugăciunii tale descuie-ne uşa milei dumnezeieşti.
Împacă viaţa noastră şi în ceasul sfârşitului vieţii noastre pământeşti să ne întâmpini cu faţă luminoasă şi cu nădejdea mântuirii, alungând de la noi toată frica, spre a te lăuda cu bucurie în vecii vecilor. Amin.

Imaginea: Icoana Maicii Domnului din Vladimir (Vladimirskaia), pictată de Sfântul Evanghelist Luca

Dedicată lui A – C. V 

La mulți ani!

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Facere a Sfântului Andrei Criteanul – Duminică seara 

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

39396392_2180407475323304_1510465518975320064_n
Al cărei acrostih este: «Primeşte, Fecioară, pârga plânsurilor mele. Da»

Cântarea 1. Glasul 1 Irmosul:

«Dreapta ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preaslăvit; că aceasta, Nemuritorule, ca o atotputernică, pe potrivnici i-a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă, prin adânc».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Vino, suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născătoarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din blestemul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi bucuria. Cu curgerile Iordanului, lacrimile mele nu pot cu nici un chip să spele întinăciunea păcatelor mele, ci tu, Fecioară, cu mila ta, curăţeşte-mă. Slavă…

Pe Hristos, Soarele dreptăţii cel neapus, născându-L, Fecioară, rogu-mă: Luminează-mi ochii cei întunecaţi de negura patimilor şi de îngroşarea păcatelor. Şi acum… Poruncile Stăpânului călcându-le, tot chipul răutăţii am săvârşit, iar acum întorcându-mă, nu trece cu vederea pe robul tău cel nefolositor, Stăpână Marie, ci milostivindu-te, mântuieşte-mă.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel Ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi din milostivire ai îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni».

Ca Eva oarecând aflându-mă, şarpele m-a înşelat şi prin gustarea din plăcere m-a aruncat afară din Raiul dumnezeieştii cunoştinţe; ceea ce ai născut pe Hristos, al doilea Adam, întoarce-mă iarăşi la viaţă, Stăpână. Vătămându-mă în chip nenorocit cu nebunia lui Cain, Fecioară, precum acela pe frate, mi-am ucis mintea, pizmuind rău urcuşul ei, folosindu-mă de sabia iubirii de plăcere, ci tu, ca o iubitoare de oameni, mântuieşte-mă. Slavă…

Se tânguia oarecând Adam cel izgonit din Eden, căruia un heruvim de foc îi tăia calea. Iar eu care am căzut din cunoştinţa cea dumnezeiască, tânguindu-mă, mă rog ţie împreună cu sfinţii:

Mijloceşte, Maica lui Dumnezeu, să fiu izbăvit de patimi. Şi acum… Cugetarea morţii o, nenorocitule suflete, să te călăuzească pururi pe tine în faptele vieţii; tânguieşte-te şi plângi, având pe Fecioara cea preacurată şi fără de prihană mijlocitoare către Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israel, Care avea să Se nască din tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră».

O, minunile tale, Stăpână, ceea ce nu ştii de nuntă! căci eşti mijlocitoarea muritorilor păcătoşi către Cel Ce S-a născut din tine, pentru aceea roagă-te ca şi pe mine, cel ce am păcătuit mai presus de toţi muritorii, să mă împace cu El. Omoară, Fecioară, cugetul trupului meu şi năvălirile patimilor şi sfatuirile demonilor fa-le deşarte şi călăuzeşte-mă, ca să umblu pe căile Vieţii, ceea ce ai odrăslit tuturor Viaţa. Slavă…

Curăţeşte întinăciunile inimii mele, prin lacrimi, prin rugăciunile cuvioşilor îngeri, Curată, şi ridică sufletul meu din întuneric şi mintea cheam-o din căi lăturalnice şi călăuzeşte-o pe calea nepătimirii. Şi acum… Mintea mi-am spurcat prin cugete de ruşine şi sufletul cu plăceri, întrecându-i pe cei din vremea lui Noe prin străine fapte de ruşine, pentru care şi strig acum, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de potopul cel înţelegător.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Cel Ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi ai umplut de bucurie cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina dumnezeieştii Tale cunoştinţe inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă».

Scoate-mă pe mine din văpaia cea cumplită a gheenei, ceea ce ai născut focul dumnezeirii cel neapropiat, pe Cel Ce S-a făcut ca noi în ipostasul dumnezeu-omenesc, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. De viitoarea osândă nu mă spăimântez, eu, ticălosul, nici de întunericul cel preaadânc, nici de viermele cel neadormit şi nici de scrâşnirea dinţilor, nici de focul cel nestins, pentru aceasta îţi cer ţie, Fecioară, de acestea toate, mântuieşte-mă. Slavă…

Vindecă durerile sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel Ce vindecă toate bolile noastre cu Patimile Lui cele mântuitoare şi preacurate, ca să te mărim pe tine cu credinţă. Şi acum… Nu am ucis precum Lameh pe tânăr, nici pe bărbat, Maica lui Dumnezeu, ci, prin căderi, mi-am omorât mintea şi cugetul; aşadar, dreapta mânie a lui Dumnezeu să nu mă predea pe mine Judecăţii, ci aici să mă curăţească.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare».

Trupul mi l-am întinat cu faptele cele viclene, mintea cu poftele, simţurile cu atingerile plăcerilor, dăruieşte-mi mie izbăvire de acestea pentru curgerile lacrimilor mele, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită. Timpul vieţii mele cu somnul l-am cheltuit, şi în lenevire şi desfătare şi în cugete întortocheate, şi acum măcar, la vremea bătrâneţii, înţelepţeşte-mă, Maica lui Dumnezeu, şi la pocăinţă mă călăuzeşte. Slavă…

Cugetând la nebunia celor dinainte de Lege, nebuneşte am lucrat fapte de ruşine, una peste alta clădindu-le, ca pe nişte ziduri. Dar tu, Curată, înţelepţeşte-mă prin Duhul Sfânt. Şi acum…

Capcane mi-au întins în ascuns, Prealăudată, cei mândri cu adevărat, şi cu frânghiile păcatelor mele, laţuri întind picioarelor mele, pe care tu, ca o bună, desfa-le ca pe nişte fire de păianjen.

Sedealna, Glasul 1

Soborul îngeresc Nădejdea creştinilor nemincinoasă şi tare, dătătoarea milei şi izvorul milostivirii, cheie care descui bunătatea lui Dumnezeu, deschide-ne nouă tuturor uşile milostivirii şi intrarea în raiul desfătării tuturor ne-o dăruieşte, Stăpână.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Cuptor duhovnicesc te gândim noi, credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că, precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, păcătosul, în pântecele tău m-a înnoit Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit».

Rupe, curată, legăturile inimii mele, uitarea şi înfricoşata ne- cunoştinţă şi împietrirea sufletului şi nebunia, cu care, legându-se, mintea mea nu poate să alerge la lărgimea contemplaţiei şi la înălţimea dumnezeieştii cunoştinţe. Vai patimilor şi pornirilor mele! Vai nemăsuratelor mele răutăţi! Care faptă de ruşine nu am săvârşit ca unul fără de minte? Ce păcat nu am făcut din patima plăcerii? Dar tu, Curată, măcar la bătrâneţe, pocăinţă dăruieşte-mi. Slavă…

Trândăvia în care zac, Stăpână, şi somnul cel îngreunat al lenevirii mele, rogu-mă, Nepătată, cu privegherile tale către Dumnezeu, depărtează-le cu rugăciunile tale şi miluieşte-mă pe mine cel ce cânt: Lăudat şi preaslăvit este Dumnezeul părinţilor noştri. Şi acum…

Vai, mie, suflete! Cum laşi la o parte ruşinea mai mult decât Ham cel fără de ruşine? Căci nu ai acoperit ruşinea celui de aproape al tău prin fire şi prin har, ci, în chip neomenos, l-ai dispreţuit. Acum, aşadar, cu căldură spre milostivire te întoarce, Fecioară.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare… ».

Mort fiind, ticăloase suflete, din cumplită nepăsare ridică-te ca dintr-un somn şi agoniseşte-ţi mijlocitoare pe cea singură fără de bărbat, pe Născătoarea de Dumnezeu, ca să te învieze prin chipurile pocăinţei şi să îţi arate căile nepătimirii.

Adoarme dar poftele cele împătimite şi şterge până în sfârşit închipuirile patimilor celor pierzătoare de suflet, Curată, ca să te slăvesc pururi şi să te binecuvântez pe tine, ceea ce eşti singură pricină a mântuirii tuturor.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul Tot chipul a toată plăcerea am săvârşit nebuneşte şi toate simţirile mele le-am întinat în chip cu totul de ruşine, dar către tine scap, cea neîntinată, Stăpână, apărătoarea tuturor păcătoşilor, izbăveşte-mă pe mine de focul şi întunericul cel de veci. Şi acum…

Prin curăţia lacrimilor mele, Curată, spală rănile sufletului meu, ceea ce ai născut pe Hristos, Cel Ce a vindecat pe cei zece leproşi şi pe femeia cea cu curgere de sânge, pentru ca şi eu să aud doritul glas: „credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.” Să lăudăm…

Irmosul

«În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.»

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

Iată, deja de sfârşitul vieţii mele vremelnice m-am apropiat, vai, mie, şi îngreunat de păcate, mă duc să fiu pedepsit pentru nesfârşite veacuri, Fecioară, ceea ce ai născut pe Judecătorul tuturor, pe Acesta, fă-L mie milostiv, Stăpână.

Domnului Legile lui Dumnezeu le-am călcat şi legii păcatului am supus sufletul meu şi legii minţii nu m-am plecat, eu, nenorocitul; ceea ce ai covârşit legile firii prin preacurată naşterea ta, supune legile trupului meu. Slavă…

Ridică greaua povară a păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, Preanevinovată, şi învredniceşte-mă, Curată, să port jugul cel uşor al Fiului şi Dumnezeului tău şi să străbat calea vieţii care duce la odihna cea de sus. Şi acum…

Ca să arăţi adâncul cel nesfârşit al îndurărilor tale şi al bunătăţii şi milei Fiului tău, Prealăudată, dăruieşte-mi iertare şi mie celui care mai presus de toţi am păcătuit şi sălaş în grădina raiului îmi dăruieşte.

Prosomii. Glasul 1.

Prealăudaţilor mucenici. Bucură-te, palat însufleţit, preacurat şi purtător de lumină, Prealăudată;

bucură-te, cea fără de bărbat; bucură-te, dumnezeiesc acoperământ; bucură-te, zid nebiruit; bucură-te, ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Dumnezeu; bucură-te, îndreptarea lui Adam şi izbăvirea Evei; bucură-te, puterea tuturor credincioşilor. Bucură-te, tron de foc al lui Dumnezeu, trandafirul cel neveştejit; bucură-te, ceea ce singură ai odrăslit crinul cel cu bună-mireasmă; bucură-te, Preasfântă, prin care suntem izbăviţi de blestemul de la început; bucură-te, Stăpână preaminunată, bucuria lumii; bucură-te, lauda tuturor ortodocşilor.

Bucură-te, pajişte înflorită şi înmiresmată, fără de prihană; bucură-te, viţă înflorită; bucură-te, Fecioară, măslin pururea roditor; bucură-te, mireasma mirului celui bun; bucură-te, livada lui Dumnezeu; bucură-te, munte umbrit şi împădurit; bucură-te, pururi Fecioară, rai binecuvântat de haruri.

Umple de veselie inima mea, Curată, ca o mult milostivă şi slobozeşte-mă de lacrimi ca una care ai născut bucuria, ceea ce singură eşti Maica lui Dumnezeu.

Şi rogu-mă, scoate pe robul tău din toate necazurile, ca să te slăvesc pe tine şi să te preamăresc cu dragoste, pe tine, ceea ce eşti mai presus de toate făpturile.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Teodor Studitul – Sâmbătă seara

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

119761_icoana-dintr-un-lemn-co

Glasul 1
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Teodor Studitul

A cărui metodă este aceasta: La troparul întâi al fiecărei cântări, se
roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica
Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea, Hristos răspunde Maicii
Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăşi răspunde păcătosului.
Al cărei acrostih este (*):

«Stăpână, pleacă-te la rugăciunea lui Teodor»

Cântarea 1. Glasul 1
Irmosul:

«Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut
minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se
zice după fiecare tropar)

Păcătosul către Maica Domnului:

Vas care ai cuprins firea cea necuprinsă, pe Hristos roagă-L să mă
izbăvească pe mine de focul cel întunecat, Curată Fecioară, şi să mă arate
părtaş împărăţiei Sale.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se
zice după fiecare tropar)

Maica Domnului către Hristos:

Primeşte rugăciunea mea, Fiule şi Cuvântule, şi izbăveşte de osândă
pe robul tău care strigă către mine din adâncul sufletului şi-l învredniceşte pe
el de împărăţia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Hristos către Maica Domnului:

Tu, Maică, mă cunoşti pe Mine, izvorul milei, căci pe toţi păcătoşii
care-Mi greşesc Mie, Stăpânului, în toată clipa, îi miluiesc, dar acesta mai
mult decâţ toţi mă amărăşte cu fapte de ruşine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Maica Domnului către păcătos:

Prin multe căderi şi fapte străine şi de ruşine ai amărât pe Fiul meu,
încât acum mila Lui către tine s-a pornit spre mânie şi urgie.

Cântarea a 3-a
Irmosul:

«Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi
mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânţă, lui Hristos-Dumnezeu să-I
strigăm:

Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne».
Întreaga mea viaţă cu adevărat în fapte rele am cheltuit-o, de aceea
acum către tine strig: Roagă-L pe Fiul tău, Curată, ca precum pe fiul cel
risipitor, să mă cheme iarăşi şi să mă mântuiască pe mine, cel ce zac în
nelegiuiri.
Iartă, Stăpâne a toate, Care în chip de negrăit Te-ai născut din
pântecele meu şi miluieşte pe robul Tău, precum odinioară pe fiul cel
risipitor, şi arată-l pe el fiu al Tău, Preabunule, şi de-a dreapta Ta şezător în
ziua Judecăţii.
Slavă…
O, maică, strig şi eu către tine, ascultă-mă şi tu cu luare-aminte: Cel ce
a petrecut ca un risipitor, întorcându-se în fierbinţeala pocăinţei, a strigat
„am păcătuit”, dar acesta, deşi strigă către tine pocăindu-se, în cele străine se
rătăceşte.
Şi acum…
Cele ce mi-ai grăit le-am spus Fiului meu, strigând către El ca pe tine
să te învrednicească de împărăţie, dar El mi-a răspuns împotrivă: că nu s-a
apropiat de Mine cu credinţă fierbinte şi pentru aceasta îl lepăd de la faţa
Mea pe acesta.

Cântarea a 4-a
Irmosul:
«Cu Duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, Proorocule
Avacum, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte,
când va veni vremea, Te vei arăta, Slavă puterii Tale, Doamne».

Cugetând, o, Fecioară, la puterea ta, cu frică strig ţie celei uneia bune:
Deşi nu am pocăinţă fierbinte, cu rugăciunile tale către Stăpânul, dă-mi mie
desăvârşită îndreptare.
Ascultă, Dumnezeule, prin fire Iubitor de oameni, pe Maica Ta,
Stăpâne, strigând către Tine, cu stăruinţă, ca pe robul tău să îl izbăveşti de
osândă şi chiar de nu a dobândit desăvârşită credinţă, pe aceasta, ca un
Dumnezeu dăruieşte-i-o.
Slavă…
O, Maică, acestuia de nenumărate ori i-am dăruit prilejuri de mântuire;
dar el nu a lăsat păcatele cu care a ajuns până la moarte şi pentru aceasta nici
nu poate fi mântuit, până ce nu se va arunca în foc.
Şi acum…
Acum am cunoscut pricina pierzaniei tale, precum spune
dumnezeiescul meu Fiu, căci tu cu totul zaci în păcat şi desăvârşit te-ai dat
nepăsării. Cine acum te va ridica pe tine care zaci de boală?

Cântarea a 5-a
Irmosul:

«Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe îngerul sfatului Tău
celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la
lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţa venind, Te slăvim pe
Tine, Iubitorule de oameni».
Fecioară, acum însetez a petrece pururea, în cărările pocăinţei, care să
mă poarte către viaţa cea fără de sfârşit. Însă, acum degrabă, înfricoşătoarele
cete ale vrăjmaşilor demoni mă trag în jos să mă arunce în adâncul păcatului
şi în înfricoşatul noroi al pierzaniei.
Omorând moartea, Mântuitorule, mai întâi pe Adam din legături l-ai
slobozit, pentru aceea şi acum pe robul tău, Fiule, te rog, smulge-l dintre
cetele demonilor celor batjocoritori, căci aceia nu îl lasă pe acesta vreodată
cu desăvârşire a se pocăi.
Slavă…
Prealăudată Maică, strig ţie şi Eu:

Cu postul şi rugăciunea ar ieşi afară
din acela mulţimea atotviclenilor demoni, însă acesta, necurăţindu-şi trupul
prin înfrânare, rugăciune şi curăţie, vai, s-a făcut peşteră demonilor.

Şi acum…
Cuvintele de mai înainte ale Fiului meu le-ai auzit prea bine şi
cunoaşte cele de trebuinţă pentru mântuire; căci nici ucenicii Lui, când nu au
putut să alunge demonul, le-a strigat acestora zicând: Cu post şi rugăciune
iese neamul acesta de demoni!

Cântarea a 6-a
Irmosul:

«Proorocului Iona urmând, strig: Scapă viaţa mea din stricăciune,
Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine, cel ce strig: Slavă
Ţie».
Sunt plin de cuvinte, dar de fapte bune cu totu-s deşert, căci nu iubesc
nici post, nici rugăciune a plini, Mireasa lui Dumnezeu, de aceea acum la
tine caut scăpare.
Vezi, mult milostive Fiule, pe Maica Ta, Te rog: Cel ce aleargă la
mine, este lipsit de toată fapta bună şi strigă mie: Nu am altă nădejde afară
de tine, Stăpână.
Slavă…
Cu fierbinţeală rugându-te, încetează, Maică, a grăi, căci acesta se
întinează, gândind că sunt milostiv, neluând seama la mânia mea.
Şi acum…
Am rugat pe Fiul şi Dumnezeul Meu pentru tine, ca să agoniseşti
miluire. Dar El îmi strigă mie să încetez a mai mijloci pentru mântuirea ta.
Sedealna, glasul 1
Mormântul tău, Mântuitorule…
Rai cuvântător pe pământ te-a răsădit pe tine Hristos, Săditorul Raiului
celui dintâi, iar în mijlocul tău a crescut pomul vieţii, pe Care şi roagă-L să
mă învrednicească şi pe mine de desfătarea Raiului şi să mă adape cu apele
odihnei celei desfătate.

Cântarea a 7-a
Irmosul:

«Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă
nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul
văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Stăpână, nu mă lepăda în adâncul
pierzaniei pe mine cel slăbit, ci întoarce-te, strigân

Slavă…
Miluiesc şi mântuiesc pe oricine vine la Mine cu mult dor, căci Eu nu
voiesc vreodată a pierde făptura Mea, căci anume pentru a o mântui M-am
născut întreg din tine, dar acesta departe este de zidirea Mea.
Şi acum…
Înţelepciune a Celui Preaînalt fiind mai înainte, Fiul Meu S-a făcut om
desăvârşit din mine, ca să îi mântuiască pe cei ce cu credinţă fierbinte păzesc
dumnezeiescul botez, dar tu te-ai arătat nepărtaş acestora.

Cântarea a 8-a
Irmosul:

«Pe Cel de care se înfricoşează şi Îngerii… ».
Îndrăznind, la tine vin iarăşi, Fecioară, văzând pe Fiul Tău mântuind
pe desfrânata şi pe tâlharul, căci nici aceştia nici o faptă bună din Lege nu au
plinit în viaţa lor, dar au dobândit iertare.
Din înălţime caută şi vezi şi auzi pe Maica Ta care se roagă Ţie şi
izbăveşte de foc pe robul tău acesta ca pe desfrânata mai înainte şi precum ai
mântuit pe tâlharul pe cruce.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul
Tâlharul spânzurat oarecând pe cruce cu credinţă a strigat:
„Pomeneşte-mă şi pe mine”, iar desfrânata a vărsat izvor de lacrimi, dar
acesta nu este asemenea cu ei.
Şi acum…
Pe desfrânata care plângea, Hristos a mântuit-o, precum şi pe tâlharul
care a crezut, pe cruce, dacă, aşadar, voieşti să dobândeşti mântuire, aleargă
către Domnul cu lacrimi şi credinţă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântăndu-I
şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii
Irmosul
«Pe Cel de Care se înfricoşează şi îngerii şi toate oştirile, ca de
Făcătorul şi Domnul, preoţi preaslăviţi-L, tineri lăudaţi-L, popoare
binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a
Irmosul:

«Pe norul cel purtător de lumină întru care Stăpânul tuturor, Cel fără
de început, S-a pogorât din cer, ca ploaia peste lână, şi S-a întrupat, pentru
noi facându-Se om, să o mărim toţi ca pe o Maică curată a Dumnezeului
nostru».

Fiind aflat mai păcătos decât toţi oamenii la un loc, Fecioară, şi pentru
aceasta mă ruşinez a mă apropia de Fiul tău, dar tu roagă-L, fa-L milostiv să
mă primească în credinţă fierbinte şi pe mine care mă apropii de El cu dor.

Izbăveşte de osândă, Cuvinte, pe robul cel ce se apropie de Tine şi Te
rog pe Tine nu pomeni fărădelegile lui, căci chiar dacă a greşit Ţie,
Mântuitorule, către mine caută scăpare şi mă rog: Cel ce plineşti cererile
tuturor, pentru mine, primeşte-l şi pe acesta.
Slavă…
Maică, cel ce acum aleargă la tine, nu este vrednic de milă, nu este,
căci nimeni dintre oameni precum acesta nu M-a întărâtat spre mânie, dar
pentru preacuvioasele tale rugăciuni nu îl voi face pe el părtaş osândei la
Judecată, daca îmi va aduce roade de pocăinţă.
Şi acum…
În iadul cel mai de jos fiind, ai fost urcat la înălţime prin rugăciuni
către dumnezeiescul meu Fiu, dar ia aminte, ca nu cumva să mai cazi în
învinuirile cele cumplite de la început, ci umblă în căile pocăinţei, ca nu
cumva iarăşi să fii aruncat în gheenă.

Prosomii. Glasul 1

Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti
Liman păcătoşilor, bucurie lumii, izbăvirea celor înviforaţi,
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strig ţie: Primeşte şi rugăciunea mea şi
cererea, Nepătată, pe care du-le degrab Fiului Tău, ca să mă mântuiască şi pe
mine, risipitorul.
Pricina a toată bucuria fiind, Preaiubitul meu Fiu, iertare de păcate
dăruieşte robului Tău, ca să cunoască toţi că eu, ca o Maică, am mare
îndrăznire către Tine, de a mă ruga Ţie, Hristoase al meu, mai presus de toţi
sfinţii Tăi.
Sălaşul bucuriei, Maică, plecându-mă la rugăciunea ta, iertare de
păcate îi dau orbului acestuia şi dezlegare; dar spune-i să înceteze a mai
păcătui şi a Mă mai întărâta spre mânie, căci prin fire sunt Iubitor de oameni.
Iată, ai primit iertare pentru căderile tale, prin rugăciunile şi mijlocirile
mele, dar ia aminte restul vieţii să-l petreci în chip plăcut Domnului, ca să ai
parte în Rai cu cei aleşi de slava bucuriei şi desfătării care nu are sfârşit.

(*) Majoritatea canoanelor în originalul grec sunt scrise în acrostih

Imaginea: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea

 

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa – 12 Iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

icoana-maicii-domnului-prodromita

Troparul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururi Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm, mulţumind. Căci printr-însa dăruieşti celor credincioşi cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea

Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit;
Bucură-te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit;
Bucură-te, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită;
Bucură-te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost;
Bucură-te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat;
Bucură-te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat;
Bucură-te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit;
Bucură-te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit;
Bucură-te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire;
Bucură-te, a nădejdii sale neclintită răsplătire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea

Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska atunci când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească, şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”, şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat;
Bucură-te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat;
Bucură-te, că bolnavul luând agheasmă s-a vindecat;
Bucură-te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat;
Bucură-te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut;
Bucură-te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut;
Bucură-te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit;
Bucură-te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit;
Bucură-te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici;
Bucură-te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci;
Bucură-te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor;
Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii apostolilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea

Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie, şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi:
Bucură-te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată;
Bucură-te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată;
Bucură-te, că împreună cu icoana ta ai călătorit;
Bucură-te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit;
Bucură-te, că după plecarea icoanei ele nu se împuţinau;
Bucură-te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau;
Bucură-te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare;
Bucură-te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare;
Bucură-te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor;
Bucură-te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor;
Bucură-te, Fecioară, a Împărăţiei cerurilor mireasmă;
Bucură-te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea

S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Şi ajungând la icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat:
Bucură-te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit;
Bucură-te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit;
Bucură-te, că prin icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit;
Bucură-te, că în casa învăţătorului puţin credincios să fie dusă nu ai primit;
Bucură-te, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit;
Bucură-te, că mai potrivit să vină închinătorul la icoană au socotit;
Bucură-te, că a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea ta;
Bucură-te, că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia icoana;
Bucură-te, că până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut;
Bucură-te, că împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfăcut;
Bucură-te, că de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au înspăimântat;
Bucură-te, că l-ai smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea

În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană, şi, pocăindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă:
Bucură-te, că risipind tu cursele diavoleşti agonisim folos;
Bucură-te, că nu ai răbdat hulele zugravului necredincios;
Bucură-te, că prin schimbarea feţei tale din icoană l-ai mustrat;
Bucură-te, că pricepându-şi greşeala minunile tale le-a trâmbiţat;
Bucură-te, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor;
Bucură-te, că ai venit în apărarea credincioşilor;
Bucură-te, că din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit;
Bucură-te, că nu pierderea, ci înţelepţirea lui ai dorit;
Bucură-te, a hulitorilor chemare la pocăinţă;
Bucură-te, a binecredincioşilor slăvită biruinţă;
Bucură-te, că celor ispitiţi de necredinţă le ajuţi;
Bucură-te, că cei ce vestesc minunile tale îţi sunt bineplăcuţi;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea

Pentru a lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi Îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te lăudăm pe tine, care eşti nădejdea celor deznădăjduiţi:
Bucură-te, că vestea minunilor tale şi printre evrei s-a răspândit;
Bucură-te, că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit;
Bucură-te, că ai primit rugăciunea ei deznădăjduită;
Bucură-te, că ai vrut să lepede credinţa ei cea greşită;
Bucură-te, că viaţa i-ai salvat în ceasul de pe urmă;
Bucură-te, că prin tine a intrat în a Bunului Păstor turmă;
Bucură-te, că împreună cu copiii ei a primit botezul;
Bucură-te, că datorită ţie peste casa ei a strălucit harul;
Bucură-te, că dreapta credinţă prin tine se întăreşte;
Bucură-te, că gura păgânilor care nu se închină icoanei tale amuţeşte;
Bucură-te, spre Biserica lui Hristos far călăuzitor;
Bucură-te, ceea ce calci şerpii rătăcirilor şi eresurilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea

Din rânduială dumnezeiască a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul voia să păstreze icoana în ţara în care s-a făcut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului, şi ei I-au cântat Celui ce îi păzise în călătorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ai binecuvântat prin venirea ta schitul athonit şi, aşezând-o pe ea nu departe de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător, i-ai acoperit cu sfântul tău acoperământ pe toţi cei ce au venit să se închine ţie, monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare;
Bucură-te, că obştile athonite cinstesc icoanele tale de minuni făcătoare;
Bucură-te, că din numele date icoanelor tale cunoaştem lucrarea lor;
Bucură-te, că prin icoana Portăriţa eşti Poartă a mănăstirii ivirilor;
Bucură-te, că icoana Dulcea sărutare e cununa Filotheiului;
Bucură-te, că eşti Călăuzitoarea obştii Xenofontului;
Bucură-te, Împărăteasa tuturor, lauda Vatopedului;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a închinătorilor Dochiarului;
Bucură-te, că în icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vădit;
Bucură-te, a Marii Lavre podoabă, că Sfântul Ioan Cucuzel glasul ţi l-a auzit;
Bucură-te, că în faţa icoanei ţi-au cerut ajutor stareţii Pantocratorului;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea

Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, cântându-I Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

„Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”, s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice. Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale, îţi zicem cu umilinţă:
Bucură-te, că schimnicului i-ai ascultat cererile;
Bucură-te, că degrabă i-au încetat suferinţele;
Bucură-te, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit;
Bucură-te, că având sufletul împăcat s-a săvârşit;
Bucură-te, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat;
Bucură-te, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat;
Bucură-te, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi;
Bucură-te, că dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim;
Bucură-te, că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim;
Bucură-te, a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire;
Bucură-te, a treptelor căii împărăteşti propovăduire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 10-lea

Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa:
Bucură-te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit;
Bucură-te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit;
Bucură-te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta;
Bucură-te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala;
Bucură-te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării;
Bucură-te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării;
Bucură-te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare;
Bucură-te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare;
Bucură-te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea;
Bucură-te, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta;
Bucură-te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat;
Bucură-te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 11-lea

Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală: „Dacă icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje, a lepădat îndoiala şi I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Credem mijlocirii tale, Maică Sfântă, că aşa cum ai purtat de grijă praznicului tău, la fel porţi de grijă şi acum, dând cele de trebuinţă nu numai monahilor, ci şi mirenilor care se roagă ţie cu credinţă:
Bucură-te, că peştii de la praznic milostivirea ta au vădit;
Bucură-te, că mulţimea darurilor tale o au închipuit;
Bucură-te, a flămânzilor îndestulătoare;
Bucură-te, a lipsurilor noastre curmare;
Bucură-te, mângâiere a celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, îmbrăcăminte şi acoperământ celor goi;
Bucură-te, cunună a celor care duc crucea necazurilor;
Bucură-te, încurajare a celor aflaţi la capătul puterilor;
Bucură-te, că ne înveţi să rânduim toate cu chibzuinţă;
Bucură-te, că sărmanilor le dai cele de trebuinţă;
Bucură-te, iconoamă a schiturilor şi a mănăstirilor;
Bucură-te, chivernisitoare a caselor creştinilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 12-lea

Pictându-se în schitul prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune uimindu-se, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nu numai icoana Prodromiţei a primit dumnezeiesc dar, ci şi cele făcute după izvodul ei, spre bucuria credincioşilor. Şi vestea despre ele s-a răspândit în lumea întreagă, şi chiar în casele creştinilor au fost aşezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, căreia mulţimile îi aduc laude ca acestea:
Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioşilor;
Bucură-te, că minunile le însemnezi pe tablele inimilor;
Bucură-te, predanie scumpă a rugăciunii şi nevoinţei;
Bucură-te, praznic neîncetat, candelă nestinsă a credinţei;
Bucură-te, a celor ce aleargă la tine nădejde neruşinată;
Bucură-te, ceresc omofor şi milostivire neîmpuţinată;
Bucură-te, frumuseţe de nespus şi a sufletului dulceaţă;
Bucură-te, rug aprins care încălzeşti inimile de gheaţă;
Bucură-te, pridvor al Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, scară a darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pregustare a bucuriilor mult râvnite;
Bucură-te, Împărăteasă a bisericilor athonite;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 13-lea

O, Maică Preacurată, ocroteşte-i pe toţi cei care cu cununi de laudă împodobesc icoana ta, prodromiţilor arată-le calea mântuirii, pe închinători acoperă-i cu harul tău, pe cei care din locuri îndepărtate aleargă spre icoană ajută-i şi casa lor fereşte-o de relele întâmplări, ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi…, Condacul 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri…,

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

şi această

Rugăciune către Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

O, Fecioară Preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul că „Muntele Athosului l-am ales, din toate părţile pământului, şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor şi pustnicilor”, şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, împăcare a noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit noul praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te laudă şi dăruieşti cererile tuturor celor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormita noastră păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstească înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale.

O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul drept-credincios care ţi se închină. Ocroteşte obştea părinţilor prodromiţi şi pe toţi închinătorii care aleargă la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta şi cu rugăciunea ta învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în lăcaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, Maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Acatist pentru izbăvirea de necazuri

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

ic_xc_icon

Troparul, glasul al 8-lea

Cel ce prin adancul intelepciunii cu iubirea de oameni toate le chivernisesti si ceea ce este de folos Tuturor le daruiesti, Doamne, iubitorule de oameni, daruieste-ne toate cele ce ne sunt de trebuinta si izbaveste-ne de tot necazul, ca spre Tine nadejdea ne-am pus, spre Mantuitorul si Grabnicul nostru Ocrotitor!

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

„Pana cand, Doamne, ma vei uita, pana in sfarsit? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine? Pana cand voi ingramadi ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea?”, se intreba David proorocul, cuprins de tulburare. Dar cand sufletul sau s-a veselit de milele Tale, Ti-a cantat cu dragoste si multumire: Aliluia!

Icosul 1:

Stim ca la nunta din Cana Galileii ai prefacut apa in vin, PreaDulce Iisuse, si credem ca asa poti schimba slabiciunea noastra in putere, frica noastra in curaj, deznadejdea noastra in nadejde; venim la Tine ca la singurul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru sprijin. Cine ne va putea izbavi de neputintele noastre daca nu o vei face Tu? Sau cine ne va putea da cele de trebuinta? Numai Tu, Doamne, esti limanul nostru si la Tine cautam alinare:

Doamne, Cel ce ne inconjori cu iubire nemarginita, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Imparatul imparatilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Care esti Rasaritul Rasariturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, mangaietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, infrumusetatorul fapturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 2:

„Luati, fratilor, ca pilda de suferinta si de indelunga rabdare pe Proorocii care au grait in numele Domnului”, ne indeamna Sfantul Apostol Iacov, iar noi, urmand sfatul sau, purtam in cugetele noastre nu numai suferintele Sfintilor Prooroci, ci si pe ale tuturor sfintilor care, gustand din paharul durerii, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Stim neputintele si slabiciunile noastre, dar stim si ca Iti sta in putere sa ne intaresti asa cum L-ai intarit pe David cand s-a luptat cu Goliat si cum i-ai intarit pe Sfintii Tai in lupta cu puterile intunericului. Pentru acesta ne rugam Tie:

Doamne, precum i-ai pazit pe cei trei tineri in cuptorul cel de foc, pazeste-ne si pe noi;
Doamne, ocroteste-ne asa cum l-ai ocrotit pe Proorocul Daniil cand se afla in groapa cu lei;
Doamne, care in grele incercari i-ai fost acoperitor Sfantului Apostol Pavel, acopera-ne cu Harul Tau;
Doamne, da-ne putin din puterea ce i-ai dat-o tanarului Nestor cand l-a biruit pe puternicul Lie;
Doamne, invata-ne sa ravnim rabdarea Sfantului Alexie, cel numit Omul lui Dumnezeu;
Doamne, ajuta-ne sa ii cinstim si sa ii urmam pe Sfintii pe care nimic nu i-a putut desparti de dragostea Ta;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 3:

Stim cuvantul Evangheliei ca „cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” si ne temem sa nu pierim din pricina nerabdarii noastre. O, daca am avea muceniceasca rabdare, atunci ar fi primita de Dumnezeu ca o tamaie cu bun miros si s-ar inalta la ceruri ca un tainic: Aliluia!

Icosul 3:

Decat sa ne plangem ca suferim cum nu a mai suferit nimeni vreodata, mai bine ne-am aduce aminte de Dreptul Iov. Bunatati felurite a avut si pe toate le-a pierdut, dar pentru ca nu L-a hulit pe Dumnezeu s-a invrednicit de binecuvantarea Sa si a primit la urma mai multe decat avea la inceput. Ajuta-ne sa ne impartasim de rabdarea sa, Doamne, Cel ce ai fost rastignit pe cruce pentru mantuirea noastra, si sa ne impartasim si de binecuvantarile Tale:

Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, miluieste-ne;
Doamne, datatorul celor ce cer, daruieste-ne darul rabdarii;
Doamne, imbracamintea saracilor, imbraca-ne cu rabdarea Dreptului Iov;
Doamne, folositorul vaduvelor, intelepteste-ne ca sa nu mai cadem in deznadejde;
Doamne, aparatorul celor lipsiti, invata-ne sa Iti cerem ajutorul;
Doamne, deschizatorul celor ce bat, deschide-ne noua usa binecuvantarilor Tale;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 4:

Grijile ne apasa si ne tulbura, indepartandu-ne mintea de la Dumnezeu, si sufletele noastre nu gasesc alinare. Nu este cu putinta sa scapam de tirania lor daca nu ne vom indrepta nadejdea spre Domnul, Cel ce asteapta sa primeasca de la noi cantarea: Aliluia!

Icosul 4:

„Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.” Asa ne-ai povatuit Tu, Preabunule Doamne, dar noi nu am urmat acest cuvant, ci fiind plini de mandrie ne-am pus nadejdea in lucrul mainilor noastre. Dar acum, rusinati fiind si lipsiti de cele de trebuinta, cadem cu umilinta la ajutorul Tau, nadajduind ca vei ierta greseala noastra:

Doamne, vezi lipsurile noastre si daruieste-ne toate cele care ne sunt de trebuinta;
Doamne, intareste-ne sa putem rabda incercarile prin care ai ingaduit sa trecem;
Doamne, daruieste-le celor lipsiti de hrana sa se indestuleze de milele Tale;
Doamne, Care ai inmultit painile si pestii in pustie, inmulteste darurile cu care binecuvantezi familiile nevoiase;
Doamne, ajuta-ne sa nu ne lipim inimile de bunatatile lumesti;
Doamne, lumineaza-ne gandurile, ca sa nu mai ravnim ceea ce nu ne este de folos;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 5:

Stiindu-ne in vreme de boala cartitori precum de demult iudeii in pustie, Te rugam cu zdrobire de inima sa alungi de la noi aceasta neputinta si sa ne dai putere ca oricat de mari ar fi suferintele noastre sa Iti cantam, graind: Aliluia!

Icosul 5:

Toti vom muri, toti vom parasi aceasta lume in care cunoastem durerea si boala. Sa intelegem durerile trupesti ca oglindire a suferintei vesnice si bold pentru a cere dumnezeiasca milostivire:

Doamne, Vindecatorul bolnavilor, vindeca durerile noastre;
Doamne, daruieste rabdare celor aflati in suferinte sufletesti si trupesti;
Doamne, tamaduieste-i pe cei carora le este de folos aceasta;
Doamne, intareste-i pe cei biruiti de suferinte de tot felul;
Doamne, pune in inimile celor bolnavi nadejdea vesnicei bucurii;
Doamne, povatuieste-i pe cei care sufera sa se teama de vesnica suferinta si sa se pocaiasca;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 6:

Ne temem de cutremur, ne temem de sabie, dar nu ne temem de focul cel nestins si de celelalte chinuri vesnice care ne asteapta daca ne lasam prinsi in lanturile patimilor si in cursele vrajmasului, si daca uitam sa Ii cantam Celui ce stapaneste intreaga lume: Aliluia!

Icosul 6:

Credem ca sunt adevarate minunile pe care le marturiseste Evanghelia, Hristoase, prin care ai fost Grabnic Ajutator celor aflati in necazuri de tot felul, si stim ca izvorul lor nu a secat, ci curge pana in zilele noastre. Alergam la ajutorul Tau, nadajduind ca nu vei trece cu vederea cererile noastre, ci vei randui toate spre folosul nostru:

Doamne, alunga de la sufletele noastre zadarnica tulburare si daruieste-ne sa gustam linistea;
Doamne, apara toate asezarile crestine si pe cei ce locuiesc intr-insele;
Doamne, pazeste-ne de cutremur, de potop, de foc si de celelalte necazuri;
Doamne, pazeste-ne de caderea in pacat, pe noi si pe cei pentru care ne rugam Tie;
Doamne, daruieste-ne sfarsit crestinesc, ferindu-ne de moartea naprasnica;
Doamne, izbaveste-ne de focul cel nestins si de chinurile care ii asteapta pe pacatosii care nu se pocaiesc;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 7:

Degeaba Il rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca pace, degeaba Il rugam sa ne pazeasca de venirea altor neamuri asupra noastra si de razboiul cel dintre noi, daca mergand pe drumul pierzarii nu vrem sa pricepem ca El vede toate faptele noastre, si nici sa ne pocaim, ci doar Ii cantam: Aliluia!

Icosul 7:

Izbaveste-ne, Doamne, de toata rautatea oamenilor si da-ne putere sa ne rugam pentru cei care ne prigonesc. Picura in inimile noastre o picatura din dragostea Ta, a Celui ce Te-ai rugat pentru cei ce Te-au rastignit, ca sa putem plini porunca iubirii de vrajmasi:

Doamne, impaca-i pe cei ce se vrajmasesc, facandu-se unelte ale diavolului;
Doamne, invata-ne sa ne iertam unii pe altii si sa uitam raul care ni s-a facut;
Doamne, alunga de la noi duhul maniei si picura in inimile noastre iubirea pentru cei ce ne dusmanesc;
Doamne, intoarce raul in bine, spre slava Numelui Tau;
Doamne, iarta-i pe toti cei care ne-au gresit, cu stiinta sau fara de stiinta;
Doamne, umple cu dragostea Ta inimile celor apasati de singuratate, care nu gasesc intelegere la oameni;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 8:

Mieluseaua Ta, Iisuse, Sfanta Justina fecioara, simtind sagetile vrajmasului napustindu-se asupra ei, nu s-a biruit de deznadejde, ci insemnandu-se cu credinta cu semnul crucii a gonit de la ea puterile intunericului, invatandu-i pe cei ispititi de diavol sa cante Izbavitorului celor slabi: Aliluia!

Icosul 8:

Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvanteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau, pe toti cei care se roaga Tie:

Doamne, izbaveste-ne din toate cursele intinse de necuratul diavol;
Doamne, nu ingadui sa fim batjocoriti de uratorul de oameni;
Doamne, ai mila de cei care sufera din lucrare draceasca;
Doamne, fa neputincioase farmecele care sunt indreptate asupra robilor Tai;
Doamne, impiedica-i pe crestini sa caute ajutor la vrajitori, la fermecatoare sau la doctorii inchipuiti;
Doamne, da putere celor care in ispite se insemneaza cu semnul Sfintei Cruci;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 9:

Se aude inca glasul Inaintemergatorului: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor”. Sa parasim iubirea de sine, sa parasim desfatarile lumesti si sa alergam la Doctorul care tamaduieste sufletele, cantandu-I cu umilinta: Aliluia!

Icosul 9:

Doamne Iisuse Hristoase, noianul pacatelor noastre ne apasa si zacem ca bolnavul de la Scaldatoarea Siloamului, neavand putere sa intram in scaldatoarea pocaintei. Ajuta-ne, Tu, Milostive Doamne, sa primim curajul de a parasi si de a uri pacatul, de a alerga la scaunul spovedaniei si de a ne marturisi prea multele noastre pacate:

Doamne, care nu Te-ai scarbit de pacatoasa care Ti-a sarutat picioarele, milostiv fii noua, pacatosilor;
Doamne, oricat de mari ar fi caderile noastre, ajuta-ne sa ne ridicam;
Doamne, nu stim sa ne pocaim de nu ne vei trimite gandul cel bun;
Doamne, alunga de la noi pe vrajmasul care ne opreste sa ne spovedim cu zdrobire de inima;
Doamne, iarta-ne toate pacatele facute cu cuvantul, cu lucrul sau cu gandul, cu voie sau fara de voie;
Doamne, invata-ne sa punem inceput bun mantuirii;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 10:

Ca o desfranata, lumea aceasta ne ispiteste sa parasim calea cea stramta si sa imbratisam trecatoarele desfatari. Noi insa Te rugam sa ne daruiesti darurile Duhului Sfant: duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu si duhul bunei-credinte, ca stand neclintiti in fata ispitelor sa Iti inaltam cantarea: Aliluia!

Icosul 10:

Cei care asculta poruncile Evangheliei vor auzi din gura Ta, Doamne, cuvant de bucurie: „Flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat. Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii”. Invata-ne sa facem faptele credintei, Doamne, invata-ne sa traim plini de dragoste pentru ceilalti, ca sa avem nadejde de mantuire:

Doamne, daruieste-ne sa Te iubim din toata inima si din tot cugetul nostru;
Doamne, daruieste-ne sa ne iubim aproapele cu dragoste jertfelnica;
Doamne, Care ai spalat picioarele ucenicilor Tai, invata-ne sa slujim aproapelui nostru ori de cate ori este nevoie;
Doamne, Tu care esti Samarineanul milostiv, indeamna-ne sa ingrijim ranile semenilor nostri;
Doamne, lumineaza-ne ca in cei pe care ii ajutam, flamanzi, goi sau bolnavi, sa Te vedem pe Tine;
Doamne, da-ne puterea de a nu sovai sa implinim poruncile Tale;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 11:

A inceput razboiul, se aude trambita care ne cheama la lupta, care ne cheama sa parasim lenevia cea pierzatoare de suflet si sa ne inarmam cu sabia Duhului, cu coiful mantuirii si cu pavaza credintei, luptand pana la sange impotriva patimilor si a poftelor si cantand cantarea: Aliluia!

Icosul 11:

Ori de cate ori cadem in lupta, sa ne ridicam degraba, ca sa nu se primejduiasca sufletele noastre. Sa luptam cu curaj si cu nadejde, fara sa ne plangem ca ranile noastre sunt prea adanci, caci Imparatul nostru le vede si le va tamadui cu multa pricepere:

Doamne, ajuta-ne sa sporim in rugaciune;
Doamne, povatuieste-ne sa ducem o viata smerita, lepadand gandurile de mandrie;
Doamne, da-ne sa iubim nevointa si sa dispretuim desfatarile patimase;
Doamne, lumineaza-ne si sfinteste-ne, ca sa pastram si sa marturisim dreapta-credinta;
Doamne, daruieste-ne sa traim ca fii intelepti ai Bisericii Tale;
Doamne, nu ingadui sa parasim predaniile Parintilor si sa ne lipim inimile de invataturi ratacite;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 12:

„Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii!”, ne spune marele Pavel, Apostolul neamurilor, apostolul care striga cu glas mare catre crestini ca acestia sa nu astepte vremuri de liniste si odihna pentru a dobandi mantuirea, ci in mijlocul incercarilor sa Ii cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Nu suntem singuri in fata ispitelor, ci suntem ocrotiti de PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu, de soborul Sfintilor si de cetele Ingeresti. Iti multumim, Doamne, pentru toate milele Tale cele aratate si pentru cele ascunse si Te rugam sa ne indrumi pasii pe calea mantuirii, pe calea care duce in curtile Raiului:

Doamne, pentru rugaciunile PreaCuratei Maicii Tale, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile tuturor Cuviosilor Parinti si ale Cuvioaselor Maici, ale Sfintilor stiuti si nestiuti, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile Sfintilor Ingeri pe care de la botez i-ai trimis sa ne ocroteasca, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile tuturor cetelor ingeresti, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile ierarhilor, preotilor si ale celor care ne pomenesc, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile care se inalta in Sfanta noastra Biserica, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, nu suntem vrednici de milele Tale, Fiule al lui Dumnezeu, Hristoase, dar indraznim sa Te rugam sa primesti si putina noastra rugaciune, precum ai primit oarecand cei doi bani ai vaduvei, si sa alungi de la noi tulburarea care ne-a cuprins, ca sa Iti putem canta cu inima smerita: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Stim ca la nunta din Cana Galileii ai prefacut apa in vin, PreaDulce Iisuse, si credem ca asa poti schimba slabiciunea noastra in putere, frica noastra in curaj, deznadejdea noastra in nadejde; venim la Tine ca la singurul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru sprijin. Cine ne va putea izbavi de neputintele noastre daca nu o vei face Tu? Sau cine ne va putea da cele de trebuinta? Numai Tu, Doamne, esti limanul nostru si la Tine cautam alinare:

Doamne, Cel ce ne inconjori cu iubire nemarginita, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Imparatul imparatilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Care esti Rasaritul Rasariturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, mangaietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, infrumusetatorul fapturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

si Condacul 1:

„Pana cand, Doamne, ma vei uita, pana in sfarsit? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine? Pana cand voi ingramadi ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea?”, se intreba David proorocul, cuprins de tulburare. Dar cand sufletul sau s-a veselit de milele Tale, Ti-a cantat cu dragoste si multumire: Aliluia!

Se face otpustul.

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciune la necazuri si suparari:

Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra noastra si au intrat ape pana la sufletele noastre, dar intru Tine este toata nadejdea noastra. Tu cunosti pricina raului care ne apasa. La Tine perii capetelor noastre sunt numarati. La Tine deci scapam si pe Tine te rugam sa departezi de la noi orice rau pierzator de suflet si sa ne ajuti a birui toate ispitele care ne invaluie, ca Tu esti intarirea, scaparea si izbavitorul nostru, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru ieşirea din necazuri

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

manastirea_golia-foto_oana_nechifor_37

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Lui Dumnezeu, nu suntem vrednici de Milele Tale, dar îndrăznim să Te rugăm să primeşti şi puţina noastră rugăciune, precum ai primit oarecând cei doi bani ai văduvei şi să alungi de la noi tulburarea care ne-a cuprins. Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra noastră şi au intrat ape până la sufletele noastre, dar întru Tine este toată nădejdea noastră! Tu cunoşti pricina răului care ne apasă. La Tine perii capetelor noastre sunt număraţi. La Tine scăpăm şi pe Tine Te rugăm să depărtezi de la noi orice rău pierzător de suflet şi să ne ajuţi să biruim toate ispitele care ne învăluie! Tu eşti întărirea, scăparea şi Izbăvitorul nostru, Hristoase Dumnezeule şi Ţie Slavă şi mulţumire pentru toate Îţi înălţăm, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!

Rugăciune pentru răbdare

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

icoana-lacrimi-iisus_w653_h800_q99

O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu? O, iubitele mele suferinți ce mă faceţi asemenea Domnului meu Iisus, cel ce a pătimit pentru mine! O, Iisuse, singura viaţă a sufletului meu! Ajunge-voi oare a odihni între mii de suferinţe pentru mărirea ta? Voi fi fericit, dacă în mijlocul focului necazurilor mă voi aprinde de dorinţa de a suferi chinuri mai mari!

Rugăciune către Maica Domnului pentru vindecarea de boli

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

1_038-240x175

Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Muceniţă Paraschevi din Roma – 26 Iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

agia-paraskevi

Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Paraschevi din Roma, glasul 1:

Osârdia ta asemenea chemării făcând-o, cea ce eşti cu acelaşi nume numită, credinţa ta întocmai cu numele întru locuinţă ai moştenit-o, Sfântă Paraschevi cea purtătoare de chinuri. Pentru aceasta, verşi tămăduiri şi te rogi pentru sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cere să ni se dea har şi iertare de greşeli nouă, celor ce lăudăm pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Muceniţă Prealăudată Paraschevi, pururea pomenită, prin rugăciunile tale cele către Domnul.

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu te-ai arătat frumuseţe muceniţelor, că ai surpat măiestriile vrăjmaşului cu arma Crucii şi biruind cruzimea tiranilor prin chinuire, ai propovăduit credinţa cea cinstitoare de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

paraskeyi13_1

Tiranul cel cumplit, care se închina idolilor ciopliţi, a socotit că-ţi va slăbi tăria răbdării, muceniţă, dar cu înţeleptele tale cuvinte a fost slăbită semeţia lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din sângiurile tale cele Curate Se naşte Cuvântul, Stăpână, luând trup însufleţit; şi pe noi, care am alunecat prin muşcarea înşelătorului, ne-a zidit din nou cu Dumnezeiasca Lui Putere.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica…

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiescul Duh întărea slăbiciunea ta şi a arătat-o luminată, închipuind foarte bine strălucirea sufletului tău cel curat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, muceniţă a lui Hristos, fiind întărită de puterea lui Hristos, ca un diamant tare, ai răbdat bătăile cele fără milă cu vinele de bou.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

agia_paraskevi_1

Pentru dragostea cea către Dumnezeu, tare ai răbdat în privelişte risipirea trupului şi chinurile cele amare şi nesuferite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Singură tu, Maica lui Dumnezeu, te-ai făcut Pricinuitoare bunătăţilor celor mai presus de fire, pentru cei de pe pământ. Pentru aceea, grăim ţie: Bucură-te.

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe cruce, văzându-Te…

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dobândind tămăduiri şi daruri şi vedenii, totdeauna izvorăşti darurile cele dumnezeieşti celor ce cu credinţă te cinstesc şi aleargă la biserica ta, mărită.

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neavând cu adevărat nicidecum prihană şi întinăciune şi câştigând sfinţenie trupului, ai văzut îngerii, cu care împreună grăiai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

sfanta-mucenita-paraschevi-26-iulie_ab9214195fe377

O, cât este de înfricoşător semnul! Căci închipuită fiind ziua cea înfricoşătoare a patimii celei mântuitoare, în trup de femeie ai văzut, Sfântă Paraschevi, Crucea şi trestia, cununa şi buretele.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de nuntă ai născut, o, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea, cu glasuri neîncetate grăim către tine cu credinţă: Bucură-te, Stăpână.

Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea…

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luptatu-te-ai, cinstită şi ai omorât pe tiranul, vestind înţelepţeşte pe Hristos înaintea divanurilor cu cuvinte preaînţelepte.

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având minte întărită cu cuget neînspăimântat, ai ruşinat toate chipurile de închinăciune la idoli, prin dovezile Scripturilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învrednicitu-te-ai de cămara cea înţelegătoare şi de cămara cea de Mire, dănţuind dumnezeieşte împreună cu fecioarele cele înţelepte, Sfântă Paraschevi, pururea pomenită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te punem înainte Armă Nebiruită împotriva vrăjmaşilor; pe tine te avem Întărire şi Nădejde mântuirii noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lespedea cea preamare pusă pe pieptul tău, mărită muceniţă şi piroanele înfipte în mâinile tale, îndată le-a prăpădit Stăpânul cu dumnezeiasca Sa putere prin venirea îngerului.

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe o nouă întâi Muceniţă Tecla te mărim, ca pe una care tuturor ai propovăduit şi pe mulţi ai luminat prin Dumnezeiescul Cuvânt şi ai îndreptat pe necredincioşi către credinţa cea dumnezeiască.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curgea din buzele tale adunarea cea curgătoare de mir a dumnezeieştilor dogme şi lămurit ai învăţat pe toţi cunoştinţa lor, Sfântă Paraschevi, podoaba mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, minune mai nouă decât toate minunile; căci Fecioara, fără ispită bărbătească, luând în pântece pe Cel Ce cuprinde toate, L-a încăput fără de strâmtorare.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii…

Biserica ta preacinstită ca o casă de doctorie însufleţită aflând-o toţi credincioşii, într-însa cu mare glas te cinstim, Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, Mărită.

Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc…

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, muceniţă, fiind păzită de Domnul, înaintea divanului păgânesc, cu tărie ai răbdat când îţi ardeau subţiorile şi cântai zicând: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Focul nearzându-te pe tine nicidecum, a ars pe cei fără de lege, fecioară; căci pe tine te-a păzit Hristos nevătămată de mână puternică, precum odinioară a ferit de focul cel îngrozit pe tinerii cei fără frică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Idolii, care cu adevărat n-au zidit cerul şi pământul, să piară grăiai; şi propovăduiai că Hristos Domnul este Ziditorul tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Locaş Sfinţit Dumnezeiesc al Celui Preaînalt, Bucură-te. Că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce cântă: Binecuvântată eşti tu între femei, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel…

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cei ce nu erau dumnezei, ci mincinoase năluciri ale demonilor, i-ai vădit, muceniţă şi i-ai surpat de tot la pământ şi desăvârşit i-ai zdrobit, neîncetat cu bucurie lui Hristos cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu intrarea ta curată în capişte s-a cutremurat capiştea şi zeul Apolon a căzut la pământ şi s-au surpat idolii, cu lucrarea preacinstitei Cruci, de care tăinuit fiind îngrădită, cu multă îndrăzneală grăiai: Binecuvântaţi, toate făpturile, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Rănindu-se de frumuseţea şi de dragostea Ta, Hristoase, Preacurata Paraschevi a suferit arsura focului, grăind: la mirosul Dumnezeiescului Tău Mir acum cu tărie chinuindu-mă, neîncetat voi alerga după Tine, binecuvântând Dumnezeiescul Tău Nume.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu din toate neamurile, Fecioară Curată, te-ai arătat Maică lui Dumnezeu. Tu te-ai făcut Locaş Dumnezeirii, Ceea ce eşti fără prihană, nefiind arsă de focul Luminii Celei Neapropiate. Pentru aceea, toţi te binecuvântăm, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele dechise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, grăind: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată…

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai schimbat viaţa cea curgătoare şi vremelnică, cu cea vecuitoare, muceniţă cugetătoare de Dumnezeu, sârguindu-te arătat a vedea frumuseţea cea neasemănată a Mirelui tău. Pentru aceea, ai dobândit cununile cele nepieritoare, frumoasă fecioară.

Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Auzind Glasul Cel Dumnezeiesc din cer, care adeverea cererile tale Sfântă Paraschevi şi cu osâr die săvârşindu-ţi călătoria şi tăindu-ţi-se capul cel de multă cinste, ai alergat către Însuşi Dumnezeu, cinstită muceniţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cere, Sfântă Paraschevi, de la Hristos să dăruiască împotriva vrăjmaşilor biruinţă tuturor celor ce cu credinţă călduroasă aleargă la dumnezeiască biserica ta şi iertare de greşeli şi izbăvire de cele rele.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai mai presus decât Heruvimii şi mai Înaltă decât Cerurile, Preacurată Fecioară Marie; căci ai născut pe Îngerul Sfatului Celui Mare, pe Cel fără de început cu Tatăl împreună, Care are să vină tuturor Judecător.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

SEDELNA, glasul al 8-la. Podobie: Pe Înţelepciunea şi…

Din scutecele maicii tale ai fost dată lui Hristos şi ca o muceniţă, pururea ai bineplăcut Mântuitorului tuturor şi semeţiile tiranilor cu tărie le-ai călcat şi chinurile cu adevărat bărbăteşte le-ai răbdat. Pentru aceasta, Hristos, aducându-ţi cununile, cu mărire te-a gătit către cămara de Mire cea cerească, Sfântă Paraschevi, vrednică de laudă. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu credinţă prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-la. Podobie: Pe Înţelepciunea şi…

Ca pe o Fecioară, care Singură între femei ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti te fericim, că s-a sălăşluit în tine Focul Dumnezeirii şi ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie slăvim naşterea ta şi cu un glas grăim către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.

 

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș) – 26 Iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

icoana-Sfantului-Ioanichie

Sfinte al lui Dumnezeu, Ioanichie, ne rugăm ție ca cel ce ești mijlocitor înaintea Tatălui Ceresc, să ne întărești în dreapta credință, să fim plini de dragoste față de aproapele, să avem în casele noastre binecuvântarea lui Dumnezeu, spor în cele ale noastre, pace și înțelegere. Ție ne rugăm ca fiii noștri să fie înțelepți, cu dragoste față de părinți, ascultători și sprijin în bătrânețile noastre.

Tu, cel ce ai fost sfătuitor al Domnitorilor Țării Românești, să ne dai sfat și ajutor în vreme de ispită, de necaz și boală.

moaste_ionichie_cel_nou

Așa cum pe alții i-ai tămăduit, cu harul ce-l ai de la Dumnezeu, așa tămăduiește-ne și pe noi de neputințe.

În vreme de primejdie ne întărește și ne apără.

Tu, cel ce ai cinstit pe Maica Domnului, apară dimpreună cu Dânsa și casele, familiile, rudeniile, prietenii și cunoscuții noștri.

Minunile tale să le arăți și peste noi așa cum ai făcut de veacuri cu cei ce s-au rugat ție.

Ne încredem în ajutorul tău și-ți cerem să fii mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru ca cererile noastre să-și afle răspunsul.

Sfinte Ioanichie, roagă-te pentru noi. Amin!

Sursa: https://doxologia.ro/rugaciune/rugaciune-catre-sfantul-cuvios-ioanichie-cel-nou-de-la-muscel-arges

http://mirelasova.over-blog.com/article-imprietenindu-ne-cu-sfantul-ioanichie-de-la-muscel-26-iulie-105986976.html

Insolația

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Ce este?
Insolația este o formă de hipertermie*¹ severă (temperatura ≥ 40°C – rectal) ce apare atunci când mecanismele de adaptare a organismului la temperaturile ambientale sunt depășite. Persoanele cu risc crescut de insolație sunt cele la care procesul de termoreglare este mai puțin eficient (vezi articolul din 02 iulie 2018): sugari, copii mici, vârstnici, supraponderali.
Insolația poate apărea și la persoanele cu un centru al termoreglării maturizat dacă: umiditatea atmosferică este crescută*², persoana desfășoară muncă în aer liber (expunere prelungită) sau activități sportive*ᶟ, persoana este deshidratată.
Cum recunoaștem insolația?
La început (DEBUT) apar următoarele semne și simptome:
•Senzație accentuată de oboseală (epuizare de căldură)
•Creșterea temperaturii corpului peste 37°C
•Dureri de cap, amețeli, slăbiciune
•Greață, vărsături
•Dureri și crampe musculare
•Puls accelerat și tensiune arterială scăzută

Dacă nu se iau măsuri în această fază, se ajunge la INSOLAȚIA PROPRIU – ZISĂ, o stare caracterizată prin:

•Creșterea temperaturii la/peste 40°C (măsurată în rect)
•Pielea este uscată și fierbinte, insclusiv în axilă
•Dureri de cap, oboseală intensă și chiar tulburări ale stării de conștiență: confuzie, delir, până la pierderea acesteia.
•Respirație dificilă
•Puls rapid și slab, hipotensiune arterială
•Vărsături în jet*⁴, diaree
•Convulsii

Ce se poate face până la venirea echipajului medical?

Insolația este o urgență medicală, așadar, alertarea 112 este una dintre măsurile cele mai importante. Totuși, ordinea pașilor este:
a. Transportarea persoanei într-un loc răcoros (de preferat o încăpere), îndepărtarea hainelor și asigurarea repausului absolut.
b. Evaluarea stării de conștiență (răspunde, este orientat în spațiu și timp sau nu), a respirației și a pulsului – evaluarea stării de conștiență și a semnelor vitale (respirație, puls)
c. Alertarea 112 – oferim rapid toate informațiile pe care le avem:”vă sun pentru un copil de X sau aproximativ X ani SAU pentru o/un femeie/bărbat de X sau aproximativ X ani, aflată la locația… și care este posibil să aibă insolație; este conștient/ă dar dezorientată (sau în ce stare de conștiență este) sau nu răspunde deloc, respiră greu (sau cum respiră), simt pulsul sau nu + alte semne: vărsătură, convulsii etc.

Dacă persoana este inconștientă, nu respiră și nu-i simțim pulsul, după ce alertăm 112, dacă știm să efectuăm resuscitare,  începem manevrele de resuscitare.

Dacă persoana are respirație și puls, o vom așeza în poziție laterală  și vom aplica măsurile următoare:
d. Măsurarea temperaturii rectale, repetat (dacă este posibil);
e. Aplicare de prosoape umede, reci sau pungi cu apă rece, pe frunte, partea laterală a gâtului, axile, abdomen, regiune inghinală + stropire cu apă la o temperatură inițială de aproximativ 34°C, temperatură ce va fi scăzută treptat, pe măsură ce scade și temperatura corpului.  Răcorirea se face până când simțim că pielea nu mai este fiebinte (sau avem o valoare net redusă la termometrizare);
Stropirea se poate face cu un pulverizator (sau pet cu dop cu găuri mici).

f. Dacă persoana este conștientă, se va hidrata cu o cantitate cât mai mare de apă (măcar 500 – 750 ml până la venirea ambulanței)

NOTE:
*¹ – hipertermia este creșterea temperaturii corpului peste 37°C
*² – umiditatea atmosferică crescută face dificilă termoliza (vezi articolul din 18 iunie 2018)
*ᶟ – efortul fizic crește producerea de căldură în organism = > în timpul activității fizice (de natură sportivă / alta asemănătoare) desfășurată la temperaturi crescute, termoreglarea poate fi dată peste cap.
*⁴ – vărsătura în jet este o vărsătură ce se produce dintr-odată, fără să fie ”anunțată” de greață și ne arată că este afectat sistemul nervos central.

As. med. licențiat,

Mihaela CARDIȘ

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Procopie – 8 Iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

0807_procopie

Rugăciunile începătoare, care se citesc înainte de orice acatist:

Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie, glasul 1:

Sfinte Procopie, cel ce porţi numele înaintării în nevoinţă, de la nevoinţă ai fost ridicat, Părinte, la strălucirea muceniciei. Căci chipului lui Hristos închinându-te, te-ai arătat părtaş mucenicilor, împreună cu care roagă-te, Preafericite, pururi pentru cei ce-ţi strigă: Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Condacul 1

Din cer, ca şi pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Mare Mucenice Procopie, arătându-ţi-se chipul Crucii strălucind în văzduh mai mult decât soarele, şi Însuşi Stăpânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pământului făcându-se şi strălucire de multe fulgere şi tunete înfricoşătoare; pentru aceasta acum noi toţi cu bucurie strigăm ţie: Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

Chemarea ta, alesule între mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mântuitorul Hristos, cu dumnezeiescul şi preadulcele Său glas, ţi-a mărturisit zicând: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”; drept care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că în sfânta cetate a Ierusalimului în copilărie ai crescut;
Bucură-te, că cinstitul tău părinte, Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut;
Bucură-te, că maicii tale, Teodosia, cu ascultare şi blândeţe te-ai supus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi dânsa, mai târziu, la cer muceniceşte s-a dus;
Bucură-te, că oastea vremelnică, pentru cea a Împăratului ceresc, ai defăimat;
Bucură-te, că de Acela te-ai învrednicit a fi chemat ales şi binecuvântat;
Bucură-te, că de cuvintele nebunului tiran Diocleţian nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că Adevărul Hristos ţi-a descoperit taina credinţei şi te-a primit;
Bucură-te, că bogăţia, cinstea şi slava pământească gunoaie le socoteai;
Bucură-te, că la frumuseţile raiului şi la cununa nestricăcioasă gândeai;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Voind Domnul Iisus ca pe cei păcătoşi din stăpânirea diavolului să-i izbăvească, pe cei pierduţi să-i caute şi pe cei morţi să-i învieze, Cruce luminoasă ţi-a arătat în văzduh şi dumnezeiescul glas a grăit către tine: „De n-aş fi fost Fiul lui Dumnezeu, apoi cum aş fi fost viu după moarte?”. După cuvântul acesta, Crucea s-a suit la cer, iar noi, luând minunile dumnezeieştii pronii celei de oameni iubitoare, cântăm din inimi recunoscătoare: Aliluia!

Icosul al 2-lea

O, Neanie, mare este chemarea ta, căci după aceasta iar s-a auzit glas din înălţimea cerului zicându-ţi: „Cu semnul acesta pe care l-ai văzut, vei birui pe vrăjmaşii tăi şi pacea Mea va fi cu tine!”. Astfel şi tu, precum Saul oarecând, prin arătarea Domnului în cale, din prigonitor vas ales te-ai făcut. Cum dar nu-ţi vom grăi aşa:
Bucură-te, că de nedreapta poruncă a pământescului împărat te-ai lepădat;
Bucură-te, că, luminându-te prin glas dumnezeiesc, la chemarea cerească ai alergat;
Bucură-te, că minunata vedenie te-a umplut de duhovnicească bucurie;
Bucură-te, doritorule de cerească slavă ce covârşeşte orice veselie;
Bucură-te, că argintarului din Schitopol cruce asemenea celei cereşti i-ai poruncit;
Bucură-te, că şi temerea aceluia de păgânească poruncă o ai risipit;
Bucură-te, că aurul tău n-ai cruţat pentru sfinţitul odor;
Bucură-te, că, văzându-l, te-ai bucurat plinind al tău dor;
Bucură-te, că, săvârşită fiind Crucea, pe ea s-au arătat trei feţe închipuite, cu evreieşti slove deasupra lor scrise;
Bucură-te, că numele cel mare – Emmanuil – deasupra, iar în părţi – Mihail şi Gavriil – erau puse;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Acestea văzându-le aurarul, se minuna şi nu pricepea cine le-a însemnat pe acelea, nimeni nefiind în casă fără numai el singur, şi luând o unealtă, voia să şteargă întipărirea aceea, dar nu putea, căci mâna i se făcuse nelucrătoare şi uscată. Iar noi, înţelegând preaslăvitele Sale lucrări mântuitoare, lăudăm pe Dumnezeu Cel în toate zilele cu noi, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Văzând tu Crucea, Sfinte Procopie, ai întrebat pe argintar: „Ale cui sunt feţele acestea şi pentru cine sunt închipuite?”, iar el cu jurământ ţi-a grăit: „Când am isprăvit lucrul, s-au arătat aceste feţe de la sine, singure închipuite, şi nu ştiu ale cui sunt; şi am voit să le şterg pe dânsele, dar nu am putut, că mâna mea amorţea”. Acestea auzind şi minunându-te, cu bună cinstire şi cu puterea Sfintei Cruci ai cunoscut:
Bucură-te, că închinându-te ei, lăudai pe Cel în care ai crezut;
Bucură-te, că învelind-o în mătase, Crucea mereu cu tine purtând-o o cinsteai;
Bucură-te, că de atunci pe creştini apărai şi pe păgâni supuneai;
Bucură-te, că înarmându-te cu nebiruita armă, ţinuturi barbare ai robit;
Bucură-te, că şi pe diavoli – nevăzuţii vrăjmaşi – prin puterea ei i-ai biruit;
Bucură-te, că darul Sfintei Cruci te-a împuternicit şi te-a luminat;
Bucură-te, că pe mulţi la credinţa în Hristos i-ai îndrumat;
Bucură-te, că pentru noi la Preasfânta Treime pururea în cer mijloceşti;
Bucură-te, că podoabă a Bisericii dreptslăvitoare şi îndulcire minţilor eşti;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Fiind tu în cetatea ta, Ierusalim, te-au rugat cetăţenii lui şi locuitorii din satele dimprejur să îi izbăveşti de răutatea barbarilor şi de strâmbătăţile ce li se făceau de ei prin năvăliri, prădăciuni şi răpiri. Iar tu, ca un viteaz, nădăjduind în puterea Sfintei Cruci, ieşind ostaşii tăi, i-ai biruit desăvârşit şi ai slobozit pe cei robiţi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

„Iisuse Dumnezeule, fii mie spre ajutor nădejdii mele!”, se ruga Sfântul Procopie cu inima îndurerată, şi i-a venit glas dintru înălţime zicându-i: „Nădăjduieşte, Neania, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cu tine!”. Iar el, auzind glasul acela, de mare îndrăzneală umplându-se şi strălucită biruinţă dobândind, după cuviinţă îi aducem aceste laude:
Bucură-te, că pe barbari tu până în sfârşit i-ai biruit;
Bucură-te, că ai biruit desăvârşit pe vrăjmaşi prin credinţă tare;
Bucură-te, că nădejdea şi dragostea în inima ta s-au făcut izvoare;
Bucură-te, că maica ta cu bucurie te-a întâmpinat;
Bucură-te, că şi pe ea taina creştinătăţii o ai învăţat;
Bucură-te, că idolii de aur şi de argint din casa ei i-ai zdrobit;
Bucură-te, că pe aceia, făcuţi bucăţi, săracilor i-ai împărţit;
Bucură-te, nebiruitule de nici o oaste pământească;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de ceata cea cerească;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Zis-ai maicii tale ca singură să întrebe pe idoli cine ţi-a ajutat în luptă şi nu era glas, nici auzire; drept aceea tu, Fericite, ţinând Crucea în mână, te-ai umplut de dumnezeiască râvnă şi ai început a zdrobi neînsufleţiţii idoli, la pământ aruncându-i şi cu picioarele călcându-i, lui Dumnezeu Celui Atotputernic aducându-I cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 5-lea

O, Mare Mucenice Procopie, în vremea ce tu ai dăruit aurul şi argintul din idolii sfărâmaţi de tine săracilor care s-au veselit, născătoarea ta, lepădând dragostea cea de fiu, degrabă a alergat la Antiohia jeluindu-se tiranului Diocleţian; iar acela o mângâia zicându-i că te va întoarce la zei cu îmbunări sau cu îngroziri. Dar noi te fericim aşa:
Bucură-te, de mari şi strălucite biruinţe purtătorule;
Bucură-te, al dreptei şi bunei credinţe nevoitorule;
Bucură-te, că s-a lămurit ca aurul în foc nădejdea ta cea tare;
Bucură-te, că în ispite grele te-ai arătat vrednic de a ta de sus chemare;
Bucură-te, că ighemonul Iust din poruncă împărătească te-a căutat;
Bucură-te, că tu înaintea lui cu tărie şi cu vitejie neclintită ai stat;
Bucură-te, că hulele tiranului asupra lui Hristos nu le-ai suferit;
Bucură-te, că ticăloasa lui scrisoare rupând-o ai nimicit;
Bucură-te, că doar lui Hristos şi Bisericii Lui ai voit să slujeşti;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Zicând ighemonului Iust: „Eu sunt creştin, iar tu fă ceea ce ţi s-a poruncit; pentru că eu singur mă aduc jertfă lui Hristos, Dumnezeul meu”, i-ai aruncat în faţă brâul dregătoriei tale, şi primind chinurile cele cumplite şi curgând sângele tău şiroaie, ziceai păgânilor celor de faţă ce lăcrimau pentru tinereţile tale: „Nu plângeţi pentru mine, ci pentru pierzania sufletelor voastre, acelea fiind vrednice de plâns, căci se vor munci în iad fără de sfârşit”, iar nu cei ce vor cânta în veci lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cutremur mare se făcu la miezul nopţii în cetate, căci Domnul Iisus venind cu îngerii săi să cerceteze pe robul său cel credincios, lumină mare a strălucit în temniţă şi uşile deschizându-se, legăturile tuturor celor de acolo s-au dezlegat, şi doi îngeri s-au arătat cu asemănare de tineri preafrumoşi. De unele ca acestea uimindu-ne, primeşte de la noi acum:
Bucură-te, că, ridicându-ţi ochii spre cer, întărire de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că şi prin tine preasfântul Său nume în lume s-a proslăvit;
Bucură-te, că, în temniţă fiind aruncat, Terentie temnicerul, umilindu-se, te-a îngrijit;
Bucură-te, că, în cetate cutremur făcându-se, Domnul Hristos cu îngerii Săi a venit la tine;
Bucură-te, că îngerilor cu smerită înţelepciune tu le-ai grăit;
Bucură-te, că, arătându-ţi-Se în slavă nespusă, Mântuitorul te-a tămăduit;
Bucură-te, că botezându-te de El te-ai născut de sus pentru veacul ce va să fie;
Bucură-te, că ţi-a zis cu dumnezeiescul Său glas: „De acum nu te vei mai numi Neania, ci Procopie”;
Bucură-te, că Domnul apoi S-a urcat la cer, iar inima ţi s-a umplut de negrăită dulceaţă cerească;
Bucură-te, şi nu ne lăsa nici pe noi să ne abatem de la adevărata viaţă duhovnicească;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

„Îmbărbătează-te şi te întăreşte, pentru că, împuternicindu-te, vei putea să aduci Tatălui Meu turma aleasă”, ai auzit de la Domnul Dumnezeul tău, şi bucurându-te şi înspăimântându-te, ai căzut la pământ şi te-ai închinat Lui, rugându-L să te întărească în pătimiri, ca să nu te temi de cumplitele chinuri. Iar Domnul ţi-a zis: „Nu te teme, că eu sunt cu tine!”; pentru care cu toată inima ta I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunată arătare aducându-ţi aleasa, duhovniceasca urmă a rănirilor dinainte, căci ai nădăjduit spre Dânsul şi ţi-a ajutat şi ţi-a înflorit trupul tău. Pentru aceasta cu netăcute glasuri îţi cântăm:
Bucură-te, că temnicerul ighemonului dumnezeiască arătare i-a vestit;
Bucură-te, că acela ce te credea mort de mirare a amuţit;
Bucură-te, că, întrebat de ostaşi de eşti viu, dumnezeieştile minuni nu s-au ascuns;
Bucură-te, că: „Sunt viu şi sănătos, cu darul Dumnezeului meu”, ai răspuns;
Bucură-te, că ostaşul ighemonului toate acestea i-a spus;
Bucură-te, că acela la judecată de faţă iarăşi te-a adus;
Bucură-te, că privelişte îngerilor şi oamenilor te-ai făcut;
Bucură-te, că ai înviat prin har şi de sus te-ai născut;
Bucură-te, că ai înşelat pe vicleanul ighemon care socotea că zeii te-au vindecat;
Bucură-te, că mergând în capiştea idolească pe toţi idolii i-ai zdrobit şi i-ai sfărâmat;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

„Dumnezeul creştinilor, ajută-ne nouă!”, a strigat cu spaimă poporul păgânesc văzând că, prin rugăciunea mucenicului, din porunca lui Dumnezeu, idolii cei sfărâmaţi s-au prefăcut în firea apei, făcându-se pârâu ce curgea din capişte pe uşi. Apoi nedumeritul ighemon porunci să te întindă iarăşi, unde venind la tine Nicostrat şi Antioh, tribunii a două cete de ostaşi, i-ai adăugat la oastea Împăratului ceresc prin botezarea lor de către Leontie episcopul, cu toţii împreună aducând lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 8-lea

A doua zi ighemonul venind la divan, ostaşii aceia stând înaintea lui cu mare glas preamăreau pe Hristos, mărturisindu-se creştini şi arătându-se gata spre chinuri şi moarte pentru El. Iar tiranul neputându-l îndupleca să se lepede de Domnul şi să se întoarcă iarăşi la zei, i-a osândit la tăierea de sabie înaintea ta, Mucenice, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, că prin rugăciunile şi sfaturile tale ostaşii au venit la credinţă;
Bucură-te, că prin Iubitorul de oameni Hristos a primit a lor frumoasă nevoinţă;
Bucură-te, că pentru Domnul Iisus ei şi-au pus sufletele lor;
Bucură-te, că s-au încununat prin primirea în mucenicescul sobor;
Bucură-te, că îmbunătăţitul Evlavie i-a îngropat cu aleasă cinstire;
Bucură-te, că douăsprezece femei de bun neam ţi s-au alăturat spre pătimire;
Bucură-te, că ele se rugau: „Primeşte-ne pe noi, Doamne, în cămara Ta cerească!”;
Bucură-te, că Teodosia, maica ta, pe Dumnezeu prin ele începu să-L cunoască;
Bucură-te, că Hristos le-a primit pe ele şi le-a încununat;
Bucură-te, că prin credinţă tare, pe satana l-au ruşinat;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

„Domnul nostru, pe Care tu nu-L vezi, ca şi orbii care nu văd soarele, ne stă în faţă, aici, ajutându-ne!”, l-au mustrat pe înrăutăţitul ighemon sfintele femei fiind arse cu fier înroşit, iar Teodosia, maica sfântului, umplându-se de râvnă privind la pătimirea lor, a strigat cu glas mare: „Şi eu sunt roabă Celui răstignit – Hristos Dumnezeu”, voind să înveţe şi ea cântarea cerească: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Mare bucurie s-a făcut ţie, Sfinte Procopie, când ai văzut pe maica ta, împreună cu mărturisitoarele lui Hristos, în temniţă şi auzind de la dânsa că inima ei s-a zdrobit de umilinţă şi o rază a răsărit în mintea sa, cunoscând înşelăciunea deşerţilor zei şi crezând în Unul şi Adevăratul Dumnezeu, Cel mărturisit de tine şi de sfintele femei; pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, odrăslire aleasă din rădăcini binecuvântate;
Bucură-te, că pe mulţi ai povăţuit la adevăr şi dreptate;
Bucură-te, că ai lepădat idolatria păgânească cea pângărită;
Bucură-te, că ai venit la calea cea de Dumnezei iubită;
Bucură-te, că ai înduioşat inimile cele împietrite;
Bucură-te, luminătorule al minţilor celor întunecate;
Bucură-te, că fericita Teodosia slujeşte în temniţă sfintelor femei;
Bucură-te, că de acolo ai pregătit, prin episcopul Leontie, şi botezul ei;
Bucură-te, că întunericul rătăcirii din multe suflete l-ai risipit;
Bucură-te, că acelea, prin tine, pe Iisus veşnicul Împărat L-au iubit;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Puse înainte la judecată de nedreptul ighemon, fericita Teodosia l-a mustrat pentru nebunia păgânătăţii lui şi, fiind dată la chinuri cumplite, sfintele femei se rugau la Dumnezeu s-o întărească, iar apoi auzind că toate au fost osândite la tăiere de sabie, s-au dus la moarte cu veselie şi cu bucurie, ca la un ospăţ de nuntă, într-o glăsuire cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dumnezeiasca judecată îl ajunse pedepsindu-l pe ticălosul ighemon, care căzând în nişte friguri groaznice în aceeaşi noapte muri. Dar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea, în toate zilele mulţi bărbaţi şi femei primind credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos prin învăţătura ta, Sfinte Procopie, şi prin minunile pe care le făceai tu; pentru aceasta veselindu-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, că, biruit de sfintele femei, ighemonul pe tine rău s-a mâniat;
Bucură-te, că pentru încununarea lor pe cerescul Împărat L-ai lăudat;
Bucură-te, că tu atunci şi alte rele pătimiri ai primit;
Bucură-te, că şi în acelea ai rămas ca un stâlp neclintit;
Bucură-te, că şi de vrăjmaşul tău cel nevăzut Dumnezeu te-a scăpat;
Bucură-te, că pe mulţi din izvorul dreptei credinţe i-ai adăpat;
Bucură-te, că prin învăţătură şi minuni te-ai arătat adevărat lucrător;
Bucură-te, vindecătorule al bolnavilor, îndrăciţilor şi neputincioşilor;
Bucură-te, că necredincioşii prin tine vin la Dumnezeu;
Bucură-te, şi roagă-te să fim primiţi întru pocăinţă şi noi;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Alt ighemon, cu obiceiul mai cumplit decât cel dintâi, venind în Cezareea Palestinei şi aflând despre tine, Sfinte Procopie, te-a adus fără întârziere înaintea judecăţii sale, spre cercetare, în vreme ce inima ta cea neînfricată cânta neîncetat lui Dumnezeu, Celui în Treime închinat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Hulele acelui rătăcit asupra lui Hristos Dumnezeu nesuferind, Preaînţelepte Mucenice, din cărţile elineşti multe învăţături şi pilde i-ai adus spre lămurirea dumnezeieştii iconomii şi pronii celei iubitoare de oameni; pentru care te binecuvântăm zicând:
Bucură-te, ritor al tainelor credinţei creştine preaales;
Bucură-te, că din dumnezeieştile Scripturi bogate roade ai cules;
Bucură-te, că şi din cărţi elineşti, ca albina înţeleaptă ai ştiut să aduni;
Bucură-te, biruitorule în cuget, grai şi faptă, vrednicule de cereşti cununi;
Bucură-te, că auzindu-te păgânii, cuvânt de răspuns nu au;
Bucură-te, că, după Iust, acum biruieşti şi pe Arhelau;
Bucură-te, că acela, voind să te ucidă, a pierit;
Bucură-te, că, Domnul binevoind, ai biruit;
Bucură-te, că iarăşi la temniţă şi la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, viteaz nebiruit de diavol, frică şi păcat;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

„Dreapta Domnului a făcut putere şi tot ea m-a înălţat”, grăia Mucenicul cu ochii trupeşti şi lăuntrici ridicaţi spre cer, având mâna întinsă pe cărbunii aprinşi, apoi spânzurat de mâini cu grele pietre legate de picioare, iar la sfârşit în cuptor aprins fiind aruncat, în mare uimire şi nedumerire se afla păgâneasca adunare, căci nu ştia puterea cântării celei sfinte: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Flacăra din cuptor ieşind şi arzând pe toţi păgânii ce erau împrejur, iar tu rămânând nevătămat, ighemonul a hotărât să ţi se taie capul cu sabia. Şi cerând timp de rugăciune, înălţându-ţi mâinile şi ochii spre cer, te-ai rugat pentru cetate, pentru popoare, pentru sărmani şi văduve, pentru biruinţa sfintei şi dreptei credinţe a Bisericii lui Hristos, să se înmulţească şi să strălucească până la sfârşitul veacului; pentru care cu dragoste cântăm:
Bucură-te, că ai fost bătut cu vine de bou şi împuns cu ţepuşe de fier înroşite;
Bucură-te, că se cutremură păgânii uimiţi de a ta putere şi virtute;
Bucură-te, că nu bagi în seamă mâna ce-ţi ardea pe jertfelnicul învăpăiat;
Bucură-te, că mintea-ţi tinzând spre Dumnezeu, intrarea cereştilor porţi ai aflat;
Bucură-te, că oasele-ţi întinse de greutatea pietrelor ieşeau din loc;
Bucură-te, că în cuptorul aprins nicicum nu te-ai vătămat de foc;
Bucură-te, că hotărârea de moarte prin sabie bucuros ai primit;
Bucură-te, că prin a ta viaţă şi moarte Dumnezeu a fost preaslăvit;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru popoare, ortodoxie şi lume;
Bucură-te, că Dumnezeu a făcut pretutindeni slăvit al tău nume;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, minunatule şi fericite Mucenice Procopie, primind nevrednica noastră laudă ca pe o gângurire pruncească, roagă pe Domnul slavei să ne întărească şi pe noi cu puterea Sa cea dintru înălţime, ca izbăvindu-se de cursele trupului, ale diavolului şi ale lumii, de chinurile cele fără de sfârşit să ne izbăvim, şi împreună cu tine să-I cântăm şi noi în Împărăţia Sa cea veşnică şi binecuvântată: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Chemarea ta, alesule între mucenici…, Condacul 1: Din cer, ca şi pe Pavel te-a vânat…,

Icosul 1

Chemarea ta, alesule între mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mântuitorul Hristos, cu dumnezeiescul şi preadulcele Său glas, ţi-a mărturisit zicând: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”; drept care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că în sfânta cetate a Ierusalimului în copilărie ai crescut;
Bucură-te, că cinstitul tău părinte, Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut;
Bucură-te, că maicii tale, Teodosia, cu ascultare şi blândeţe te-ai supus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale şi dânsa, mai târziu, la cer muceniceşte s-a dus;
Bucură-te, că oastea vremelnică, pentru cea a Împăratului ceresc, ai defăimat;
Bucură-te, că de Acela te-ai învrednicit a fi chemat ales şi binecuvântat;
Bucură-te, că de cuvintele nebunului tiran Diocleţian nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că Adevărul Hristos ţi-a descoperit taina credinţei şi te-a primit;
Bucură-te, că bogăţia, cinstea şi slava pământească gunoaie le socoteai;
Bucură-te, că la frumuseţile raiului şi la cununa nestricăcioasă gândeai;
Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 1

Din cer, ca şi pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Mare Mucenice Procopie, arătându-ţi-se chipul Crucii strălucind în văzduh mai mult decât soarele, şi Însuşi Stăpânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pământului făcându-se şi strălucire de multe fulgere şi tunete înfricoşătoare; pentru aceasta acum noi toţi cu bucurie strigăm ţie: Bucură-te, Procopie, slăvite şi mare mucenice al lui Hristos!

şi această

Rugăciune către Sfântul şi Marele Mucenic Procopie

O, fericite şi mult plăcutule al lui Dumnezeu, Sfinte Mare Mucenice Procopie! Ce graiuri vom îndrăzni noi, nevrednicii, a-ţi aduce ţie, câtă vreme nici una din lucrările slăbănogitei noastre vieţi duhovniceşti nu ne arată a fi următori ai adâncii tale smerenii, ai marii tale râvne, ai răbdării neclintite şi ai dragostei aprinse pentru Dumnezeu şi poporul Lui cel binecredincios, ce ai avut până în sfârşit? Tu, de Însuşi Mântuitorul Hristos, asemenea vasului alegerii, Pavel, şi marelui împărat Constantin, părintele creştinilor, la calea credinţei fiind chemat, suişuri în inima ta ai pus, dar peste dar şi foc peste foc ai câştigat, mereu sporindu-ţi faptele cele bune spre lauda preaslăvitului Său nume. Noi nepreţuitele daruri ce am primit prin Taina Sfântului Botez nicicum nu le-am păzit şi nici lepădarea de satana şi de toate lucrurile lui precum atunci ne-am făgăduit. Taina Sfintei Cruci descoperindu-ţi-se prin dumnezeiescul glas, tu din putere în putere ai mers ca un adevărat închinător şi cinstitor al ei, iar noi, nehotărându-ne la adevărata lepădare de sine, nu o putem lua pentru a ne face vrednici următori ai Stăpânului tuturor, ci până acum în nedumerire şi nelucrare petrecem. Cu adevărat, întru nimic nu am urmat noi, ticăloşii, uimitoarelor tale pătimiri pentru dragostea Mirelui ceresc, Celui ce cu iubire veşnică iubindu-ne până în sfârşit, pentru toţi şi pentru fiecare dintre noi pătimind, toată rânduiala părintească cu desăvârşire a plinit; ci cu reaua pătimire defăimând, iată, până acum, în patimi şi pofte dobitoceşti întreaga noastră viaţă ne-am cheltuit. Nu ne lăsa pe noi mai mult să ne afundăm, ci întinzându-ne mâna cea nebiruită a sfintelor şi pururea primitelor tale rugăciuni, ajută-ne pe noi să putem porni cu însufleţire nouă pe calea luptelor ce ne stau înainte pentru împlinirea dumnezeieştilor porunci, prin păzirea învăţăturilor mântuitoare ale Sfintei Biserici celei dreptslăvitoare.
Ajută-ne, Sfinte Procopie, căci suntem slabi şi ticăloşi, şi nu ne lăsa să fim biruiţi de noul păgânism şi de multele sale viclenii idolatre, căci şi noi făgăduim că de acum ne vom strădui mai mult să punem începutul cel bun, prin sfintele tale mijlociri, astfel ca în veacul cel viitor faţă către faţă să-ţi mulţumim şi împreună cu tine să cântăm Preasfintei şi Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi, în nesfârşiţii veci. Amin!

Şi se face otpustul.

Cenaclul Monokeros, editia 53. Elegia a VI-a. Afazia – Alexandru Amarfei

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

dr Alexandru Theodor – Amarfei

Rânduiala ce se face pentru cei ce sunt tulburaţi şi supăraţi de duhuri necurate din Molitfelnic (se face numai de către preot)

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Iisus-Hristos-Mantuitorul-Nostru-Marturisitorii-Ro

Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), după care se citesc psalmii:

Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea… Psalmul 22: Domnul mă paşte şi nimic nu‑mi va lipsi… Psalmul 26: Domnul este luminarea mea… Psalmul 67: Să se scoale Dumnezeu… Psalmul 50: Miluieşte‑mă Dumnezeule…

Apoi:

Întru tot sfântă de Dumnezeu Născătoare, în vremea vieţii mele nu mă părăsi, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci primeşte rugăciunea mea.

După aceea preotul zice:

Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia‑Născut Fiul Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Canonul de rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos,

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu,

către puterile cele fără de trup,

către Sfinţii Apostoli şi

către toţi sfinţii.

Cântarea 1, glasul al 2‑lea:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut poporul pe care «l‑a scos din robia egiptenilor, căci cu slavă S‑a preaslăvit».

Făcătorul şi Izbăvitorul meu şi Domnul, ajutorul credincioşilor, grăbeşte de mă izbăveşte de această nevoie, strigă Ţie robul Tău, Unule, Iubitorule de oameni.

Cel ce însuţi ştii neputinţa noastră, de acest necaz de acum şi de pieirea ce l‑a cuprins, scapă cât mai curând şi mântuieşte, Mântuitorule, pe robul Tău.

Slavă…

Cetele îngereşti ale puterilor celor fără de trup, cu Apostolii şi cu mucenicii, rugaţi pe Stăpânul tuturor să izbăvească de această nevoie prea grea, pe robul Său.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pururea Fecioară, ceea ce eşti scăparea credincioşilor şi ajutătoare tare a noastră, a robilor tăi, de această nevoie de acum, izbăveşte pe robul tău cu rugăciunile tale, stăpână.

Cântarea a 3‑a:

Irmos: Întăreşte‑ne pe noi…

(letrină două rânduri) Precum de demult pe robul Tău Iacob l‑ai izbăvit de pizmuirea lui Esau, aşa izbăveşte şi pe robul Tău de această nevoie de acum, ca un iubitor de oameni.

Iubitorule de oameni, Mântuitorule, Te chem pe Tine, fiind în necaz şi întristare: nu mă trece cu vederea pe mine, robul Tău, ci grăbeşte de mă mântuieşte, ca un îndurat.

Slavă…

Tu, Cel ce singur eşti bun şi milostiv, singur îndurat şi miluitor, îndurător făcându‑Te prin rugăciunile sfinţilor Tăi, slobozeşte pe robul Tău.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe Dumnezeu, pe Care L‑ai născut, roagă‑L, curată, cu toţi îngerii şi Apostolii, cu proorocii şi cu mucenicii, să izbăvească din nevoi pe robul tău.

Irmosul:

Întăreşte‑ne pe noi întru Tine, Doamne, Care prin lemnul crucii ai omorât moartea, şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Apoi pomeneşte pe cel bolnav, zicând ectenia:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru ca să audă glasul rugăciunii noastre şi să uşureze, să miluiască pe robul Său şi să arate peste dânsul mila Sa cea mare; să întoarcă toată mânia ce este pornită cu dreptate asupra lui şi să‑i ierte mulţimea greşealelor; să‑l izbăvească pe dânsul de toată bântuiala şi pedeapsa, silnicia şi chinuirea vicleanului diavol; să depărteze de la dânsul toată nălucirea satanei cea cu totul vicleană, spăimântarea, îngrozirea şi toată puterea lui cea chinuitoare, şi degrab să‑i dea sănătate sufletească şi trupească cu bunătatea Sa şi să‑l miluiască pe el şi pe noi; să zicem toţi: Doamne, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Auzi‑ne pe noi Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, şi milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.

Ecfonis:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

SEDEALNA, glasul al 2‑lea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu osârdie strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână, vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce singură eşti grabnic folositoare.

Cântarea a 4‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Ai venit din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Domnul, Te‑ai întrupat şi m‑ai mântuit pe mine, omul; pentru «aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne».

Pe robul Tău, care cumplit este învăluit de furtuna nevoilor, Stăpâne, şi de marea necazurilor acum este înviforat, la limanul cel prea lin, îndreptează‑l.

Cei ce necăjesc pe robul Tău, Hristoase, s‑au înmulţit şi limba şi‑au ascuţit ca o sabie cu două tăişuri. Deci vezi‑l, Iubitorule de oameni, şi din nedreaptă moarte izbăveşte pe robul Tău.

Slavă…

Arhanghelilor, stăpâniilor, puterilor şi îngerilor, Apostolilor, mucenicilor, cuvioşilor, proorocilor şi drepţilor, rugaţi‑vă toţi pentru aceasta ce se chinuieşte acum în prea mare necaz.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti prealăudată, oamenilor gata ajutătoare, potoleşte valurile cele furioase ale ispitelor şi pe robul tău ce aleargă sub acoperământul tău vindecă‑l, stăpână.

Cântarea a 5‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Făcătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor Doamne, spre lumina poruncilor Tale îndreptează‑ne pe noi, căci «afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim».

Cel ce ai plinit oarecând rugăciunile lui Iezechia, Doamne plineşte degrab şi rugăciunea mea, Cel ce eşti singur bun, şi mântuieşte pe robul Tău de toată nevoia.

Cel ce pe ucenicul Tău Petru l‑ai scos oarecând din temniţă, cu putere dumnezeiască, prin mâna îngerului, izbăveşte, Doamne, pe robul Tău care cumplit se chinuieşte.

Slavă…

Oştile îngereşti şi soborul Apostolilor şi al proorocilor, al li preamăriţilor mucenici şi al cuvioşilor, împreună faceţi rugăciune pentru cel ce este în nevoi cumplite.

Şi acum…, a Născătoarei:

Maica lui Hristos‑Dumnezeu, grăbeşte de izbăveşte pe credinciosul robul tău de această cumplită şi rea nevoie ce a venit acum asupră‑i, ca să te mărească cu inima şi cu gura.

Cântarea a 6‑a:

Irmos: De adâncul greşealelor…

(letrină două rânduri) Cel ce de demult ai izbăvit din pântecele chitului pe proorocul Tău, Stăpâne, Doamne, izbăveşte şi pe robul Tău, ca în credinţă şi cu dragoste să Te slăvească pe Tine.

Precum ai izbăvit pe Daniel de lei, Hristoase, izbăveşte‑mă acum şi pe mine robul Tău, Stăpâne, de demonii cei cumpliţi şi din stricăciune şi din moarte mă scoate.

Slavă…

Mântuieşte pe robul Tău, care este în primejdie, Mântuitorule, pentru rugăciunile sfinţilor îngeri, ale proorocilor şi ale mucenicilor, şi pentru cererile preaînţelepţilor Tăi ucenici.

Şi acum…, a Născătoarei:

Nu trece cu vederea, Fecioară, pe robul tău cel greu tulburat şi de nepricepere cuprins, ci ca totdeauna izbăveşte pe cel ce aleargă sub acoperământul tău, Preacurată.

Irmosul:

De adâncul greşealelor fiind înconjurat, chem adâncul cel de «nepătruns al milostivirii Tale; Dumnezeul meu, din stricăciune «scoate‑mă».

Apoi pomeneşte pe cel bolnav, zicând ectenia:

Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru izbăvirea şi slobozirea robului lui Dumnezeu (N), de silnicia şi bântuiala diavolului şi de toate uneltirile lui, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi păzeşte pe robul Tău şi pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata…, preotul, ecfonisul:

Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

CONDACUL, glasul al 4‑lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: stăpână, ajută‑ne, milostivindu‑te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură nădejde te‑am câştigat.

Cântarea a 7‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Porunca tiranului nebăgând‑o în seamă, preaînţelepţii tineri n‑au slujit chipului celui de aur din câmpul Deira şi, «aruncaţi fiind în văpaia focului, răcorindu‑i pe dânşii îngerul, au «cântat, zicând: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri». Precum de demult pe cei trei tineri din cuptorul cel cu foc i‑ai izbăvit, Te rugăm, Îndurate, izbăveşte ca un bun şi pe robul Tău, Stăpâne, de nevoia ce a venit asupră‑i şi de aprinderea ispitirilor celor greu de purtat, ca să Te slăvesc pe Tine.

Cel ce Însuţi ştii neputinţa omenească, Hristoase, Care ai arătat în necazuri mângâiere, Iubitorule de oameni, izbăveşte de această nevoie de acum şi pe robul Tău care cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Mulţimea îngerilor, a Apostolilor, a proorocilor, a dumnezeieştilor mucenici, împreună cu adunarea cea dumnezeiască a strămoşilor, rugaţi pe Cel preabun ca să întoarcă acum în bucurie plângerea celui ce strigă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti singura nădejde şi ajutorul celor credincioşi, Născătoare de Dumnezeu, grăbeşte de ajută robului tău celui tulburat de necazuri din toate părţile, cuprins de nepricepere şi în nevoie aflându‑se, care aleargă către tine în nădejdea sufletului.

Cântarea a 8‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Pe Dumnezeu, Care S‑a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii cei de demult şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe «Domnul lăudaţi‑L toate făpturile şi‑L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Precum ai primit rugăciunile lui Pavel şi ale lui Sila şi din legături pe dânşii i‑ai izbăvit, şi glasurile noastre, ale nevrednicilor celor ce strigăm, auzi‑le acum, Milostive, şi izbăveşte pe robul Tău de stricăciune şi de moarte.

Nu întoarce faţa Ta de la mine, robul Tău, Hristoase, că sunt în necaz; degrab mă auzi, Mântuitorule, şi mă izbăveşte de această tulburare de acum; prin noi strigă către Tine robul Tău, Îndurate.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Dumnezeule, pentru rugăciunile slujitorilor celor fără de trup, ale Apostolilor, ale cetelor mucenicilor şi ale sfinţilor prooroci, ale preacuvioşilor şi ale tuturor drepţilor, izbăveşte pe robul Tău de această nevoie cumplită.

Şi acum…, a Născătoarei:

Scăparea creştinilor, ajutătoarea celor înviforaţi în cele cumplite, Preasfântă Fecioară, nu trece cu vederea pe robul tău ce se afundă în primejdii şi alergă acum la acoperământul tău cel puternic.

Cântarea a 9‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Pe Dumnezeu Cuvântul, Care, cu înţelepciune mai presus de cuvânt, de la Dumnezeu a venit ca să înnoiască pe «Adam cel căzut cumplit în stricăciune din pricina mâncării, şi din Sfânta Fecioară în chip de negrăit S‑a întrupat pentru noi credincioşii, cu un gând în cântări să‑L slăvim».

Întristarea robului Tău, din pricina primejdiei de acum, şi furtuna cea mare şi cumplită, schimbă‑le, Stăpâne, şi întoarce plângerea acestuia în bucurie de‑a pururea, ca în credinţă şi cu dragoste neîncetată să Te slăvească pe Tine.

Mulţimea cea nemăsurată a răutăţilor mele să nu biruiască milostivirea Ta cea multă, Îndurate, strigă prin noi către Tine robul Tău; cu mila Ta cea obişnuită mântuieşte‑mă şi mă izbăveşte, Hristoase, de toată vătămarea, Cel ce singur eşti mult‑Milostiv.

Slavă…

Iartă‑mă pe mine, Doamne, iartă‑mă când mă vei judeca pentru ca să mă osândeşti la foc; nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Te roagă pe Tine, Hristoase, Fecioara care Te‑a născut, mulţimea îngerilor şi adunarea mucenicilor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, cu slujitorii cei fără de trup şi cu sfinţii îngeri, cu Apostolii, cu proorocii, cu mucenicii şi cu toţi sfinţii, roagă pe Preabunul Dumnezeu, să izbăvească de această chinuire pe robul tău.

Apoi: Cuvine‑se cu adevărat să te fericim…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia… şi troparele:

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne mântuim noi.

Stăpână şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea nevrednicilor tăi robi; mijloceşte către Cel ce S‑a născut din tine, o, stăpâna lumii, şi fii nouă mijlocitoare.

Preotul pomeneşte la ectenic pe cel bolnav, precum s‑a arătat după Cântarea a 3‑a, zicând ectenia: Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule. Apoi ia untdelemn din candelă şi unge pe cel bolnav, zicând această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Care ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, să vindece toată boala şi din moarte să izbăvească, tămăduieşte şi pe robul Tău acesta (N) de neputinţă trupească şi sufletească ce l‑a cuprins, şi‑l fă să vieze cu harul Hristosului Tău. Pentru rugăciunile preacuratei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor, cereştilor celor fără de trup puteri; ale cinstitului şi măritului prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri; ale sfinţilor şi tămăduitorilor fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor. Că Tu eşti izvorul tămăduirilor, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Unuia‑Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi adaugă şi Molitfele Marelui Vasile.

Căldură mare, mon cher!

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Ei, câte nu se pot întâmpla pe căldura asta… și bune, și rele… Eu voi vorbi despre cele rele că, deh, asta mi-e crucea (o parte din treaba mea ca AM) 
Astăzi este despre o scurtă prezentare a procesului superinteligent care se produce la nivelul organismului uman (și la toate organismele homeoterme) – TERMOREGLAREA.
Termoreglarea – reglarea temperaturii corpului – constă în menținerea temperaturii centrale (interne) în jurul valorii de 37° C (la om) prin echilibrul dintre termogeneză (producerea de căldură) și termoliză (pierderea de căldură). Controlul termoreglării este deținut de hipotalamus, iar reglarea ei se face de către sistemul nervos vegetativ simpatic și parasimpatic.
Cum termoreglarea este influențată de mai mulți factori, dintre care amintesc: integritatea pielii (să fie sănătoasă și hidratată), circulația sangvină (sănătatea inimii și a vaselor de sânge), poziția corpului (o poziție ghemuită împiedică pierderea de căldură, iar una întinsă are efect contrar), maturitatea sistemului nervos (control și reglare a celor 2 mecanisme;), ritm somn-veghe (mai scăzută în timpul somnului), este evident că la nou-născuți, sugari, copii mici (1 – 3 ani) și bătrâni procesul se desfășoară cu dificultate. De ce? Fiindcă:
– la nou-născut, sugar și copil mic (1 – 3 ani) centrul termoreglării nu este dezvoltat complet
– la vârstnic, procesele nervoase și cele oxidative sunt diminuate, număr mai redus de glande sudoripare (numărul descrește odată cu înaintarea în vârstă), circulație sanguină mai precară (boli cardio-vasculare), ± alte boli cronice
Fiind vară, voi descrie astăzi, succinct, doar mecanismele prin care organismul pierde căldura (termoliză) pentru a-și menține temperatura internă în jurul valorii de 37° C:

  1. Evaporare – prin transpirație și respirație.  
  2. Convecție – căldura se pierde datorită .acțiunii curențior (de aer sau de apă) reci;
    Acțiunea îndelungată a curenților marini reci poate duce la hipotermie, chiar dacă afară este cald sau foarte cald, așa că atenție mare la cât timp stăm în apă!
  3. Conducție – pierdere de căldură prin contactul cu un corp solid cu o temperatură scăzută
  4. Iradiere – corpul iradiază căldura în mediul ambiant = > mecanismul funcționează atunci când temperatura ambientală este < decât temperatura corpului
    !!! Observăm (în fotografie) că mecanismele prin care se pierde cel mai mult căldura sunt evaporarea și convecția. Ei, dacă umiditatea este crescută, aceste mecanisme devin mai puțin eficiente, de unde tragem concluzia că trebuie să fim foarte atenți când ne expunem sau îi expunem pe cei din categoriile de risc (nou-născuți, sugari, copii mici, vârstnici sau adulți cu probeme de circulație, de piele etc.) unui mediu foarte cald și cu umiditate crescută.
    Închei cu speranța că aceste informații vă sunt de folos și spunându-vă că următorul subiect va fi unul legat tot de… greșeli sau excese în contextul temperaturilor crescute – INSOLAȚIA

As. med. licențiat,

Mihaela CARDIȘ

Acatistul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu în cinstea Icoanei : „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

145691_icoana_maicii_domnului_eu_sunt_cu_voi

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1:
Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înainte, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţă îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Icosul 1:

Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca acestea:
Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;
Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;
Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;
Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;
Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;
Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 2:

Văzând cu ochi duhovniceşti apropierea vremurilor luptei straşnice cu dreptmăritoarea credinţă, sfântul şi dreptul Ioan din Kronstadt a binecuvântat zugrăvirea sfintei Tale icoane, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca sprijin şi ocrotire pentru toţi cei aflaţi în necazuri care, căzând şi cu nădejde de mântuire, cântă Fiului Tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul 2:

Spre luminarea minţii omeneşti este această icoană că nu cu puterea noastra gonim pe vrăjmaşi, ci cu Atotputernicia lui Dumnezeu şi cu mijlocirea Maicii lui Dumnezeu care revarsă minuni de la sfintele Sale icoane, cântând Preaputernicei noastre Apărătoare:
Bucură-Te, grabnică întărire a neputincioşilor şi a celor ce cad;
Bucură-Te, scut de nădejde împotriva dracilor şi a oamenilor răi;
Bucură-Te, că ne înţelepţeşti în ceasul ispitei şi al nedumeririi;
Bucură-Te, găsirea căii adevărate pentru cei rătăciţi;
Bucură-Te, stârpirea eresurilor şi a dezbinărilor;
Bucură-Te, alungarea grabnică a întunericului necredinţei;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

 

Condacul 3:

Puterea prigonitoare a păgânilor s-a ridicat asupra creştinilor, batjocorindu-le bisericile şi icoanele lor, dar, primind sfânta Ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, părintele Serafim din Varita, a păstrat-o pe ea. Că, alergând sub Acoperământul Împărătesei Cerurilor, călugării şi toţi dreptmăritorii creştini, întăriţi de ajutorul Dumnezeiesc, cu frică şi cu dragoste să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Mari şi nenumărate minuni având, Preasfânta Fecioară, prin sfânta Sa icoană, ajutorul Său revarsă tuturor celor ce aleargă cu credinţă, grăindu-i aşa:
Bucură-Te, Împărăteasa Cerului şi a pământului;
Bucură-Te, Maica Domnului celui Preaînalt;
Bucură-Te, că izvorăşti bogăţie de minuni;
Bucură-Te, că descoperi fărădelegea luptei împotriva lui Dumnezeu;
Bucură-Te, auzirea grabnică a rugătorilor credincioşi;
Bucură-Te, pacea sufletelor tulburate;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 4:

Furtuna nelegiuită a prigoanei asupra dreptmăritoarei credinţe a trecut, pângărind sfinţeniile, şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu au venit vrăjmaşii asupra creştinilor ca prin necazuri să se cureţe şi cu lacrimi să se spele şi, înţeleptindu-se, să se pocăiască, iar, pocăindu-se, să strige Mântuitorului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Cunoscând scârbele omeneşti, părintele Serafim, a înfăptuit în chilia sa nevoinţa cuviosului Serafim din Sarov, strigând cu osârdie zi şi noapte în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-Te, că pe păcătoşi îi pregăteşti de pocăinţă;
Bucură-Te, că nu îi goneşti pe cei ce se pocăiesc;
Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru îl milostiveşti;
Bucură-Te, că scârba noastră în bucurie o prefaci;
Bucură-Te, că de duşmanii văzuşi şi nevăzuţi ne izbăveşti;
Bucură-Te, că ne mântuieşti de moartea cea fără de veste;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 5:

Văzând harul revărsat de Dumnezeu prin sfânta icoana a Maicii Domnului, au început sa vină în Varita credincioşii care, primind tămăduiri trupeşti şi sufleteşti, cu veselie au cântat Fiului Preasfintei, Preacuratei, Preabinecuvântatei: Aliluia!

Icosul 5:

Primind de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru puterea plină de har a vindecării şi ajutorării, Preabună Maică, cu dărnicie o trimiţi tuturor celor ce vin la Tine şi-Ţi grăiesc aşa:
Bucură-Te, învierea pruncului răposat;
Bucură-Te, tămăduirea bolilor nevindecabile;
Bucură-Te, sănătatea trupurilor noastre;
Bucură-Te, mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-Te, slobozirea noastră din lanţurile păcatelor;
Bucură-Te, înalţare la viaţa cea de sus;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 6:

Propovăduind grabnica sa plecare din această vale a plângerii plină de necazuri şi zbucium, stareţul a prezis noul loc al aflării sfintei Tale icoane, Născătoare de Dumnezeu, unde vor striga cu dragoste Atotmilostivului Dumnezeu în Treime slăvit: Aliluia!

Icosul 6:

Strălucind bucurie egumenei mâhnite că a primit vechea Mănăstire a Sfântului Gheorghe zăcând în ruine şi nu are puteri să o înnoiască, i-ai dăruit ei mare milă, arătându-i preaminunată icoana Ta sfântă ca să-i cânte cu dragoste şi cu frică unele ca acestea:
Bucură-te, că nici o dată nu ne lipseşti pe noi de dragostea Ta de Maică;
Bucură-Te, că pe cei ce Te iubesc pe Tine îi acoperi cu Dumnezeiască dragoste;
Bucură-Te, că îndrepţi grabnic neorânduielile mării vieţii;
Bucură-Te, Eu sunt cu voi – celor ce vin la Tine le vesteşti;
Bucură-Te, Şi nimenea împotriva voastră – ne îmbărbătezi;
Bucură-Te, că pe cei aflaţi în mâhnire şi durere nu îi părăseşti;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 7:

Oamenii cei râvnitori de mântuire au primit icoana ca pe Însăşi Împărăteasa Cerurilor, care a venit împreună cu sfinţii apostoli Ioan şi Iacob în locaşul Sfântului Gheorghe la sărbătoarea Laudei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi cu umilinţă au cântat Domnului: Aliluia!

Icosul 7:

O nouă faptă a milei ne-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, prin icoana Ta făcătoare de minuni, ajutând tuturor celor ce cu credinţă cad la ea şi Te cheamă cu bucurie aşa:
Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeu îl rogi pentru noi;
Bucură-Te, că pe păcătoşii ce se pocăiesc îi iubeşti mult;
Bucură-Te, că pedepseşti cu asprime pe vrăjmaşii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că pe fiii nesupunerii îi înţelepțeşti neaşteptat;
Bucură-Te, că goneşti hoardele drăceşti de la Sfânta Rusie;
Bucură-Te, apărătoarea fiilor Tăi iubitori de Dumnezeu;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 8:

Minune străină văzând a purtării de grijă pentru Mănăstirea Sfântul Gheorghe, atât pe muncitorii şi nevoitorii ei, cât şi pe cei ce vin la rugăciune aici i-ai primit, întărindu-i în nevoinţele călugăreşti, izbăvindu-i de nevoi şi necazuri şi pe toţi învăţându-i să cânte Celui ce ne mântuieşte prin Tine, lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Fost-a spre înţelepţire tuturor aspra pedepsire a călugăriţei ce se pregătea să fugă tainic din locaşul sfânt, iar când s-a pocăit a câştigat mila Ta, ca toţi să înţeleagă că în ceasul încercărilor grele să alerge în grabă la sfânta Ta icoană şi cu umilinţă să Te cheme aşa:
Bucură-Te, curmarea faptelor necugetate;
Bucură-Te, Ajutătoarea celor ce vor să secere mântuirea;
Bucură-Te, că îi întăreşti pe cei ce se nevoiesc în călugărie;
Bucură-Te, grabnică ridicare a celor căzuţi;
Bucură-Te, Mijlocitoarea mântuirii noastre;
Bucură-Te, pavăza şi ajutorul nostru în faptele bune;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 9

Toată făptura Te laudă pe Tine, Doamne. De Tine, Ziditorul, Izbăvitorul, Împăratul şi viitorul Judecător ne bucurăm că ne-ai dăruit-o pe Maica Ta; adăpost de nădejde şi scut celor ce-Ţi strigă Ţie, Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Ritorii cei multvorbitori pot numai să se minuneze când aud glasul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului : „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Noi, însă, predându-ne voii sfinte şi desăvârşite a Domnului, Te cinstim pe Tine, Preacurată:
Bucură-Te, Maică Bună a Bunului Împărat;
Bucură-Te, că Te nevoieşti să aduni oile lui Hristos;
Bucură-Te, Apărătoarea orfanilor şi a străinilor;
Bucură-Te, Acoperitoarea tuturor necăjiţilor;
Bucură-Te, dulceaţă izvorâtoare de miere tuturor celor ce se roagă;
Bucură-Te, Dătătoarea darurilor şi a veşnicelor bunătăţi;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 10:

Vrând să mântuieşti lumea, minunea cea negrăită a aflării Sfintei Tale icoane, Stăpână, s-a vestit în toate oraşele şi satele, că, văzându-Te pe Tine venind în mărire şi slavă, să strige lui Dumnezeu celui în Treime slăvit: Aliluia!

Icosul 10:

Zid eşti şi curăţie de nedescris, milă nemăsurată şi nebiruită biruinţă, Pruncă de Dumnezeu aleasă, caută spre noi cei ce cu smerenie ne rugăm întotdeauna în faţa icoanei Tale şi-Ţi cântăm Ţie, celei pline de har aşa:
Bucură-Te, izvor nesecat de milă;
Bucură-Te, că tuturor le potoleşti setea duhovnicească;
Bucură-Te, Mijlocitoare plină de îndurare pentru noi păcătoşii;
Bucură-Te, Rugătoare neîncetată lui Hristos pentru noi;
Bucură-Te, adăpostul şi nădejdea noastră de mântuire;
Bucură-Te, milostivă mijlocitoare pentru noi în faţa lui Dumnezeu;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 11:

Cântare de mulţumire aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, noi, păcătoşii şi netrebnicii robii Tăi, că Tu îi aperi pe toţi cei ce vin la Tine şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:

Făclie dătătoare de lumină, avându-Te pe Tine, Preasfânta Maică şi Fecioară, ne luminezi pe noi cu lumina Fiului Tău ș/i ne-ai dăruit nouă icoana Ta purtătoare de biruinţă, ca să nu ne poticnim în noaptea vremurilor de pe urmă, ci, ocrotiţi de Tine, să lucrăm lui Dumnezeu în lumina Lui, nădăjduind de la Tine acestea:
Bucură-Te, vindecarea rănilor noastre din păcate;
Bucură-Te, Călăuză în Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că ai purtat în braţe pe Cel ce poartă toate;
Bucură-Te, Poartă de Aur a Împărăţiei Cereşti;
Bucură-Te, că ne luminezi cu lumina Fiului Tău;
Bucură-Te, că ne îndulcim, privind Sfânta Ta icoană;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 12:

Vrând să dai har oamenilor Tăi, ne-ai dăruit nouă, Stăpână, icoana Ta şi cu ea făgăduinţa „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” pe care nimeni dintre duşmanii noştri nu o va putea încălca vreodată. Că fiind ocrotiţi de atâta milă Dumnezeiască să cântăm Atotmilostivului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Cântând minunile Tale, Atotputernică Stăpână, Te ştim pe Tine, Apărătoare caldă şi plină de dragoste ca cei ce aleargă la Tine să nu rămână ruşinaţi, ci, apăraţi întotdeauna de Tine, să-Ţi cânte unele ca acestea:
Bucură-Te, Bucuria celor ce se află în scârbe;
Bucură-Te, îngrădire a celor ce nădăjduiesc în Dumnezeu;
Bucură-Te, că de Tine tremură duşmanii noştri;
Bucură-Te, că cei ce au icoana Ta saltă de bucurie;
Bucură-Te, că îi proslăveşti pe cei ce Te slăvesc pe Tine;
Bucură-Te, că ţara noastră şi pe toţi creştinii cu tărie îi ocroteşti;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 13:

O, Preasfântă, Preacurată, Preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară Maria, Multmilostivă Maică a lui Dumnezeu şi a oamenilor, caută spre sufletele noastre îndurerate şi Te milostiveşte Preacurată, înalţă puternica Ta rugăciune către dreptul Judecător ca să ne miluiască pre noi, păcătoşii. Caută spre noi Atotcântată Născătoare de Dumnezeu, străluceşte iluminare inimilor noastre întunecate şi luminează turma Ta, Preacurată, ca mântuiţi prin Tine, cu bucurie să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi:

Icosul 1

Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca acestea:
Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;
Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;
Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;
Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;
Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;
Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, ca şi acum, precum mai înainte, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţă îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

RUGĂCIUNE

O, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, Maica Celui ce ţine toate cu dreapta Sa, a lui Hristos Dumnezeul nostru! Revarsă asupra noastră milele şi darurile Lui ca să nu ne înfricoşăm noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, că celor ce nădăjduiesc spre Tine ai zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.
Păzeşte adevărata şi sfânta noastră Dreptmăritoare Biserică şi locaşul acesta de dezbinări şi eresuri şi pune început de pocăinţă poporului nostru. Întoarce Sfânta Rusie şi ţara noastră pe calea de Domnul dăruită a credinţei nevătamate, ca să se umple de tămâia rugăciunilor şi să înflorească precum crinul; ca să trăim în bunăcuviinţă şi curăţenie, păziţi de Tine fiind întotdeauna de ispitirile lui antihrist, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi, de cutremur, de foc, de foamete şi de molimă; de moarte năprasnică, de robiile şi dezbinările din familie; viaţa călugărească o întăreşte şi ne mântuieşte pre noi, Preacurată, că spre Tine nădăjduim după cuvântul Tău: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.
Roagă-Te pentru noi, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Domnului Dumnezeului nostru, Celui ce ne miluieşte şi ne mântuieşte pre noi ca să nu ne lipsească pre noi de apărare şi să ne învrednicească a fi părtaşi Împărăţiei Sale, precum El Însuşi a zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Că Lui i se cuvine toată slava, stăpânirea, cinstea şi închinăciunea – Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Acatistul Cuviosului Părinte Iustin Pârvu – 16 iunie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

icoana-parintele-arhimandrit-justin-parvu-a-trecut-la-cele-vesnice-duminica-seara-16-iunie-la-orele-22-40

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1, glas 8:

Veniţi să lăudăm pe voievodul ortodoxiei româneşti, cel cu toate Darurile Duhului blagoslovit, şi să cântăm cu dragoste celui cu Dumnezeu unit: Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Sfintitul-Marturisitor-JUSTIN-de-la-Petru-Voda_icoana-realizata-de-maicile-de-la-man.-Paltin-Petru-Voda

Icos 1

Vas al iubirii dumnezeieşti te-a lucrat, părinte, calea milostivirii, din pruncie arătându-te înţelept cu dorirea către viaţa cea îngerească, iubitorule de feciorie. Pentru aceea voind a-ţi urma precum tu însuţi Celui înviat, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că Numele Tatălui întru toate ai sfinţit;
Bucură-te, că Chipul Fiului întru toate ai preţuit;
Bucură-te, că harul Duhului întru toate ai slăvit;
Bucură-te, că lumină lumii harul te-a aprins;
Bucură-te, că întunericul nu te-a cuprins;
Bucură-te, minunea Maicii Domnului;
Bucură-te, mireasma Mântuitorului;
Bucură-te, pârga cea miloasă a fecioriei;
Bucură-te, cântarea cântărilor călugăriei;
Bucură-te, că în frica de Domnul gândul ţi-ai sădit;
Bucură-te, căci pe Cuvântul Însuşi ai odihnit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

icoana justin

Condac 2

Păstrându-ţi tinereţea în sfinţenie, zborul minţii l-ai stăpânit lucrând Darul Botezului cu armele Filocaliei, şi păşind pe calea jertfelniciei ai mărturisit curat Ortodoxia, cuvioase părinte, învăţând pe toţi să cânte, înălţaţi de har: Aliluia!

Icos 2

Neîncetat cu lucrarea duhovnicească a minţii şi a inimii îndeletnicindu-te, părinte, ai spus că „rugăciunea este a privi cu seninul dureros al inimii tâlcul umbrit în Psaltire şi desluşit în Evanghelie”. Nădăjduind a primi şi noi harul rugăciunii tale, te lăudăm zicând:
Bucură-te, căci cu Hristos faţă către faţă voiai a grăi;
Bucură-te, că pe cele ale Bisericii le-ai cinstit ca pe nişte puternice a mântui;
Bucură-te, că scrierile Sfinţilor toată viaţa cu sete le-ai citit;
Bucură-te, că artele Bisericii ca pe apostoleşti podoabe le-ai ocrotit;
Bucură-te, că spre sfintele icoane bizantine şi spre duhul străvechii psaltichii ai sârguit;
Bucură-te, a inimii rugăciune cu neîncetată însoţire;
Bucură-te, că pentru aceasta ai alungat a răului pomenire;
Bucură-te, că spre sfânta înţelepciune începătura gândului ai plivit;
Bucură-te, că spre roada Duhului totdeauna ai sârguit;
Bucură-te, căci cu gândul şi cu graiul pe Sfânta Treime ai slavoslovit;
Bucură-te, că pentru vederea ta „duhovnicul neamului” ai fost numit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 3

Acoperământul Maicii Domnului ai purtat în cuget hramul ţării tale, prea-cuvioase, şi cu evlavie spuneai: „în Biserica slavei stând, în cer a sta ni se pare”, ca un arhanghel pe credincioşi trezvindu-i ca „să stăm bine, să stăm cu frică”, să cântăm pururea: Aliluia!

Icos 3

Cu sabia Duhului despicând învelişul gândurilor ai pătruns miezul lucrurilor, părinte, şi vitejeşte ai biruit pe cel viclean cu smerenia inimii tale sfinte, căci din adâncul temniţelor de la Suceava, Gherla, Baia Sprie, Aiud şi Periprava, tămâia jertfei tale cerurile a străbătut cu slavă, pentru care Biserica şi ţara îţi mulţumeşte azi:
Bucură-te, Mintea lui Hristos în dulcele glas moldovenesc;
Bucură-te, sobornicesc Părinte întru crez strămoşesc;
Bucură-te, preoţie cu fierbinte dragoste şi fără de prihană;
Bucură-te, cel ce eşti necredinţei grea dojană;
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului în tinereţe ai fost închis şi prigonit;
Bucură-te, că răbdând 17 ani frig, foame, bătăi, chinuri şi umilinţe, sfinţenia ţi-aţi dovedit;
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului cu râvnă ai mărturisit neîncetat;
Bucură-te, că după temniţele comuniste, de lagărul neocomunist mai mult ai fost vânat;
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului cel hulit de actele cu cip, mult te-ai îndurerat;
Bucură-te, că în chilia ta până la sfârşitul vieţii tot întemniţat ai stat;
Bucură-te, că şi suferinţele sfârşitului le-ai răbdat desăvârşit;
Bucură-te, că împreună cu Noii Mucenici frumuseţea creştinismului ai rodit;
Bucură-te, că viaţa Mântuitorului în inimi aţi scris şi s-a pecetluit;
Bucură-te, că moştenirea Învierii neamului cu preţul vieţii voastre ne-aţi agonisit;
Bucură-te, râu de lacrimi care-n adâncul temniţei raiul României ai doinit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 4

În lanţuri mai liber fiind decât călăii tăi, toate nevoinţele călugăreşti le-ai purtat mai presus de fire, iar în tainiţa inimii intrând şi toată gândirea trupească aruncând-o, s-a aprins întru tine Învierea prin lumina pocăinţei. Şi înălţând ca pe un steag flacăra dumnezeiescului dor împreună cu fraţii tăi mucenici ai cântat dincolo de timp lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

La înălţimea Crucii nu pot privi urâtorii de Dumnezeu, căci lumină revarsă din răni Mântuitorul, iar precum Acela în veci e proslăvit, cel ce biruieşte printr-Însul asemenea Lui primeşte cântările slavei:
Bucură-te, că ucigaşii voştri n-au priceput că Împărăţia cerurilor le-o vesteaţi;
Bucură-te, că necunoscând pe Adevăratul Împărat nu pricepeau de ce până la moarte Îl iubeaţi;
Bucură-te, că în mulţime de chinuri pentru Credinţă îndelung pătimeaţi;
Bucură-te, că din rădăcinile voastre cereşti mai luminoşi aţi înviat;
Bucură-te, că v-a fost milă de vrăjmaşi şi cu dragoste i-aţi iertat;
Bucură-te, că numele voastre strălucesc în Cartea Vieţii pe fila neamului străbun;
Bucură-te, că pomenirea voastră s-o stingă din conştiinţa omenirii vor şi acum;
Bucură-te, sfinte, că cinstirea Noilor Mucenici ţi-a fost ascultarea;
Bucură-te, că ctitorindu-le locaşuri ţi-ai împlinit chemarea;
Bucură-te, că în iadul bolşevic pătimind, din iubirea de oameni n-ai slăbit;
Bucură-te, că prin smerita-cugetare, şi din prigoana nihilistă de acum mai puternic ai ieşit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 5

În Duhul Sfânt străvezind cugetele tale, cu Dânsul ai nuntit inima ta, prea-cuvioase, iar împreunând bună-voirea cu dreapta-cugetare te-ai făcut „icoană a toată filosofia”, precum zice Marele Grigorie. Pentru aceasta şi faptele tale ţi-au mărturisit înalta-cuviinţă, iar puterile cereşti s-au bucurat de tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Temelie punând vieţii tale Dragostea creştină, toate chipurile de iubire le-ai unit ca într-un curcubeu al Luminii lui Hristos, şi dintr-însa mijlocind ca peste toată făptura să pogoare Duhul Sfânt, primeşte şi de la noi cu recunoştinţă cântări ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai îmbrăţişat cu rugăciunea ta-ntreaga zidire;
Bucură-te, că şi păcătoşilor le-ai arătat bună cinstire;
Bucură-te, cel ce în duh şi adevăr pe toţi i-ai cunoscut;
Bucură-te, că adevărul lucrurilor şi lăuntrul sufletelor limpede le-ai ştiut;
Bucură-te, că al lor din afară chip nu te-a smintit, chiar dacă te-a durut;
Bucură-te, că şi slăvit, şi-n umilinţe, pe tine însuţi te-ai smerit;
Bucură-te, că de slava cerească fiind plin, ţărână te-ai socotit;
Bucură-te, că plânsul pentru neam ca pe-un vultur te-a-ntinerit;
Bucură-te, gingaşă porumbiţă a slavosloviei;
Bucură-te, izvorâtorule de mir şi sânul evlaviei;
Bucură-te, că măsura tuturor lucrurilor în Duh ai cântărit;
Bucură-te, că scara raiului cu pasul tainei ai suit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 6

Ca într-o rodie cerească dulceaţa Mântuitorului o ai cuprins, şi cu hrana potrivită pe fiecare spre El l-ai tins, şi ai adiat asupra tuturor bucuria harului, ca toţi să cânte: Aliluia!

Icos 6

Suiş ai pus prea-plinului inimii tale, şi îmbrăţişarea Veşnicului Mângâietor primind, de mari daruri te-ai învrednicit, sfinte, înviind pe cei morţi duhovniceşte, iar cu darul dumnezeieştii vederi împodobit, prin iubirea de oameni ai trecut hotarul cunoaşterii, ca să auzi cântări ca acestea:
Bucură-te, cu Duhul Sfânt pentru omenire suspinătorule;
Bucură-te, cu Mântuitorul în Ghetsimani pentru toţi tânguitorule;
Bucură-te, cu Tatăl despre Fiul tuturor mărturisitorule;
Bucură-te, cu Maica Domnului pentru noi chezăşuitorule;
Bucură-te, cu Înainte-mergătorul de puterea pocăinţei şi despre sfârşit vestitorule;
Bucură-te, că pe tineri de lenea minţii şi de moliciunea voinţei îi fereşti;
Bucură-te, că pe femei spre cuvioşie le povăţuieşti;
Bucură-te, că pe bărbaţi să fie treji şi temători de Dumnezeu îi întăreşti;
Bucură-te, că pe tot sufletul năpăstuit îl ocroteşti;
Bucură-te, că pe îndrăciţi şi pe greu pătimaşi îi izbăveşti;
Bucură-te, că şi pe nebuni îi înţelegi şi-i linişteşti;
Bucură-te, că pe mândrie ca pe cea mai rea necurăţie o numeai;
Bucură-te, că pe smerenie a nu o da pe laşitate mereu aminteai;
Bucură-te, că fiecăruia, cu timp şi fără timp, mereu te-ai dăruit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 7

A sihaştrilor taină arătată şi oglindă a patriarhilor de altădată, în sfinţenie prin aspră şi necurmată nevoinţă ai stăruit, iar Maica Domnului pururea în tine a binevoit, din temniţă te-a scos şi binecuvântarea ei tot lucrul tău a adumbrit. Iar noi întru uimire văzându-te mai mult decât piatra cea scumpă strălucit, cântăm cu cetele cereşti: Aliluia!

Icos 7

Mireasă ne-ntinată ai fost Treimii Sfinte, şi mult ai desfătat pe Iisus, părinte! Curat cu inima, cu trupul şi în faptă, te-ai arătat şi de neam născător cu nevoinţa şi cu vorba înţeleaptă. De frumuseţea fecioriei tale minunându-se tot cinul îngeresc o cântă cu dulce sfială aşa:
Bucură-te, scutul întregii-curăţii;
Bucură-te, crinul desăvârşitei bărbăţii;
Bucură-te, cel logodit cu fapta cuviinţei;
Bucură-te, întinerit de suspinul pocăinţei;
Bucură-te, fagurele tăcerii;
Bucură-te, fiul mângâierii;
Bucură-te, piscul poeziei româneşti;
Bucură-te, desfătarea Armoniei creştineşti;
Bucură-te, sălaşul lui Hristos;
Bucură-te, cântec bizantin duios;
Bucură-te, voievodul milostivirii;
Bucură-te, veselia îndumnezeirii;
Bucură-te, toiagul nădejdii înfrunzit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 8

În rai cu Domnul împreună fiind şi de El nedespărţindu-te, în rana sufletelor cu milă pogorând tămăduindu-le, inima ta liturghisea grăind: Ridicaţi, voi puteri ale firii, porţile voastre, şi va intra Împăratul slavei, Aliluia!

Icos 8

Braţ puternic şi înfricoşător eşti duhurilor celor viclene, părinte prea-strălucite, iar către credincioşi braţ de binecuvântare, dăruind „Ajutorul de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul”. Şi învăţându-ne ca fără osebire pe oameni a-i iubi, pe duhuri a le cerceta şi a le osebi, iar dreptatea şi milostivirea sfânt a le uni, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, de suflet grabnic chezăşuitor;
Bucură-te, celor de har însetaţi izvor;
Bucură-te, căci cu tine însuţi în nevoinţe ai fost necruţător;
Bucură-te, că-n osteneli duhovniceşti dai bună odihnă;
Bucură-te, că mântuind prin graiuri vii dai tihnă;
Bucură-te, că înţelesurilor peste fire dai tâlc cu înlesnire;
Bucură-te, făcătorule de mari minuni, care dai orbilor vedere şi muţilor grăire;
Bucură-te, că inimi împietrite le aprinzi întru Hristos nebune;
Bucură-te, că viaţa ta este a Evangheliei minune;
Bucură-te, că de nerodirea minţii eşti grabnic vindecător;
Bucură-te, că de sterpiciunea pântecelui eşti minunat dezlegător;
Bucură-te, că spre rodirea duhului eşti măiastru povăţuitor;
Bucură-te, că de cei mândri întru simplitate te-ai tăinuit;
Bucură-te, că pe smerit – cugetători întru putere i-ai învăluit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 9

Ce limbă poate grăi iubirea ta de sfinţi, şi mai cu covârşire cea către Pururea-fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea? Toate icoanele ei din biserica mănăstirii tale de la Petru Vodă au lăcrimat cînd ai liturghisit, iar noi, umplându-ne de duhovnicească veselie, cântăm Domnului Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei mult grăitori şi de argint iubitori ca nişte peşti fără de glas înaintea teologiei tale, părinte, căci spre adeverirea cuvintelor Mântuitorului tu şi cu vorba, şi cu viaţa întreagă stai mărturie, pentru care îţi cântăm acum:
Bucură-te, că întru Iisus eşti mirarea îngerilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti izbăvirea strămoşilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti toiagul arhiereilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti înţelepţirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti lauda proorocilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti întărirea mucenicilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti bucuria călugărilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti dulceaţa preoţilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti povaţa pustnicilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti bucuria prea-cuvioşilor;
Bucură-te, că întru Iisus cu inima la ceruri ai suit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 10

Pentru omenire tânguindu-te ca o maică iubitoare, părinte, ai luat asupră-ţi o întreită mucenicie, în trup, în suflet şi în duh, ca să se împlinească şi prin tine cuvântul care zice: „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre a purtat”. De chinurile tale neputând noi, nevrednicii, a face grăire, doar inima ne cântă în uimire: Aliluia!

Icos 10

Cu borangicul rugăciunii ai ţesut mahrama clipelor tale în filigranul veşniciei, şi sporind frumuseţea lumii cu trăirile tale îndumnezeite, o, prea-minunate părinte, ai zugrăvit cer nou şi pământ nou pe pietrele inimilor celor ce-ţi cântă:
Bucură-te, mir de prea-bună înmiresmare;
Bucură-te, a izvoarelor Duhului revărsare;
Bucură-te, cheie către lumina neînserată;
Bucură-te, poartă de duh către Mireasa Neîntinată;
Bucură-te, cleştar dac şi zaua României fericite;
Bucură-te, sipet dârz al inimii zdrobite;
Bucură-te, dulce însorire în acest veac de jale;
Bucură-te, că testament ne laşi iubirea ta cea mare;
Bucură-te, că de mulţi înconjurat, sufletul tău era neştiut;
Bucură-te, că numai lui Hristos Îi erai cunoscut;
Bucură-te, că Mântuitorului te-ai asemuit;
Bucură-te, că busuiocul în clipa morţii tale a-nflorit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 11

Tâlcuind cuvântul: „precum în cer, aşa şi pre pământ”, ai propovăduit că puterea lui Dumnezeu se împlineşte doar cu Duhul întru gând şi fapte, şi în mănăstire, şi în cetate. Iar pe visătorii nefăptuitori şi pe făptuitorii necugetători numindu-i necreştini, pildă a Minţii lui Hristos ai luminat celor ce vor să cânte: Aliluia!

Icos 11

Amintind de ceea ce e scris: „Iar El văzând noroadele, I S-a făcut milă de dânşii, că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor”, ca un nou Avraam ne-ai păstorit, iar în suferinţa ultimului ceas tot la popor te-ai gândit şi l-ai binecuvântat, zicând: „Harul lui Dumnezeu peste toţi românii şi peste toată România!” Pentru aceasta într-un glas te lăudăm aşa:
Bucură-te, întru Pacea lui Hristos sabie a creştinătăţii;
Bucură-te, al Maicii Domnului sfânt voievod al cetăţii;
Bucură-te, serafimul vitejiei;
Bucură-te, râvna muceniciei;
Bucură-te, de Duhul Sfânt părinte purtător;
Bucură-te, stâlpare întru dumnezeiescul dor;
Bucură-te, că ai ajuns la măsura desăvârşitului bărbat;
Bucură-te, măsura îngerului şi chip de Iisus-Împărat;
Bucură-te, prăznuitorule al Dumnezeirii;
Bucură-te, şoim român în slava nemuririi;
Bucură-te, steagul Predaniei, care pentru Libertatea în duh ai pătimit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 12

Ca o Scriptură vie ai păşit prin negura acestui veac şi ca un apropiat al Treimii cu iscusinţa vederii duhovniceşti ai scris întru fiinţa ta slovele cele mai presus de fire prin care firea cîntă: Aliluia!

Icos 12

Adânc pe adânc cheamă glasul lacrimilor tale, căci ai adunat întru sine-ţi lacrima Domnului cu lacrima poporului tău, mult-pătimitorule părinte, şi al românimii dor de mântuire s-a împlinit prin tine. Icoana adevăratei Românii tu strălucind o lumii, cerul şi pământul acum te laudă şi-ţi cîntă:
Bucură-te, că Tatălui slavă aduci prin cuget şi cuvânt şi minte;
Bucură-te, că Fiului dai slavă, prin duh şi adevăr iubind pe toţi fierbinte;
Bucură-te, că Duhul Îl cinsteşti deopotrivă prin trup, prin suflet şi prin duh, părinte;
Bucură-te, cunoscătorule al dumnezeieştii simplităţi;
Bucură-te, propovăduitorule al duhovniceştii libertăţi;
Bucură-te, al lui Dumnezeu iubit şi casnic;
Bucură-te, de draci temut amarnic;
Bucură-te, al harului măiastru chivernisitorule;
Bucură-te, al necreatei slave văzătorule;
Bucură-te, rândunea în aurora rugăciunii;
Bucură-te, diamant al chivotului minunii;
Bucură-te, cel ce în soborul sfinţilor pururea ai horit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 13

O, Prea-cuvioase Părinte Justin, mângâietorul românilor, farul Ortodoxiei, cere de la Domnul precum Elisei cândva de la Ilie ca şi noi să primim o fărâmă din harul cel dat ţie, ca în Duhul Sfânt toată suflarea să cânte: Aliluia! (de trei ori)

Apoi din nou:

Icos 1

Vas al iubirii dumnezeieşti te-a lucrat, părinte, calea milostivirii, din pruncie arătându-te înţelept cu dorirea către viaţa cea îngerească, iubitorule de feciorie. Pentru aceea voind a-ţi urma precum tu însuţi Celui înviat, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că Numele Tatălui întru toate ai sfinţit;
Bucură-te, că Chipul Fiului întru toate ai preţuit;
Bucură-te, că harul Duhului întru toate ai slăvit;
Bucură-te, că lumină lumii harul te-a aprins;
Bucură-te, că întunericul nu te-a cuprins;
Bucură-te, minunea Maicii Domnului;
Bucură-te, mireasma Mântuitorului;
Bucură-te, pârga cea miloasă a fecioriei;
Bucură-te, cântarea cântărilor călugăriei;
Bucură-te, că în frica de Domnul gândul ţi-ai sădit;
Bucură-te, căci pe Cuvântul Însuşi ai odihnit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Rugăciune

Părinte prea-cuvioase, cel ce te ai sălăşluit în slava cea nepieritoare, mângâie sufletele împovărate de împuţinarea dragostei dintre oameni, de pizma diavolilor şi de prigoana ridicată de cei supuşi lor, odihneşte şi acum, cu harul lui Hristos, inimile ostenite. Apără-ne, părinte, de greaua asuprire a acestui veac împovărat de neştiinţa Adevărului şi de hulirea Lui. Nu ne lipsi de povăţuirea ta întru adevărul de credinţă cel păstrător al darului Iubirii, cel mai presus decât viaţa trecătoare şi decât orice bogăţie a acestei lumi. Mijloceşte la Mântuitorul să pogoare spre noi lumina cunoştinţei şi chipul neprefăcut al evlaviei ca în Pacea lui Hristos să aşteptăm venirea cea prea-slăvită a Lui ce se apropie. Stăruie pentru noi, părinte milostive, deşi suntem nevrednici, ca prin rugăciunile tale pline de îndrăzneală mucenicească împreună cu tine să dobândim Domnului a vieţui, Domnului a muri şi Domnului a ne uni, căci Lui se cuvine toată cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu De-Viaţă-Făcătorului Lui Duh, AMIN.

Apoi cîntăm din nou Condacul 1, glas 8:

Veniţi să lăudăm pe voievodul ortodoxiei româneşti, cel cu toate Darurile Duhului blagoslovit, şi să cântăm cu dragoste celui cu Dumnezeu unit: Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

***

Acest acatist a fost compus de maica Neonila în ziua de 27 Iulie 2013 şi a ieşit din tipar Vineri, 20 Martie 2015, la Mănăstirea Petru Vodă.