Luni, tânărul mergea cu ei; iubea şi era iubit.
Marţi, le vindeca pe femei; iubea şi era iubit. Era iubit?
Miercuri, a mâncat la masa lor; iubea şi era iubit. Cu adevărat?
Joi, a fost condamnat de popor; iubea şi era iubit. Mai era?
Vineri, l-au hulit, l-au răstignit, a suferit; iubea… şi a murit.
Sâmbătă, se odihnea în mormânt; iubea (căci era sfânt). Unii l-au uitat de mult.
Dumincă, lumină a fost, s-a ridicat, s-a arătat şi a plecat. Iubea. De ce nu au crezut?
Alexandru Povarnă
Ţie, Doamne, cu dragoste!
Cuvânt la Sfintele Paști de Sfântul Ioan Gură de Aur
Vreme potrivită este astăzi ca toţi să strigăm cuvintele fericitului David: “Cine va grăi puterile Domnului şi va face auzite toate laudele LUI?(Psalm 105,2). Iată a venit la noi praznicul cel dorit şi mântuitor, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos,temeiul păcii, pricina împăcării, îndepărtarea războaielor, nimicirea morţii, înfrângerea răului. Astăzi oamenii s-au amestecat cu îngerii, iar cei îmbrăcaţi cu trup, înalţă împreună cu cei fără de trupuri, cântări de laudă. Astăzi surpată este tirania răului. Astăzi s-au dezlegat legăturile morţii şi biruinţa iadului a dispărut. Astăzi este iarăşi vreme potrivită să rostim acel cuvânt profetic: ”Unde-ţi este moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule,biruinţa?” (Osea 13,14;Cor.15,55). Astăzi porţile cele de aramă le-a sfărâmat Stăpânul nostru Hristos şi a pierdut iarăşi faţa morţii. Dar pentru ce spun faţa? A schimbat numirea ei, că moartea nu se mai numeşte moarte, ci adormire şi somn. Mai înainte de venirea Domnului nostru Iisus Hristos şi de cruce, chiar numele morţii era înfricoşător. Dar după ce Hristos, Dumnezeul nostru, s-a adus jertfă pe cruce şi au sporit cele ale Învierii, Stăpânul nostru iubitor de oameni a adus în viaţa noastră o vieţuire nouă si străină, căci mutarea din această viaţă se numeşte adormire si somn.
– Şi de unde se vede aceasta?
Ascultă ce spune Însuşi Mântuitorul: ”Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar merg să-l deştept!”(Ioan 11,11)
Iar dascălul lumii, fericitul Pavel, scriind catre Tesaloniceni, zice: ”Nu voim să nu ştiţi despre cei ce-au adormit, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi care n-au nădejde.” (I Tes.4,13)
Şi: ”Căci dacă credem că Iisus a murit şi a înviat,aşa şi Dumnezeu,pe cei adormiţi îi va aduce împreună cu El. ”Căci toate s-au săvârşit in vederea mântuirii noastre; deşi numai Stăpânul nostru a suferit cruce şi moarte, totuşi,veselia şi bucuria ne este comună .”
Prin acelea prin care răul ne-a învins, prin acelea şi Hristos a învins răul. Şi cum? Ascultă!
– Fecioară – căci Eva nu cunoscuse încă bărbatul;
– Lemn – pomul cunştinţei binelui şi răului; şi
– Moarte – pedeapsa dată lui Adam pentru nerespectarea dumnezeieştii porunci.
Deci, prin acestea venise moartea pe pământ, prin Adam pentru tot neamul omenesc. Prin aceleaşi a venit şi biruinţa:
– Prin Prea Sfânta Fecioară Maria, din al cărei prea curat pântec de nouă Evă, s-a născut noul Adam – Domnul nostru Iisus Hristos.
– Şi prin lemn: în locul pomului cunoaşterii binelui şi răului – lemnul Crucii.
– Şi prin moarte – în locul morţii lui Adam, moartea Stăpânului.
Ai văzut că prin acelea prin care răul a înşelat pe părinţii noştri – Adam şi Eva – prin aceleaşi a fost înfrânt şi moartea biruită. De aceea, la slujba Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos, cântăm:
”Hristos a Înviat din morţi
Cu moartea pe moarte călcând
Şi celor din mormânturi
Viaţă dăruindu-le.’’
De unele din marile noastre sărbători – praznice împărăteşti – cum se mai numesc ele în limbaj bisericesc, reflectate atât în cult, cât şi în viaţa particulară a creştinului ortodox, sunt legate anumite tradiţii.
– Astfel, la Paşti, în noaptea de Înviere, care adună în biserica foarte mulţi creştini, fiecare dintre ei poartă în mână o lumânare,pe care-o aprinde, la miezul nopţii,din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar, acesta rostind îndemnul:
”Veniți de luați lumină!”
Această lumânare este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Mulţi păstrează lumânarea de Paști, aprinzând-o la rugăciune în clipe de necaz în casă, de furtună, de vreme rea.
Învierea Domnului este, deci, sărbătoarea luminii.
– O altă tradiţie se referă la salut, deosebit de salutul obişnuit, salut ce se foloseşte 40 de zile, acesta fiind: “Hristos a înviat!”, până la Înălţarea Domnului.
Dar de “sărbătoarea sărbătorilor”, cum e definită Învierea Domnului, este legată şi o foarte bogată tradiţie culinară.
– Mielul: este o reminiscenţă din ritualul Paştelui la evrei, perpetuat de evreii creştinaţi. El nu mai face însă parte din ritualul ce se ţinea, cu străşnicie, de către aceştia, când fiecare familie consuma carnea friptă, cu ierburi amare, a unui miel de un an, fără să-i zdrobească oasele. Aceasta se făcea în amintirea scoaterii lor din robia Egiptului.
În creştinism, mielul era simbolul Mântuitorului, care se jertfeşte “pentru noi şi pentru păcatele noastre”. Sfântul Ioan Botezătorul L-a arătat mulţimilor pe Mântuitorul, zicând: “Iată Mielul lui Dumnezeu” (In.1, 36), în conformitate cu profeţia, care sublinia, printre altele: ”ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura Sa” (Isaia – %3, 7).
Denumirea de Paşti – Pesah – o întâlnim prima dată la Ieşire (12,11), care înseamnă trecere; evreii scoşi din robia egipteană, au fost trecuţi, în mod minunat, peste Marea Roşie.
Şi Mântuitorul, prin jertfa de pe Cruce şi apoi prin Înviere, ne-a trecut din robia păcatului la libertate. Sfântul Atanasie cel mare spune: “a ales acest fel de moarte fiindcă e singurul fel de a muri cu braţele deschise, semn că a îmbrăţişat tot neamul omenesc”. El a transformat Crucea din unealtă de blestem, în altar – semn de iubire.
Paştele este o sărbătoare a bucuriei, pentru că primul cuvânt adresat sfintelor femei mironosiţe, de către Domnul Hristos înviat, a fost:”Bucurați-vă!”
Paştele este şi ”ziua iertării”, după cum îndeamnă o cântare – “să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere”. Astfel, creştinii noştri, întâmpină sărbătoarea Paştelui împăcaţi cu cei ce le-au greşit şi cu cei cărora le-au greşit, se spovedesc la părintele lor duhovnicesc şi împărtăşindu-se cu sfială şi emoţie cu prea Sfântul trup şi sânge al Celui ce ne-a iubit mai mult decât propria-I viaţă, primesc în suflet bucuria şi lumina Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos.
Specific Sfintelor Paşti este Paștele – o pâine mare, frământată de către o femeie curată: bătrână sau văduvă, pe care părintele o sfinţeşte cu vin la ”Îngerul a strigat…”
“Când vorbim despre datina Paştelui în biserica românească, în duminica Învierii Mântuitorului, înţelegem că fiecare creştin va primi mai întâi în biserică – pâine şi vin – binecuvântat de preot şi numai după aceea să mănânce alte bucate”
(Din S. Fl. Marian – “Sărbătorile la români”)
În Moldova, ca şi-n alte ţinuturi, praznicul Învierii a fost şi este ”praznic al curăţiei”, exprimat în “straiele” curate, în florile culese de pe câmpurile de pe care s-a dus zăpada iernii, în lumânarea aprinsă la chemarea: “Veniţi de luaţi lumină!” -lumina lui Hristos luminează tuturor.
În zilele marii bucurii pascale, nu se uită legătura cu cei adormiţi. Mormintele sunt îngrijite încă din săptămâna patimilor, aşteptând cuminţi Învierea.
Cimitirele sunt pline de lumină în noaptea Învierii, rudele aprind lumânări pentru cei dragi, ce-au adormit întru nădejdea Învierii. Şi-n noaptea aceea simţi că nimic nu este iremediabil pierdut, că sensul nvieţii este ”dobândirea Duhului Sfânt”- cum spune Sf Serafim de Sarov, că mântuirea nu este imposilă, că nu trebuie niciodată să disperi, că moartea nu este un sfârşit, ci un început, că scumpii noştri adormiţi întru Domnul, sunt “în locuri luminoase, în locuri răcoroase,în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul”.
Cum să disperi, când Stăpânul nostru şi-a jertfit – din dragoste pentru noi – pe Însuşi Fiul Său iubit? Cum ne-ar putea lăsa în adâncul deznădejdii, El, care doar prin cuvânt a creat tot Universul, doar pe OM l-a creat cu propriile Sale sfinte mâini? Doar să-L strigăm din prăpastia nefericirii noastre:
Doamne, sunt fiul /fiica Ta; Iartă-mă, nu mă lăsa!
În noaptea Învierii, creștinii vin la slujbă în straie curate, iar copiii chiar cu hăinuțe noi.
”Pasca este cea mai însemnată coptură din aceste zile de sărbătoare, ”fiind făcută numai din făină curată de grâu ales, cernută prin sita deasă”. Se face întâi ”pămădeala” – drojdie frecată cu zahăr, până se lichefiază și se pune și un pic de făină; se pune apoi plămădeala crescută în aluat, se lasă la dospit până crește – acoperită c-un ștergar curat – și dă să iasă din chiersinul sau covata în care s-a frământat, afară”
Cea mai îndătinată şi cea mai răspândită formă ce i se dă paştei este cea rotundă, pentru că se crede că scutecele cu care a fost Domnul nostru înfăşat au fost rotunde; apoi cele în patru colţuri, pentru că şi mormântul Mântuitorului a fost pătrat.
Paştile Paştilor, adică acelea ce se înfrumuseţează cu o cruce diametrală împletită sau simplă, sunt menite să se ducă în ziua de Paşte la biserică, pentru a fi sfinţite – cele simple se mănâncă în familie, iar păscuţe mititele se fac anume pentru bucuria copiilor, unde sunt de aceştia, sau spre a da săracilor, care stau la uşile bisericii, pentru că nu trebuie, în bucuria mesei noastre încărcate, să uităm de fraţii noştri nefericiţi, de “sărmăneii lui Dumnezeu”.
Pasca fiind nelipsită de pe masa de Paşte a românului, că ce-ar mai fi Paştele fără pască, dăm aici o”reţetă”, că poate n-om mai cumpăra de la cofetărie, ci vom lăsa şi noi copiilor noştri nostalgia pufoaselor arome de pască şi cozonaci, că ce, numai Proust să ne zăpăcească cu madelainele lui? Aţi văzut ce puternică, ce răscolitoare emoţie ne trezeşte amintirea unui miros, ce icoane luminoase ne evocă; a unei prea blânde bunici, cu mâinile pline de făină, ce ne mângâia obrăjorul micuţ, liniştindu-ne cu o vorbă molcomă pofta noastră neîmpăcată:
– “Este săptămâna patimilor, puiule, d-apoi ce, noi suntem păgâni? Ia să vezi tu ce bune-or fi toate după aste 7 săptămâni de post, când oi fi mărturisit şi cuminecat!”
Iacătă: Rețeta
– se face un aluat de cozonac:
Pentru 1 kg de făina:
½ l lapte
200 ml ulei, unt topit şi răcorit sau amândouă, dar nu mai mult de 200 ml/kg
50-60 g drojdie
4 ouă,
300 g zahăr
– Se cerne făina (chiar cu 2,3 zile înainte, să se usuce bine),
– se pune zahărul, se amestecă,
– se toarnă laptele clocotit, se amestecă şi se lasă la răcorit, până rămâne doar călduţ,
– se face o gaură la mijloc,
– se pune ”maiaua”, ”plămădeala”, cum vreţi să-i ziceţi (adică-se dizolvă drojdia, amestecând-o cu puţin zahăr, se adaugă un pic de făina, apoi se lasă la crescut).
– Se încorporează progresiv, frământând continuu.
– La fel cu ouăle – pui unul frămânţi şi mai zici ”cine m-a pus să mă apuc!”, frămânţi, mai pui un ou,… 🙂
– fel cu uleiul; se pune câte un pic, se frământă, apoi mai pui câte puţin unt topit şi răcorit, mai…
– Se pun arome, după gust – zahăr vanilat, coajă rasă de lămâie, de portocală, peste care s-a pus puțin zahăr, stafide, apoi laşi la crescut, până te sperii de el – faci cruce peste el, ca ţărăncile de pe vremuri şi te rogi să fi meritat să nu te duci la coafor în ziua aceea.
– Din ½ din cantitate se face pasca, astfel (din cealaltă ½ faci un cozonac)
– Se întinde o foaie rotundă, cam de 1 cm înălţime (că mai creşte); din restul de aluat faci 2 suluri cât mai egale, se răsucesc şi se pun pe marginea tăvii; o altă “împletitură” se aşează în formă de cruce; în braţele crucii se pune umplutura.
Cum vă place – brânză dulce cu (sau fără) brânză sărată, zahăr (şi vanilat), gălbenușuri de ouă la bunul dv. simţ gospodăresc, stafide.
Cam asta-i! Nu ştiu dacă merită, ştiu însă că aşa făcea mamaia mea, care cocea câte-un cuptor de pască și cozonaci, aşa face mama mea, aşa fac cumnatele mele, aşa-şi învaţă fetele,…! Chiar, reţeta de cozonac e de la cumnata mea – doamna Elena Sava, Dumnezeu să-i dea sănătate, că multe lucruri bune am învăţat de la ea…! Aşa făcea soacra mea, care lucra bărbăteşte 12 ore pe zi,…şi tot neamul nostru.
Apoi, campioanele frumuseţii Paştelui – OUĂLE ROŞII, care se vopsesc în Joia Mare.
“Când oamenii n-or mai înroşi ouă la Paşti, atunci şi lumea se va potopi”
Cristina Olaru (Ghenof)
Sfârșitul părții I
(Va urma)
Tropar, glasul al 5-lea:
Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur, şi nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să Se junghie şi să Se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg înaintea Lui cetele îngereşti cu toată căpetenia şi puterea, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, feţele acoperindu-şi şi strigând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia!
Condacul 1
Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând Pătimirilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie:Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Icosul 1
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru noi om Te-ai făcut şi pe noi, cei omorâţi de păcate, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, ne-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătat atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a pătimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 2-lea
Văzându-Te pe Tine îngerul în grădina Ghetsimani, în rugăciuni nevoindu-Te până la sudoare de sânge, stând înaintea Ta, Te întărea, când Te îngreunau ca o sarcină păcatele noastre. Căci Tu, pe Adam ridicându-l, l-ai adus înaintea Tatălui, plecându-Ţi genunchii şi rugându-Te. Pentru aceasta cu smerenie, cu credinţa şi cu dragoste Îţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înţelegerea cea neînţeleasă a pătimirii Tale celei de voie n-au înţeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te căutau pe Tine noaptea cu făclii, le-ai zis lor: „Eu sunt”; iar ei, deşi au căzut la pământ, după aceea Te-au dus legat la judecată. Dar noi, căzând cu umilinţă şi cu dragoste, strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost urât de toată lumea cea vicleană;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, ai fost prins de stăpânitorii întunericului;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, de fiul pierzării ai fost dat la moarte;
Iisuse, Cel ce Te dăruieşti tuturor în dar, ai fost vândut pentru treizeci de arginţi;
Iisuse, Cel fără de vicleşug, de vânzătorul Iuda cu vicleşug ai fost sărutat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 3-lea
Cu puterea dumnezeirii Tale ai arătat dinainte lepădarea cea de trei ori a ucenicului Tău. Dar el, deşi s-a lepădat de Tine cu jurământ, după aceea, când Te-a văzut în casa Arhiereului pe Tine, Domnul şi Învăţătorul lui, a plâns cu amar. Caută dar şi spre noi, Doamne, şi inimile noastre cele împietrite umple-le de dragostea Ta, iar ochilor noştri dă-le lacrimi de pocăinţă, ca să ne spălăm păcatele noastre, strigând către Tine: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având cu adevărat stăpânire ca un Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec, ai stat înaintea Arhiereului Caiafa, cel fărădelege, Tu, Cel ce eşti Domnul şi Stăpânul tuturor, primind să fii chinuit de cei pe care Însuţi i-ai zidit; pentru aceasta primeşte acum de la noi această rugăciune:
Iisuse, Cel ce eşti dorirea tuturor, dacă, pentru frică, Apostolul Petru de Tine s-a lepădat, nu ne lepăda pe noi, păcătoşii, ci ne mântuieşte;
Iisuse, ajută-ne să nu ne lepădăm de Tine;
Iisuse, Cel ce eşti fără de preţ, dar cu preţ ai fost vândut, scapă-ne şi pe noi de vrăjmaşi;
Iisuse, Arhiereule, Cel ce în Sfânta Sfintelor ai intrat, curăţeşte-ne şi pe noi cu sfânt Sângele Tău de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti;
Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega şi dezlega, dezleagă păcatele noastre cele multe;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 4-lea
Iudeii, cu viforul uciderii lui Hristos suflând şi glasul tatălui minciunii ascultând, al diavolului cel ucigător de oameni, Te-au lepădat pe Tine, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată. Iar noi pe Tine, Hristoase, puterea lui Dumnezeu în care sunt tăinuite toate vistieriile înţelepciunii, mărturisindu-Te, strigăm către Tine: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind Pilat blândeţea graiurilor Tale, Te-a dat ca pe un vrednic de moarte spre răstignire, deşi singur a mărturisit că nici o vină n-a aflat întru Tine. Mâinile şi-a spălat, însă inima şi-a întinat-o, iar noi, minunându-ne de taina Pătimirii Tale celei de voie, cu umilinţă strigăm către Tine:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei, muncit ai fost de fiii celor fărădelege;
Iisuse, Cel ce îmbraci cu podoabă cerul şi pământul, gol ai fost şi batjocorit;
Iisuse, Cel ce speli rănile păcatelor, rănit ai fost;
Iisuse, Împăratul tuturor, în loc de dragoste şi mulţumire, chinuri aspre de la fiii lui Israel ai primit;
Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit şi batjocorit şi rănit, tămăduieşte rănile sufletelor şi trupurilor noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 5-lea
Cu sângele rănilor Tale Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Ştim cu Proorocul, ştim cu adevărat pentru ce sunt roşite hainele Tale; noi, Doamne, cu păcatele noastre Te-am rănit pe Tine; încă Ţie, Celui ce ai fost rănit pentru noi, Îţi strigăm cu credinţă: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzându-Te pe Tine cu Duhul mai-înainte grăitorul de Dumnezeu Isaia, plin de răni şi fără de cinste, înspăimântat fiind a strigat: „Văzutu-L-am pe El şi nu avea chip, nici frumuseţe”. Iar noi, privindu-Te răstignit pe Cruce, cu credinţă strigăm:
Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai răbdat, cu slavă şi cu cinste L-ai încununat pe om;
Iisuse, Cel ce pălmuit ai fost pe faţă, spre a Cărui faţă îngerii a căuta nu pot;
Iisuse, Care cu trestia ai fost bătut peste cap, pleacă-ne spre smerenie capetele noastre;
Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminoşi cu sânge I-ai avut întunecaţi, întoarce ochii noştri ca să nu vadă deşertăciunile lumii;
Iisuse, Care ai fost bătut şi cu toate mădularele dureri ai suferit, fă-ne întregi şi sănătoşi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 6-lea
Propovăduitor al nevoinţei Tale s-a arătat Pilat, arătând poporului că nimic vrednic de moarte nu se află întru Tine, dar iudeii ca nişte fiare sălbatice, văzând sângele Tău, scrâşneau din dinţi strigând: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L”, iar noi, sărutând preacuratele Tale răni, cântăm: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucit-ai la arătare spre mirarea îngerilor şi a oamenilor. Pilat pentru Tine a grăit: „Iată Omul!”. Veniţi dar cu toţii, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui ce pentru noi a fost batjocorit, şi să-I strigăm:
Iisuse, Făcătorul şi Judecătorul tuturor, Tu Te-ai lăsat judecat şi chinuit de cei ce prin Tine s-au zidit;
Iisuse, dătătorul înţelepciunii, celor fără de minte răspuns nu ai dat;
Iisuse, Cel ce tămăduieşti pe cei bolnavi de păcate, dă-ne alinare prin pocăinţă;
Iisuse, Păstorul cel Bun, Cel ce ai fost batjocorit de demoni, umple inimile noastre de dragostea Ta;
Iisuse, primeşte-ne în ceata aleşilor Tăi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 7-lea
Vrând să izbăveşti pe om din robia vrăjmaşului, Te-ai smerit pe Tine înaintea vrăjmaşilor Tăi, Iisuse, şi ca un miel fără de glas, spre junghiere ai fost adus, răni pretutindeni răbdând, ca întru totul să-l vindeci pe omul care Îţi cântă: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Îndelungă răbdare ai avut când ostaşii Te batjocoreau, după porunca judecătorului nedrept, cu răni cumplite chinuind trupul Tău, care s-a umplut în întregime de sânge; pentru aceasta cu lacrimi de umilinţă strigăm Ţie:
Iisuse, Iubitorule de oameni, Care de oameni cu spini ai fost încununat;
Iisuse, Cel fără de patimă, care grele pătimiri ai răbdat ca pe noi din patimă să ne izbăveşti;
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuieşte-ne pe noi cei vrednici de toată osânda;
Iisuse, sprijinitorul şi întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toţi, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi;
Iisuse, bucuria noastră, Cel ce tare ai fost necăjit de oameni, veseleşte-ne pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 8-lea
În chip minunat s-au arătat Ţie Moise şi Ilie pe Muntele Taborului, grăind despre moartea Ta pe care aveai să o pătimeşti în Ierusalim, acolo văzând slava Ta, iar aici mântuirea primind-o, cântăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Pentru mulţimea păcatelor mele ocări şi chinuri ai răbdat, Hristoase, pretutindeni de cei răi ai fost gonit, ca unii ce Te socoteau a fi împotriva Cezarului, iar alţii ca pe un făcător de rele Te judecau, încât strigau: „Ia-L şi răstigneşte-L!”. Dar noi pe Tine, Domnul Cel răstignit pentru mântuirea noastră, din adâncul inimii Te rugăm:
Iisuse, Judecătorul nostru, Care cu nedreptate ai fost judecat, nu ne judeca pe noi după faptele noastre;
Iisuse, ajutorul nostru, Cel ce ai pătimit pe Cruce, în ceasul necazurilor nu ne lăsa pe noi;
Iisuse, Care ai strigat către Tatăl pentru ajutor, ajută-ne în neputinţele noastre;
Iisuse, Mântuitorul nostru, Care necinste ai primit, nu ne lipsi de slava Ta, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce ne-ai învăţat adevărata smerenie, nu ne lepăda pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 9-lea
Toată firea s-a clătinat, văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce, soarele în cer razele şi-a ascuns, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a despicat, pietrele s-au sfărâmat, iadul pe morţi i-a scos afară, iar noi, cu credinţă şi cu smerenie închinându-ne Sfintelor Tale Pătimiri, cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii cei mult vorbitori, deşi mult grăiesc, nu pot să dea mulţumire vrednică dumnezeieştilor Tale Pătimiri, iar sufletele şi trupurile noastre, inimile şi toate mădularele noastre, cu umilinţă se roagă către Tine, Iubitorule de oameni:
Iisuse, Cel ce pironit fiind pe Cruce mâinile către toţi ai întins, pironeşte şi zapisul greşelilor noastre;
Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce în coastă ai fost împuns, învredniceşte-ne a intra în cămara Ta cea cerească;
Iisuse, Cel ce ai fost răstignit, răstigneşte păcatele şi patimile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai săvârşit în chinuri, dă-ne nouă să nu judecăm şi să nu osândim pe nimeni;
Iisuse, Mult-milostive, să nu cadă peste noi osânda Ta;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuieşti lumea, ai tămăduit, Doamne, orbii, şchiopii, surzii şi leproşii, duhurile cele rele le-ai izgonit, iar cei nerecunoscători cu răutatea chinuindu-Te, pe Cruce Te-au pironit, căci nu ştiau să cânte: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Împărate Preaveşnice, Iisuse, pătimit-ai cu trupul pentru a noastră neînfrânare ca să ne speli de păcate, dându-ne nouă pildă ca să urmăm Sfintele Tale învăţături şi cu dragoste să strigăm:
Iisuse, dragostea cea fără de sfârşit, celor ce Te-au răstignit nu le-ai socotit păcatul;
Iisuse, Cel ce cu lacrimi şi cu suspinuri Te-ai rugat, învaţă-ne pe noi să ne rugăm;
Iisuse, Cel ce toate proorociile despre Tine le-ai împlinit, împlineşte dorinţele cele bune ale inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce Ţi-ai dat duhul în mâinile Tatălui, primeşte în ceasul ieşirii şi duhurile noastre;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit împărţirea veşmintelor Tale, cu blândeţe să desparţi de trupuri sufletele noastre la vremea rânduită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 11-lea
Cântare cu totul umilită a adus Ţie cea cu totul nevinovată, Maica Ta, zicând: „Deşi pătimeşti pe Cruce, Te ştiu pe Tine din pântece ca pe Cel din Tatăl născut mai-nainte de Luceafăr, şi văd că toată făptura cu Tine pătimeşte”. Cel ce Ţi-ai dat Duhul Părintelui Tău, primeşte şi duhurile noastre şi nu ne lăsa pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cântăm suferinţa Ta cea de voie, ne închinăm Pătimirilor Tale, Hristoase, şi credem cu sutaşul că eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Iar când vei veni cu putere multă şi cu slavă mare pe norii cerului, atunci nu ne ruşina pe noi, cei ce suntem răscumpăraţi cu Sângele Tău şi care Îţi strigăm:
Iisuse, Mult-pătimitorule, izbăveşte-ne pe noi de plânsul cel veşnic, pentru lacrimile Preacuratei Maicii Tale;
Iisuse, Cel ce de toţi ai fost părăsit, nu ne părăsi pe noi în ceasul morţii noastre;
Iisuse, primeşte-ne şi pe noi ca pe Magdalena să sărutăm sfintele Tale picioare;
Iisuse, cu vânzătorul şi cu cei ce Te-au răstignit pe Tine, nu ne osândi pe noi, smeriţii Tăi robi;
Iisuse, fă-ne părtaşi bunătăţilor cereşti;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 12-lea
Dăruieşte-ne har, dezlegătorule al tuturor datoriilor, Hristoase, şi ne primeşte pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel şi pe cei ce Te-au slăvit pe Tine, şterge păcatele noastre, curăţeşte-ne, sfinţeşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, cei ce cu credinţă, cu smerenie şi cu dragoste cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cinstind şi slăvind Pătimirea Ta, Hristoase, Te lăudăm şi credem împreună cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce vei judeca vii şi morţii; învredniceşte-ne, Doamne, Împărăţiei Tale celei veşnice pe noi, cei ce strigăm către Tine:
Iisuse, Cel ce pentru noi ai pătimit, izbăveşte-ne din necazuri, din patimi şi din nevoi;
Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapă-ne pe noi de batjocura vrăjmaşilor noştri;
Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru păcatele noastre, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, dă inimilor noastre umilinţă şi smerenie, ca să ne mărturisim greşelile şi păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce eşti dragostea cea netrecătoare, nu îngădui să fim biruiţi de răutate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 13-lea
O, Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, primeşte această puţină rugăciune de mulţumire, pe care o aducem Ţie, şi cu mântuitoarele Tale Pătimiri, vindecă-ne pe noi de toată durerea sufletească şi trupească, izbăveşte-ne cu Crucea Ta cea Sfântă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi, la sfârşitul vieţii noastre, nu ne lăsa pe noi, izbăvindu-ne cu moartea Ta din veşnica moarte, să strigăm Ţie: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice Icosul 1:Cel ce Dumnezeu fiind…, Condacul 1:Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului…, şiaceastă
Icosul 1
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru noi om Te-ai făcut şi pe noi, cei omorâţi de păcate, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, ne-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătat atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a pătimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 1
Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând Pătimirilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie:Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Făcător al cerului şi al pământului, Mântuitorul lumii, iată, noi, nevrednicii şi păcătoşii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale şi mulţumire Îţi aducem, Împărate al tuturor şi Doamne, că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele şi chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările şi necazurile fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor şi Mântuitor. Ştim, întru tot Îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră Crucea şi Pătimirile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmaşului. Ce dar vom aduce Ţie, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoşii? Sufletele şi trupurile şi toate cele bune de la Tine sunt şi noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune şi Îndurate Doamne, lăudăm îndelungata Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne Preacuratelor Pătimiri şi cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând: Miluieşte-ne pe noi, robii Tăi, şi fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea Sfântă şi ca, împărtăşindu-ne aici cu credinţă Pătimirilor Tale, să ne învrednicim a vedea şi în ceruri slava Împărăţiei Tale, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Şi se face otpustul.
Imaginea: manuel-panselinos-from-the-holy-church-of-the-protaton-4
Condacul 1
Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor şi Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus eşti purtat de Heruvimi şi cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând in Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite şi cu stâlpări şi ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie si cu pruncii Îti cântăm: Binecuvântat esti Cel ce vii intru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Icosul 1
Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor au văzut, cu frică şi cu cutremur din înăltimile ceresti, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii şi cu pruncii evreilor au cântat: “Osana întru cei de Sus” si au zis unele ca acestea:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, că ai cercetat şi ai săvârsit mântuirea poporului Tău;
Binecuvântat esti, Stăpâne Hristoase că ai venit si ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să slobozeşti pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai binevestit pace lui Israel şi mântuire neamurilor;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău;
Binecuvântat esti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 2
Văzându-Te Marta şi Maria pe Tine, Iisuse, că ai venit iarăşi în Betania cu şase zile înainte de Paşti, Ţi-au gătit cină mare, iar Lazăr, fiind unul din cei ce şedeau la masă. Marta cu sârguinţă Iţi slujea, Dătătorule a toate, Maria, însă, partea cea bună si-a ales, fiindu-Ti recunoscătoare pentru învierea fratelui ei si, luând o litră cu mir de nard curat, de mare pret, Ti-a uns preacuratele Tale picioare şi le-a şters cu părul capului ei, şi cu iubire, din preaplinul inimii Ţi-a cântat: Aliluia!
Icosul 2
Intelesul cel greu de pătruns al venirii Tale la patima cea de voie neputând să-l priceapă, Iuda, care, voind să Te vândă, s-a tulburat văzând că Maria Îti unge cu mir picioarele Tale, Doamne, a zis: De ce s-a făcut această risipă? Mirul acesta se putea vinde cu trei sute de dinari si să fie dati săracilor. Dar el a zis aceasta, nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era fur. Tu însă, Doamne, stiind că în curând vei suferi moarte, ai îndreptăţit această femeie, zicând: “Să o lăsăm, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat”. Pentru aceasta, cinstind venirea Ta la patima cea de bunavoie, Îţi cântăm aşa:
Binecuvântat esti, Doamne, ca la cina ai fost gătit de Maria pentru îngropare;
Binecuvântat eşti, Iisuse, că ai fost osândit la moarte de către Iuda, în sufletul lui, încă fiind în Betania;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit în Betania, în casa păcii, ca să primeşti ungere cu mir de la Maria;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit la Ierusalim, la patima de bunăvoie, ca să vestesti lumii întregi iubirea;
Binecuvântat eşti, Cel ce pe Lazăr L-ai sculat din morti, ca venirea Ta să fie cu putere;
Binecuvântat eşti, Cel ce Însuţi Te-ai sculat din mormânt, ca intrarea Ta să fie cu tărie;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 3
Stăpâne Hristoase, ai plecat din Betania, si apropiindu-Te de Betfaghe, ai trimis pe doi din ucenicii Tăi, zicând: Mergeţi in satul dinaintea voastră şi acolo veţi găsi un asin şi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată; si dezlegându-I să Mi-l aduceti. Si dacă va întreba cineva: Pentru ce îl dezlegaţi?, veţi zice că Domnului îi trebuieste, si să cântati: Aliluia!
Icosul 3
Plecând ucenicii, au adus manzul asinei şi şi-au pus hainele peste acesta. Tu, însă, Dumnezeu fiind, purtat de Heruvimi, pentru noi te-ai aşezat pe mânzul asinei si, ca un Impărat blând, cu pace ai săvârşit intrarea în cetatea Părintelui Tău David. Pentru aceasta si noi Te întâmpinăm cu aceste laude:
Binecuvântat esti, Cel ce împreună cu Tatăl, întru cele înalte şezi pe tron, dar ai binevoit să stai şi pe mânzul asinei;
Binecuvântat eşti, Cel ce în ceruri eşti închinat de Puterile Înalte, iar pe pământ ai primit închinare de la prunci;
Binecuvântat eşti, Cel ce împărăteşti cu tărie veacurile si ai venit cu slavă în Ierusalim;
Binecuvântat eşti, Cel ce priveşti la cei smeriti si cu blândete ai venit Întru ale Tale;
Binecuvântat eşti, Cel ce şezând pe asin necuvântător, ai vrut să dezlegi necuvântarea cea de demult;
Binecuvântat eşti, Cel ce întru cele de jos primind micşorarea, sus, în ceruri, ai şezut împreună cu Tatăl şi cu Duhul;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 4
Furtună de gânduri îndoite imi tulbură mintea, cum voi putea cânta cu vrednicie taina coborârii Tale, Doamne, că, având tron Cerul, ai şezut pe mânzul asinei, ca să-l cauţi pe om, vrând să dezlegi necuvântarea lui cea mai dinainte, ca să se plinească cele spuse de Zaharia, proorocul, care zice: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, veseleste-Te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul Tău vine la Tine drept Biruitor; smerit şi călare pe mânzul asinei”. Pentru aceasta preaslăvim intrarea Ta cu pace, călare pe mânz, în Ierusalim şi din adâncul sufletului Îti cântăm: Aliluia!
Icosul 4
Auzind multimile care au venit la prăznuire, că Tu, Doamne, intri în Ierusalim, s-au adunat împreună şi îşi aşterneau hainele lor pe cale, alţii tăiau ramuri de copaci, şi mergând în urma Ta cântau: Osana, fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este Împărătia ce vine întru numele Domnului şi tatălui nostru David! Osana, întru cei de sus! Pentru aceasta, si noi, în această zi de înainte prăznuire, purtând semnele Învierii Tale, ramuri de copaci, ca unui Biruitor al mortii iti cântăm:
Binecuvântat eşti, Împăratul lui Israel, Care ai venit să cauţi Împărăţie care nu este din lumea aceasta;
Binecuvântat eşti, Fiul lui David, Cel ce nu ai vrut să frângi trestia plecată;
Binecuvântat eşti, Păstorul cel Bun, care ai venit să cauţi oaia cea pierdută;
Binecuvântat eşti, Mielule fără răutate, care ai voit să Te aduci jertfă pe Tine însuti;
Binecuvântat eşti, Stăpâne al făpturii, care ai fost întâmpinat cu iubire de zidirea Ta;
Binecuvântat eşti, împăratul Slavei, care ai fost întâmpinat de ucenici cu slavă împărătească şi proslăvit de prunci;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 5
Fiind din veac îmbrăcat în frumusete si tărie Dumnezeiască, Doamne, ai venit cu slavă în Sion si Te-ai urcat pe muntele Măslinilor, ca să se împlinească proorocia lui Naum: Iată, ca pe munţi sunt picioarele celui ce binevesteşte, ale celui ce vesteşte pacea! Prăznuieste Iuda sărbătorile Tale si împlineşte făgăduinţele Tale! Şi să se împlinească iarăşi, altă proorocie a părintelui Tău David: Văzut-au Dumnezeule, alaiul Tău, alaiul Dumnezeului Meu, celui întru sfinţi. Când însă Te-ai apropiat de poalele muntelui Măslinilor, mulţimea ucenicilor a început să se bucure, să laude pe Dumnezeu cu mare glas, proslăvindu-Te îndoit pentru minunile ce le-a văzut la Tine zicând: Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace, pe pământ şi slavă întru cei de sus! Pentru aceasta şi noi astăzi, ca un Nou Israel, ca o limbă a bisericii bucurându-ne, cântăm: Aliluia!
Icosul 5
Văzând fariseii că bucuria poporului se inmulţeşte foarte şi ucenicii Tai strigă cu mare glas, mâniindu-se pe Tine, Cel ce Te-ai coborât din munte, Ti-au zis: învaţătorule, opreşte-i pe ucenicii Tai. Tu, insă, Doamne, le-ai răspuns: dacă aceştia vor tăcea, atunci pietrele vor vorbi, aşa cum a proorocit profetul Avacum, zicând: Căci piatra cea din zid strigă şi grinda din capriorii casei îi răspunde. Pentru aceasta şi noi având sufletele si inimile reci precum piatra, totusi, dupa cuvântul Tău nu încetăm a Te lăuda asa:
Binecuvântat esti, Doamne Dumnezeul nostru, căci ai venit la Ierusalim să mântuieşti pe cei păcătoşi;
Binecuvântat eşti, Hristoase Mântuitorul nostru, Cel ce ai vestit credincioşilor Tăi, că eşti aproape de noi;
Binecuvântat eşti, Fiul Tatălui, Cel ce ai venit ca prin Jertfa Crucii Tale să împaci cele cereşti cu cele pământesti;
Binecuvântat eşti, Fiul Omului, Cel ce ai venit să vesteşti lumii întregi marea iubire a Tatălui Ceresc;
Binecuvântat esti, Împărate al Celor ce împărătesc, că impărătia Ta este impărătie vesnică;
Binecuvântat eşti, Stăpâne al Stăpânitorilor, că împărăţia Ta este in tot neamul;
Binecuvântat esti, Cel ce vii întru Numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 6
Propovăduitorii puterii Tale Dumnezeieşti, Doamne, fiind cu Tine în Betania, au mărturisit în Ierusalim că pe Lazăr din mormânt l-ai ridicat. Pentru aceasta şi poporul Te-a întâmpinat, auzind că ai săvârşit această minune. Si oamenii grăiau unul către altul: de ce aşteptăm şi nu ieşim întru întâmpinarea Fiului lui David, cu stâlpări si cu ramuri de finic, ca să se împlinească Scriptura: Mă voi urca în finic să rup ramurile lui, pentru că Acesta este finicul dreptăţii şi despre El a grăit David: Dreptul ca finicul va înflori. Si aşa, cu ramuri în mâini Ţi-a cântat poporul: Osana! dar cu toate acestea, mai apoi, cu săbii şi cu ciomege au iesit la Tine, ca la un tâlhar, că nu stiau să cante: Aliluia!
Icosul 6
Strălucind în toată slava si frumusetea, când Te-ai apropiat de cetatea lui Dumnezeu, Sionul, cetatea Marelui Împărat, ai văzut, Doamne, de pe înăltimile Eleonului, toate clădirile templului si alte zidiri ale cetăţii că erau frumoase foarte. Atunci ai plâns pentru sfânta cetate, Doamne, precum plânge un tată iubitor pentru fiii săi si cu lacrimi ai zis: Dacă ai fi cunoscut si tu măcar în ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Si îndată ai mai zis: Vor veni peste tine zile, când dusmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părtile. Si te vor face una cu pământul cu fiii tăi, şi nu vor lăsa piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. Iar noi, văzându-Te ca un Bun Păstor, care se întristează pentru oile sale, Îţi cântăm:
Binecuvântat esti, Păstorule cel Mare, care ai venit să cauţi oaia cea pierdută;
Binecuvântat esti, Arhiereule al bunătăţilor ce vor să fie, care ai binevoit să pătimeşti pentru neputinţele noastre;
Binecuvântat eşti, Mijlocitorul Legământului celui nou, care ai dorit să mântuieşti din veşnica moarte pe oamenii cei căzuti;
Binecuvântat esti, Judecătorule Atotdrept, pentru că Drept eşti şi drepte sunt judecăţile Tale;
Binecuvântat esti, Mântuitorule Atotmilostiv, pentru că milostiv ai fost si cu mila Ta umpli tot pământul;
Binecuvântat esti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 7
Vrând să izbăvesti neamul omenesc din robia vrăjmaşului, Iisuse, ai venit la Ierusalim, ca să se împlineasca Scriptura care zice: S-a arătat Domnul dumnezeilor în Sion. Si intrând acolo, s-a cutremurat tot oraşul, iar unii, ieşind în întâmpinarea Ta, au strigat cu glas mare: Osana, Fiul lui David! altii, mirându-se, s-au întrebat: Cine este acesta? O, nebunilor bătrâni si falsilor învătători! Toate casele cetăţii propovăduiesc minunile Tale. Toată Iudeea este plină de binefacerile Tale, iar ei se întreabă: Cine este acesta? Lazăr abia a înviat si nu văd cine l-a scos din moarte? Abia a iesit din curtea lui Iair si nu văd cine este Cel ce a înviat pe fiica acestuia şi nu vor să-Ti cânte ca unui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Minunat Te-ai arătat, Iisuse, când ai intrat cu slavă în Ierusalim si, îndată, ca un Arhiereu, ai cercetat Templul Sfânt. În casa Tatălui Tău ai venit cu putere, ca să se împlinească cele spuse de sfântul prooroc Avacum: Dar Domnul este în templul Său cel sfânt, pământul întreg să tacă înaintea Lui; si îndată ai izgonit pe cei ce vindeau si cumparau acolo, zicând: Casa Mea, casă de rugăciune este; dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Iar noi, înfricosându-ne de mânia Ta cea dreaptă, Doamne, Te rugăm să locuiesti în casa Ta in toate zilele vieţii noastre, să privim frumuseţea Ta, şi, cercetând biserica Ta cea sfântă, să Te Slăvim asa:
Binecuvântat eşti, Cel ce în ceruri, nu locuieşti în biserici făcute de mâini omeneşti, dar în biserică pământeasca ai intrat cu slavă;
Binecuvântat eşti, Cel ce locasul slavei Tale iubindu-l pe pământ, biserica ai întărit-o în faţa grijilor lumesti;
Binecuvântat eşti, Doamne al puterilor, căci ai iubit sălaşul Tău, mai mult decât sălaşul păcătoşilor;
Binecuvântat eşti, Împăratul slavei, că mai bună este o zi în locaşurile Tale, decât o mie în locasurile păcătoşilor;
Binecuvântat eşti, Cel mare în Sion, pentru că sfânt şi înfricoşător este numele Tău;
Binecuvântat eşti, Cel ce locuieşti în Ierusalim, că sfântă este biserica Ta si minunat esti întru dreptatea Ta;
Binecuvântat esti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 8
Mare şi preaslăvită minune ai săvârsit Hristoase, când, pe neaşteptate ai intrat în biserica Ta şi acolo pe schiopii si orbii ce au venit la Tine i-ai vindecat ca un Dătător de lumină si Doctor milostiv, că adevărul merge înaintea Ta, precum a grăit David si astfel ai izvorât tuturor, în aceasta mare zi de înainte prăznuire, bucurie, adevăr, lumină şi viaţă, cum a spus mai înainte proorocul Sofonie: Bucură-Te foarte, fiica Sionului, că Domnul a înlăturat judecăţile rostite împotriva ta. Domnul este în mijlocul tău şi nu vei mai vedea nici o nenorocite. Domnul Dumnezeul Tău este cu tine si te va înnoi, spune Domnul: şi voi mântui pe cel strâmtorat şi pe cel lepădat îl voi primi. Pentru aceasta şi noi, veselindu-ne în această zi de sărbătoare, îţi cântăm: Aliluia!
Icosul 8
Totul ai fost iubire, Preadulce Iisuse, pentru aceasta Îţi aduce laudă preaiubitul Israel din gura celor ce sug şi a pruncilor fără răutate, în timp ce batrânii si învătătorii hulesc pe Dumnezeu, întrebând: Cine este Acesta? Pruncii teologhisesc, cântându-Ţi: Osana, Fiul lui David!, şi cu stâlpări şi cu ramuri de copaci Te întâmpină în templu, prevestind astfel învierea Ta din morti. Învredniceşte-ne şi pe noi, cei stăpâniţi de mândrie, să fim precum pruncii, fără răutate, că a unora ca acestia este Împărăţia Cerurilor, ca din inimă curată, împreună cu dânşii să-Ti aducem aceste laude:
Binecuvântat esti, Cel cântat întru cele de Sus de Serafimi, dar care ai primit cântare de la pruncii cei fără de răutate;
Binecuvântat esti, Cel purtat întru cele înalte de Heruvimi, dar de inimile curate eşti purtat ca un Dumnezeu pe pământ;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit să ridici cortul cel căzut al lui David, pentru ca iarăsi să luminezi cortul cel lăuntric al sufletelor noastre;
Binecuvântat eşti, Cel ce casa Ta ai făcut-o casă de rugăciune, pentru ca pe noi, cei ce aveam sufletele peşteri stricate de tâlhari, să ne faci iarăşi casă curată a Duhului Sfânt;
Binecuvântat eşti, Cel ce în ceruri esti slujit de mii şi mii de îngeri şi mulţimile toate stau înaintea Ta;
Binecuvântat esti, că multimile de copii Ţi-au cântat pe pământ şi popoarele Te-au întâmpinat;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei se sus!
Condacul 9
Multimea toată de cărturari si arhierei, văzând, Iisuse, minunile pe care le-ai săvârşit în templu şi pe copii cântând: Osana, Fiul lui David!, s-au tulburat şi Ţi-au zis: Auzi ce spun aceştia? Tu, însă, le-ai zis: Au niciodata nu aţi auzit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit Lauda? Noi, însă, mirându-ne de împietrirea si cruzimea inimilor lor, cântăm, precum copiii întru nevinovăţia inimii, cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei mult grăitori nu pot să-Ti aducă multumire vrednică pentru micsorarea Ta cea negrăită, Hristoase, căci acum de bunăvoie ai venit la Ierusalim, ca să rabzi crucea; pentru aceasta ai ascuns celor inţelepti Dumnezeirea Ta şi ai descoperit-o pruncilor, care, cu inimă curată, au simţit mai mult decât părintii lor, că Tu eşti cu adevărat Hristos. Învredniceşte-ne si pe noi să mărturisim cu suflete curate si buze neîntinate, Dumnezeiască Slava Ta si să-Ti cântăm aşa:
Binecuvântat eşti, Cel ce prin cuvintele Tale ai luminat şi ai înţelepţit pe prunci, luminează şi înţelepţeşte gândurile şi inimile noastre;
Binecuvântat esti, Doamne Dumnezeule, deschide si ochii nostri să pricepem minunile din legea Ta;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai păstorit pe Israel, păstoreşte-ne şi pe noi întru blandetea duhului la loc cu verdeată;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai păzit pe Iacob, sălăsluieste-ne întru curătia inimii la loc cu ape linistite;
Binecuvântat eşti, Împăratul păcii, strălucească adevărul Tău în toate zilele până se va lua luna;
Binecuvântat eşti, Soare al Dreptătii, să lumineze lumina Ta cât va străluci soarele;
Binecuvântat esti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei sus!
Condacul 10
Vrând să mântuieşti neamurile, Hristoase Dumnezeul nostru, ai ales pe unii dintre elinii care au venit să se inchine la praznic, ca să Te vadă pe Tine. Pentru aceasta venind ei la FiIip au grăit: Vrem să-L vedem pe Iisus Acela împreună cu Andrei, Ţi-au spus Tie. Tu, însă le-ai răspuns ca nu a venit incă ceasul, ca să se preaslăveasca intru aceasta Fiul Omului. Întru ale Tale, ai venit si ai Tăi nu Te-au primit şi la moarte Te-au osândit. Şi grăuntele de grâu nu aduce roadă, daca nu moare sub brazdă; astfel şi Tu, prin moartea Ta, ai adus multă roadă întru neamuri, ca să se împlinească cele spuse mai înainte de Isaia proorocul, că Te-ai aratat celor ce nu Te caută. Pentru aceasta, veniti, neamuri, şi vedeţi astăzi pe Împăratul Cerului, Care şade pe tron înalt, Care a intrat in Ierusalim, stand pe mânzul asinei, ca toti cu o singura gură şi o singura inima sa-I cantam: Aliluia!
Icosul 10
Tu esti Împăratul Cel Veşnic, blând, drept, biruitor, Mângâietorul nostru! Tu ai venit la Ierusalim în aceasta zi, şezând pe un blând mânz de asin, să potoleşti iuţimea cea de cal a pamântenilor. Pentru aceasta, blândetea Ta să fie chibzuită povaţă pentru toti oamenii si să cunoască ei că Tu Te uiti la cel blând, la cel tăcut şi la cel se teme de cuvintele Tale. Pentru asta vor preface săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare şi nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia. Noi însă, fiind blânzi cu duhul şi smeriţi cu cugetul, Îl primim cu bunăcuviinţă pe Stăpânul Cel Preablând, care a venit să frângă mândria celui viclean si întru blândetea duhului Îi cântăm:
Binecuvântat esti, Cel ce Te-ai urcat în Sion, ca să binevesteşti pace lui Israel;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai propovaduit Ierusalimului, ca să vestesti mantuire neamurilor;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit sa binevestesti celor sărmani anul placut Domnului si să vindeci pe toţi cei zdrobiti cu inima;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit sa vestesti robilor dezrobirea si să-i slobozeşti întru bucurie pe toţi cei apăsati;
Binecuvântat eşti, că ai adunat pe cei împovăraţi de păcate, precum closca puii sub aripi, ca să-i mântuieşti prin Cruce;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit la îngropare, ca un grăunte de grâu căzut în pământ, ca să-i înnoieşti prin înviere pe cei căzuţi în adâncurile iadului;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 11
Cântare de umilinţă: Osana! Îti aducem cu pruncii cei nevinovaţi, Hristoase, si cântându-Ti: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă, îţi gătim sfantă, curată şi duhovnicească prăznuire cu stâlpări şi ramuri de copaci, pentru că ai intrat din nou în templul cel lăuntric al sufletelor noastre asa cum ai făgăduit zicând: Nu vă voi lăsa orfani, ci iarăsi voi veni la voi. Căci cine Mă iubeşte pe Mine şi Eu îl voi iubi pe el şi Mă voi arăta lui. Si Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. Fie binecuvântata intrarea Ta! Vino şi Te aşează pe tronul mintii noastre, asa cum ai stat pe mânzul asinei, şi împărăţeşte peste inimile noastre şi dezleagă toată necuvântarea patimilor noastre, ca precum copiii cei de demult, cu stâlparile pururea înflorite ale curătiei, sa-Ti cântăm iarăsi: Aliluia!
Icosul 11
Astăzi, Dumnezeiescul Templu s-a luminat cu lumină cerească, când L-ai cercetat, Hristoase, şi L-ai curăţat de vânzătorii cei lumesti, si împreună cu el s-a luminat întreaga sfântă cetate, aşa cum mai înainte a spus Isaia: din Sion va ieşi legea şi slava Domnului din Ierusalim, că ai venit spre patima si ai adus lumină si bucurie si iubire prin Crucea Ta, Hristoase. De aceea, ai spus ucenicilor Tăi înainte de patimă: Încă puţin timp este lumina cu voi, mergeti cât aveti lumină, ca întunericuI să nu vă cuprindă. Credeţi în lumină ca să fiti fiii luminii. Aceasta ai spus-o, Doamne, pentru ca în timpul patimilor Tale, lumina credinţei să nu se stingă în ucenicii Tăi şi să nu umbIe în întunericul necredinţei, nestiind pe unde merg, iar toţi cei ce cred în Tine să-Ti cânte:
Binecuvântat esti, Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel proslăvit şi pururea fericit de credinciosii Tăi;
Binecuvântat esti, Lumină lină si neînserată, că ai venit si ai intrat în Ierusalim;
Binecuvântat esti, Hristoase, Lumina lumii, că lumea vicleană Te urăste;
Binecuvântat eşti, Cel ce locuiesti intru lumina cea neînserată, care ai venit să luminezi lumea cu strălucirea Învierii Tale;
Binecuvântat eşti, Lumina cea preadulce şi pururea vie, ce Te-ai arătat în Sion, ca să luminezi întunericul sufletului meu;
Binecuvântat eşti, Sfeşnic prealuminos şi arzător, care iarăsi aprinzi sfesnicul cel stins al meu;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei sus!
Condacul 12
Harul Tău dă-ni-l nouă, Iisuse, precum l-ai dat, mai înainte, pruncilor evreiesti care Ti-au cântat “Osana” si au cunoscut Dumnezeirea Ta. Şi acum, în aceste preacinstite zile, fii iarăsi aproape de noi, Doamne, mai ales de cei ce cheamă numele Tau in duhul blândetii si al păcii, al smereniei şi al iubirii: Învredniceşte-ne şi pe noi sa simtim Harul venirii Tale, ca pacea Dumnezeiască, ce întrece toată mintea, să cerceteze inimile noastre şi astfel luminând sufletele noastre intru umilintă si cu veselie, să-Ti cântăm cântarea: Aliluia!
Icosul 12
Cântând venirea de voie la IerusaIim, spre patimă, şi coborârea Ta cea negrăită, ne închinăm, Hristoase, cinstitei Crucii Tale şi bucurandu-ne cu pruncii evreieşti, Te întâmpinăm cu stâlpări şi ramuri de copaci, gatindu-Ti prăznuire. Te proslăvim şi credem ca Tu cu adevărat esti Mesia, Hristos, Cel ce ai venit si iarăsi vei veni să judeci vii si mortii. Nu vei veni pe mânz de asin, ci ca un Împărat al împăraţilor si Domn al celor ce stăpânesc, al cărui nume este “Cuvântul lui Dumnezeu” urmându-Ti nu copiii, ci toată oastea cerească, cântând cu glas de tunet: Aliluia, mântuirea, cinstea, şi puterea si slava este a Domnului nostru, ca a împărăţit Domnul Cel Atotputernic. Cei ce aşteptăm această venire slăvita si coborârea Ta din Sionul Ceresc, de la Dumnezeu, proslăvim în Sionul pamântesc venirea Ta către jertfa pentru toată lumea, cântându-Ţi aşa:
Binecuvântat esti, Fiul Tatălui, Cel ce L-ai încununat pe om cu slavă şi acum vii să Te încununezi cu coroană de spini, pentru ca să faci roditoare firea noastră cea purtătoare de spini;
Binecuvântat esti, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, si prin Sângele Tău ne faci pe noi, cei căzuti, mai albi decât zăpada;
Binecuvântat esti, Mire al sufletelor si al trupurilor noastre, cel ce ai iesit din palatul Tău, pentru ca nimeni să nu se ascundă de iubirea Ta;
Binecuvântat esti, Păstorul Cel Bun, care ai intrat acum în staulul oilor, pentru ca nimeni să nu le ia din mâinile Tale;
Binecuvântat eşti, Învăţătorul nostru, Care nu ai încetat să Te rogi pentru Sion până la jertfirea Ta pe Cruce, ca pe prietenii Tăi să-i mângâi la Cina cu cuvântul si cu iubirea;
Binecuvântat esti, Mântuitorul nostru, Care, în pătimirea Ta, ai binevoit să Te îmbraci în veşmânt roşu, ca pe noi să ne îmbraci în veşmântul mântuirii si cu haina veseliei să ne împodobesti;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 13
O, Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care mai înainte de veci Te-ai gătit spre jertfire, acum vii la Ierusalim spre patima cea de bună voie. Primeşte această puţină rugăciune a noastră, adusă cu stâlpări şi ramuri de fapte bune, ca în aceste preacinstite zile să umblăm pe urmele preacuratelor Tale picioare şi în liniştea şi blândeţea duhului, în umilinţă şi în curătia inimii să fim cu Tine în toate zilele călătoriei noastre pământeşti. Învredniceşte-ne să ne împărtăşim, fară de osândă, de bucuria Sfintei Tale Învieri, aici pe pământ, iar după intrarea în Ierusalimul Ceresc să ne unim cu Tine în veci si să cântăm împreună cu toti Sfintii cântarea îngerească: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).
Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor au văzut, cu frică şi cu cutremur din înăltimile ceresti, …) si Condacul 1 (Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor şi Dreptule Izbăvitor, …).
O, Maica Domnului şi Ziditorului nostru! Tu, Ceea ce eşti rădăcina fecioriei şi neveştejita floare a nevinovăţiei şi curăţeniei, trimite-ne ajutor nouă, celor neputincioşi şi învăluiţi în patimi trupeşti şi rătăciri ale inimii. Luminează ochii noştri sufleteşti, ca să vedem calea adevărului lui Dumnezeu. Întăreşte cu harul Fiului Tău, voinţa noastră neputincioasă spre împlinirea poruncilor, ca, fiind izbăviţi de orice necaz şi năpastă cu preaminunata Ta apărare, să fim îndreptăţiţi la straşnica judecată a Fiului Tău, Căruia Îi înălţăm slavă, cinste şi închinăciune acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/
Troparul Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca
Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Marie, duhul tău.
Condac 1:
Îngerul luminii și luceafărul pustiei cele de laudă să-i aducem, noi, care ne minunăm de nevoințele ei cele mai presus de fire. Iar tu, ca ceea ce ai biruit pe Veliar cu puterea Crucii și cununa slavei ai dobândit-o de la Dumnezeu, roagă-te Stăpânului Hristos, ca să ne izbăvească de păcate, nouă, celor ce-ți cântăm: Bucură-te, Preacuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Icos 1:
Înger pământesc ai fost, Preacuvioasă Maică, iar acum ești om ceresc, bucurându-te negrăit de Lumina Dumnezeirii, în care pururea te veselești, iar noi, cei ce ne minunăm de frumusețea harului tău, te lăudăm așa:
Bucură-te, a lui Hristos pentru vecie mireasă;
Bucură-te, Maică preînțelepțită;
Bucură-te, a Egiptului rază luminoasă;
Bucură-te, fiică a Maicii Domnului preaiubită;
Bucură-te, că în nevoințele tale ai fost mângâiată;
Bucură-te, că Împărăția cerească ai câștigat;
Bucură-te, că puterea Sfintei Cruci te-a ajutat;
Bucură-te, că în ceata Preacuvioșilor Părinți de cerească lumină strălucești;
Bucură-te, că împreună cu Sfintele Mironosițe și cu toate Cuvioasele femei te veselești;
Bucură-te, învățătoarea înfrânării;
Bucură-te, cununa Bisericii;
Bucură-te, a pusnicilor îmbărbătare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condac 2:
Lucrurile lui Dumnezeu, tăinuite în aleșii Săi, a le descoperi spre folosul sufletesc, bine este, cugeta Sfântul Sofronie, auzind de la Cuviosul Zosima prealuminatele tale fapte, Preacuvioasă Maică Maria Egipteanca, iar noi, neputincioșii, mult minunându-ne de cele mai presus de fire ale tale aspre nevoințe, întru mare umilință îi strigăm lui Dumnezeu, Cel ce minunat se proslăvește întru sfinții Săi: Aliluia !
Icos 2:
În veșnica fericire din ceruri voind Dumnezeu a te așeza, din Egipt la pustniceasca viață te-a chemat și, ascultând tu chemarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ai petrecut patruzeci și șapte de ani în cea mai adâncă pustie a Iordanului, întru multe și mari nevoințe, ți-ai închinat viața lui Hristos, Mirele tău, pentru care noi, smeriții, împreună cu Puterile Cerești, te lăudăm așa:
Bucură-te, că de desfrânare te-ai lepădat;
Bucură-te, că, părăsind Egiptul, la Ierusalim ai alergat;
Bucură-te, că, Preacuratei Fecioare rugându-te, cu lacrimi fierbinți în biserică cu multă ușurință ai intrat;
Bucură-te, că cinstitei și de viață făcătoarei Cruci te-ai închinat;
Bucură-te, că atunci ochii sufletului tău s-au luminat;
Bucură-te, că Maica Domnului din icoană ți-a vorbit;
Bucură-te, că ea trecerea Iordanului ți-a poruncit;
Bucură-te, Maică Maria, prealăudată;
Bucură-te, că în pustie de Duhul Sfânt ai fost luminată;
Bucură-te, stea de lumină purtătoare;
Bucură-te, a celor ce te cinstesc, apărătoare;
Bucură-te, duh de rugăciune cu dulce alinare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Condac 3:
Trupul ți-a fost robit de patimi, timp de șaptesprezece ani, dar prin aspră petrecere, prin lacrimi de pocăință și rugăciune neîncetată către Preasfânta Fecioară, al ei ajutor ai primit, și întru smerenia inimii îi cânți lui Dumnezeu: Aliluia !
Icos 3:
Părăsind păcatul, în pustia Iordanului ai alergat, unde numai cu două pâini și jumătate te-ai hrănit timp de șaptesprezece ani, ducând cele mai grele lupte cu foamea, cu setea, cu bântuielile necuratelor gânduri și cu duhul desfrânării care te mistuia, dar după aceste încercări, cu totul te-ai ușurat și te-ai hrănit treizeci de ani cu rădăcini și cu ierburi, petrecând ca un înger în trup, pentru care noi te fericim cu umilință, cântând așa:
Bucură-te, Cuvioasă maică cerească;
Bucură-te, fiică a Egiptului, de Maica Domnului aleasă;
Bucură-te, că de păcat cu totul te-ai lepădat;
Bucură-te, că, uscându-ți trupul cu foamea și cu setea, de urâtele patimi ai scăpat;
Bucură-te, că Sfintei Fecioare te-ai rugat;
Bucură-te, că al ei grabnic ajutor ai căpătat;
Bucură-te, că prin viața ta curată pustia s-a sfințit;
Bucură-te, că mult ostenindu-te, cununa slavei ai primit;
Bucură-te, povățuitoare preaînțeleaptă;
Bucură-te, locuitoarea pustiei cea minunată;
Bucură-te, de lacrimi duhovnicești izvorâtoare;
Bucură-te, a duhurilor rele înfricoșătoare;
Bucură-te, Preacuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Condac 4:
Prin viață pustnicească ți-ai luminat cugetul, și firea de relele pornirii ți-ai curățat. Ajută-ne, Preacuvioasă Maică, să ne ridicăm și noi din păcat, prin post și prin rugăciuni, să ne sfințim firea, ca împreună cu tine, să-i cântăm lui Dumnezeu: Aliluia !
Icos 4:
Tu ești nădejdea și întărirea celor deznădăjduiți, Preacuvioasă Maică Maria, că văzând noi alegerea ta, de la păcătoasă viețuire la înaltă trăire duhovnicească, nădăjduim în a sufletului mântuire și cântăm lăudându-te așa:
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, duhovnicească alinare;
Bucură-te, că ai biruit pe omul cel vechi cu înfrânarea;
Bucură-te, cetate neînvinsă;
Bucură-te, ușa către Rai deschisă;
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost luminată;
Bucură-te, casă sufletească pe stâncă ridicată;
Bucură-te, că ai birui puterea vrășmașului;
Bucură-te, bună mireasmă a pustiului;
Bucură-te, că ai răbdat frigul nopții și arșița soarelui;
Bucură-te, a noastră povățuitoare;
Bucură-te, a celor ce se roagă ție, de patimi izbăvitoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Condac 5:
Cuviosul Zosima, pustia Iordanului străbătând, în aspră postire și neîncetate rugăciuni petrecând, aflându-te pe tine, Preacuvioasă Maică Maria, înger în trup, îmbrăcată cu dumnezeiască lumină, s-a sârguit a striga cu lacrimi către Dumnezeu: Aliluia !
Icos 5:
Când te-ai rugat Preacuvioasă Maică, erai înălțată de la pământ și cu fața prealuminată, iar Cuviosul Zosima, căzând la pământ, a cerut ca de tine să fie binecuvântat și cu frică ți-a strigat:
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, om ceresc;
Bucură-te, mireasma raiului dumnezeiesc;
Bucură-te, minune preaslăvită;
Bucură-te, Preacuvioasă Maria, de Dumnezeu iubită;
Bucură-te, a mea umilință;
Bucură-te, strig către tine cu credință;
Bucură-te, de cuviosul Zosima mult cinstită;
Bucură-te, maică duhovnicească;
Bucură-te, că pe toți îi înveți să se mântuiască;
Bucură-te, a vrăjmașilor îngrozire;
Bucură-te, stea luminoasă între popoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Condac 6:
Ispitele sufletului și patimile trupului le-ai tăiat cu sabia postului, păcatele gândului cu tăcerea sihăstriei le-ai înecat și cu curgerile lacrimilor tale ai adăpat toată pustia și ne-ai odrăslit nouă roadele pocăinței. Pentru aceasta cinstim pomenirea ta și Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia !
Icos 6:
Minunată cu adevărat a fost viața ta, Preacuvioasă Maică, iar noi, știind a ta sfântă viețuire, ne întărim și te lăudăm, zicând:
Bucură-te, pildă aleasă de viețuire duhovnicească;
Bucură-te, a noastră învățătură pentru trăire creștinească;
Bucură-te, a Egiptului floare aleasă;
Bucură-te, că din pustie roditoare ai fost culeasă;
Bucură-te, a sihaștrilor lumină;
Bucură-te, a celor nevoitori odihnă;
Bucură-te, nădejdea creștinilor;
Bucură-te, lauda monahilor;
Bucură-te, mângâierea sufletului meu;
Bucură-te, a mea mijlocitoare către Dumnezeu;
Bucură-te, a călugărilor îmbărbătare;
Bucură-te, a păcătoșilor pildă de urmare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Condac 7:
Chip al pocăinței te-ai arătat, Preacuvioasă Maică Maria, că din roabă a diavolilor prin păcat, înger al Luminii te-ai arătat și pe cei mai nevoitori pustnici i-ai întrecut, iar acum cu cetele cuvioșilor îi cânți lui Dumnezeu: Aliluia !
Icos 7:
Din lume nemaiștiind nimic de patruzeci și șapte de ani, Preacuvioasă Maică și nici chip omenesc sau fiare sălbatice în acest timp nemaivăzând, pe Cuviosul Zosima l-ai întrebat: Cum viețuiesc creștinii astăzi ? Cum este păzită Biserica? Și te-ai bucurat cu duhul auzind că sunt în pace, cu rugăciunile sfinților pustnici și cu ale celor ce prin mănăstiri se nevoiesc. De a ta trăire numai în Dumnezeu, deși pe pământ erai și în trup omenesc viețuiai, bucurându-ne, noi, nevrednicii, cu umilință te lăudăm:
Bucură-te, de Duhul Sfânt purtătoare;
Bucură-te, smirnă bine mirositoare;
Bucură-te, că de lume cu totul te-ai despărțit;
Bucură-te, că liniștea pustiei mult ai iubit;
Bucură-te, că patruzeci și șapte de ani te-ai nevoit în pustie;
Bucură-te, a Duhului Sfânt odraslă vie;
Bucură-te, că la ocrotirea Maicii Domnului ai alergat;
Bucură-te, că în relele ispite, ea te-a ajutat;
Bucură-te, că în seara Cinei Domnului, de Sfânta Împărtășanie te-ai învrednicit;
Bucură-te, că locul de îngropare leul ți l-a pregătit;
Bucură-te, a Bisericii ocrotitoare;
Bucură-te, a celor ce aleargă la tine mângâietoare;
Bucură-te, Preacuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Condac 8:
Neputincios este cuvântul, iar mintea nu poate să priceapă dumnezeiasca lucrare ce s-a făcut cu tine, Preacuvioasă Maică Maria, că din prăpastia păcatelor ai ieșit îndată și din izvorul vieții ai fost adăpată, cântând cu bucurie în Duhul Sfânt: Aliluia !
Icos 8:
Minunată cu adevărat este taina întoarcerii tale din căile pierzării la viață sfântă și curată, prin nevoințe mai presus de fire. Dumnezeu, cu marea Sa milostivire, în cerească Lumină te-a îmbrăcat, pentru care noi, cu lacrimi, întru smerenia inimii, te lăudăm zicând:
Bucură-te, nădejdea mântuirii păcătoșilor;
Bucură-te, nesfârșită bucurie a creștinilor;
Bucură-te, a fecioarelor trezire;
Bucură-te, a noastră către Dumnezeu fierbinte rugătoare;
Bucură-te, a părinților cucernici bucurie;
Bucură-te, a tinerilor înțelepciune;
Bucură-te, a văduvelor cinstire;
Bucură-te, a celor primejduiți izbăvire;
Bucură-te, ocrotitoarea celor ce trăiesc în feciorie;
Bucură-te, cerească nepătimire;
Bucură-te, a celor ispitiți răbdare;
Bucură-te, a noastră, către Domnul, fierbinte rugătoare;
Bucură-te, Preacuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Condac 9:
Tu îmi dai dar luminător de sus, Preacuvioasă Maică, din osârdia ta cea dumnezeiască, ca să scap de întunericul patimilor și să laud din inimă faptele tale cele preafrumoase, cântând Domnului întru bucurie: Aliluia !
Icos 9:
Cu osârdie și cu dragoste ai alergat către Hristos, urmând calea de întoarcere a păcătosului, în pustiile cele neumblate mult nevoindu-te și poruncile dumnezeiești împlinindu-le, pentru care noi cu smerenie și cu lacrimi te lăudăm:
Bucură-te, a nevoitorilor preaminunată cunună;
Bucură-te, ceea ce dăruiești sfaturi de taină;
Bucură-te, odraslă duhovnicească a pustiei;
Bucură-te, focul dumnezeiesc al râvnei;
Bucură-te, tainică lucrare a mântuirii;
Bucură-te, că îndemni la pocăință;
Bucură-te, alungarea deșertăciunii lumești;
Bucură-te, făclie nestinsă a pustiei;
Bucură-te, izgonitoarea patimilor omenești;
Bucură-te, a sufletelor creștine luminare;
Bucură-te, fulgerul care arzi duhurile satanei;
Bucură-te, cetate nejefuită a credinței;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condac 10:
Cine va putea tâlcui bucuria îngerilor pentru întoarcerea ta, că ai avut trupul scufundat în desfrânare și cugetul robit de înșelare, dar mai pe urmă, prin pocăință și lacrimi arzătoare, te-ai făcut a lui Hristos mireasă și a Duhului Sfânt sălășluire preaaleasă, iar noi, avându-te pe tine mijlocitoare, slăvim pe Dumnezeu și cu umilință îi cântăm: Aliluia !
Icos 10:
Fiică a Luminii celei neapropiate, pe tine Lumina lumii luminându-te, la Sine te-a chemat și darul Duhului Sfânt ai aflat, Maică Preacuvioasă, pentru care noi, fericindu-te, te lăudăm zicând:
Bucură-te, că Sfintele Scripturi de îngeri ai fost învățată;
Bucură-te, că de Cuviosul Zosima ai fost lăudată;
Bucură-te, că de îngeri ai fost întâmpinată;
Bucură-te, înțelepciune dumnezeiască;
Bucură-te, a noastră lumină sufletească;
Bucură-te, al rugăciunii izvor;
Bucură-te, al duhovniceștii nevoințe spor;
Bucură-te, a pustiei lumină;
Bucură-te, a virtuților monahicești grădină;
Bucură-te, minte luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că la rugăciune te-ai înălțat de pe pământ;
Bucură-te, a monahilor călăuzitoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Condac 11:
Toate cetele îngerești și adunările omenești le-ai bucurat cu viața ta cea luminată, că tu firea covârșind și ca cei fără de trup viețuind, înger al pustiei și lumină omenirii te-ai arătat, cântând lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia !
Icos 11:
Preacuvioasă Maică, ceea ce împreună cu îngerii și cu sfinții în ceruri petreci, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să ne izbăvească de necazurile ce ne înconjoară, ca plini de recunoștință să-ți cântăm:
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, a celor ce sufletește pătimesc, dulce alinare;
Bucură-te, că viețuiești cu puterile îngerești;
Bucură-te, că împreună cu Sfintele Femei te veselești;
Bucură-te, a Cuvioșilor cunună preaslăvită;
Bucură-te, Preacuvioasă Maria, lauda Egiptului;
Bucură-te, că, făcându-ți semnul Sfintei Cruci, ai pășit peste apele Iordanului;
Bucură-te, viață tăinuită în pustie;
Bucură-te, că prin aceasta, ai dobândit Cereasca împărăție;
Bucură-te, că pentru noi te rogi cu multă ardoare;
Bucură-te, a păcătoșilor ridicare;
Bucură-te, a demonilor izgonitoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Condac 12:
Rugăciune cu osârdie aducând și acum, Preacuvioasă Maică Maria, către Preacurata Născătoare de Dumnezeu, deschide și nouă dumnezeieștile îndurări, pentru a cânta, întru bucuria inimii, Preamilostivului Dumnezeu: Aliluia !
Icos 12:
Lăudând nevoințele tale, îl slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a învrednicit să fii mijlocitoare pentru noi, care-ți cântăm:
Bucură-te, înțelepciune duhovnicească;
Bucură-te, ambrozie dumnezeiască;
Bucură-te, flacără serafimică;
Bucură-te, rugăciune înaripată;
Bucură-te, smerenie adâncă;
Bucură-te, înger cu fire omenească;
Bucură-te, al nostru dar ceresc;
Bucură-te, credință desăvârșită prin faptă;
Bucură-te, maică de Dumnezeu fericită;
Bucură-te, Cuvioasă Maria, de Maica Domnului mult iubită;
Bucură-te, a noastră mijlocitoare;
Bucură-te, a inimilor mângâietoare;
Bucură-te, Preacuvioasă Maica Maria, mult folositoare !
Condac 13:
O, Preacuvioasă Maică Maria Egipteanca, ceea ce în Lumina Dumnezeirii strălucești, roagă-L pe Milostivul Dumnezeu să ne dea iertare de păcate, ca în Cereasca împărăție, împreună cu sfinții și îngerii de-a pururi să-I cântăm: Aliluia ! (de trei ori)
Apoi se zice iarasi Icosul întâi: Înger pământesc ai fost… și Condacul întâi: Îngerul luminii și luceafărul pustiei …
Icos 1:
Înger pământesc ai fost, Preacuvioasă Maică, iar acum ești om ceresc, bucurându-te negrăit de Lumina Dumnezeirii, în care pururea te veselești, iar noi, cei ce ne minunăm de frumusețea harului tău, te lăudăm așa:
Bucură-te, a lui Hristos pentru vecie mireasă;
Bucură-te, Maică preînțelepțită;
Bucură-te, a Egiptului rază luminoasă;
Bucură-te, fiică a Maicii Domnului preaiubită;
Bucură-te, că în nevoințele tale ai fost mângâiată;
Bucură-te, că Împărăția cerească ai câștigat;
Bucură-te, că puterea Sfintei Cruci te-a ajutat;
Bucură-te, că în ceata Preacuvioșilor Părinți de cerească lumină strălucești;
Bucură-te, că împreună cu Sfintele Mironosițe și cu toate Cuvioasele femei te veselești;
Bucură-te, învățătoarea înfrânării;
Bucură-te, cununa Bisericii;
Bucură-te, a pusnicilor îmbărbătare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Condac 1:
Îngerul luminii și luceafărul pustiei cele de laudă să-i aducem, noi, care ne minunăm de nevoințele ei cele mai presus de fire. Iar tu, ca ceea ce ai biruit pe Veliar cu puterea Crucii și cununa slavei ai dobândit-o de la Dumnezeu, roagă-te Stăpânului Hristos, ca să ne izbăvească de păcate, nouă, celor ce-ți cântăm: Bucură-te, Preacuvioasă Maică Maria, mult folositoare !
Imaginea: Icoana Sfintei Maria Egipteanca – manuscris bizantin s10 Athos IN
berbecu-i bălan, berbecu-i bălan şi oaia-i verde;
se dau cap în val, se dau râu în ram
şi marea se pierde;
mozaic în furtuni şi aer în stânci, pământul se toarce;
lâna e-n fus, stelele-n brânci,
mor doamnele parce eu, ridichea, nu mă întorc, euridice;
aştept să ridici sudul în nord,
cu note critice
berbecul e verde, oaia e val şi marea e-n aer;
furtuni de sepale vor cerul bălan,
corolă şi caier
se ţes flori de creştete, stânci ard furtuni şi lâna e-n linişti;
la desveşmântare dăm ocna de-azur,
privește-te-n miriști
berbecul e val, oaia albește de neprihănire
în mare, mări, înoată din nou
cununi peste fire
îmi pun rădăcina chezaşă-n zenit, în centrul bătăii
orfeu se dizolvă şi-n burtă la chit
cresc mirii văpaii
Alexandru Amarfei
Motivele care mă determină să scriu aceste rânduri nu sunt unele plăcute, dar o fac fiindcă cred că în fiecare din voi a rămas acea scânteie care v-a determinat să alegeţi meseria de asistent medical.
Eu am început cu Liceul Sanitar – singura formă de şcolarizare în 1985 -, am continuat cu echivalarea de 1 an şi apoi am făcut studiile universitare. Nu mi-a prisosit nicio informaţie.
Din 2001 am şi activitate didactică la disciplina T.Î.B (Tehnica Îngrijirii Bolnavului) si menţionez asta doar ca să percepeţi cât mai bine perspectiva din care vă scriu.
Încep prin a vă spune că nu am beneficiat de o instruire practică ok în liceu, fapt care m-a adus în situaţia de a nu fi în stare să fac o injecţie intramusculară atunci când m-am angajat. Am avut norocul să îmi încep cariera într-un colectiv unit – de la medic la infirmieră – cald şi-n acelaşi timp profesionist. Mi-au arătat cu drag şi am învăţat cu drag şi repede tot ceea ce s-a putut învăţa pe secţia respectivă. De la acest exemplu vreau să plec în ceea ce vă voi spune mai departe.
I. De ce am încetat să ne formăm învăţăceii cu drag – elevi sau studenţi?
De ce aruncăm asupra lor frustrările noastre?
Ce vină au ei că au optat pentru una din formele de învăţământ? Spun asta fiindcă în multe spitale din ţară cei care au optat pentru universitate sunt umiliţi cu orice prilej. De ce? Ce vină au ei pentru că sistemul e idiot?
Am uitat cumva prima noastră zi de practică şi aşteptările pe care le aveam de la ea?
Am uitat cumva că inima ne-o luase razna de emoţie, teamă şi că vorba caldă a mentorului a readus-o la ritmul ei normal sau a a perturbat-o pozitiv entuziasmând-o?
Am uitat cumva că ei vor fi viitorii noştri colegi şi că cel mai ok e să fie cât mai bine pregătiţi?
Am uitat care este scopul nostru – să îi îngrijim bine pe semenii noştri, ca şi cum în patul acela am fi noi sau cei dragi ai noştri – şi am uitat să căpătăm obişnuinţa de a percepe şi apoi acţiona pe termen mediu şi lung?
Nu suntem veşnici, tocmai de aceea ar trebui să dăruim tot ceea ce am învăţat bine celor care ne vor urma.
Fiind buni mentori vom rămâne şi noi măcar în amintirea lor şi, prin asta, plus ceea ce au ei de adăugat, în fiecare act medical bine făcut, în fiecare zâmbet al pacientului şi ca scânteie pentru cei mai dotaţi, care vor duce meseria noastră la standarde pe care noi nu le-am gândit.
Suntem egoişti, indiferenţi sau chiar răi? Atunci şi sistemul va stagna, involua sau chiar se va întoarce împotriva noastră.
Să nu ne culcăm pe o ureche – cum e vorba – şi să credem că faptele noastre – mici şi mari – nu contează.
CONTEAZĂ!
Ele desenează viitorul.
O altă problemă, care este cauză a primei: sistemul de pregătire a AM s-a tot schimbat de-a lungul anilor, atribuţiile au rămas aceleaşi, indiferent de forma absolvită, dar remuneraţia s-a modificat. Un motiv de framântare, chiar invidie printre noi. Şi, dacă e omenesc să experimentăm şi noi astfel de sentimente, nu mi se mai pare la fel când le lăsăm să ne acapareze şi să ne transforme în roboţi frustraţi, care nu-şi mai pot aminti că iniţial au ales să se dedice semenilor lor. Îţi trebuie curaj să faci asta, nu? Unde s-a pierdut curajul acela? Şi trec la punctul următor:
II. De ce am încetat să spunem adevărul :
1. că vrem să ne facem meseria bine dar că nu putem fiindcă suntem prea puţini – chiar şi în privat – ?
2. că nu avem întotdeuna cu ce să ne facem treaba – materiale, medicamente
3. că nu e ok să facem treaba medicului – completat FO, scrisori medicale, reţete?
4. că suntem blocaţi de sistem – prin modul în care e conceput – să facem asistenţă la domiciliu (cabinetele de medicină de familie), fapt ce ar duce la eliminarea costurilor de cazare şi masă pentru cei care acum sunt spitalizaţi şi pe perioada în care ar putea fi îngrijiţi la domiciliu şi la scăderea îmbolnăvirilor, deci şi a costurilor, prin educaţia sanitară la domiciliu (una e să vorbeşti 2 minute cu pacientul înainte să intre la medic sau după ce a ieşit sau să organizezi conferinţe la care să inviţi populaţia şi alta este ca AM de familie să discute lunar sau trimestrial cu omul care deja are încredere în ea/el)?
5. că din cele 30 de credite anuale ar fi ok ca măcar jumătate să fie pe domeniul în care profesăm – eu aş spune chiar 75% – cursurile pe domeniu să le alegem noi, nu să ni se impună, cu respectarea criteriilor privind relevanţa? Atunci OAMMR ar trebui să vină cu o ofertă competitiveă – cursuri relevante.
6. că nu avem niciun cuvânt de spus privind şcolarizarea AM – modele europene de succes – atât în privinţa şcolarizării cât şi a practicii?
7. că intră în sistem şi ne devin colegi oameni care au diplomă dar nu au dat pe la şcoală mai mult de 10% – teorie şi practică sau care, deşi au dat pe la şcoală, nu au nicio legătură cu meseria? Subliniez acest punct şi-l corelez cu precedentul. Dragii mei colegi, vă rog să meditaţi asupra acestor gânduri şi vă voi mulţumi, vă vor mulţumi şi veţi fi mulţumiţi pentru schimbările pe care le poate aduce curajul de a spune adevărul şi de a acţiona în gama lui.
Vă mulţumesc!
Mihaela Cardiș
Imagine: sursa – http://redesteptarea.ro/saizeci-de-studenti-de-la-medicina-vor-incepe-din-septembrie-cursurile-la-lugoj_1819595.html#prettyPhoto
Mereu, febril, o taină-n trup revine
Şi ce-i mai bun în noi se-ntoarce iară,
Ca să urcăm un drum incert, de seară,
Ce într-un colţ de şoaptă se mai ţine.
Sunt doar un punct ce pentru-a câta oară
Stă matematic în adânc de sine
Şi nu mai ştie dacă-i rău sau bine
Să fii vehicul spaţiului de-afară.
Sfârşitul e o fracţie-n scădere.
Va dăinui ştiutul din potir,
Trup renăscut şi îmbiat la miere
Din care-am tot desprins câte un fir,
Să-mi ţes veşmântul care nu mai piere
Şi stă la rând, să fie uns cu mir.
Adrian Munteanu
Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea a-Ți mulțumi cu vrednicie pentru viața ce mi-ai dat?
Tu m-ai scos din întunericul neființei și viața mea este un dar al bunătății Tale.
Tu, care m-ai păzit până acum, mă sprijinește în necazuri și întâmpină trebuințele mele.
Tu ești cela ce priveghezi asupra mea, îndreptezi pașii mei în calea binelui și mă aperi de ispite.
Când mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale;
Când mă poticnesc, Tu mă sprijinești;
Când cad, Tu mă ridici și
Când păcătuiesc, Tu mă întorci și-mi deschizi părinteștile Tale brațe.
O, cât de multe sunt îndatoririle mele către Tine, pentru că mi-ai dat viață și mi-ai dat în toate zilele semne despre părinteasca Ta bunătate și îngrijire.
Plin dar de vie recunoștință, Ție îți închin toate zilele vieții mele și mai ales această zi de sărbătoare pentru mine, și mă rog cu umilință ca bunătatea Ta să nu mă părăsească în tot timpul vieții mele și înțelepciunea Ta să mă povățuiască totdeauna în calea binelui și fericirii, pentru rugăciunile și mijlocirile Sfântului (al cărui nume îl porți) și ale Preacuratei Maicii Tale.
Amin.
La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.
La începutul pocăinței se află gândul că suntem trecători și că toate cele pe care le facem străini de cele cerești dorite nouă de Dumnezeu sunt pământ. Pocăința începe cu a căuta cerul. Nici nu începem noi bine și Însuși Domnul vine în întâmpinare, fiind fiul risipitor pe cale sau abia ridicându-și ochii, și repune cerul din nou deasupra noastră. În starea pătimașă avem acoperiș pământul. O simplă mărturisire face să avem din nou deasupra cele cerești și să putem pune început să deosebim cele cerești de cele pământești.
Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor.
Plânsul aduce Duhul Sfânt în hăul întunericului păcatelor din noi, dacă acceptăm că suntem netocmiți (nemântuiți, proiecte suspendate) și deșerți (nimic din ale noastre nu se poate și nu ne poate muta la cele cerești). Suntem ca un tipar gol care nu poate primi de la meșter turnarea metalului ca să nască un chip, pentru că e stricat. Dar nu avem nevoie să purtăm vreo nevoință la acest început, nici să raționăm ceva, pentru că Duhul se poartă pe Sine în cele ascunse ale noastre și cunoaște cele spre îndreptare. E nevoie de această purtare ascunsă a Duhului în om tocmai pentru ca cele stricate, pătimașe și dușmănoase ale noastre să nu poată afecta însăși renașterea conștiinței.
Și a zis Dumnezeu ”Să fie lumină”. Și a fost lumină.
Lumina pe care o putem primi în conștiință este de trei feluri – drăcească, proprie făpturii și dumnezeiască. Lumina drăcească mincinoasă este cea care duce la pierderea sinelui. Lumina creată este rămășița de putere adamică rămasă în noi care dă strălucire minții și conștiinței, dar este afectată de cădere și făcută dependentă de conlocuirea cu un trup efemer. Lumina dumnezeiască însă, deși nu vine nicicum de la noi, este nepieritoare, necreată și rezidește făptura ca din temeliile lumii, mai bine zis, dinainte de ele. De aceea zice Apocalipsa că vor fi căutate în cartea vieții numele scrise acolo de la întemeierea lumii, nu în aceea că ar exista predestinare ca și cum unii sunt garantat mântuiți iar alții cu orice chip pierduți, ci pentru că pocăința rescrie în noi cu energii dumnezeiești dregătoriile noastre ca și cum am fi zidiți odată cu Adam, dar ridicați prin Hristos, Care se face Adam cel nou, mult mai presus de planul cel gătit pentru întâiul Adam.
Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric.
Dumnezeu nu cere pocăința cu lacrimi de dragul de a ne chinui ci așa cum un medic face pacientul să treacă prin anamneză, întrucât adâncul răutății are rădăcini puse mincinos în om, anamneza adâncă și aducătoare de lacrimi curăță cele dinăuntru ale omului, separă cele rele de cele bune, aduce adevărata cunoaștere a lucrărilor proprii sufletului și reflexia luminii divine în om face omul ”a treia lumină” a lumii, prima fiind Dumnezeu Însuși iar a doua – ființele îngerești netrupești. Dumnezeu coboară asupra omului cu delicatețe, ca și cum și-ar sfii în fața noastră atotștiința și atotputerea, așa încât voința omului să nu fie nicio clipă constrânsă. Până și despre Sodoma Dumnezeu spune ”mă voi coborî să văd dacă este așa” (precum se suise la El strigarea contra nelegiuirii) ”iar de nu să știu”. Celor care fac cele mai mari minuni dar trăiesc în nemărturisire Dumnezeu le spune ceva înfricoșător: ”Niciodată nu v-am cunoscut pe voi”. Într-adevăr, să ne închipuim un prieten drag și foarte apropiat în vizită. Nici el nu va intra la noi cu sila, nici noi nu vom ascunde de el ceva din ale noastre. Nici el nu va întreba dinadins ceva despre care știe că ne-ar apăsa, dar nici noi, dacă îi cunoaștem nemaipomenita dragoste și desăvârșita bună credință, nu vom tăgădui. Mărturisirea către lumina dumnezeiască face reflexia luminii dumnezeiești în om din nou prielnică omului și desparte de noi întunericul conștiinței care duce la moarte. ”Și lumina a strălucit în întuneric și întunericul nu a cuprins-o”. Vedem până și pentru cele până înainte de pocăință aflate ca vrăjmașe omului delicatețea divină. Nu spune ”iar întunericul nu era bun” sau ceva asemănător, ci doar că lumina era bună și că Dumnezeu a ținut să vadă bunătatea ei în începutul rezidirii noastre. Așa spune Mântuitorul Iisus Hristos celor cu mărturisire bună: bine ai zis. Duhul lui Dumnezeu purtându-se deasupra adâncului înseamnă și: Dumnezeu își aduce cu maximă blândețe (ca pe o atingere cu totul fără greutate) pe însuși Duhul Său ca să atingă în noi cele amputate de la mântuire de grozăvia căderii îngerilor. Ne separă de neantul la care tind puterile întunericului și pune acolo adâncul tainei. De aceea psalmistul zice ”și noaptea ca ziua va lumina” iar sfinții care au văzut lumina nezidită spun că lucrarea dumnezeiască revelată este, paradoxal, ca o tenebră deasupra luminii dar nu în aceea că ar fi întunecată așa cum concepem noi întunericul ci că simțurile sufletului uman nu au încă organe potrivite pentru a trăi și pricepe. De aceea, de unde în starea pătimașă suntem despărțiți de cele dumnezeiești, în pocăință nu mai suntem cu totul despărțiți dar nici cu totul cunoscători, spunând apostolul ”în parte cunoaștem și în parte proorocim”. Așa cum soarele luminează doar o parte a pâmântului dar nu în sensul că partea rămasă în umbră e privată de el, ci va veni și vremea ei, și pocăința aduce o stare similară folosului nopții – moartea e odihnă. Atât în aceea că cel mort patimilor dobândește odihnă de cele care despart sufletul de Dumnezeu, cât și în aceea că moartea însăși nu mai desparte de Dumnezeu, așa cum noaptea nu poate sili soarele să nu apară. Căci pocăința cea mai adâncă înseamnă să înțelegem și să trăim atât cât socoate Dumnezeu cu putință cum Mântuitorul, pătimind toate ale noastre, murind, s-a odihnit de patima trupească (”săvârșitu-s-a…”) și a odihnit omul de apăsarea că moartea duce la iad.
Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă iar întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi.
Ziua întâi a săptămânii devine Duminica Învierii. Sufletul în pocăință fiind are o pregustare a celor veșnice. Paragraful dezvoltă cele spuse în cel precedent: Fiul și Cuvântul Domnului, Iisus Hristos noul Adam, numește cele de nenumit care se amestecaseră când vechiul Adam a cunoscut în chip mincinos binele și răul. Puterea adamică de a numi lucrurile face noaptea să nu mai aibă asupra noastră domnie de nesfârșit. De aceea moartea e doar o înserare care aduce promisiunea dimineții zilei a opta celei neînserate. Lumina nezidită dobândește cuprindere în om prin Cuvânt și Cuvântul deschide cele ferecate ale omului pentru veșnicia fericită. Nu cel care se pocăiește vorbește pentru sine ci întrucât pocăința noastră e sinceră, în aceea Cuvântul dă din nou înțeles și celor raționale (ziua) și celor tainice (noaptea), de aceea psalmistul bucurându-se, spune: dar întunericul nu este întuneric la Tine, iar noaptea ca ziua va lumina (Ps. 138).
Dr. Alexandru Amarfei
Versetele: Facerea (Geneza) – (1-5)
https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/
Condac 1:
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Icos 1:
Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria
Bucură-te, cea prin care piere blestemul
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești
Bucură-te, că ești scaun Împăratului
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări
Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 2:
Știindu-se pe sine sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui? Cântând: Aliluia!
Icos 2:
Înțelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să Se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu frică a zis:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus
Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos
Bucură-te, capul poruncilor Lui
Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu
Bucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământ
Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită
Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor
Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă
Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut
Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți
Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioși
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 3:
Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de nuntă; și pântecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta așa: Aliluia!
Icos 3:
Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat și, cu săltări în pântece, ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, vița mlădiței celei ne-veștejite Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre
Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelor
Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivilor
Bucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătării
Bucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelor
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite
Bucură-te, curăția a toată lumea
Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 4:
Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!
Icos 4:
Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în brațele Mariei, pe care lăudând-o, au zis:
Bucură-te, Maica Mielului și a Păstorului
Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare
Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți
Bucură-te, ceea ce deschizi ușile Raiului
Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești
Bucură-te, că cele pământești dănțuiesc împreună cu cele cerești
Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri
Bucură-te, temeiul cel tare al credinței
Bucură-te, cunoștința harului cea luminoasă
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul
Bucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavă
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 5:
Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; și, ajungând la Cel neajuns, s-au bucurat cântându-I: Aliluia!
Icos 5:
Au văzut pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; și, cunoscându-L a le fi Stăpân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui și a-i cânta celei binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse
Bucură-te, raza zilei celei de taină
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii
Bucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească
Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate
Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea la foc
Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilor
Bucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 6:
Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, săvârșind prorocia Ta; și, mărturisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!
Icos 6:
Strălucind Tu în Egipt, Lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii cântau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor
Bucură-te, căderea demonilor
Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânia înșelăciunii
Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idolească
Bucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupesc
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață
Bucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei dintru întuneric
Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul
Bucură-te, hrană și potir cu mană
Bucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinte
Bucură-te, pământul făgăduinței
Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 7:
Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!
Icos 7:
Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm, grăind:
Bucură-te, floarea nestricăciunii
Bucură-te, cununa înfrânării
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul Învierii
Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulți se odihnesc
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Îndreptătorul celor rătăciți
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiți
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept
Bucură-te, iertarea multor greșiți
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală
Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 8:
Văzând naștere minunată, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la Cer; că pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat Om smerit, vrând să tragă la înălțime pe cei care-I cântă: Aliluia!
Icos 8:
Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput
Bucură-te, ușa tainei celei de cinste
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere pentru cei necredincioși
Bucură-te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioși
Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi
Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi
Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una
Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii
Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul
Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos
Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 9:
Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!
Icos 9:
Pe oratorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm:
Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu Bucură-te, comoara rânduielii Lui
Bucură-te, ceea ce îi arăți pe filosofi neînțelepți
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători
Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliți
Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme
Bucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilor
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor
Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștinței
Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 10:
Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci, cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!
Icos 10:
Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învățând pe toți să îți cânte:
Bucură-te, turnul fecioriei
Bucură-te, ușa mântuirii
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțeles
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți întru rușine
Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăției
Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță
Bucură-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe cei credincioși
Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost hrănitoare de prunc
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 11:
Împărate sfinte, de Ți-am aduce cântări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!
Icos 11:
Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndreptează spre cunoștința cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei și se cinstește cu chemarea aceasta:
Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele
Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunet
Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței
Bucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatului
Bucură-te, baie, care speli conștiința
Bucură-te, pahar, care dai gust bucuriei
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos
Bucură-te, viața veseliei celei de taină
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 12:
Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenești a venit Singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui și, rupând zapisul, aude de la toți cântarea: Aliluia!
Icos 12:
Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pântecele tău Domnul, Care ține toate cu mâna, a sfințit, a slăvit și a învățat pe toți să-ți cânte:
Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfinții
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul
Bucură-te, comoara vieții cea nedeșertată
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților cuvioși
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii
Bucură-te, zidul cel nebiruit al Împărăției
Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii
Bucură-te, tămăduirea trupului meu
Bucură-te, mântuirea sufletului meu
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 13:
O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)
Apoi iarăși se citește Icosul întâi și Condacul întâi:
Icos 1:
Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria
Bucură-te, cea prin care piere blestemul
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești
Bucură-te, că ești scaun Împăratului
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări
Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 1:
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toată făptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea prorocilor, podoaba cea aleasă a arhanghelilor, întărirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoarea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înțelepciunea și învățătura pruncilor, cârmuitoarea săracilor și a văduvelor; îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare neostenită celor rătăciți, mergere ușoară celor călători, odihnă bună celor osteniți, acoperământ și scăpare celor asupriți; nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiți; celor săraci bogăție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; celor păcătoși mântuire către Dumnezeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, ajutătoare nebiruită și folositoare.
Prin tine, Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasa a Luminii celei înțelegătoare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, minte îngerească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, Stăpâna tuturor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, palat al Preasfântului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ceresc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumnezeului celui viu, zămislirea negrăită a trupului lui Hristos, cuibul Vulturului ceresc, turtureaua cea cu bună glăsuire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adâncul milelor, picătura care risipești mânia lui Dumnezeu, adâncimea cea nemăsurată, taina cea negrăită, minunea cea neștiută, minune nespusă;
Biserică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacurilor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, Rai sufletesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoasă, care ai înflorit nouă veselia cerească, strugurele mântuirii noastre, paharul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, începătura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu împotriva tuturor celor nelegiuiți; îngrozire diavolilor, biruință în războaie, păzitoare adevărată tuturor creștinilor și lumii încredințată mântuire.
O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot poporul cel bine-credincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpastele, de boală, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, de toate durerile și tot necazul. Ca să nu fie împuținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi aducătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile, Stăpână preamilostivă, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspinarea lor; ci ne înnoiește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mulțumire, aflându-te pe tine ajutătoare. Milostivește-te, Doamnă Preacurată, spre ajutorul poporului celui binecredincios.
Nădejdea noastră, adună pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile.
O, milostivă și preaîndurată Împărăteasă a Cerului și a pământului, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, miluiește cu mijlocirea ta poporul drept-credincios și toată drept-credincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău acoperământ și roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă împotriva noastră. Miluiește și mântuiește prin rugăciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe (Înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N), pe toți ortodocșii arhierei, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul drept-credincios care se închină icoanei tale.
Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea Judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință, din această viață în cea veșnică, împreună cu îngerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciunea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile îngerești să se desfăteze.
Că tu ești, Doamnă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pământenilor; tu ești nădejdea și folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fierbinte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, îndrăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși suntem nevrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doamnă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfârșit, și să stăm fără de rușine în ziua Judecății de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeului nostru, slăvindu-L pe El împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor! Amin. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și cu ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pre noi!
Mă mișc ca un cal uscat
ce merge spre cimitir
brațe de orhidee albă
se întind spre mine
plesnesc mugurii
petalele pe piele rănesc sufletul
.
am fost îngropat un veac
și am respirat amintiri din tine
.
merg peste ziduri și prin găuri de tren
orașul este plin de orhidee agățătoare,
ispititoare…
parfum de mâna ta îmi atinge o coastă
dacă nu pot să mai merg
mă așez și sap
cu unghiile proaspăt crescute
cimentul
.
umbră de tine crește pe mine
îmbrățișează-mă o clipă!
mă strivești cu inima
și păsările cad toate pe asfalt.
Alexandru Povarnă
Obscurantism înseamnă Brâncoveanu, Miron Barnovschi, Antim Ivireanul, Pârvu Mutu, aşezămintele brâncoveneşti, Sf. Calinic de la Cernica, pustnicii de la Rarău, schitul Prodromu, Nicolae Steinhardt, Noica (senior şi junior), duhovnicii închisorilor, Piaţă Universităţii („există Dumnezeu” s-a scandat imediat lângă „vom muri şi vom fi liberi”), Palama, Biblia, Lindisfarne, Cartea din Kells, Sf Ioan Scărarul, Sf Ioan Damaschinul, Sf Maxim Mărturisitorul, Sf Dionsie Exiguul, sihăstriile din cretă din Dobrogea, diaconul Coresi, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, sau, last but not least, Nicola Tesla.
Lumina raţiunii înseamnă alina pippidi, remus cernea, madam lunacek, cetăţeni scandalizaţi de o icoană, majorete militând pentru avort, daniel dennett, marx, lenin, stalin, ceauşescu, pol pot, puşcării de reeducare, sex oricât de pervers, proclamat normal, infanticid şi pedofilie legalizată, trebuie să fii tot timpul atent ce spui, că se ofensează ba partidul comunist, ba un minoritar, ba amândouă; wc-uri la comun; proprietate de stat; ce-a-pe; ateism „ştiinţific”; robespierre, leana ceauşescu, emil bobu, andrei marga, barrack obama; cozi la brânză; trandafir cocârlă ministru de externe şi ion iliescu plantând liniştea în capul cetăţenilor.
Și apropos: NU există cale de mijloc.
Cică să mai alegi liber…
Religia e grea, nene. aproape că-mi vine să mă rog să apară câte un iresponsabil, măcar cumsecade. Că deştept pare cu neputinţă.
Dr. Alexandru Amarfei
Imagini: Cartea din Kells http://ro.wikipedia.org/wiki/Cartea_din_Kells
„Maica Domnului,
liniștește casa noastră,
liniștește pe tata,
pe mama,
pe copii,
pe ceilalți
și dă-le înțelegere,
dragoste
și
alinare!”
Amin!
Pisica roz de pe perete vorbește chinezește
Păpușa ta cu părul roz nici nu-mi mai clipește
Bocancii negri cu talpa roz dansează în baia rece
Toți fluturii au scăpat și…
zborul este ademenitor și agresiv
nu trebuie să strigi
nu vine nici un ajutor
nu trebuie să închizi ochii
La-la-la La-la-la-la!
Naiul încălzește atmosfera pentru…
Atac la pisică
cu aripi de fluturi roz
cap de fostă păpușă vopsită în roz
limbi de ceas ruginit
buldozer distrugător
din vată de zahăr cu gust de căpșuni
lacrimi de fostă iubire devenită
mortal-roz.
Șampanie!
Alexandru Povarnă
Zice unu: ”Nu știam ca creștini sunt chemați la arme. Dacă Dumnezeu vroia un soldat, să trimită un soldat, în schimb El a trimis un Mântuitor.
Mesajul e clar, RĂSPÂNDIȚI EVANGHELII PANA LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI. Cu gura nu cu pumnii”
Repostez răspunsul către el, că-i plin Facebook-ul de creștini stângiști:
Da, MESAJUL E CLAR, ia vezi tu și următoarele:
”…cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere”
”Când cel tare şi înarmat fiind îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace”
”cel ce scoate sabia, de sabie va pieri”
(cine a scos sabia in tot conflictul asta? evreii cumva? creștinii cumva? să-și asume sălbaticii și repercursiunile, iar voi nu mai fiți cârpe și înțelegeți cuvintele Bibliei cum trebuie, nu doar hippie style make love not war)
”nu este dragoste mai mare decat să-și puna cineva sufletul (să-și dea viața) pentru prietenii/frații sai”
(Mâna pe armă bă! E o DATORIE de la care abdicați prin tertipuri sofistice. Repet: NU MAI FIȚI CÂRPE când semenii voștri MOR! Mor, bă, MOR!!! Puteți pricepe tragedia asta?! Violuri, torturi, arderi de vii, crucificări, decapitări, copii uciși doar pentru că sunt evrei sau creștini, copile violate doar pentru ca sunt sub-oameni în fata lui Allah cel Preamilostiv!)
Îmi vine să vă înjur rău de tot. Sunteți primii responsabili, voi, creștinii care vă sustrageți de la datoria de a sări în ajutorul celor oropsiți și duși ”la tăiere”, pentru că ar trebui să știți mai bine care vă e misiunea în lume.
IMITATIO CHRISTI e despre abnegatie, sacrificiu PERSONAL voluntar, punerea sufletului (a vieții) pentru celalalt, NU despre incrucișarea brațelor pentru a privi cu conștiința liniștită a neintervenționismului ”creștin” SACRIFICAREA CELUILALT de lângă noi, NU pentru a privi cum răul pune stăpânire pe viețile semenilor și pentru a filosofa despre pacea în lume și iubirea hipsterească a ticăloșiei criminale, NU pentru a tolera intoleranții.
Cu voi piere creștinismul, lași și dezertori. Dar lasă, bine că-și cunosc misiunea și sunt devotați ei musulmanii, doar e dreptul lor, e libertatea de credință!
Sărmani nebuni.
Autor: Croșeul de dreapta: https://www.facebook.com/CroseuldeDreapta?fref=ts
Imaginile sunt din articolul: 600 Christians with MARK OF GOD on foreheads join Peshmerga fight against Muslims with Mark of Beast Read more: http://therightscoop.com/600-christians-with-mark-of-god-on-foreheads-join-peshmerga-fight-against-muslims-with-mark-of-beast/#ixzz3Uc9cW8DN
Forțele creștine irakiene își arată abilitățile în timpul ceremoniei de absolvire în orașul nord-vestul Fishkhabur, în apropierea granițelor cu Siria și Turcia, la 12 martie 2015 © Safin Hamed (AFP)
Șase sute de creștini asirieni – prima brigadă creștină a forțelor regulate – tocmai au absolvit și vor lupta împotriva Peshmerga ISIS pentru a-și relua orașe și sate ale comunității, ce au fost furate statului Irak de către acești islamo-naziști: Noua Brigadă va răspunde chemării guvernului regiunii autonome kurde din Irak, ai cărei luptători Peshmerga joacă un rol de lider în războiul împotriva jihadiștilor.
Ei au semnul lui Dumnezeu în formă de Cruce pe frunte.
http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/65/Psalmi
S-a constatat că citirea consecventă a unor texte biblice îmbunătăţeşte climatul psihic, făcându-l favorabil restabilirii sănătăţii. Am auzit despre medici care şi-au selectat un „repertoriu” de texte biblice, pe care le rostesc atât pentru spiritualizarea actului medical clasic, cât şi ca terapie autonomă. De exemplu, ştiu că un medic foloseşte sistematic Psalmul pentru echilibrare endocrină.
Lectura Psalmilor se recomandă şi în profilaxia degenerative. Iată motive pentru care propunem să se facă o corelaţie între Psalmi şi vindecare. Un Psalm care a fost selectat pentru o trebuinţă psiho-somatica va fi citit, cel puţin în şapte zile la rând, fie de către terapeut (care cunoaşte modul adecvat de citire sau de asociere cu practica sa medicală), fie de pacient sau de penitent.
Însuşi citirea lui se face într-o stare de destindere, de linişte lăuntrică, cu uitare de sine, traind profund fiecare cuvânt al Psalmului.
Din cei 150 de Psalmi, am ales 10 ca prioritari în împrospătarea forţelor şi refacerea sănătăţii. Pe aceştia i-am împărţit în patru categorii:
1. Psalmi care se citesc în caz de boală, poticnire, stres, depresie anagapica, dizarmonie;
2. Psalmii profilaxiei, sau păstrătorii vieţii;
3. Psalmii penitenţei, sau ai purificării;
4. Psalmii perfectiunii, pentru cei care, după însănătoşire, caută iluminarea.
Psalmii însănătoşirii: 22 şi 102
Psalmul 22 (în unele Biblii, este numerotat ca Psalmul 23) începe cu versetul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi” („Domnul este păstorul meu”). Se citeşte pentru orice fel de „poticnire” maladivă, psihică sau somatică. Este un Psalm al însănătoşirii dinspre spirit spre trup. Puterea lui constă nu doar în sugestie, ci în activarea arhetipului Tatălui protector şi dătător de viaţă. Tatăl care biruieşte „valea umbrei morţii” stimulând resursele vieţii, neutralizând potrivnicii sau tăietorii vieţii. „Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat…”: lovirea sorții este resimţită ca operaţie psihică de întărire. Psalmul acesta este construit în întregime pe arhetipul renaşterii şi pe simbolul salvării: începând cu salvarea fizică (hrană, apă), continuând cu cea energetică („… Sufletul meu l-a întors”) şi terminând cu cea pontificală („ca să locuiesc în casa Domnului…”). Efectul medical şi atitudinea mentală imunogenă decurg din identificarea cu realitatea Duhului.
Psalmul 102 (103) care începe cu „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul…”. Acesta conţine sugestii puternice, care creează un bine mental — condiţia restabilirii sănătăţii. Pacientul e întărit în redescoperirea legii revelate. Este prin excelenţă un psalm al regenerării, al întineririi.
Psalmii profilactici: 6 şi 38
Psalmul 6, care începe cu „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi…”. Este un Psalm care evidenţiază relaţia între păcat şi boala. Eroarea, contrazicerea legii, păcatul, au ca urmare o îmbolnăvire somatică sau psihică. Boala psihică apare mai întâi ca o îngustare a minţii, alteori ca o tulburare de personalitate, ca o scindare sau o dizarmonie. Psalmul 6 nu lăsa păcatul să se încuibeze pâna ajunge boala, ci-l stopează. Trebuie spus că boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat. Nu concepem un Dumnezeu pedepsitor. El a plantat în om, în fiecare celulă a corpului omenesc, legea Sa. Când legea este încălcată sau contrazisă, se manifestă durerea şi boala — nu întru pedeapsă, însa, ci întru restabilirea legii.
Psalmul 38 (39) care începe cu „Zis-am: Pazi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea…” („Zis-am; Voi veghea asupra căilor mele…”). Este un Psalm care ne îndeamnă la luarea de cunostinta a condiţiei noastre de trecători, de pelerini pe acest pământ. Amintirea morţii nu naşte tristeţe, ci o valorizare corectă a vieţii. Este aici conţinut şi mesajul din Ecleziast: Toate sunt zadarnice, numai poruncile lui Dumnezeu dau sens în acest univers…
În alt Psalm găsim o idee care ar părea şocantă prin paradoxul ei: „minciuna sunt fiii oamenilor“, ca o traumă de trezire spre Duh, spre salvare spirituală.
Psalmii penitenţei sau ai purificării: 21, 31, 50,141
Însănătoşirea presupune două etape: arderea negativităţii ancestrale sau achiziţionate şi restabilirea comuniunii cu armonia divină.
Psalmul 21 (22), care începe cu „Dumnezeul meu. Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit ?” („Dumnezeule, Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit…”) Ştim că Iisus, pe cruce, făcea rugăciunea Sa, rostind chiar acest Psalm: „Eli, Eli! Lama sabahtani ?” (Mat. 27: 46). Nu-i vorbă, deci, de o poticnire sau o deznădejde a Sa, ci de penitenta pentru neamul omenesc. Iisus rosteşte acest Psalm, căci în acel moment EI îi împlineşte profeţia; în acest Psalm se spune: „… Strapuns-au mâinile mele şi picioarele mele (…) şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi”. Penitenţa Lui arde păcatul lumii. Citind acest Psalm, reactualizam penitenţa lui Hristos însuşi.
Psalmul 31 (32). „Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug…” („Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seama Domnul nelegiuirea! Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteste greșeala”).
Este un Psalm cu putere de întărire. Apare însa întrebarea: există oare greşeli care nu sunt „socotite”? Greşeli pentru care nu plăteşti prin boală sau moarte? Există greşeli pe care Dumnezeu le-ar trece cu vederea? Răspunsul, (afirmativ), rezultă şi din acest psalm, dar şi din observarea unei cazuistici a penitenţei universale, însoţit însa de următoarea explicaţie: prin greşeală, te micşorezi. Poţi trăi şi micşorat, suportând însa toate inconvenienţele micşorării tale: marginalizare, mediocritate… Poţi trăi micşorat şi sănătos (!), cu condiţia să nu ieşi de sub binecuvântare, că micşorarea să nu devină nimicire.
Psalmul 50 (51). „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mila Ta (…) întoarce faţa Ta de la păcatele mele…”. Este cel mai important Psalm al penitenţei. Uneori duhovnicii impun drept canon copierea zilnică a acestui psalm, timp de 21 de zile. El conţine şi sugestia arderii păcatului, dar şi imperativul iertării, ca ultimă şansă a purificării.
Psalmul 141 (142). „Cu glasul meu către Domnul am strigăt, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.” („Cu glasul meu strig către Domnul…”) Este Psalmul asumării sacrificiului de sine, spre ridicare celor părăsiţi şi spre transformarea singurătăţii în şansă.
Psalmii desăvârşirii: 45 şi 118. Litania Legii
Psalmul 45 (46). „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.” („Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru…”) Este un Psalm al practicii spirituale. Adevarata sănătate nu este o problemă medicală, ci sufletească. De aici reiese şi importanţa acestui Psalm al ascezei, unde găsim scris: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi ca Eu sunt Dumnezeu…” („Opreşte-te şi cunoaşte …”) (45: 10) Unii autori filocalici (Isaia Pustnicul, de exemplu) au dezvoltat acest verset, vorbind despre cele 6 opriri ale realizării.
Psalmul 118 (119). „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.” („Ferice de cei fără prihană în calea lor…”). Psalmul acesta îi „încununează” pe toţi ceilalţi. Este un tratat de medicină, de înţelepciune, de mistică. El reaminteşte secretul restaurării omului: interiorizarea Legii revelate; şi cauza bolilor: încălcarea legilor universale.
Cele mai importante legi universale pe care le încălca omul sunt iubirea de Dumnezeu şi iubirea de semen. Această încălcare se numeşte: agresivitate, egoism, mândrie, furie, vanitate, osândirea aproapelui şi neputinţa iertării.
Psihologia numeşte această serie de erori, structurate în caracter, „complexul Cain”: tendința omului de a-şi elimina semenul. Această tendinţă – adesea tradusă în practică — are ca urmare şi ca avertisment o îmbolnăvire. Blestemul, blasfemia, ura, osândirea, au ca primă urmare o cefalee, o dereglare endocrină sau circulatorie, o scădere energetică. Nu ca să te pedepsească, ci ca să te oprească de la încălcarea legii universale.
Psalmul 118 ne trezeşte în memorie detaliile legii, rememorarea lor continuă, întru deplină sănătate a trupului şi întru iluminarea minţii.
Se înţelege că nu numai Psalmii selectaţi de noi aici, ci şi toţi ceilalţi, au o acțiune benefică salvării noastre.
Scrierile revelate conţin coduri puternice, dar adesea enigmatice, pierdute uneori de noi, oamenii moderni Regăsirea lor cere un travaliu ascetic, de fiecare dată răsplătit.
Sursa: Psihoterapie isihasta. Editura: Paralela 45. Anul de aparitie: 2010
Sursa: http://ortodox.md/articole/zece-psalmi-cu-efecte-terapeutice-particulare/
”Ora de religie în şcoli, opţională, este adecvată unui stat laic şi total lipsit de riscuri. Cu cât se estompează efectele comunismului, devenim mai îngăduitori unii cu alţii şi acceptăm diversitatea fără aerul scandalizat pe care-l afişam prin anii ’90”, afirmă Teodor Baconschi, doctor în antropologie religioasă şi istoria comparată a religiilor la Universitatea Paris IV (Sorbona).
Într-un interviu acordat Ziare.com, Teodor Baconschi a admis că manualele de religie au un aspect cam prăfuit, cu bățoșenii naţionaliste şi probe jenante de şovinism confesional, dar consideră că argumentul „terorii Iadului, dezlănţuită asupra micuţilor inocenţi” este ipocrit.
Teodor Baconschi a arătat şi cum au rezolvat alte state problema educaţiei religioase în şcoli şi a avertizat că singură ţară europeană unde religia a fost oficial abolită a fost Albania.
Aşa cum este ea organizată acum, este ora de religie adecvată unui stat laic?
Categoric: ai libertatea de a nu face aceste ore. E total lipsit de riscuri! Laicitatea radicală ar vrea să elimine religia din viaţă publică: aşa ceva nici comunismul nu a reuşit. Cred că libertatea religioasă e un drept al omului şi deci o marca a democraţiei funcţionale. Cu cât se estompează efectele comunismului, devenim mai îngăduitori unii cu alţii şi acceptăm diversitatea fără aerul scandalizat pe care-l afişam prin anii ’90.
Fiind vorba despre un curs de religie ortodoxă, nu despre un curs de educaţie religioasă sau de istorie a religiilor, sunt voci care acuză că aceste ore ar reprezenta o formă de îndoctrinare. Nu ar fi mai potrivită o ora de educaţie religioasă?
Există abordări ştiinţifice ale faptului religios: antropologia religioasă, istoria comparată a religiilor, sociologia, psihologia religiei. Fireşte că nici acestea nu sunt ştiinţe „tari” precum fizica sau chimia: ca şi restul disciplinelor umanistice, ele nu se pot obiectiva complet.
Chiar şi un istoric agnostic sau ateu al religiilor are o „teză”, o cauza, o presupoziţie filozofică. Nu sesisez vreo antiteză între ora de religie şi educaţia religioasă. Ce înseamnă un om educat sub raport religios? E acel (fost elev, student) care poate încadra faptul religios într-un context socio-cultural, spiritual şi psihologic pertinent.
Nu văd în asta o formă de îndoctrinare, chiar dacă religia presupune o „geografie imaginară”, o reţea de simboluri şi nu o baza empirică de tip fizic. În definitiv, crezul niceo-constantinopolitan poate fi comparat cu un set de axiome, aşa cum întâlnim în orice alt discurs organizat.
Se preda doar religie ortodoxă. Nu este o formă de discriminare a altor culte?
Avem o structura confesională majoritar ortodoxă, dar adversarii religiei în şcoală nu sunt catolici, protestanţi sau musulmani, ci atei militanţi, agnostici, anarho-libertarieni, activişti LGBT. De ce să inventăm o discriminare ale cărei presupuse victime nu se plâng?
O altă nemulţumire legată de acest curs constă în faptul că este predat în principal de preoţi, în orice caz de persoane care depind de o hârtie din partea BOR. Nu ar fi mai corect să avem şi pentru această disciplină cadre didactice independente de BOR?
E ca şi cum ai angaja un DJ pe post de cofetar sau un urs panda în funcţia de stareţ. Cum să predai religia fără să ai o legătură spirituală, intelectuală, morală cu Biserica a cărei învăţătură şi istorie o difuzezi?
Sunt părinţi care s-au plâns că manualele sunt inadecvate, punând prea mare accent pe inducerea fricii copiilor.
Aici s-ar putea să aveţi dreptate. Dacă manualele nu sunt atractive, deschise spre modernitate, ştiinţele tari, respectul democratic al pluralităţii şi noile tehnologii, e clar că elevii vor dezerta. Istoria sacră – şi textul biblic – se cer traduse în limbajul cultural contemporan.
Din ce am văzut, multe manuale au un aspect cam prăfuit, cu bățoșenii naţionaliste şi probe jenante de şovinism confesional. Aşteptăm ceva progrese în această privinţă!
Pe de altă parte, e cam ipocrită chestia cu teroarea Iadului, dezlănţuită asupra micuţilor inocenţi. Poveştile lumii şi jocurile video sunt cu mult mai violente, în formă şi fond, decât descrierea teologică a Iadului: locul fără Dumnezeu, fără dragoste, fără viaţă veşnică…
BOR a organizat o campanie mediatică de susţinere a înscrierii la aceste cursuri folosindu-se de vectori de imagine, precum actriţa Manuela Hărăbor. Este o strategie adecvată pentru Biserica?
De-a lungul campaniei publice, pro şi contra, fiecare tabăra a aruncat în joc diferite argumente şi tehnici de comunicare. Mi-e greu să cred că personalităţile publice declarat favorabile religiei în şcoală au fost constrânse să adopte o asemenea poziţie prin tortură sau ameninţarea cu excomunicarea.
Cum este rezolvată problema educaţiei religioase în alte ţări europene?
Nordul protestant e mai secularizat decât sudul catolic. Fireşte că situaţia variază mult de la un stat membru la altul: Cehia, jumătate agnostică, Polonia, covârşitor catolică… Există învăţământ organizat de Biserica şi stipendiat de stat, până şi în Franţa!
Oricum, singură ţară europeană unde religia a fost oficial abolită (pe durata regimului comunist) a fost Albania. Un record singular şi sinistru, pe care nicio democraţie modernă nu pare să-l imite.
De ce credeţi că această tema a stârnit o asemenea pasiune în dezbaterea publică?
Se ştie că, la noi, toţi se pricep la orice. Era o tema cu aere epocale, cruciale, cruciate… S-au aruncat în lupta varii categorii de combatanţi: cei care dau cu barda-n Dumnezeu, erudiţii de cafenea, analiştii politici reconvertiţi, fundamentaliştii anxioşi… Până la urmă, dezbaterea e bună, pentru că tot scoate la suprafaţă nişte argumente sau informaţii menite să ascută inteligenţa colectivă.
Mulțumesc 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.