Mă curăţ de coajă
rup frunze uscate şi crengi moarte…
Iau foc
Nu îmi mai place decorul tern
de teatru părăsit
în care trăiesc
în care încerc să te iubesc
după reţeta
rescrisă ani şi ani la rând.
Să ne dăm foc
şi să ardem tot praful
depus în straturi de carne, de sânge, de linişte
Să ne iubim sub raze de lună,
sub lampa de sare,
sub bradul uscat de Crăciun
şi să ne vopsim în fiecare zi
în culori.
Să uităm cine am fost ieri
sau mâine…
sub măşti goldoniene
să ne tragem palme
pentru durere, pentru iubire,
pentru ce am făcut din tine,
pentru ce am ajuns cu tine.
Să te agăţ de perete
şi să-ţi strig:
Eu şi Tu…
…şi atât
camera albă şi goală
luna mare
foc
şi o aripă
să facă umbră în urma noastră.
Alexandru Povarnă
I am genuinely happy to read this blog posts which includes tons of valuable data, i appreciate you providing these sorts of information.
ApreciazăApreciază