Icoana Maicii Domnului a Acatistului – (12 ianuarie)

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

????? ????? ????? icoana-maicii-domnului-a-acatistului-4-1 icoana-maicii-domnului-a-acatistului-8-1-de-la-hilandar icoana-maicii-domnului-a-acatistului-12-1-detaliu icoana-maicii-domnului-a-acatistului-13-1-tabor

Rugăciuni pentru copiii noștri :)

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

rugaciunea_in_familie

Rugăciune către Preasfântă Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Stăpână, Fecioară, de Dumnezeu Născatoa­re, mântuieşte şi ocroteşte pe fiii mei (numele), pe toţi pruncii, pruncele, ti­nerii, pe cei botezaţi şi pe cei fără de nume şi pe cei ce se află în pântecele mamei lor. Ocroteşte-i pe ei cu acoperământul tău de Maică, păzeşte-i pe ei întru frica de Dumnezeu şi întru ascultarea de părinţi şi roagă-te Dom­nului nostru şi Fiului tău să le dăru­iască lor ceea ce le este de folos pen­tru mântuirea lor. Îi încredinţăm pe ei purtării tale de grijă, Maică, că tu eşti Acoperământ dumnezeiesc al robilor tăi. Amin.

Rugăciunea părinţilor pentru binecuvântarea copiilor

Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, binecuvântează, sfinţeşte, ocroteşte pe acest copil al meu cu puterea făcătoare de viaţă a Crucii Tale. Amin.

Rugăciune pentru copii

Dumnezeule, Părinte Ceresc Multîndurat, miluieşte pe co­piii noştri (numele) pentru care Te ru­găm cu smerenie şi pe care îi lăsăm într-adins ocrotirii Tale. Aşează întru ei credinţă tare, învaţă-i pe ei cucernicia înaintea Ta şi învredniceşte-i pe ei să Te iubească cu putere pe Tine, Zidi­torul şi Mântuitorul nostru. Îndreaptă-i pe ei, Doamne, pe calea adevăru­lui şi a binelui, ca să săvârşească toate spre slava numelui Tău. Învaţă-i pe ei evlavia şi viaţă cea virtuoasă, ca să fie buni creştini şi folositori oamenilor. Da-le lor sănătate sufletească şi trupească şi spor în lucrările lor. Izbăveşte-i pe ei de vicleniile diavolu­lui celui întunecat, de mulţimea smintelilor, de patimile cele scârnave, de toate necurăţiile şi de oamenii cei fără de rânduiala. Pentru numele cel sfânt al Fiului Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, cu rugăciunile Preacinstitei Sale Maici şi ale tuturor sfinţilor, îndrumă-i pe ei către limanul liniştit al veşnicei Tale împărăţii, ca ei împreu­nă cu toţi drepţii pururea să-Ţi mulţu­mească Ţie, împreună cu Fiul Tău cel Unul-Născut şi cu Duhul Sfânt, Dom­nul de Viaţă făcătorul. Amin.

Rugăciune mai înainte de a începe să-i învăţăm pe copii

Doamne Dumnezeule şi Ziditorule al nostru, al Cărui Chip suntem noi, oamenii, pe care ne-ai în­frumusețat şi ne-ai ales şi pe care ne-ai învăţat Legea Ta cea mântuitoare; Cel ce ai descoperit tainele Tale pruncilor, lui Solomon şi tuturor celor care Te caută pe Tine, Dătătorule – deschide inima, mintea şi gura robilor tăi aceștia, ca să se înţelepţească prin pute­rea legii Tale şi să cunoască învațătu­ra care le este lor de folos pentru slavă sfântului Tău nume, pentru folosul şi zidirea Sfintei Tale Biserici, pentru în­țelegerea binelui şi săvârşirea voii Ta­le. Izbăveşte-i pe ei de toate răutăţi­le vrăjmaşilor, ocroteşte-i pe ei în cre­dința cea creştină şi în curăţie, în toată vremea vieţii lor – că să se întăreas­că cu înţelepciunea şi să împlinească poruncile Tale, şi astfel înţelepţiţi să preaslăvească preasfânt numele Tău şi să se facă moştenitori ai împăraţi­ei Tale, căci Tu eşti Dumnezeu întru tot milostiv şi întru tot bun, şi Ţie se cuvin toată slavă, cinstea şi închină­ciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii veci­lor. Amin.

Alte rugăciuni folositoare ale părinţilor pentru copii

I

Doamne, Dumnezeule! Fiii pe care îi am sunt un dar al bună­tăţii Tale. Tu ai făcut a se naşte în mine simţământul care îi face scumpi inimii mele, simţământul dragostei părin­testi. Ţie Îţi închin copiii mei, Doam­ne! Binevoieşte a le fi lor Părinte, căci eu sunt un neputincios muritor şi fără de ajutorul Tău nu pot face nimic. Tu, Cel ce dai hrană păsărilor cerului, Cel ce păzeşti floarea ce răsare în mijlocul stâncilor, Părinte a toată lumea, bine­voieşte a îngriji şi de copiii mei, ca să poată fi fericiţi şi în viaţă această, şi în cea viitoare. Ajută-mi să cultiv în ei bunătatea şi printr-o bună creştere să îi fac folositori semenilor. Dă-le lor, Doamne, înţelepciune, ca să cunoască şi să voiască binele. Dă-le lor comorile cele cereşti ale virtuţii, că acestea sunt bogăţii nepieritoare. Nu cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogăţii pământeşti care sunt supuse stricăciunii, ci Te rog să le dai trupuri sănătoase şi iubitoare de osteneală, ca să poată birui re­lele vieţii. Păzeşte inimile lor de orice alunecare păcătoasă şi apară nevinovăţia lor. Rânduieşte, Preabunule Stă­pâne, ca ei să ajungă prin harul Tău fii credincioşi ai Sfintei noastre Biserici şi să binecuvânteze numele Tău în veci.

Doamne, Dumnezeule, iar­tă-mă că nu ştiu să cresc cum se cu­vine aceşti copii pe care mi i-ai dăruit! Iartă-mă, Dumnezeule, iartă-mă! În loc să înveţe de la mine numai cele bune, copiii învaţă şi cele rele şi fără să vreau devin prilej de sminteală pentru ei. Degeaba îi sfătuiesc să facă binele şi să ţină poruncile, dacă ei văd că eu nu le păzesc. Degeaba îi îndemn cu vorbele, dacă faptele mele nu sunt pe măsură. O, cât sunt de vinovat în faţă Ta şi a lor! În loc să Te mărturisesc prin faptele mele, am făcut împotriva. Greu cu adevărat este pentru mine, păcătosul, să cresc copiii cum trebuie. Cum va creşte un copil care nu a vă­zut în părinţii săi pildă de fapte bune? Iartă-mă, Doamne, iartă-mă! Iartă-i şi pe părinţii, pe moşii şi strămoşii mei, pentru toate păcatele pe care le-au săvârşit, fiind prin ele pietre de poticni­re pentru urmaşii lor. Îndreptează-mă pe mine, păcătosul, Doamne, să duc o viaţă curată, ca să-mi pot îndrepta co­piii pe calea poruncilor Tale. Să vină pacea Ta peste casă noastră, să vină peste noi milă Ta, ca să sporim în fap­te bune şi în tot ce e bineplăcut Ţie. Ca să petrecem cealaltă vreme a vieţii noastre în pocăinţă şi să dobândim în această viaţă darul Tău, iar în cealal­tă, bucuria cea veşnică. Pentru rugă­ciunile Preabinecuvântatei Născătoa­rei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţi­lor Tăi. Amin.

II

Doamne, Dumnezeul nostru, Ce­la ce cu înţelepciunea Ta ai zidit pe om şi ai suflat în faţa lui suflarea de viaţă şi, binecuvântându-l, ai zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul, iar la Cană Galileei, prin Unul-Născut Fiul Tău, ai binecuvântat nunta şi deci naşterea de fii, cu multă umilin­ță rog marea Ta bunătate ca neîncetat să reverşi harul Tău şi să Te milostiveşti asupra copiilor mei, pe care Tu ai binevoit să mi-i dăruieşti. Umple-i pe ei de înţelepciune şi pricepere. Îndreaptă paşii lor pe căile omeniei, ale dreptăţii, ale dragostei de oameni şi ale bunei-cuviinţe. Ajută-mi a cultivă în ei bunătatea şi a-i face folositori lorusi şi obştii în mijlocul căreia trăiesc. Dă-le lor comorile cereşti ale virtuţii, care nu pier niciodată.

Nu cer pentru ei, Doamne, bogaăţii pământeşti, ci Te rog: dă-le un trup sănătos şi iubitor de osteneală, pre­cum şi suflet luminat şi râvnitor spre tot binele, ca să ajungă buni fii ai Sfin­tei noastre Biserici şi vrednici cetăţeni ai Patriei, ca de-a pururi să binecu­vânteze numele Tău. Amin!

III

Atotputernice Stăpâne, Ziditorul şi Părintele nostru cel Ceresc, care din bunătatea şi prin binecuvântarea Ta mi-ai dăruit copii: Însuţi pri­meşte mulţumita şi lauda inimii mele pentru acest dar; şi mă învredniceşte de harul şi ajutorul Tău, ca să-mi pot îndruma copiii pe căile credinţei, ale evlaviei şi dragostei Tale, ca odată cu vârstă să crească şi în har şi înțelep­ciune, şi să se învrednicească de moş­tenirea vieţii veşnice. Amin.

IV

Dumnezeule, Care eşti înțelep­ciunea şi bunătatea nesfârşită, trimite-L pe Duhul adevărului asu­pra copilului/copiilor nostru/noştri ca să îi (le) lumineze mintea şi inima cu lumina Sa. Te rugăm ca învăţătura să nu-l (-i) îndepărteze de Tine, ci să fie mereu pentru el (ei) o căutare a ade­vărului şi o dobândire a cunoştinţelor necesare spre a-şi împlini rolul în so­cietate, pentru a-şi câştig cinstit exis­tența şi pentru a-şi ajuta mai bine se­menii. Amin.

V

[Pentru fiul plecat departe]

Doamne, fiul nostru se află de­parte de noi. Ne gândim de­seori la el; fără el casă pare pustie, lip­sa lui ne face să suferim. Dar Tu îl iu­besti fără margini şi eşti aproape de el. Îndepărtează de la el orice primej­die trupească şi sufletească, fereşte-l de tovărăşiile cele rele. Dă-ne să-l pu­tem revedea printre noi cât mai cu­rând. Amin.

VI

[Pentru copilul bolnav]

Doamne Iisuse, în timpul vieţii Tale pământeşti Ţi-ai arătat iu­birea, ai fost mişcat în faţa suferinţe­lor şi de multe ori ai vindecat pe cei bolnavi, revărsând bucuria asupra fa­miliilor lor. Copilul nostru e bolnav: noi încercăm să-l ajutăm cu tot ceea ce e omeneşte cu putiinţă. Dar ne simţim neputincioşi: viaţa nu e în mâinile noastre. Îţi oferim suferinţele noastre şi ale lui şi le unim cu suferinţele pătimirii Tale. Fă ca această boală să ne ajute să înţelegem mai bine sensul vieţii şi dăruieşte fiului nostru sănăta­tea, ca împreună să-Ţi putem mulţumi şi să Te putem slăvi întotdeauna. Facă-se voia Ta! Amin.

VII

Doamne Iisuse Hristoase, Dum­nezeul nostru, luminează min­ţile copiilor noştri cu harul Tău cel da­tător de viaţă. Tu, Care dai celor în­telepți înţelepciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii. Tu i-ai lu­minat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, şi s-au arătat va­se alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta credinţă. Tu ai lumi­nat-o pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina şi ea a ruşinat mulţimea ritorilor păgâni. Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să în­vețe cele bineplăcute Ţie şi să se um­ple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chib­zuință. Să nu primească ei cunoștin­țe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât de Dumnezeu. Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă ce­le bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre bi­nele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei ce îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească. Dă-le lor, Doamne, spor în toată lu­crarea cea bună şi îi întăreşte în cre­dință, ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima zi a vie­ţii lor. Amin.

în locul nostru – gina goia

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

10668225_801311846555684_1465901248_n

doar melcii se iubesc

tăcerea aia care sparge

inima

auzim prin urechea

celuilalt

cum transferăm

ficații

plămânii

și mai ales

sângele

*

fac terapie de tine

de câteva

nopți

să te uit

ori

să mă eutanasiez

*

dincolo

/spuneai/

începe

iubirea

g.goia/ dublin

Acatistul tuturor icoanelor Maicii Domnului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

1013616_790471071026307_4786648684636252654_n

Kondac 1
Celei mai alese dintre toate neamurile, Preacinstitei Fecioare şi Stăpânei noastre care
izvorăşte milă nemăsurată întregii lumi, cu scrieri de laudă proslăvim minunile Ei şi apariţia
icoanelor făcătoare de minuni. Tu, Pururea Fericită, nu trece cu vederea bucurie nouă, celor
ce te numim:
Bucură –te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria întregii lumi!
Icos 1
Arhistrategul Mihail şi toate Puterile Cereşti te slăvesc pe Tine Stăpână, Ceea ce eşti
mai cinstită decât Heruvimii şi mai cinstită fără de asemănare decât Serafimii, pururea
Născătore de Dumnezeu; şi noi păcătoţii de pe pământ, asemănându-ne Puterilor celor fără
de trup şi bucurându+ne de primul cuvânt al bucuriei adus ţie de Arhanghelul Gavriil şi
dreapt Elisabeta, împreună cu ei, din adâncul inimilor, cântăm Ţie:
Bucură-te binecuvântată!
Bucură-te că Domnul este cu tine!
Bucură-te ceea ce eşti Blagoslovită între femei!
Bucură-te chemarea binecuvântării lui Dumnezeu!
Bucură-te că Duhul Sfânt a coborât peste tine şi puterea Celui de sus te-a umbrit!
Bucură-te că ai zămislit în pântece, L-ai născut pe Fiul şi l-ai numit Iisus!
Bucură-te că cel născut din Tine Sfânt este şi se numeşte Fiul lui Dumnezeu!
Bucură-te că binecuvântat este rodul pântecelui tău!
Bucură-te maica Dumnezeului nostru!
Bucură-te ceea ce ai crezut în săvârşirea celor spuse Ţie de la Dumnezeu!
Bucură-te că auzind aceste prorociri, Duhul Tău s-a bucurat întru Dumnezeu
Mântuitorul Tău!
Bucură-te Preacurată Fecioară , slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 2
Mintea omenească nu poate să înţeleagă cum însuşi Dumnezeu s-a sălăşluit în
pântecele Fecioarei şi cum după naşterea Fiului Tău, Fecioară ai rămas.Plecându-ne înaintea
minunatei taine a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, cu bucurie cântăm Ţie, celei ce i-ai dat
trupul Tău, l-ai hrănit cu lapte şi l-ai purtat pe braţe, cântarea îngerască: Aliluia!
Icos 2
Toate zilele vieţuirii tale pe pământ au fost după,cum a prorocit Ţie dreptul Simeon,
când l-ai întâlnit la biserică: ”iată, prin sufletul tău va trece sabia”.Singura bucurie pe care ai
avut-o în lume după suferinţa care repede a trecut, a fost în dimineaţa primei zile după
sâmbătă, când cu pace ai auzit glasul Îngerului zicându-ţi: „bucură-te Binecuvântată, că Fiul
Tău a înviat a treia zi din mormânt!”. Şi noi împreună cu El, cu bucurie în glas îţi aducem
lauda noastră:
Bucură-te Năsătoarea veşnicului Împărat!
Bucură-te ceea ce ne-ai odrăslit Rodul Vieţii!
Bucură-te credincioasă roabă a lui Dumnezeu!
Bucură-te binecuvântarea tuturor neamurilor!
Bucură-te ceea ce pe toţi ne-ai luat de fii, lângă Crucea Fiului tău!
Bucură-te că întotdeauna ne arăţi iubirea ta de mamă!
Bucură-te conducătoarea credinţei creştine!
Bucură-te ceea ce te rogi pentru noi Fiului Tău Hristos Dumnezeul nostru!
Bucură-te Preabinecuvântată şi Preanevinovată!
Bucură-te ceea ce petreci în slava cerească, împreună cu Dumnezeu!
Bucură-te că prin curăţia Ta străluceşti mai mult decât soarele!
Bucură-te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 3
Cum în multe chipuri Tu, Preasfântă Stăpână ai întărit neamul omenesc în credinţa în
Dumnezeu şi Fiul Tău? Câte icoane ale tale făcătoare de minuni ne-ai dăruit nouă! În chip
minunat te-ai arătat în adevăr şi în vise binecinstitorilor ce s-au nevoit! Cum putem descrie
minunile tale? Care glasuri pot înălţa cântari de laudă către tine? Cine nu te înduplecă
Presfântă Fecioară? Care buze vor tăcea, când de Tine se bucură toată suflarea, soborul
îngeresc şi neamul omenesc? Nu vom tăcea nici noi nevrednicii, pururea să vestim puterea
ta, Născătoare de Dumnezeu şi să cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3
Sfântul Ignaie de Dumnezeu purtătorul şi Dionisie Areopagitul privindu-te Preasfântă
Stăpână, n-au găsit cuvinte pentru a descrie strălucirea chipului Tău, bunătatea dumnezeiască
şi puterea Ta. Aceştia căzând înainte-ţi, nu s-au zdrobit, căci nu toţi te pot privi, Fecioară
Cerească. Tu, din iubire pentru cei ce cred în Fiul Tău, ai îngăduit Sfântului Aostol şi
Evanghelist Luca să înfăţişeze cinstiutl tău chip alături de Pruncul Dumnezeu şi Fiul Tău, ca
tot genunchiul pământesc să se plece Ţie şi în toate veacurile toţi privindu-Te să-şi înalţe
gândurile spre Tine, Precuvîntată Stăpână.şi noi păcătoşii, Te numim pe Tine, ceea ce esti de
toşi cântată:
Bucură-te că primul tău chip s-a numit:”cu voi este binecuvântarea mea şi puterea va
dăinui!”
Bucură-te că ai fost dăruită ţării noastre Rusia în ţinutul sfântului Vladimir!
Bucură-te ceea ce prin acest chip luminos, veseleşti cel mai slăvit ţinut Moscova!
Bucură+te că prin această icoană, neîncetat se dăruieşte binecuvântare şi milă!
Bucură-te că icona făcătoare de minuni a săvârşit minuni în oraşul Lido!
Bucură-te că văzând minunea, apostolii şi credincioşii s-au uimit!
Bucură+te ceea ce izvorăşti minuni celor ce se închină înaintea acestei icoane!
Bucură-te ceea i-ai învăţat pe apostoli să te numească „Presfântă Născătoare de
Dumnezeu ajută-ne nouă!”
Bucură-te că în vremea vieţuirii tale ai cercetat sfântul munte al Athosului şi ai ales
acest loc bineplăcut Ţie ca fiind al Tău!
Bucură-te că ai trimis-o pe sfânta Nina, cea întocmai cu Apostolii, să luminineze
ţinutul Ivirului!
Bucură-te împlinirea celor prorocite şi lauda apostolilor!
Bucură-te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 4
Aducând vrăjmaşului omenesc prigoana asupra creştinilor, chinuind trupurile
credincioşilor, tu ai apărut arătându-te lor, întărindu-i în răbdareşi credinţa în Hristos,
dăruindu-le duhul înţelepciunii. Şi azi, sfintele muceniţe, miresele lui Hristos Ecaterina,
Varvara şi altele, te însoţesc atunci când poposeşti la aleşii lui Dumnezeu de pe pământ şi
cântă cântarea: Aliluia!
Icos 4
Binecredinciosul cneaz Vladimir încredinţându-se, a adus la Hristos poporul rus şi a
întemeiat primul sfânt lăcaş de închinăciune din ţinutul Kievului, în numele preacinstitei
Tale Naşteri, Stăpâna lumii, dăruind a zecea parte din bunurile sale pentru înfrumuseţarea
acestuia. Din acele vremuri şi până astăzi binecuvântările Tale şi marea milă se revarsă peste
popor. Şi ca un dar nepreţuit al bunei tale voiri, de a alege oraşul Kiev ca fiind un colţ al Tău,
ai dăruit chipul tău făcător de minuni „Adormirea Maicii Domnului” şi ai îngăduit înălţarea
bisericii în obştea sfinţilor Antonie şi Teodosie. Cine va putea spune mulţimea oamenilor
care cu lacrimi îşi pleacă genunchii înaintea preacinstitei Tale icoane? Care obşte nu aleargă
la Tine? Cine poate spune toate minunile care se revarsă înaintea icoanei Tale? Nici noi nu
tăinuim binefacerile Tale Preacurată şi cu umilinţă Te numim:
Bucură-te că Fiul tău te-a suit de la pământ la cer!
Bucură-te că înălţându+te spre cele de sus te-ai bucurat de slava dumnezeiască!
Bucură-te că prin apostolul Toma ai întărit mutarea Ta la ceruri!
Bucură-te Prestol dumnezeiesc cel în chipul focului înălţat de pe pământ spre
Împăraţia Cerească!
Bucură-te ceea ce ai descoperit prin vedenie marea Lavră Kievo-Pecerska!
Bucură-te ceea ce ai dăruit maoştele sfinţilor mucenici şi aur pentru zidirea ei!
Bucură-te ceea ce ai înmânat sfinţilor întemeietori Sfânta Ta icoană „Uspenia”!
Bucură-te că ai săvârşit minune pe locul zidirii bisericii Tale curăţindu-l cu foc ceresc!
Bucură-te lauda monahilor şi a cetelor îngereşti!
Bucură-te ceea ce preschimbi suferinţa în celor ce aleargă la tine în minunată bucurie!
Bucură-te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 5
Aflându-te Preafericită Maică în locaşurile cereşti împreună cu Fiul Tău şi văzând
suferinţele robilor tăi din ţinutul Kazan, unde credinţa creştină a fost batjocorită de agareni,
ai binebvoit să arăţi icoana ta prin care s-au proslăvit icoanele tale, oamenii iubitori de
Hristos ţi-au ncântat cu credinţă: Aliluia!
Icos 5
Arătând minuni tuturor suferinzilor, năpăstuiţilor, obidiţilor şi rătăciţilor credinţă, ai
dăruit multmilostivă Stăpână, binecuvântările icoanelor tale făcătoare de minuni,
numite:”Bucuria tuturor celor necăjiţi”, „Potoleşte suferinţa mea” şi „Aflarea sufletelor
pierdute”.Cei săraci au vărsat o mare de lacrimi înaintea lor.Care suflet nu a alergat la tine în
această viaţă, căzând înaintea icoanelor tale? Care suferinţe nu le-ai transformat în bucurii?
Celor aflaţi în primejdii dar care se rugau ţie, cui nu i-ai întins mâna spre ajutor? Îţi
mulţumim, ceea ce eşti de toţi cântată, pentru milele pe care le reverşi păcătosului neam
omenesc şi din toată inima îţi cântăm cu umilinţă:
Bucură-te binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, „bucuria tuturor celor
necăjiţi”!
Bucură-te maica milostivirii!
Bucură-te grabnic ajutătoare a celor aflaţi în necazuri şi supărări!
Bucură-te bucuria noastră, izbăveşte-ne de tot răul şi potoleşte suferinţa noastră!
Bucură-te că prin mijlocirea ta, nimiceşti necazurile vremelnice!
Bucură-te binecuvântare dăruită în biserică, prin aceste icoane!
Bucură-te că prin ele izgoneşti negura păcatului ca un stâlp de foc!
Bucură-te că s-a proslăvit icoana ta numită „Mângâietoarea” în suferinţă şi întristări!
Bucură-te lauda obştii Athosului şi a ţinutului nostru înaintea icoanei tale ”Bucurie şi
Mângâiere”!
Bucură-te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria înteregii lumi!
Kondac 6
Tuturor fiind mângâietoare, credincioşii privesc icoana numită de tine „grabnică
ascultătoare” şi se închină înaintea ei nu numai în obştea din mânăstirea Dochiar, dar şi în alte
ţinuturi unde este numită: bucură-te a tuturor „grabnic ascultătoare”, care împlineşti cererile
cele bune ale celor ce cântă Fiului Tău Hristos Dumnezeul nostru: Aliluia!
Icos 6
Puterea Ceui Preaînalt, umbreşte pe cei ce cu credinţă şi bunăvoire aleargă la
preacinstitul tău Acoperământ Preacurată Stăpână, că din cele mai vechi timpuri şi până
astăzi, Tu acoperi cu sfântul tău omofor întregul neam creştinesc şi ţara noastră Rusia cu tote
obştile ei. Creştinii de pretutindeni, privind la icoana ta în care te arăţi împreună cu Îngerii,
Arhanghelii, cu Înaintemergătorul, cu Teologul şi cu Soborul tuturor sfinţilor, se minunează
de mijlocirea ta înaintea Lui Dumnezeu pe care o arăţi tuturor celor care cu capul şi
genunchii plecaţi te numesc pe tine:
Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Omofor!
Bucură-te Acoperământul şi mântuirea sufletelor obştii!
Bucură-te înfrumuseţarea sfinelor lăcaşe şi altare!
Bucură-te binecuvântarea caselor şi a familiilor celor evlavioase!
Bucură-te înţelepciunea şi ocârmuirea păstorilor Bisericii!
Bucură-te ceea ce sădeşti temerea de Dumnezeu monahilor şi monahiilor!
Bucură-te întărirea celor nevoitori!
Bucură-te ceea ce dăruieşti îneţlepciune celor tăinuiţi în mijlocul lumii!
Bucură-te Acoperământul şi binecuvântarea celor lipsiţi!
Bucură-te Apărătoarea celor prigoniţi pe nedrept!
Bucură-te ajutătoarea neîncetată a celor ce se află în legături şi în temniţă!
Bucură-te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 7
Văzând pescarii pe luciul apei icoana ta din Tihvin purtată de o putere nevăzută şi
strălucind mai mult decât soarele, au strigat către Dumnezeu:”dă-ne nouă acest dar
dumnezeiesc, nu ascunde această comoară, căci cu ea nădăjduim să îmbogăţim sărăcia
sufletească, şterge lacrimile şi suspinele noastre!”…ca toţi primind cele trebuincioase, să-ţi
cântăm ţie Preacurată: Bucură-te Stăpână milostivă, Apărătoarea noastră înaintea lui
Dumnezeu, a celor ce cântă Fiului Tău cântarea îngerească: Aliluia!
Icos 7
Care dintere credincioşi vizitând ţinutul Moscova nu se pleacă Născătoare de
Dumnezeu înaintea preacinstitelor tale icoane „Iviriţa” şi „De Dumenezeu Iubită”? Cine nu
se va umili văzând mulţime de oameni care la miez de noapte întâmpină icoana ta „Iviriţa”?
Cine va uita chipul tău „De Dumnezeu Iubită”, din cei care în zilele de sărbătoare se mângâie
cu el? Nu te depărta de la noi în toată vremea vieţii noastre Maică Multmilostivă şi auzi
cântarea ce-ţi aducem:
Bucură-te blajină Apărătoare care ne deschizi uşile raiului!
Bucură-te că locuitorii Moscovei sunt binecuvâântaţi înaintea icoanei tale „Iviriţa”!
Bucură-te că această icoană este purtată ziua şi noaptea în casele celor suferinzi şi
bolnavi!
Bucură-te că ai săvârşit minuni prin această icoană încă de pe drumul din aAthos spre
pământul Rusiei!
Bucură-te că ai poruncit bimnecinstitorului Manuil să răscumpere icoana ta din
mâinile necredincioşilor care împiedicau întoarcerea ei în ţara Rusiei!
Bucură-te că această răscumpărare i s-a înapoiat!
Bucură-te că multe ale tale minuni s-au scris şi s-au proslăvit prin aceasta icoană!
Bucură-te Împărăteasă de Dumnezeu iubită nădeejdea şi limanul nostru!
Bucură-te că descoperindu-te cneazului Andrei i-ai arătat locul în care să zidească
mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului”!
Bucură-te ceea ce te arăţi în icoană, alături de sfinţi cuvioşi şi muceniţe!
Bucură-te că prin icoana „De Dumnezeu Iubită” ai săvârşit minuni în oraşele Uglice,
Tule şi altele!
Bucură-te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 8
Răsăritu-ne-ai ca zarea luminoasă icoana icoana ta făcătoare de minuni „Bucurie
Neaşteptată” înaintea căreia toţi cei ce se află cufundaţi în păcate, nevoi şi suferinţe îşi pleacă
genunchii zicând: „Bucură-te ceea ce dăruieşti „Bucurie Neaşteptată” celor credincioşi”! Şi
primind mila ta cântă pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8
Binevestitorul tău arhanghel Gavriil, trimis fiind de Dumnezeu şi ivindu-se în chip
minunat pe pământ, ne-a învăţat să te lăudăm precum îngerii, dăruindu-ne această cântare:
”cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cea
pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”. Şi noi aducându-ţi această
cântare, Prealăudată, alăturându-ne cetelor îngereşti, te numim:
Bucură-te ajutătoare milosârdă a creştinilor şi mijlocitoare a celor păcătoşi!
Bucură-te ceea ce esti mai mărită decât Puterile Cereşti!
Bucură-te că prin icoanele tale făcătoare de minuni, ai dăruit sfântului munte Athos,
binecuvântare şi înţelepciune!
Bucură-te că prin icoana ta „Hrănitoarea cu lapte”, s-a împlinit prorocirea sfântului
Sava!
Bucură-te ceea ce pentru rugăciuniile monahilor din Athos aduse înantea icoanei tale
„Înaintevestitoarea”, ai revărsat bisericii untdelemn din belşug!
Bucură-te egumenă a mănăstirii ……că ne-ai arătat nouă icoana ta „Cu trei mâini –
Troeruciţa”!
Bucură-te ceea ce eşti prealăudată înaintea icoanelor tale „Înţelegerea eclesiarhului”şi
„Gherondisa” a căror stareţă eşti!
Bucură-te că stareţului care citea acatistul înaintea icoanei tale „Acatist”, i-ai grăit din
icoană „bucură-te şi tu stareţ al lui Dumnezeu”!
Bucură-te că icoana te „Odighitria” a fost adusă de două ori în chip minunat din
mănăstirea „Vatopedu” în mănăstirea „Xenofont”!
Bucură-te ceea ce în chip de negrăit, ai revărsat minuni în Athos de la icoanele
„Pecetluitoarea” şi „Ctitoriţa”!
Bucură-te hrănitoare milostivă a soţiei împăratului Plachidului, care ai iertat păcatul
acesteia când a călcat pe muntele Athos!
Bucură-te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 9
În zilele Sfintelor Paşti, când biserica prăznuieşte cu bucurie Învierea lui Hristos, ne
amintim şi de minunile tale preacurată, pe care le-ai săvârşit prin icoanele „Izvorul
Tămăduirii” şi „Întrezărirea”, iar în chip minunat s-a izbăvit din mâinile necinstitorilor de
Dumnezeu, icoana ta numită „Dulcea Sărutare”. Pentru aceasta, mulţumind Dătătorului de
viaţă, cântăm cu bucurie cântarea: Aliluia!
Icos 9
Retoirii cei mult vorbitori nu se pricep cum să te numească Preacurată Stăpână. Şi noi
aducem ţie aceste cântări de laudă înaintea icoanelor tale şi cu bucurie te numim:
Bucură-te „Lumină Nepieritoare” şi „Cer Binecuvântat”!
Bucucră-te „Pântece Fericit” şi „Stea prealuminoasă”!
Bucură-te „Bucuria Îngerilor” şi „Trei Bucurii”!
Bucură-te milostivă şi „Miluitoarea”!
Bucură-te „Ochiul care nu doarme” şi „Sporirea minţii”!
Bucură-te „Chemarea la smerenie” şi „Chia Înţelepciunii”!
Bucură-te „Îmblânzirea Inimilor Învrăjbite” şi „Scăparea de la înnec”!
Bucură-te „Fecioară Nenuntită” şi „Ajutor în naşteri”!
Bucură-te „Călăuzitoarea Păcătoşilor” şi „Tămăduitoarea”!
Bucură-te „Cuvântul ce s-a întrupat” şi „Ceea ce înainte şi după naştere, Fecioară te-ai
aflat”!
Bucură-te „Bunătatea Tuturor” şi „Semistrelnaia”-cu şapte săgeţi!
Bucură-te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 10
Propovăduieşte Navgorodul proslăvita ta apărare, preacurată Stăpnă, aucându-şi
aminte de zilele de demult în care au năvălit duşmanii puternici şi înarmaţi, iar de la icoana
ta „Semnul”s-a arătat ajutor binecuvântat lumii, căci aceştia cuprinşi de frică s-au risipit, iar
ţinutul tău ocrotit fiind, s-a păstrat întreg şi toţi cu mulţumire cântă ţie: Bucură-te Stăpână
ceea ce ne-ai arătat „Semnul milei tale” şi Mântuitorului cântăm: Aliluia!
Icos 10
Stăpână Preabună, puterea de foc a Celui Preaînalt înfrumuseţează sfânta ta icoană
„Rugul Aprins” prin care ai săvârşit multe minuni peste tot locul. Căci mintea omenească nu
poate cuprinde toate binecuvântările ce izvorăsc din icoanele tale făcătoare de minuni, care sau
săvârşit pe muntele Poceaevo, în Censtohov şi în Ahtârko prin icoanele
„Feodorovskaia”,„Tolgskaia” şi altele, neajungând anii pentru pomenirea lor. Nu tăinuim
nici noi binefacerile tale Preabinecuvântată şi cu bucurie în inimă îţi cântăm aceste cântări de
laudă:
Bucură-te Binecuvântat „Rug Aprins” care ne izbăveşti de aprinderea focului!
Bucură-te Lauda Poceaevolui, nădejdea şi liniştea noastră!
Bucură-te Maica Domnului, mijlocitoare şi apărătoare sârguincioasă ce ne-ai dăruit
icoana din „Obnora”!
Bucură-te Sofie, ceea ce eşti Înţelepciunea Dumnezeiască, făcundu-se astfel biserici în
oraşele Kiev, Novgorod şi altele!
Bucură-te că ai săvârşit în chip minunat pisania icoanei „Semnul din Obştea SerafimPonetaev”!
Bucură-te că icoana ta din obştea Kievo-Bratski a venit în acest loc şi a rămas până în
zilele noastre!
Bucură-te că obştea monahilor s-a adunat în jurul icoanei tale din Kozelşan!
Buucră-te că prin icoana ta din Kasperov ai dăruit linişte oraşelor Odessa şi Herson!
Bucură-te ceea ce ai sfinţit oraşul Vilnios prin icoana ta „Ostrabramskia”, că înaintea
acesteia toţi binecinstitorii îşi pleacă genunchii!
Bucură-te „Zid de Nesurpat” şi „Sporitoarea Grânelor”!
Bucură-te „Cântătoarea” şi „Plângătoarea”!
Bucură-te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 11
Preacuvoşii păstori şi toţi credincioşii, întreaga săptămână te laudă Preacinstită, ca pe
„Odighitria”’-Călăuzitoarea şi nimeni nu poate să numere icoaneleTale din toate ţările
creştine. Mai ales te laudă minunatul ţinut din Smolensk pe care l-ai salvat de sub jugul tătar, 15
cu glasul tău poruncindu-i ostaşului Mercurie să lupte cu vrăjmaşul. Pentru aceasta, toată
suflarea te numeşte:
Bucură-te Preabună Odighitrie, minunea şi ascultătoarea lumii, şi cântă fiului
tău:Aliluia!
Icos 11
Ce glas poate să descrie bucuria aleşilor lui Dumnezeu, când Tu cu iubire te arăţi lor
pe pământ întărindu-i, liniştindu-i şi povăţuindu-i. În ceasul acela cerul se uneşte cu
pământul şi lumina străluceşte mai mult decât soarele, în chiliile preacuvioşilor. Şi noi
păcătoşii amintindu-ne de aceasta şi împărtăşindu-ne cu bucuria cerească a bineplăcuţilor lui
Dumnezeu, cu smerenie îţi cântăm:
Bucură-te că ai poruncit sfântului Grigore al Neocezareei să propovăduiască învăţătura
Sfintei Treimi!
Bucură-te ceea ce pe Dositei Preacuviosul l-ai aşezat să petreacă în post şi rugăciune
în Ghetsimani şi l-ai adus la monahism!
Bucură-te că l-ai salvat pe ucenicul lui Pavel de muncile iadului, arătându-te de două
ori Preacuviosului şi învăţându-l rugăciunea pentru cei adormiţi!
Bucură-te ceea ce l-ai fericit pe cosma din Maiuma spunându-i ce plăcută îţi este
cântarea de laudă: „ceea ce esti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare
decât Serafimii”!
Bucură-te că împreună cu Apostolii Petru şi Ioan, te-ai arătat vizitându-l pe
Preacuviosul Serghie din Rodonej şi ucenicul său Mihei!
Bucură-te ceea ce de multe ori te-ai arătat preacuviosului serafim de Sarov spunându-i
să împlinească ultima poruncă, pe pământ, aceea de a construi obştea Serafimo-Diveevo!
Bucură-te că în ziua BuneiVestiri pe acesta l-ai vizitat împreună cu Apostolul Ioan, cu
Înaintemergătorul şi cu douăsprezece fecioare muceniţe, înştiinţându-l de mutarea la cele
veşnice!
Bucură-te că ai binecuvântat-o şi pe smerita monahie Eupraxia!
Bucură-te ceea ce în chip minunat te-ai arătat în vedenie sfinţilor: Chiril al
Alexandriei, Petru din Athos şi Roman Dulcecuvântătorul şi altor sfinţi preacuvioşi!
Bucură-te că prin glasul tău ce iesea din sfânta Ta icoană „Edesskia”, l-ai condus în
biserică pe Alexie, omul lui Dumnezeu!
Bucură-te ceea ce cu acelaşi glas ai îndreptat-o pe drumul pocăinţei pe Maria
Egipteanca!
Bucură-te Preacurată Fecioară, slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 12
Adâncă binecuvântare reverşi Preacurată din icoana ta „Înduioşătoarea”, care se află în
obştea mănăstirii Serafimo-Diveevo. Înaintea ei, alesul lui Dumnezeu şi al tău, înaintestătător
pe pământul Rus-Preacuviosul Serafim, rugându-se Te numea „Bucuria tuturor Bucuriilor”
si-ţii cânta fiind zăvorât în Pustie, cantecul său: „Slava întregii lumi…”
Şi noi impreună cu el Te lăudăm Preacurată Stăpână şi aducem Lui Dumnezeu cântarea
îngereasca: Aliluia!
Icos 12
Cântând nenumăratele tale milostiviri, minunile şi apariţiile pe care le-ai dăruit întregii
lumi, cu inima umilită cădem înaintea ta Stăpană, multumindu-ţi, lăudându-te şi preamărind
prea sfânt numele Tău. Nu–ţi întoarce faţa de la noi, cei ce pierim în păcate, apără-ne şi
împacă viata noastră, pe cei rătaciţi întoarce-i, pe prunci îi hrăneşte cu duhul buneicuviinţe,
pe cârmuitorii noştrii întăreşte-i şi păstrează-ne în credinţă curată, ca întotdeauna să Te
lăudăm pe Tine, Ceea ce eşti mai presus de ceruri şi mai curată decât strălucirea soarelui:
Bucura-te Fecioară nenuntită şi Împărăteasa Împăraţilor!
Bucură-te Chivot Ceresc, ceea ce pe Dumnezeu -Cuvântul L-ai purtat!
Bucura-te trâmbiţă bine glăsuitoare şi porumbiţă tăcută!
Bucură-te adânc nemăsurat şi taina cea negrăită!
Bucură-te izvor nesecat de sfinţenie şi minuni!
Bucură-te curăţia fecioarelor şi veselia liniştită a mamelor!
Bucură-te hrănitoarea pruncilor şi apărătoarea văduvelor!
Bucură-te însănătoşire a celor bolnavi şi izbăvirea celor aflaţi în legaturi şi în temniţe!
Bucură-te odihna celor trudiţi şi nădejdea celor deznădăjduiţi!
Bucură-te nădejdea noastră în viaţa aceasta şi în cea veşnica!
Bucură-te ceea ce eşti Ocrotitoare la trecerea noastră prin vămile văzduhului şi Apărătoare la
înfricoşata judecată a Lui Hristos!
Bucură-te Preacurată Feciară, slava şi bucuria întregii lumi!
Kondac 13
O, Preacurată Fecioară, Stăpâna cerului şi a pământului, priveşte aceste cântări de
laudă pe care le aducem din sufletele noastre învredniceşte-ne pe noi păcătoşii să Te putem
vedea în locaşurile cereşti, ceea ce eşti slava şi bucuria tuturor bucuriilor, cântându-ţi şi
lăudându-te împreună cu Dumnezeu cel în Treime slăvit, cântarea îngerească: Aliluia!
(acest Kondac se citeşte de trei ori)
Apoi se citeşte din nou Icosul 1: „Arhistrategul Mihail şi toate puterile cereşti…” şi
Kondac 1: „Celei mai alese din toate neamurile, Preacinstitei Fecioare…”
După aceea, se citeşte această rugăcine:
Rugăciunea Maicii Domnului
O, Preasfântă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Apărătoarea şi Acoperămîntul celor
ce aleargă la Tine!
Vezi-mă din înălţimea cea sfântă a cerului şi coboară-ţi privirea asupra mea, a păcătosului
care cade înaintea Preacuratuilui Tau Chip. Auzi calda mea rugăciune du-o la Fiul Tau şi
Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Înduplecă-l să lumineze sufletul meu cel întristat de păcate
cu lumina binecuvântarii Sale, să mă izbăvească de toate nevoile, bolile şi suferinţele ce mă
împresoară, să-mi dăruiască pace şi linişte, sănătate trupească şi sufletească să împace inima
mea suferindă tămăduindu-mi rănile pentru a putea face fapte bune, să cureţe minte mea care
este trasă în jos de grijile acestei vieţi, învătându-mă să împlinesc poruncile Sale, să mă
izbăvească de chinurile cele veşnice şi să mă învednicească de Cereasca Sa Împărăţie.
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu! Tu eşti „Bucuria tuturor celor necăjăţi”!
Auzi-mă şi pe mine care sunt cuprins de suferinţă, Tu Ceea ce eşti numită „Potoleşte
suferinţa mea”, Tu „Rug Aprins”, ocroteşte lumea şi pe noi pe toţi, de vătămătoarele săgeţi 17
de foc ale vrăjmaşilor noştrii, Tu, „Aflarea Sufletelor Pierdute”, nu mă lăsa să pier în bezna
păcatelor mele. După Dumnezeu, în Tine îmi este toată nădejdea şi încrederea mea eşti Tu.
Fii mie Apărătoare în această vremelnică viaţă iar în viaţa veşnică, fii mijlocitoare
pentru mine înaintea iubitului Tău Fiu, Iisus Hristos Dumnezeul nostru!
Pe Tine, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, Preabinecuvântată Fecioară Maria, Te voi
cânta cu bunăvoire până la sfârsitul zilelor mele. Amin.

Boabe, elefanţi şi aripi

/ multumesc2014 / Un comentariu

timthumb

De întuneric sunt furat, de negru sunt acoperit peste corp. Lumina dinspre lampa îmi arde faţa. Strălucesc fără voie. Jocul de fotbal din boabe de struguri a rămas abandonat pe biroul imprimat cu rămăşiţe de gânduri, de proiecte, de înjurături, de lacrimi şi de visuri.

Dacă mi-aş pune capul pe birou poate aş adormi în lumină şi nu aş mai avea coşmaruri.

Mi-ar trebui un cor bizantin să mă ridice uşor, uşor de la viaţă la visare, de la v la V mare. Doar o mână mică de cadână neatinsă să mă poarte prin ploaie, să îmi cânte cânt de prunc şi să mă farmece cu zbor de voal străvechi arăbesc purtat pe şolduri ce râd viclean la soare. Îmi place să fug cu tine habibi! Turme de elefanţi deshidrataţi şi slăbănogi merg pe lângă noi călare unul peste altul. În curând se vor scufunda în mare. Marea din deşert nu are nici 2 metri, dar sunt suficienţi cât să înece 50 de elefanţi nebuni şi însetaţi din timpuri mitice. Ce nenorocit poate fi instinctul… din salvator în fatidic! Ce genial poate fi omul de la aripi la prăpăstii!

În oraşul ce se naşte cu ţipete şi plânsete din pântecele aspru sunt lumini ce mă atrag: să mergem să petrecem. Mă voi duce fix la magazinul fără oameni, cel mai gol din tot oraşul şi voi cumpăra cât mai multe, după care fug la bere. Ce oraş ciudat! Ce magazin… gol şi straniu. Idee originală cu siguranţă, dar… neobişnuită ca tot ce e original. Magazin în care se vând ARIPI DE ÎNGER. Nici măcar nu se vând: „Magazinul nostru vă oferă o pereche de aripi de înger gratuit. Nu se poate lua decât o pereche de aripi de către fiecare persoană în parte. Aripile se aleg personal pentru a se potrivi cu persoana ce le va purta, putând să vă alegeţi dimensiunile, culoarea şi textura. Perechea este veşnică şi nu se mai poate schimba din momentul în care acestea s-au lipit de spatele dumneavoastră. Nu se acceptă probele.” Toţi trec pe lângă magazin şi parcă nici nu îl văd. Nimeni nu doreşte să care o pereche de aripi după el în miez de noapte. De ce să purtăm aripi când putem să ne îmbrăcăm în aur şi nestemate? Eu am să bat la uşă să îmi aleg o pereche, chiar de va trebui să mai car pe lângă rucsacul veşnic şi 2 aripi mari din pene groase. Deşi… poate mă vor învăţa să zbor.

Boabe de struguri strivite şi fermentate în noapte… vin de vise, licoare de noapte, lumină arzătoare peste pleoape.

Ceva mă doare în spate…

Alexandru Povarnă

Eseu hermeneutic la poezia „Timbru”

/ multumesc2014 / Un comentariu

Întrucât ne-am plimbat puţin prin ogradă cu Ion Barbu…

Timbru – Ion Barbu

Cimpoiul veşted luncii sau fluierul în drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare
Dar piatră-n rugăciune şi-a humei despuiare
Şi undă logodită sub cer vor spune, cum?
Ar trebui un cântec încăpător precum
Foşnirea mătăsoasă a marilor, cu sare
Sau laudă grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum

 
S-a spus despre aceste versuri că ar reprezenta panteism. Acest lucru, dificil de exclus în aparenţă, devine greu de conceput ţinând cont că poezii din acelaşi ciclu exprimă clar apartenenţa lui Ion Barbu la credinţă în sacramentele creştine – a se vedea versul „pe slujite vinuri firimitură-i astru” (în poezia „Poartă”), trimitere clară la liturghia creştină. Dar mai putem adaugă ceva. În multe locuri dificile din punct de vedere hermeneutic, este un ajutor să concepem, dacă poezia are vocaţie mistică, un fapt simplu: părţile din poem care se referă la instrumente, instrumentar sau personaje antagonice sunt fie părţi din trupul uman privite din perspectiva sufletească, fie virtuţi sau chiar familii de virtuţi, aşa cum am văzut, într-un comentariu anterior, că trei ciobani din Mioriţa nu înseamnă niciodată trei fiinţe umane separate, ci omul cărnii, omul pornirilor sufleteşti şi omul spiritual.
În acest sens, al explicaţiei simple dar întregitoare, de vreme ce cântecul propus de poet trebuie să fie încăpător, şi nu oricum, ci acoperind un spectru lichid comparabil cu oceanul, sau vastitatea imnurilor îngereşti care proslăvesc omul în plenitudinea sensurilor lui (un înger poate anticipa despre un om totalitatea tendinţelor lui), putem riscă să susţinem că atât „cimpoiul veşted luncii” cât şi „fluierul în drum” sunt metafore pentru instrumente ale conştiinţei, şi nu orice fel de instrumente, ci cele care ritmează conştiinţa.
Este ridicul să apelăm la explicaţii ţinând de lumea sensibilă pentru expresii evident metaforice. Nu poate fi vorba deci de un cimpoi în sensul literal, ci de un instrument cu atributele cimpoiului faţă de o lunca. Lunca este locul unde apele răului devin molcome, fără agitaţii, fără valuri. Cimpoiul, prin contrast cu fluierul, este un rezervor de aer care întâi este acumulat, apoi presat, şi abia apoi generează ritmuri. Veşted luncii înseamnă extras, îndepărtat, sintetizat (prin oarecare opoziţie) din zona apelor molcome. Fluierul în schimb este un instrument care trebuie ritmat direct cu răsuflarea, fără un rezervor-tampon. Referirea este la fluierul în drum, adică loc uscat, pe unde se merge cu piciorul.
Dar aceste instrumente au un rol minor, ele sună durerea divizată. Putem aici duce deja interpretarea la esenţă: produsul apelor liniştite (creierul, locul înecat în apă al gândirii molcome, generează conştiinţa ritmurilor proprii şi, cu această, gândirea şi fragmentarea lumii că univers al inteligibilelor), precum şi produsul răsuflării sincopate (vorbirea, gândirea care poate fi expusă în cuvinte şi transmisă) sunt atributele prin care omul, singură fiinţă care poate suferi cu sens, modulează universul suferinţei divizate (în cuvinte) – acea suferinţă la care conştiinţele individuale au acces, fie din curgerea vieţii interioare, fie din drumul agitat al faptelor. Cimpoiul, gândirea sintetică, în veştejirea (uscarea de sensuri caduce) a luncii (viaţă meditativă), face o comprimare întru ritmare a apelor vieţii, aşa cum cimpoiul-instrument comprimă aerul, iar acest loc-tampon, acest rezervor în care intră viaţă şi din care ies sensuri, este modulat de gândirea personală. Vorbirea discursivă, fluierul, în schimb, operează pe drum, la vedere, oarecum exoteric, comunicând semenilor deschis sensurile atribuite de noi lumii.
Şi, cu toate acestea, spune poetul, este cu neputinţă că aceste instrumente, deşi operează înţelept, să producă adevărul despre fiinţă în întregime. Piatră-n rugăciune înseamnă conştiinţa care a operat schimbări atât de puternice încât, deşi limitat de materie, sufletul transformă această limitare însăşi în suport al solidităţii rugăciunii, că şi cum sufletul e amplificat de trăirea în trup, că şi cum trupul este un cimpoi din care, departe de a fi sechestrat, sufletul dobândeşte un rezervor de trăiri, realimentabil, care fac ruga să pară tangibilă şi chiar dura, cu sensuri de neclintit, aşa cum chimia pietrei este imuabilă şi, întrucâtva tainică (de ce are atomul de siliciu 4 valenţe şi de ce materia, în general, se organizează aşa cum este organizată, sunt întrebări afundate în mister…)
A humei despuiare: cuvântul, deşi se atinge de materie, aşa cum şi răsuflarea se atinge de fluier, are aptitudinea de a modifică absolut orice, virtual vorbind, în conştiinţele celor care îl ascultă. Deşi sprijinit de material, el pătrunde la încheieturile sufletului, că şi cum s-ar debarasa de materia de care, paradoxal, se serveşte că suport.
Aceste realităţi, pe care poetul doreşte să le indice drept tangibile, deşi subtile, ţinând de obiect (real, de la res, obiect), nu de subiectivitate dezlânată, duc la percepţia ritmurilor celeste oglindite în creatură umană şi, prin această, în tot cosmosul. Este o promisiune (logodnă), umbrită de şederea în trupul trecător. Dar cum să conţină instrumentele superioare (sufletul solidificat în ruga şi cuvântul penetrant până în adâncimile sufletului) anvergură necesară cerului?
Cântecul, spune un ierarh ortodox1, este prima activitate umană care a început să reunească omul cu raiul după cădere. Foşnirea mătăsoasă a marilor cu sare este amplitudinea uriaşă a pocăinţei, apă sărată care udă ochii, răspunzând apei sărate care scaldă creierul, asigurând gândirii mediul ideal de propagare şi sufletului locul de ieşire din coexistenţa cu păcatul, chiar dacă într-o formă care nu desprinde de trup. Lacrimă, deşi finită, conţine un infinit de promisiuni foşnite cerului. Dar nu vorbim de un plâns al depresiei, al frustrării, al ricoşeului prin dezamăgire faţă de lume, ci de lacrimă cântată, foşnetul schimbării minţii, care devine, din loc al tristeţii şi secluziunii, loc al cântecului sărat de lacrimi dar şi sărat de cunoştinţă unde cerul dobândeşte ecou, întristat pentru cădere dar şi cântând comuniunea cu cerul prin apă cunoaşterii în curăţie.
La celălalt capăt, cuvântul care seamănă virtuţi produce în conştiinţa miracolul jertfei. Trunchiul de fum al Evei este mărturisirea (fumul se înalta la cer, adică jertfă se înalta la cele divine) că dumnezeirea încape în făptură umană prin întrupare. Acest proiect, pe care ortodoxia îl mărturiseşte că fiind, de la origine, independent de cădere (Dumnezeu urmă să se întrupeze şi dacă Adam nu ar fi căzut, pentru a odihni îngerii de un etern urcuş) este contrapunctul la pocăinţă, virtutea cunoscătoare a firii umane care a fost desemnată că alternativă odihnitoare pentru arderea veşnică a conştiinţelor îngerilor. Priveliştea că Dumnezeu infinit binevoieşte să încapă în Adam şi Eva, finiţi, este atât prilej de extaz angelic cât şi modalitate de a cunoaşte în întregime cosmosul, fără durerea păcatului şi fără agonia pedepsei. Răul poate fi vindecat, dar nici nu este necesar. Cunoaşterea (gnosis) se identifica, atunci când omul asimilează revelaţia întrupării, cu firea adevărată, desăvârşită, firea natural-divină a omului. Înţelegem că titlul (timbru) este o chemare la identificare prin ritm şi hiatus (ritmul rostirii, ritmul ascultării) la a deveni, prin rezonanţă, solidari cu dumnezeirea, personali în instrumentarea relaţiilor noastre cu lumea, recognoscibili aşa cum o voce este identificată după timbru. Departe de a fi o mărturisire panteistă, poezia trimite mai degrabă la armonia heruvimilor, fiinţe „pline de ochi” (care identifica peste tot armonia, sinergia cu divinul, şi o fac cu maximă exactitate, dar şi dorinţa naturală a fiinţei spre îmbunătăţirea după Dumnezeu, în hiaturile armoniei), arată „ecoul” care ne extrage conştiinţa din lume, atunci când este ecoul Cuvântului din care primim întruparea dumnezeiască.

Dr. Alexandru Amarfei

*** – Girel Barbu

/ multumesc2014 / 2 comentarii

10891746_392231610939554_7101494919041649709_n

în maternitatea
dintre prăpăstii
o stâncă gravidă
naște o cruce
pe care în curând
va fi răstignit
un Poem.
Girel Barbu

 

Comentarii la slujba miezonopticii (VII)

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

”De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele ca să păzesc cuvintele Tale”: înțelegem aici expresia lucrătoare a veșniciei pe care omul și-o poate asuma prin Fiul fără să și-o mai facă osândă, care apare și în versete precedente dar în forme mai atenuate. De exemplu, la ”În veac nu voi uita îndreptările, Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne”, această asumare a veșniciei e încă anamnestică, așa cum am consemnat, dar aici vorbim de restaurarea dregătoriilor adamice originare în formă mai bună: i-a dat Dumnezeu grădina raiului lui Adam ca s-o lucreze și s-o păzească, pe când aici îi dă poruncile care prefigurează pe Fiul în legea veche și actualizează harul în legea nouă. Abia aici inocența (nu mai umblăm în căile răului) este posibilă în formă pozitivă, completă, lucrătoare, nu negativă, așa cum, atunci când strălucește soarele, nimeni nu mai are nevoie de lămpi.

Versetele care urmează întăresc contrastul și subliniază îndulcirea sufletului de cele dumnezeiești: ”Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura mea!”. Calea nedreptății este expusă sufletului în întregul ei – ”Din poruncile Tale m-am făcut priceput, pentru aceasta toată calea nedreaptă am urât”. De marcat că după acest fascicul de versete începe cel care corespunde literei N, nun, figurată la semiți ca un șarpe. Iluminarea strivește șarpele, distruge căile lui și îndulcește sufletul de tainele veșnice scoțându-l pentru veșnicie din influența otrăvii răului. Aici parcurgem a doua etapă după luminarea voinței și restaurarea pazei grădinii veșnice, pregustarea raiului, scăparea de sub consecințele împărtășirii nelegiuite a protopărinților. Psalmul dobândește o mișcare accelerată. Dacă până aici mișcările erau ample ca parcurs al sufletului și totuși smerite ca dimensiune, de aici percepem sufletul într-o alergare spre cele dumnezeiești pe măsură ce devine din ce în ce mai imobil față de cele trecătoare, și nu numai aici ci în toate, de la cele cerești mergând la cele pământești și cele dedesubt. Toiagul lui Aaron făcut șarpe înghite toiegele preoților Egiptului făcute șerpi, Fiul a coboară în mormânt cu trupul transformat în lege și cu legea îmbunătățită cu cele veșnice din suflet până în iad. Șerpuirea apelor îneacă șarpele ca un al doilea potop.

”Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele”. Înțelegem iluminarea ca pe o alergare în calea Domnului și ca pe o însușire în sens trupesc a harului – de aici este în mod tainic dezvoltată fraza cutremurătoarei spălări a picioarelor unde Domnul, invitat de Petru să-i spele și mâinile și capul, spune că cel căruia i-au fost spălate picioarele este curat, simbol pentru aceea că pogorământul dumnezeiesc nu pune ca vină asupra omului decăt încălcarea cu voie a căii Sale, nu păcatele lucrate din slăbiciune (lucrul mâinilor) sau ignoranță (capul). De aici înainte lumina este îndoit percepută de suflet, care devine capabil de discriminări fine și în anticipare, nu numai ca și cum în conlocuirea cu trupul sufletul nu mai simte povara păcatului, ci și pentru căile pe care urmează să fie îndrumat de Domnul. Nu numai simțirea ci și voința întreagă se află sub stăpânire dumnezeiască, încât sufletul știe că nu va mai fi călcător de lege, nu în aceea că împlinește legea ca o faptă de îndreptățire, ci pentru că însușirea jertfei Fiului lucrează toate îndreptățirile și oferă și energia corespunzătoare, ba chiar în prisos ”Juratu-m-am si m-am hotarat sa pazesc judecatile dreptatii Tale”.

Sufletul dobândește asemănarea cu Logosul după har dar și prin experiența umilinței până dincolo de marginile înțelesului lumesc și până la moarte – ”Umilit am fost până în sfârșit : Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău”. E prima dată că sufletul cere îndreptățit de Dumnezeu însăși învierea prin asemănarea cu Logosul, de unde într-un fascicul precedent învierea era un act al milei iar în altele – o lucrare de rob pentru asemănarea prin antitipurile legii. De aceea sufletul poate spune acum Lui Dumnezeu cele mai intime înțelesuri ale sale. Așa cum la prima treaptă sufletul în necunoștință spunea legea doar cu buzele, aici sufletul în accelerată cunoaștere de sine spune ”întru oameni bunăvoire” și prin bună voia de a se asemăna Logosului învață nu doar cele generice ale legii, ci primește învățămintele despre judecată. Învierea vestește sfârșitul lumii în prefigurarea eshatonului. ”Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoiește-le, Doamne, și judecățile Tale mă învață”. Percepem aici alergarea duhovnicească a celor iluminați prin cele dumnezeiești – epocile trec precum clipele, sufletul parcurge tot eonul până la final. Fiind în învățarea personală a judecății, el este în sânul lui Avraam, în anamneza permanenta a legii și în bucuria eternității cu Domnul: „Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și legea Ta n-am uitat”.

Despre această fericită stare și însetat să ne-o ofere spune Domnul: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia. Acest ”Amin, amin”, dubla asumare a legii și harului, ascultarea și bunăvoirea, natura divină și umană transmise făpturii, fac sufletul imun nu numai la rătăcirile trecutului ci și la orice ispită: ”Pusu-mi-au păcătoșii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit”.

Dr. Alexandru Amarfei

Despre constrângerea dușmanilor credinței prin argumente

/ multumesc2014 / 4 comentarii

Este ușor, subliniez acest lucru cu oarecare îndrăzneală, să constrângem la tăcere pe adversarii credinței atunci când folosim cunoașterea naturală însuflețită de experiența personală a dogmaticii ortodoxe (cazul celor cu stare îmbunătățită) sau cel puțin reflexia ei intelectuală (cazul majorității).
Despre asemenea întâlniri, în care gândurile smintitoare și fructele lor mai complexe – ideologiile rele –  sunt învinse, scrie în abundență Vechiul Testament, întrucât este rar ca vreo bătălie descrisă acolo să nu reprezinte de fapt, simbolic, o luptă lăuntrică, adică un război cu patimile și cu agenții lor, gândurile.
Adăugând o îndrăzneală, aș spune că, față de cea mai subtilă dialectică, dogmatica ortodoxă incită la trăirea Logos-lexis. Ce altceva înseamnă, de exemplu, ”cuvânt bun a răspuns inima mea” (Ps. 44)?
Mai mult, întrucât Vechiul Testament descrie evlavia prin care firea umană face loc întrupării Cuvântului, nu există, adaug a treia îndrăzneală, și, să mă ierte cei care citesc, ultima, vreo filosofie sau formă de gândire care să reziste la această experiență. Nașterea fără sămânță bărbătească e prefigurată în căderea zidurilor Ierihonului. Distrugerea împărățiilor Canaanului prefigurează desfacerea de pe firea umană a oricăror ”logici” sau ”lexicuri” care pot împinge sufletul spre ”lecturi” pătimașe. Așa stând lucrurile, filosofiile lumești triumfă numai contra dreptei credințe știrbite sau întinate, niciodată până la capăt în fața celei autentice.
Dar, cu tot atâta ușurință, emisarii noștri buni, variile arme care dau actualitate acestor arme spirituale, lasă loc celor răi. Învins pe față de armele dreptății, răul încearcă să altereze, dacă nu poate altceva, brațul, inima sau planurile războinicului.
Învingem cu retorica pe un necredincios, pe un blasfemator, pe un răzvrătit. Argumentele înalță forțat rațiunile omului la rațiunile firii și de acolo la ușa unde se întrevăd rațiunile divine. Mare scofală… Ce buni am devenit, ce împreună-lucrători, poate, suntem… Sau nu.
Și romanii, neștiind ce fac, dar posedând rațiuni suficient de puternice de a subjuga lumea, au înălțat doi tâlhari aproape de locul unde Cuvântul suferind putea să mai vorbească. Starea suferindă în care se aflau, însă, nu produce aceleași efecte și cugetul lor nu urmează aceleași căi.
În orice om răzvrătit, Cuvântul se află în forme dintre cele mai suferinde. Chiar constrângând cu argumente de necombătut rătăcirea, nu facem decât să legăm mintea omului de crucea noastră. Cu gânduri, nu cu funii. Cu logici puternice, nu cu piroane. Dar tot se cheamă că legăm și străpungem. Nu va supraviețui cel constrâns la acestea multă vreme la înălțimile Logosului suferind de alături de el. Va spune mărturisirea bună sau, de fapt, ridicându-l acolo, i-am ucis și sufletul?

Dr. Alexandru Amarfei

Acatist de multumire

/ multumesc2014 / 10 comentarii

 images (2)

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Tată Ceresc, Creatorul tuturor, în faţă Ta îngenunchez şi-Ţi mulţumesc pentru toate bucuriile cereşti, pentru viaţă care mi-ai dat-o şi pentru binecuvântările nenumărate. Aş vrea să pot face mai mult, să-Ţi arăt prin faptele mele că ştiu cât de mult mă iubeşti pe mine ‘’omul’’, iar eu să Te iubesc mai mult. De multe ori mă întreb cum de nu eşti supărat pe mine la cât de rău sunt ? Tot ce ating distrug şi-mi pare rău că o fac, dar o iau de la cap, în fiecare zi din viaţă mea greşesc în faţă Ta. Îţi mulţumesc pentru a Ta nemărginită şi nemăsurată iubire şi Te rog să mă ajuţi acum în zi târzie să mă schimb, să mă smeresc, că să Te iubesc. Fără ajutorul Tău voi fi mereu un suflet gol. Tu eşti Tatăl meu Ceresc, Ziditorul meu. Amin.

Condacul 1
Tată Ceresc care ai făcut totul prin Cuvânt şi ai dat viaţă prin Duhul Sfânt zideşte-mă încă odată că să fiu curat, cu inima plină de iubire să cinstesc a Ta zidire şi cu buze curate să zic : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 1
Cât de minunată e ştiinţă Ta, cum ai făcut Tu totul, fiecare îşi ştie rostul. Ajută-mă şi pe mine să-mi aflu rostul în lume şi cu mulţumire să pot cânta :
Tată Ceresc, îţi mulţumesc că mi-ai dat viaţă,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc că mi-ai ararat frumuseţea lumii,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc că am văzut şi lumea cea de sus,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru ocrotirea Ta,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru bucuriile vieţii,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru iertarea ce mi-o dai în fiecare zi,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru uşurarea necazurilor mele,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 2
Tată Ceresc îmi amintesc cant te-am văzut întâia oară, eram în pragul casei Tale. Tu erai acolo, iar eu abia născut, de-a dreapta era Cuvântul, deasupra Sfântul Duh şi Maică Lumii tot în dreapta. M-aţi spălat şi m-aţi uns, iar eu Ţi-am jurat credinţă, dar după un timp am uitat, că am crescut. Acum prin îngeri îţi zic : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 2
Pe drumul vieţii de multe ori mi-ai adus aminte de jurământul Sfântului Botez, dar am căzut şi am uitat, iar în acest moment vreau doar să zic:
Tată Ceresc, mulţumesc pentru oamenii întâlniţi după planul Proniei Tale,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru măreţia munţilor,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru mireasma florilor,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru surâsul unei deşteptări senine,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru savoarea fructelor,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru darurile Tale,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru un cer senin de vara,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 3
Tată Ceresc, ce bine e să fiu cu Ţine. În rugăciune mă văd în faţă Ta şi-Ţi mulţumesc sarutandu-Ţi mâna dreapta cu care mă mângâi în fiecare dimineaţă, iar eu zic : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 3
Începe o nouă zi şi mă arunc în tumultul vieţii, dar din când în când mă opresc, ridic ochii inimii spre cer şi zic :
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru ziua această binecuvântată,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru fiece pas în viaţă,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru răsăritul soarelui,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc şi pentru apusul lui,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru nopţile senine,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru somnul liniştit,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 4
Tată Ceresc la ţine alerg în zilele triste ale vieţii mele şi Treimii nedespartie zic cu buze triste şi lipite: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 4
Când rază luminii Tale mă atinge, întreagă fiinţă a mea se umple de bucurie şi încep să cant:
Tată Ceresc, nădejdea noastră,
Tată Ceresc, povăţuitorul celor rătăciţi,
Tată Ceresc, puterea noastră,
Tată Ceresc, slobozirea din necazuri,
Tată Ceresc, mângâierea sufletelor noastre,
Tată Ceresc, întărirea sărmanilor,
Tată Ceresc, milostiv fi nouă,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 5
Tată Ceresc, mândria mă omoară puţin câte puţin, ea sapă adânc în mine prin cuvinte de slavă, ajută-mă să mă smeresc şi să-ţi slujesc Ţie şi cu buze de bucurie să zic: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 5
În fiecare zi greşesc şi seară mă căiesc, mă spovedesc în faţă Ta şi cer ajutor pentru slăbiciunea mea, ajută-mă: Tu eşti puterea mea !
Tată Ceresc, îmbracă-mă cu lumina Ta,
Tată Ceresc, ajută mintea mea,
Tată Ceresc, curată ştiinţă cea deşartă,
Tată Ceresc, bucurie dăruieşte tuturor,
Tată Ceresc, pacea sufletelor noastre,
Tată Ceresc, întoarce pe duşmanii noştrii,
Tată Ceresc, tărie trupurilor noastre,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc.

Condacul 6
Tată Ceresc, Tu ai zis cu glasul Tău cel preaputernic ‘’ Cheamă-Mă pe Mine în ziua necazului tău şi Te voi scoate şi mă vei proslăvi’’. Din adâncul inimii mele îndrăznesc a mă apropia zicând: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 6
Doamne Dumnezeul nostru Tată Ceresc, cel mare şi milostiv, din umilinţă inimilor noastre cu smerenie Te rugăm da-ne nemărginită Ta îndurare.
Tată Ceresc, deschide-ne nouă braţele părinteşti,
Tată Ceresc, închide porţile iadului,
Tată Ceresc, caută pe cei pierduţi şi îi adu acasă,
Tată Ceresc îţi mulţumesc,
Tată Ceresc, mărire aducem Ţie împreună şi Fiului Tău şi Sfântului Duh,
Tată Ceresc mulţumim prin sfinţii îngeri,
Tată Ceresc, laude aducem prin puterile cereşti,
Tată Ceresc închinăciune prin sfinţii toţi.

Condacul 7
Tată Ceresc în Treime Slăvit Dumnezeul nostru, Tu vezi că s-a topit tăria credinţei noastre şi căile mântuirii sunt departe datorită păcatelor noastre, fie-Ţi milă de robii Tăi care strigă: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 7
În mâinile Tale mă las şi tot ce vine de la Ţine primesc cu bucurie şi părăsit de aş fi de toţi oamenii de lângă mine eu îţi mulţumesc şi pe Ţine Te slăvesc.
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru a inimii plinătate,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru a minţii limpezime,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru libertate,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc că m-ai scos din pânză de păianjen,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru bunătatea celor din jurul meu,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru darurile tale,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru îmbelşugare,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 8
Tată Ceresc, Creatorul Universului întreg, îţi mulţumesc pentru că deşi Te supăr în fiecare clipă, Tu mă ierţi şi eu pot doar să zic: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 8
Tată Ceresc, cerul e scaunul Tău, iar pământul aşternut, soarele e creaţia Ta şi omul e iubirea Ta.
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru că ai trimis la noi pe Fiul Tău şi Mântuitorul sufletelor noastre,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru Duhul Tău cel Sfânt ce s-a pogorât la noi,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru că pe Maică Fiului Tău ai făcut-o apărătoarea noastră,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru că pe toţi după a Ta orânduială ne aduci în ceasul pocăinţei,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru că ne auzi când strigăm în necazuri către Ţine,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru că la timp potrivit ne înveţi ştiinţă Ta văzută şi nevăzută,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru frumuseţea slujitorilor Tăi,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 9
Tată Ceresc, ce bucurie se pogoară în zi de sărbătoare făptură toată de veseleşte şi îţi cânta cântare de armonie: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 9
De Te-am iubi mai mult am şti că în fiecare zi e sărbătoare. Dar noi suntem departe uitând de a Ta carte şi acceptăm balaurul din noi.
Tată Ceresc, învaţă-ne dreptatea,
Tată Ceresc, luminează ochii minţii noastre,
Tată Ceresc, sufletul nostru îl păzeşte,
Tată Ceresc, fiinţă noastră o curăteste,
Tată Ceresc, oglindeşte chipul Fiului Tău în noi,
Tată Ceresc, destupă urechile noastre,
Tată Ceresc, alungă suferintanoastra,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 10
În urmă convorbirilor cu Ţine, sfinţii părinţi ne sfătuiesc să luăm aminte la toate lucrurile care vin de la diavol şi din lume. Iar noi să ne întărim zicând : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 10
Multe ispite şi plăti vin că urmare a greşelilor noastre din trecut, dar rugându-ne Ziditorului nostru le trecem,iar cu bucurie cuvinte de acest fel cântăm :
Tată Ceresc, Izvor de bucurie,
Tată Ceresc, a noastră ocrotire,
Tată Ceresc, scut nebiruit,
Tată Ceresc, bogăţia sufletelor noastre,
Tată Ceresc, apărătorul vieţii noastre,
Tată Ceresc, lumina inimilor noastre,
Tată Ceresc, slavă aducem Ţie,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 11
Cuvinte mici şi goale aduce în cântări gură mea, nu se pot compară cu milostivirea ta. Lângă icoană sfinţilor Tăi îngenunchez şi eu necredinciosul şi cu ei îndrăznesc să îţi cant : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 11
Mulţumiri aducem Ţie pentru Sfinţii toţi, că i-ai pus să mijlocească pentru iertarea păcatelor noastre şi ocrotiţi fiind de ei, îndrăznim să zicem Ţie :
Tată Ceresc, slavă Ţie pentru toate,
Tată Ceresc, toată făptură îţi e datoare,
Tată Ceresc, slavă întru cei de sus,
Tată Ceresc, pe pământ pace,
Tată Ceresc, nesfârşită bucurie,
Tată Ceresc, rugăciuni smerite aducem Ţie,
Tată Ceresc, fă-ne buni,
Tată Ceresc, îţi mulţumim pentru toate.

Condacul 12
Când încep a mă ruga nu ştiu ce am a cere, nici ce-i bun pentru viaţă mea, aşa că te rog pe Ţine Tată Ceresc ai grijă de mine, căci eu mă las în voia Ta: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 12
Aşa cum noi dorim pentru ai noştri fii pace şi bucurie, sănătate, fericire, Tu doreşti pentru toţi copii Tăi să trăiască în armonie.
Tată Ceresc, îţi mulţumim pentru a trupului sănătate,
Tată Ceresc, îţi mulţumim pentru belşugul vieţii noastre,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru fiece descoperire,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru răbdarea învăţată,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru prietenii din viaţă mea,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc şi pentru duşmani că ei mă fac a descoperi cât sunt de mic,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru necazuri că ele mă întăresc,
Tată Ceresc, îţi mulţumim pentru toate.

Condacul 13
O, Tată Ceresc Multmilostive şi întru tot Bunule Dumnezeul nostru, iartă-ne nouă greşelile noastre, scoate-ne din întunericul vieţii noastre, fă-ne să ridicăm ochii inimii spre cer şi cu buze fără viclenie să zicem Ţie : Slavă Tatălui Ceresc !
O, Tată Ceresc Multmilostive şi întru tot Bunule Dumnezeul nostru, iartă-ne nouă greşelile noastre, scoate-ne din întunericul vieţii noastre, fă-ne să ridicăm ochii inimii spre cer şi cu buze fără viclenie să zicem Ţie : Slavă Tatălui Ceresc !
O, Tată Ceresc Multmilostive şi întru tot Bunule Dumnezeul nostru, iartă-ne nouă greşelile noastre, scoate-ne din întunericul vieţii noastre, fă-ne să ridicăm ochii inimii spre cer şi cu buze fără viclenie să zicem Ţie : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 1
Cât de minunată e ştiinţă Ta, cum ai făcut Tu totul, fiecare îşi ştie rostul. Ajută-mă şi pe mine să-mi aflu rostul în lume şi cu mulţumire să pot cânta :
Tatăl Ceresc, mulţumesc că mi-ai dat viaţă,
Tatăl Ceresc, mulţumesc că mi-ai ararat frumuseţea lumii,
Tatăl Ceresc, mulţumesc că am văzut şi lumea cea de sus,
Tatăl Ceresc, mulţumesc pentru ocrotirea Ta,
Tatăl Ceresc, mulţumesc pentru bucuriile vieţii,
Tatăl Ceresc, mulţumesc pentru iertarea ce mi-o dai în fiecare zi,
Tatăl Ceresc, mulţumesc pentru uşurarea necazurilor mele,
Tatăl Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 1
Tată Ceresc care ai făcut totul prin Cuvânt şi ai dat viaţă prin Duhul Sfânt zideşte-mă încă odată că să fiu curat, cu inima plină de iubire să cinstesc a Ta zidire şi cu buze curate să zic : Slavă Tatălui Ceresc !

RUGĂCIUNE

Tu m-ai făcut, m-ai adus în lume şi încă din pruncie eu Te-am uitat. Acum în ceas târziu al vieţii mele Te-am căutat şi Te-am găsit. Fără ţine am fost gol, ţine-mă la pieptul Tău să nu mai rătăcesc pe tărâmul lumii fără de Dumnezeu. Păzeşte sub acoperământul Tău ţară noastră şi poporul această de toate împrejurările grele. Celor bolnavi le dăruieşte sănătate, celor mâhniţi mângâiere, celor învrăjbiţi pace şi iubire şi înconjoară-ne pe toţi cu sfinţii tăi îngeri că vrăjmaşii noştri să nu mai izbutească asupra dragostei din noi. Bucurându-ne de grijă Ta pentru noi Te slăvim pe Ţine Tată Ceresc şi binecuvântăm Prea Sfânt numele Tău, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin !

Plimbare (contrapunct; soresciană) – Alexandru Ivan

/ multumesc2014 / 45 comentarii

10893567_915548228470423_1405760439_n

Am intrat odată-ntr-un restaurant

Și să mă restaurez prin odihnă,

De vreme ce asta scria pe plăcuța de la intrare,

Iar chelnerul gigantico-rotund și rotitor

A apărut încă din prag

Ca să mă-ntrebe cu glas sferico-suav,

În sine de-a dreptul orbitor

(De majordom englez pe nume Jeeves,

Nici mai mult nici mai puțin):

„Ce doriți să luați, domnule?”…

Într-un ambulatio

Până la masă,

I-am zis cu surdă și secretă apăsare:

„Aș vrea…să mă hrănesc!”…

„…Păi să v-aduc un pește”, zice,

P-același ton rotund și grav,

„A, nu”, îi spun, luând loc pe scaun

„Că branhiile peștilor

Anticipează în adâncuri

Forme și zbateri de aripe-n zbor

Și aerul din jurul lor,

Deci peștele înot prevede

Pasărea-n plutire…”

„Atunci să v-aduc niște pasăre, da?

” Zise-ospătarul zâmbind amabil cu glas neaoș deodată…

„Domne’ dumneata ești turc,

Chiar nu funcționezi pe inferență”, -ntreb…

(Și-oftai)

Pasărea anticipează căderea

Pietrei în pământul, în mormântul

De sub apă

Și rămânerea ei acolo…

Că nici o pasăre

Sau piatră

Nu poate pluti, nu poate iubi

La nesfârșit

În aer sau în zbor,

Toate amândouă cad

Și sugrumă așa lumea dintre ele

Într-un translucid voal de nuntă…

Iar omul nu învață nimic din această cădere

Și nici de pe fețele morților

Cum să vreau pasăre?”

„…Atunci o femeie vrei…

Sigur…

Asta nimeni nu refuză!”

Își sfichiui mustața

Râzând în colțu-i chelnerul…

„Nu, domne’, nu”, zic,

Nici femeie n-o să iau…

Că ochiul lor de heruvim

Ascunde în loc de cristalin,

Dulci, dulci petale de pelin

De neiertat,

De neuitat,

De nelăsat,

De netransfocalizat

(Că nu poți să…

Poți doar să crezi că…

Ș-adică doar dacă…

Vorba degetului lui Dinescu)…

Altceva, așa, n-aveți?

„Domne’ da’ dumneata ești imbecil ca o morsă!”

Făcu chelnerul, după o clipă de gândire…

Și misogin pă d-asupra!… Bă, păi tu nu știi

Că femeia-și trece viața-ntr-o

Continuă și darnică primire,

Ca parte dintr-un gest continuu

De continuă și generoasă dăruire?

Fi-r-ați în dungă dă bețivi,

Tre’ să stau eu să vă-nvăț pe fiecare-n parte!

Auzi bă, ești bolnav bine!

Operabil, faci pariu cu mine?

Ți-aduc un chirurg-psihiatru (de suflete, adică),

De operat-resuscitat conștiințe la-nviere,

Pt mâinile și degetele alea ale tale, ce mai!…

Și dup-aia-ți chem taxiu’,

că m-am cam săturat de tine!”

„Da, da!”,

Făcui, bătând din palme ca o focă,

„Să fie un chirurg de-acela cum ziseși,

D-ăsta n-am degustat vreodată! …

Dar să fie bine făcut, măi!”

Apucai să-i strig chelnerului

Și el își smuci urechea stângă

Ca un câine

Fără să se-ntoarcă,

în semn de „bine-bine”.

Discută un pic cu bucătarul

În ușa bucătăriei transparente,

Făcu semn înspre mine

Tot cu urechea, dar și

Cu pleoapa stângă,

După care dispăru-năuntru…

Dar n-apucă să intre,

Că imediat opri la masă,

Pe-un troller de metal

Un chirurg (psihiatru) de conștiințe,

așezat ca o sirenă

(dar fără de coadă sau voal)…

Privi cu dispreț un exemplar

Din „Viața, iubirea, moartea”,

Pe care-l avea-n mână,

După care-l aruncă

În spate, peste umăr, ca pe sare

Și zise cu voce asertivă de patriarh leonin

(gen Toma Caragiu în „Operațiunea „Monstrul”;

norocul meu că era unul dintre ăia care pun diagnosticul doar uitându-se la tine):

„D-ta, domnule,

Ai un cucuvel mărit

Pe umărul stâng…

Și mă tem că e de dimensiuni operabile…

Desigur,

Contrabalansează prin formă și greutate,

Scolioza locală a umărului drept,

Pe care ți l-ai rupt la naștere (nu-mi spune că n-ai observat până acum

Că nu ai umerii drepți ca o cobiliță oltenească),

Dar când îți cântă,

Înstinctiv te ciugulește (sau, mă rog, încearcă să),

Nici nu-ți dai seama, știu,

Dar, crede-mă, a ieșit la radiografie…

În rest, bă, crai de ghindă,

Se vede că ai fost odată tânăr,

Că acu’ ești cam bălos și fără țintă!”…

Ș-aci hohoti mefistofelic…

După care, cu maxim de seriozitate,

Adăugă:

„Mănâncă-ți mai mult pește,

Să-ți iei fosfor în corp,

Ca să lucești în întuneric,

Fantomatic,

Ia icea bisturiul și ți-l taie singur odată!”

„Domne’, eu pește nu mănânc

(Și nici ficat nu gust)

Fiindcă îmi pute

Și senzația e totul pe lume … (zisei iute)

Adică am mâncat odată

Pește așa de proaspăt prins,

Că bâțâia,

Carnea era dulce, fragedă,

Și n-avea oase, sau gustul ăla ureic

De după ce-a stat în galantar,

Dar nu, din principiu, nu…

Plus că branhiile peștilor

Anticipează în adâncuri…

”Bine, bine, bine atuncea,

Ia pastile!”…

Și-am plecat

Fără să plătesc

Și ospătarul n-a zis nimica

Nici din urechi, sau tâmple sau altfel

Ci doar stătea țeapăn ca momâia, ca statuia,

De parcă l-ar fi scos cineva din priză…

Și afară-n prag,

Am văzut pe celălalt trotuar

Cum îmi făcea cu mâna,

O mână liberă și libertină,

Fără vreun braț la purtător,

(Mai ceva ca Venus din Milo),

Ceea ce părea a fi

Un diavol fin cu buze cărnoase de femeie,

Cu o coadă ca o funie de fină mătase fin împletită

De negrul ăl mai lucios și ăl mai fin,

Lungă din creștet până-n mijloc,

Ochii mai nu știu cum,

Picioare lungi și epilate

Poșetă Prada, evident,

Copite mici, delicate, roși-ojate,

Paricopitate…

Era amorul profan, desigur…

Și normal, că i-am făcut și eu cu mâna,

(mea, cu mână și cu degete)

După care am dat colțul în stradă…

Agale…

Alexandru Ivan

Rugăciune la vreme de necaz

/ multumesc2014 / 2 comentarii
 Untitled-1

Dupa ce vă veți închina lui Dumnezeu, rugați-vă așa:

Domnul Dumnezeul meu, în  numele Fiului Tău Iisus Hristos eu mă rog cerând ajutorul Tău. Depărtează, Te rog, tot răul din jurul meu. Doamne, eu am multe necazuri; dacă în spatele necazurilor mele există un duh necurat, Te rog: scoate-l! Trimite foc din cer acum și arde Doamne toate farmecele, toate bolile, toate tristețile, insomniile, singurătatea, nervozitatea mea. Dacă există un blestem în viața mea,Te rog să-l desfaci, Doamne. Te rog atinge-mă cu puterea Ta și sfințeste trupul meu ca, începând de acum, nici un duh rău, farmece, boli, blesteme și alte lucruri rele să nu aibă voie în viața mea. Doamne, Tu ai zis că în numele Tău, tot ceea ce noi vom cere vom primi, atunci te rog răspunde acestei rugăciuni și ajută-mă să înving toate problemele mele. Iți mulțumesc în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pentru că știu că Tu mă asculți. Amin

Evoluție – Alexandru Ivan

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

etruraduP1030801

(Geneză apocrifă. Punct)

Totul i-a început omului

Cu înotul peștelui în apă.

Branhiile lui anticipează în adâncuri

Forme și zbateri de aripe-n zbor

Și aerul din jurul lor,

Deci peștele înot prevede

Pasărea-n plutire.

Ca-ntr-un lichid pulsând de naștere.

EL făcuse cerul cu soarele,

Lumea cu pământul și apa

(apa, apa, apa mai ales apa).

Primul pește ce se ridică din adâncuri

Și sări din apă ca să prindă pentru o clipă

Lumina caldă a soarelui,

Stârni doi stropi

Ce se-nălțară,

Se lățiră ca doi umeri cu două aripe de oglindă,

Și-apoi se încălziră de lumina soarelui.

Atunci, EL îi suflă c-o răsuflare caldă de zefir,

Înspre pământ

Unde căzură unul lângă altul și udară huma.

Și atunci, EL luă din ea cu mâna lui caldă

Și-l modelă pe om, după chipul și asemănarea Lui,

Dar fără chip și fără ochi…Căci nu era viu încă.

Și-l înfipse în pământ, cu spatele la soare

Cu picioarele de lut înțepenite în piatra scheletului pământului

Și nu putea omul să-și vadă decât umbra, lunga umbră

Ce i se întindea în față…

Ca omul să nu fie totuși singur

EL își adânci mâinile lui calde în pământ

Spre a-l umple de sevă caldă cum mai făcuse

Și răsări un lan de Sora-Soarelui între umbra omului și apă,

Ca să-i aducă lui mereu aminte de lumina apei din el,

Iar în apă răsări un nufăr, de albul cel mai alb și cel mai pur.

Ea-l văzu pe om înalt și drept

Și i se păru mirifică și curioasă creatură.

Așa că se smulse din apă și porni spre el

Cu gând să-i stea sub inimă,

În umbra lui, în umbra inimii lui.

Și trecând prin lanul de Surorile-Soarelui

Ele-și nenăscură capetele lor

Rușinate de albeața de lumina albă

A mai pură a nufărului.

Când nufărul cel alb ajunse în umbra omului,

El se smulse din pământ cu smucire de fiară

Și picioarele de lut se rupseră de piatra din pământ,

Din scheletul pământului,

În forma unor copite de satir,

Și-o rupse ca s-o strângă tare-n mână.

Atunci, însă, simți ca niciodată arsura soarelui în ceafă

Și atunci stropii, stropii cei ce-i înmuiară huma,

Se scurseră ca două lacrimi

Și-i modelară și-i încălziră și-i înviară chipul în mângiere adâncă

Și ajunseră jos la copita de satir

Și o uniră în osul calcaneu

(dar nu de tot, niciodată de tot)

Și apoi se scurseră în pământ

Pe acolo pe unde la femeie se zdrobește sărutul din talpă

Și-așa omul plânse prima dată.

Se întoarse să cunoască soarele,

Ochi-l durură

Și plecă, fără să știe unde

(și nu avea să afle niciodată)…

Totul i-a început omului

Cu înotul peștelui în apă.

Branhiile lui anticipează în adâncuri

Forme și zbateri de aripe-n zbor

Și aerul din jurul lor,

Deci peștele înot prevede

Pasărea-n plutire.

Iar păsările-n zbor anticipează

Căderea pietrei în pământul, în mormântul

De sub apă

Și rămânerea ei acolo,

Că nici o pasăre

Sau piatră nu poate pluti, iubi la nesfârșit,

În aer sau în zbor,

Toate amândouă cad

Și sugrumă lumea dintre ele

Într-un translucid voal de nuntă.

Dar omul nu învață niciodată nimic din asta,

Și nici de pe fețele de ceară rece ale morților.

  Alexandru Ivan
Imaginea: Geneza – Radu Petruș, ulei pe pânză, 20×24

Căile fierului – Mihai Nistor

/ multumesc2014 / Un comentariu

Hands_watercolor_painting_L (1)

Intră o rază de fier prin geamul meu

Îmi atinge pașii, însetare

Hainele din timp mai greu

Își respiră-o tremurare

Strigă văzului mereu

Tainele din scorburi

Ne momesc cu roduri

Spre un alt apus

Unui cer de sus

Cine sunt eu?

Voi desface cu clești de oțel

Și vor cădea în săvârșire

Pietrele, plantele, până la fier

Vor urca în nesfârșire

Respir.

Mihai Nistor

Imaginea: A fine art watercolor painting by Julia Swartz – „His Touch”

**** – Postelnicu Maria Daniela

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

04_alberebaz_560x375

acum o suta acum o mie de ani

aveam parul lung si eram o piatra

(viata pietrei e simpla

si parul ii creste chiar si dupa ce moare)

azi-noapte am murit

si-n moartea mea

eu am visat

că eram salcie

fără umbră și

că păsări albastre râdeau de moarte

-cine a mai pomenit inutilă

salcie fără umbră?

Postelnicu Maria Daniela

Am nevoie de Tine, de Mine

/ multumesc2014 / 2 comentarii

 images

Pădurea strigă după tine în miezul zilei

Azi am nevoie de tine

Brațe nenumărate te caută prin umbre de copaci siberieni

Părul tău lung se usucă fără iubirea mea

Azi ai nevoie de mine

Aripile largi de vultur te îmbrățișează

Azi am nevoie de tine

Cu palmele întinse spre lumină

Încerci să găsești drumul

Copacii sunt toți la fel și ziua și noaptea

Azi ai nevoie de mine

 

Flori de orhidee sălbatică se încolăcesc de brațe și păr

Azi am nevoie de tine

Plămânii ies și aleargă speriați

Inima se ceartă singură într-un episod schizofrenic

Ghilgameș spânzurat de picioare plânge

Azi ai nevoie de mine

Acordeonul îți cântă un marș de nuntă ratată

Azi am nevoie de tine

Fără tine focul nu mă arde, apa nu mă stinge

Fără mine nu ai nici păr, nici picioare, nici sâni

Nici nu te mai simți femeie…

Azi ai nevoie de mine        

Alexandru Povarnă      

Arpad Racz, artistul bistrițean – un român la Kallmünz

/ multumesc2014 / Un comentariu

arpy

Unul dintre cei mai interesanţi artiști bistriţeni este Arpad Racz, fratele poetului Atila Racz  – Arpy, cum îi spuneau prietenii, pictează atât în culori tari, – frizând zări expresioniste -, cât și suave, delicate, evocând un filigran; este foarte activ și a rămas dedicat pasiunii de tinereţe – arta, fie ea pictură10007031_721388157897516_4859706930134934390_n  sau sculptură.10858537_779900125379652_103179127537836762_n

Din ciclul “Pământul, câmpul oamenilor”, amintim lucrările: “Casa părinţilor” (care poate fi cea a părinţilor de la Tonciu), “Crucea pământului”, “Lumânări pe pământ”, “Prima carte a pământului”, “Prima poartă a pământului”, “Pasărea neagră”, “Brazde”, “Crăciun la Kallmunz”, “Primăvara în Transilvania”, ”Nostalgie des Frühlings” şi altele. Artistul român obişnuieşte să lucreze pe cicluri, unul fiind “Copacii”, altul “Lumea” sau “Zyklus 5”, cu toate purtând amprenta stilistică personală ce dă unitate demersului artistic al bistriţeanului din diaspora, care se arată inspirat, tenace, harnic în cucerirea lumii pe cicluri picturale (extras din articolul ”Arpad Racz şi cucerirea lumii”, al publicației ”Mesagerul de Bistrița”).

Cristina Ghenof, despre Arpad Racz

 

*** – Gina Goia

/ multumesc2014 / Un comentariu

10514678_907120425979980_1551234260516162619_n

în febra mea
nu înţelegi că tuşesc până-mi saltă
plămânii
vin câinii amândoi
ţestoasă şi peştii să-mi caute
pulsul
vine ultimul iubit şi-mi atinge
fruntea
mă sărută şi-mi spune că trebuie
să plece
incognito
vine tatăl meu mort
şi-mi aduce flori de muşeţel
de pe câmpia mediaşului
bunicul meu magda
tu-tu-iiind din pâlnia mare de făcut
vin
*
am scuipat în cearşaf
de două zile
m-au iubit alţii fără să ştiu
am visat cum alergăm desculţă
şi-un praf fin se ridică-ntre poalele
mele
să iubeşti
îţi spun să iubeşti mai mult decât
aurul
să iubeşti mai mult decât cuvintele
decât ochiul mare şi
atotvăzător
*
în febra mea
am visat cinci nopţi la rând
coşmaruri
şi-am spus
la naiba încă sunt vie/


g.goia/ dublin)

încăperea – Atila Racz

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

282362_487973761226670_575792404_n

uneori erai de zăpadă

argintie
limpede

întinerind diminețile

uneori
cu mâinile firave jucăușe
cum niște fulgi de zăpadă
ne îmbrăcai
ne ajezai pe scaunele înalte
în jurul mesei
uneori
cântai
în timp ce așezai farfuriile
adânci
lingurile de tablă
furculițele
câte șapte
muzica veche umplea încăperea

și mireasma merelor coapte

noi copiii împărțeam
cârnatul și mămăliga
în șapte
chiar dacă Tristana plecase
dintre noi lăsând în urmă
tăcerea ei de aur
liniștea aceea care înnobilează
tristețea

poate că nu peste mult
poate că dincolo

vom fi împreună

amintindu-ne acele zile
în care împărțeam noapte de noapte
o singură încăpere

Atila Racz – Dublin

Ilustrația: Atila Racz‘s Art

 

Rugăciuni de mulțumire după împărtășirea cu dumnezeieștile taine

/ multumesc2014 / Un comentariu

 Spovedanie-si-Impartasanie

 

   După ce vei primi împărtăşirea sfântă a făcătoarelor de viaţă Daruri, laudă adu şi mulţumire mare şi cu căldură Domnului te roagă:   Slavă Ţie, Doamne,
   Slavă Ţie, Doamne,
   Slavă Ţie, Dumnezeul nostru!

Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare   Mulţumesc Ţie, Doamne Dumnezeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, păcătosul, ci m-ai învrednicit a fi părtaş al Sfintelor Tale Taine. Mulţumescu-Ţi că pe mine, nevrednicul, a mă împărtăşi cu preacuratele şi cereştile Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit şi ai înviat şi ne-ai dăruit aceste înfricoşătoare şi de viaţă făcătoare Taine spre binefacerea şi sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteştilor mele puteri, spre credinţă neînfruntată, spre dragoste nefăţarnică, spre desăvârşirea înţelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea împărăţiei Tale. Ca întru sfinţenia Ta cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea şi să nu mai viez mie, ci Ţie, Stăpânul şi Binefăcătorul nostru. Şi aşa, ieşind dintru aceasta viaţă întru nădejdea vieţii celei veşnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă şi dulceaţa cea fără de sfârşit a celor ce văd frumuseţea cea nespusă a feţei Tale. Că Tu eşti dorirea cea adevărata şi veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Vasile cel Mare   Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Împăratul veacurilor şi Făcătorul tuturor, mulţumesc Ţie pentru toate bunătăţile câte mi-ai dat mie şi pentru împărtăşirea cu preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Deci mă rog Ţie, Bunule şi Iubitorule de oameni, păzeşte-mă sub acoperământul Tău şi sub umbra aripilor Tale, şi-mi dăruieşte ca, până la suflarea cea mai de pe urmă, cu cuget curat şi cu vrednicie să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Că Tu eşti Pâinea vieţii, Izvorul sfinţirii, Dătătorul bunătăţilor şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrast   Cel ce de bunăvoie mi-ai dat spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă arzi, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele şi întru toate încheieturile, în rărunchi şi în inimă şi arde spinii tuturor păcatelor mele; curăţeşte-mi sufletul; sfinţeşte-mi gândurile şi oasele; plinătatea celor cinci simţuri mi-o luminează; pătrunde-mă peste tot cu frica de Tine; pururea acoperă-mă, apără-mă şi mă păzeşte de tot lucrul şi cuvântul pierzător de suflet; curăţeşte-mă, spală-mă şi mă îndreptează; înţelepţeşte-mă şi mă luminează; arată-mă locaş numai al Duhului Tău şi să nu mai fiu sălaş păcatului, ci Ţie casă, prin primirea Împărtăşaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima. Rugători aduc pentru mine pe toţi sfinţii, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe Înaintemergătorul Tău, pe înţelepţii Apostoli şi cu aceştia şi pe preacinstita şi preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primeşte-le, Milostive Hristoase al meu, iar pe mine, slujitorul Tău, fă-mă fiu al luminii; că Tu Însuţi eşti, Bunule, sfinţirea şi luminarea sufletelor noastre şi Ţie după cuviinţă, ca unui Dumnezeu şi Stăpân, toţi slavă Îţi înălţăm în toate zilele. Amin.

Rugăciunea a patra, a Sfântului Chiril al Alexandriei   Trupul Tău cel Sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viaţa de veci, şi Sângele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Şi să-mi fie mie Împărtăşania aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre veselie. Şi, la înfricoşătoarea şi a doua Ta venire, învredniceşte-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu   Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care eşti lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, mângâierea, acoperământul, scăparea şi bucuria mea, mulţumesc ţie că m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, să fiu părtaş preacuratului Trup şi scumpului Sânge al Fiului tău. Ci tu, care ai născut Lumina cea adevărată, luminează-mi ochii cei înţelegători ai inimii. Ceea ce ai născut Izvorul nemuririi, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat. Ceea ce eşti Maica iubitoare de milostivire a Dumnezeului celui milostiv, miluieşte-mă şi dă umilinţă şi zdrobire inimii mele şi smerenie gândurilor mele şi ridicare din robia cugetelor mele. Şi mă învredniceşte ca, până la sfârşitul vieţii, fără de osândă să primesc sfinţirea preacuratelor Taine, spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Şi-mi dă, Stăpână, lacrimi de pocăinţă şi de mărturisire, ca să te laud şi să te măresc pe tine în toate zilele vieţii mele, că binecuvântată şi preamărită eşti în veci. Amin.

   Apoi:

   Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

   Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi    (de trei ori).

   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieşte    (de trei ori).

   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

   Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

   Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi